The Security Management System from the Perspective of the Global Energy Crisis and the Extended Black Sea Region Escalating Conflict

Mediul de securitate contemporan suferă mutații din ce în ce mai imprevizibile, și pe scena internațională pare a apare tendința unui conflict care amenință să izbucnească în orice moment, devenind un conflict deschis, violent și capabil să se răspândească rapid peste tot; deși timp de decenii sursa conflictului părea a fi regiunea Orientului Mijlociu, mai recent, această sursă de conflicte globale pare să se deplaseze puțin mai spre nord, ajungând în Regiunea Extinsă a Mării Negre (EBSR). Aparent, în EBSR sunt marile resurse fosile care vor fi importante odată ce bazinele de petrol/gaz din Orientul Mijlociu vor fi epuizate. Momentul epuizării resurselor fosile din Orientul Mijlociu nu este prea departe. EBSR va deveni centrul de interes global și această mutare a sursei globale de conflict în regiunea Mării Negre duce la necesitatea dezvoltării unor modele noi și speciale de management al securității naționale. Dar în ce direcție? Această întrebare, printre altele, atrage atenția cercetării științifice în acest important domeniu al securității. Primul scop ar putea fi doar aflarea adevărului, pentru că numai pe baza adevărului putem dezvolta modelul adecvat de management.

Dezvoltarea capabilităților europene în domeniul managementului crizelor

Ca actor pe scena internațională, UE trebuie să facă fată noilor pericole, amenințări și provocări, cu atât mai mult cu cât urmărește să joace un rol în securitatea globală ceea ce implică asumarea de responsabilități sporite, așa cum sunt prezentate în anexă. Mediul global este caracterizat prin insecuritate, astfel Uniunea Europeană are nevoie de un mecanism complex de management al crizelor. Dezvoltarea unei astfel de capabilități atrage de la sine o altă problemă majoră, dezvoltarea unei capabilități a Uniunii. Există pericolul ca această nouă capabilitate să dubleze NATO sau există pericolul ca Uniunea să își dezvolte o capacitate dar fără puterea de a o proiecta. Un conflict ce se întrevede în viitor este între președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, în opinia unor eurosceptici. Dezvoltarea acestor capabilități este necesară Uniunii ce se dorește un important actor pe scena internațională.

Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial

La 23 august 1939 Germania și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova pactul Ribbentrop-Molotov, conform căruia URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie 1939 Polonia este invadată de Germania. În acest context Consiliul de Coroană a decis, la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralității României, securizând frontierele și evitând confruntarea militară prin activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului Balcanic din 1934 și prin încercarea de a încheia un pact de neagresiune cu URSS. La 29 martie 1940, V. M. Molotov vorbește despre “existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”. Prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) România pierde peste o treime din teritoriu și peste un sfert din populație), inclusiv Ținutul Herța care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia și nu fusese revendicat inițial de URSS. O parte din Basarabia este alipită Ucrainei, iar cealaltă parte formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească,

Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii.

Istoria eugeniei

Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici despre eugenie, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o „revenirea spre mediocritate”, frază transformată de el ulterior în „regresia spre mediocritatea.” Charles Davenport, un om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări.