Acceptarea morții asistate, prevederi ecleziale și legislative
Pentru comunitățile de creștini osârdnici, mereu preocupați de cultivarea valorilor spirituale atât de necesare creșterii duhovnicești, problematica ”morții asistate” a venit ca un trăsnet. Stau și mă întreb , oare cum un pacient încercat de o grea boală ar putea justifica urmarea crucii suferinței dacă lașitatea l-ar cuprinde până într-acolo unde din dorința de a scăpa ușor de acest jug, preferă să aleagă noua metodă medicală de eutanasiere cunoscută mai nou sub numele de moarte asistată. Ar avea el dreptul să-și decidă propriul sfârșit, sau s-ar considera îndreptățit să decidă el în locul lui Dumnezeu când și cum să se încheie viața lui. La aceste întrebări voi încerca să aduc câteva răspunsuri tip argument pentru a întări în mod justificat faptul că Biserica nu v-a accepta acest procedeu al morții asistate sau mai pe scurt eutanasierea, indiferent de formele pe care știința le face cunoscute.
