avalanșă

Articolul propune o reevaluare a destabilizărilor din sistemele complexe, depășind determinismul clasic newtonian care explică marile catastrofe doar prin șocuri externe proporționale.
Pe baza teoriei Criticității Autoorganizate (CAO), formulate în 1987 de Per Bak, Chao Tang și Kurt Wiesenfeld, se demonstrează că sistemele disipative deschise evoluează autonom către un punct critic. În această stare, orice perturbare minoră — o metaforică „ultimă boabă de nisip” — poate declanșa o avalanșă de proporții nelimitate, mărimea catastrofei depinzând de tensiunile interne acumulate, nu de amploarea factorului declanșator.