Originile anticomuniste, naționaliste, ale mediilor teologice românești interbelice. Noi date din arhivele Ministerului de Interne al României
Studiul reconstituie rădăcinile istorice ale anticomunismului teologic românesc interbelic, plecând de la o rusofobie mai veche, alimentată de expansiunea țaristă spre strâmtori și de dezamăgirea provocată de încălcarea de către Rusia a promisiunilor privind integritatea teritorială a României (mai ales după Congresul de la Berlin, 1878). Punctul de cotitură e Primul Război Mondial: revoluția bolșevică din 1917 transformă Rusia din aliat în amenințare directă. Autorul detaliază episoade concrete, începând cu retragerea separată a Rusiei prin pacea de la Brest-Litovsk, defilarea trupelor bolșevizate pe străzile Iașului, ultimatumul sovietic din ianuarie 1918, arestarea diplomatului român Constantin Diamandy la Petrograd, până la acțiunile represive ale lui Cristian Rakovski la Odesa împotriva refugiaților români. Aceste evenimente, alături de intrarea armatei române în Chișinău, sunt prezentate drept „actul de naștere” al anticomunismului românesc.
