Solomon Marcus. Despre pontifex maximus şi „punțile” sale

Solomon Marcus propune prin viața și opera sa o resetare a modelului renascentist de homo universalis, pentru secolul XX și XXI. Explorator al spiritului creator, savantul a rămas în memoria comunității academice drept un constructor de poduri, original și inepuizabil, între conștiințe, între inteligențe; între științe și arte. Un adevărat pontifex maximus, făuritor de poduri simbolice, înțelept și vizionar. Aceasta este miza meditației noastre și întrebarea implicită: în ce măsură epoca și oamenii următoarelor decade ale României europene mai au nevoie de asemenea modele intelectuale și academice?

Titu Maiorescu, „De veghe în lanul de secară” al limbii și conștiinței românești

Recitind și meditând asupra ideilor, pe care  Maiorescu le susține în articolul său “În contra direcției de astăzi în cultura română”, putem descifra în filigran un adevărat Program de priveghere și reformare a culturii românești, care implică inițial o tabula rasa carteziană și se bazează pe o critică dură a trei tipuri de falsificări grave, dramatice, ale structurii noastre mentale de adâncime: istorice, etimologice și filologice. Acesta este  nucleul și fundamentul demonstrației noastre socio-antropologice, pe care o propunem în acest studiu.

Întrebări-ipoteze despre AGI și entanglementul cuantic. Elemente pentru o fenomenologie.

Textul explorează conexiunea dintre două concepte complexe: Inteligența Artificială Generală (AGI) și entanglementul cuantic. Autorul presupune că AGI va deveni, la un moment dat, o formă de inteligență artificială capabilă să îndeplinească, principial, orice sarcină intelectivă rezolvată de om, în timp ce entanglementul cuantic descrie o legătură misterioasă între particule, indiferent de distanță.
Autorul lansează ipoteza că între aceste două concepte ar putea exista un sistem de corelații şi sugerează că entanglementul va putea fi folosit pentru construirea unor computere cuantice extrem de puternice, capabile să dezvolte AGI avansate. De asemenea, autorul consideră că modelul teoretic şi practic al entanglementul ar putea să “copieze”, în viitor, interferențele neurocognitive şi funcționarea creierului uman și, implicit, pe cele ale conștiinței.
În ciuda optimismului, autorul subliniază că aceste idei sunt încă speculative și se bazează pe extrapolări ale cunoștințelor actuale. Deși există un potențial enorm în această direcție, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin implicațiile acestei “arte combinatorii” [ars combinatoria]. În concluzie, textul prezintă o imagine fascinantă a viitorului, unde tehnologia cuantică și inteligența artificială ar putea converge pentru a crea sisteme inteligente cu capacități fără precedent.

Articles published according to the current editorial policy