Bibliotecile din România între declinul rețelei tradiționale și evoluția spre biblioteci digitale

Bibliotecile din România traversează una dintre cele mai importante transformări din istoria lor recentă. Instituția construită în jurul colecției tipărite, al sălii de lectură și al împrumutului de carte începe să devină, treptat, un serviciu cultural și informațional hibrid: biblioteca fizică rămâne esențială, dar este completată de cataloage online, cărți electronice, colecții digitizate, acces la baze de date și, din ce în ce mai mult, de servicii de alfabetizare și incluziune digitală. Această transformare are însă loc într-un context contradictoriu. Pe de o parte, interesul public pentru biblioteci se menține, iar proiectele de digitalizare au devenit mai consistente; pe de altă parte, numărul bibliotecilor continuă să scadă, iar diferențele dintre marile centre universitare și județene și bibliotecile din localitățile mici rămân considerabile.

PARADIGMA UNIRII ROMÂNIEI CU REPUBLICA MOLDOVA ÎN CICLUL 6 KONDRATIEV

postat în: Media 0

Obiectivul acestui articol este explorarea posibilităților unirii dintre România și Republica Moldova în cadrul ciclului 6 Kondratiev (2026–2080), analizată prin prisma teoriilor lui Nicolai Kondratiev, Joshua Goldstein și Vladimir Lefebvr, completate de teoria fractalilor și de Legea Secțiunii de Aur.
Într-o lume marcată de policriză, polarizare socială și competiție corporativă, unirea este interpretată ca un fenomen geopolitic inevitabil, dar și ca un proces proporțional și autosimilar, integrat în dinamica ciclică a sistemului internațional.

Radiografia ecosistemului de cercetare din România: Centralitate, colaborare și influență

Această radiografie se dorește a fi o sinteză a studiului elaborat în anul 2025 de către Adrian Hatos și Smaranda Liana Cioban- Kudelca, cu titlul “Centralitate și influență în cercetarea din România – Ce spune analiza reţelelor despre participarea și succesul entităţilor de cercetare în competiţia Centre de excelenţă”, publicat la Editura Universităţii Babeș-Bolyai, Presa Universitară Clujeană.

Persoanele vârstnice în România: date, politici și provocări structurale

România se află într-o fază avansată a îmbătrânirii demografice, iar tendința s-a accentuat după 2020. Din perspectiva bunăstării, situația este mixtă. Pe de o parte, sistemul de pensii a fost recalibrat, iar strategia națională pentru îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă 2023–2030 fixează corect prioritățile: îngrijire la domiciliu și în comunitate, sprijin pentru îngrijitorii informali, servicii centrate pe persoană și participare socială activă. Pe de altă parte, OECD și Banca Mondială arată că România rămâne dependentă de îngrijirea informală, are personal insuficient și distribuit inegal în sănătate și îngrijire, iar accesul rural la servicii este deficitar. Literatura academică și rapoartele ONG converg în câteva privințe: vârstnicii din România sunt afectați simultan de trei tipuri de vulnerabilități care se întăresc reciproc – venituri mici sau instabile, fragilitate sanitară și excludere relațională/digitală. Concluzia analitică este că România nu are doar o „problemă a pensiilor”, ci o problemă sistemică a longevității insuficient susținute instituțional.

Femeile în cercetarea românească: date, instituții și bariere de gen, de la modernizare la integrare europeană

Acest articol analizează evoluția participării femeilor în cercetarea și știința din România, din secolul al XIX-lea până în prezent, combinând o revizuire istorică (cu accent pe accesul la educație și profesii), studii de caz (cercetătoare din domenii diferite) și o analiză instituțională a sistemului românesc de cercetare-dezvoltare-inovare (CDI). Concluzia centrală este că România prezintă un „paradox est-european” în raport cu multe state vest-europene: proporția femeilor între cercetători este relativ ridicată (aproape paritară), dar această paritate nu se traduce automat în acces egal la vârful ierarhiei academice și la funcțiile de decizie.

Guvernanța corporativă și noul management public în România: dilemele eficienței și costurile sociale ale modernizării

În ultimele decenii, Noul Management Public și guvernanța corporativă au devenit concepte-cheie în reforma administrativă și managerială, atât la nivel global, cât și în România. Interacțiunea dintre aceste două concepte este tot mai vizibilă: principiile de management privat și guvernanță corporativă au fost adoptate treptat nu doar de companii, ci și de instituții publice, în efortul de a moderniza guvernarea. Deși reformele de tip Noul Management Public și guvernanță corporativă au vizat îmbunătățirea eficienței și a calității guvernării, ele au avut și consecințe sociale nedorite în România, mai ales în absența unor măsuri compensatorii adecvate.

Utilizarea tehnologiilor cuantice în agricultura de precizie

Documentul care creează cadrul legal în România în ceea ce privește implementării tehnologiilor cuantice în economia românească este “Strategia națională în domeniul tehnologiilor cuantice pentru perioada 2024-2029”. România a semnat Declarația europeană privind tehnologiile cuantice. Prin aceasta, statele membre semnatare au recunoscut importanța strategică a tehnologiilor cuantice pentru competitivitatea științifică și industrială a UE și s-a   angajat să colaboreze pentru dezvoltarea unui ecosistem de tehnologie cuantică de clasa mondială în întreaga Europa.

Aspecte de securitate ale statelor riverane la Marea Neagră (fără Rusia) și strategia de apărare a Președintelui României

Cozma, Lucian Ștefan; Golea, Daniela Georgiana; Tănase, Tiberiu (2025), Aspecte de securitate ale statelor riverane la Marea Neagră (fără Rusia) și strategia de apărare a Președintelui României, Cunoașterea Științifică, 4:2, 94-104, DOI: 10.58679/CS21368, https://www.cunoasterea.ro/aspecte-de-securitate-ale-statelor-riverane-la-marea-neagra-fara-rusia-si-strategia-de-aparare-a-presedintelui-romaniei/   Security Issues of the Black Sea Coastal States (without Russia) and the Defense Strategy of the President of Romania Abstract The development of regional conflicts as well as global economic interests that are slowly narrowing towards the area of hydrocarbon exploitation (the large untapped hydrocarbon … Citeşte mai mult

Studiu asupra înzestrării forțelor armate aflate sub comanda lui Avram Iancu în perioada 1848-1849

În istoria României, Avram Iancu ocupă un rol important atât prin ceea ce a făcut el în calitatea sa de conducător al moților, cât și prin ceea ce simbolizează în privința luptei de eliberare a românilor și realizare a unui stat suveran. Totodată, Avram Iancu deține încă un rol important în contextul mai larg al relațiilor dintre românii și maghiarii din Transilvania, tot astfel cum rolul istoric al lui Janos Kossuth a rămas în vigoare în memoria și conștiința colectivă maghiară. Lucrarea de față reține mai ales aspectul creării de către Avram Iancu practic a primei armate locale combatante din istoria modernă. Înainte de momentul istoric 1848, mai existase și încercarea de realizare a unei armate de către Tudor Vladimirescu, dar fără succes în final. Forțele armate realizate de către domniile fanariote nu aveau rol combatant, ci erau doar niște forțe locale cu destinație polițienească și de pază a domnitorului. Armata Moților a fost o forță combatantă propriu-zisă și chiar una care a generat mari probleme armatei maghiare. Lucrarea de față caută să determine maniera în care a fost organizată și echipată armata transilvăneană, precum și influența pe care aceasta a avut-o în evoluția ulterioară a sistemului militar românesc.

Cărțile despre istoria științei: evoluția globală, contribuții românești, și perspective

Domeniul istoriei științei a evoluat de la o activitate academică de nișă într-o disciplină solidă, globală. Acest articol urmărește dezvoltarea cărților despre istoria științei – de la cronicile timpurii ale realizărilor științifice până la analize moderne, critice – examinând evoluția lor istorică, starea prezentă și direcțiile viitoare. Evidențiez teme intelectuale cheie (cum ar fi dezbaterea internalistă versus externalistă, relația dintre știință și societate și impulsul recent pentru decolonizarea istoriei științei) și evoluția paralelă a practicilor de publicare (presa academică, traduceri și formate digitale). În timp ce ofer o imagine de ansamblu, pun un accent special pe contribuțiile și evoluțiile românești, ilustrând modul în care savanții români au influențat și au reflectat tendințele internaționale. Sunt discutate schimbări istoriografice majore, inclusiv tranziția de la narațiunile celebrative, eurocentrice, la abordări mai contextuale și incluzive. De asemenea, analizez modul în care publicarea istoriei științei s-a schimbat – de la tratatele academice timpurii la monografiile digitale contemporane cu acces deschis – și explorez tendințele viitoare în diseminarea științei istorice. Prin examinarea practicilor trecute și prezente, articolul aruncă lumină asupra viitorului cărților de istorie a științei, subliniind creșterea interdisciplinarității și accesibilității.

1 2 3

Articles published according to the current editorial policy