Spinei, Damian (2025), Biserica ortodoxă din Republica Moldova: întemeierea, persecuţia sovietică, consolidarea și reabilitarea ei, Cunoașterea Științifică, 4:3, https://www.cunoasterea.ro/biserica-ortodoxa-din-republica-moldova/

 

The Orthodox Church in the Republic of Moldova: its Foundation, Soviet Persecution, Consolidation and Rehabilitation

Abstract

This article shows us the evolution of the Church in the Republic of Moldova (former Bessarabia) from its foundation to its rehabilitation. The latter played a primary role in preserving the national and spiritual identity of the Bessarabians, despite communist reprisals. In this way, I have also highlighted Romania’s contribution, while also bringing into discussion a more recent situation regarding the division of the church between the Metropolitanate of Moldova under the Moscow Patriarchate and the Metropolitanate of Bessarabia under the Romanian Patriarchate. By establishing a bridge between the past and the present, I believe that the subject offers a broader vision of the Orthodox Church in the Republic of Moldova.

Keywords: priests, Orthodox church, Soviet persecution, Metropolitanate of Moldova, Metropolitanate of Bessarabia

Rezumat

Articolul de față ne arată evoluția Bisericii din Republica Moldova (fosta Basarabie) de la întemeiere până la reabilitare. Aceasta din urmă a jucat un rol primordial în conservarea identității naționale și spirituale a basarabenilor, în pofida represaliilor comuniste. Pe această cale, am evidențiat și aportul României, aducând totodată în discuție o situație mai recentă privind împărțirea bisericii între Mitropolia Moldovei sub Patriarhia Moscovei și Mitropolia Basarabiei sub Patriarhia Română. Stabilind o punte de legătură între trecut și prezent, sunt de părere că subiectul oferă o viziune mai amplă asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.

Cuvinte cheie: preoți, biserica ortodoxă, persecuția sovietică, Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086,
URL: https://www.cunoasterea.ro/biserica-ortodoxa-din-republica-moldova/
© 2025 Damian SPINEI. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Biserica ortodoxă din Republica Moldova: întemeierea, persecuţia sovietică, consolidarea și reabilitarea ei

Damian SPINEI[1]
damian.spinei@yahoo.com

[1] Cercetător independent

 

Introducere

Se spune că nimic nu e mai scump la un popor decât începutul său, numele care-l poartă –Basarabia,[1] pământul pe care îl locuiesc, rupt de 3 ori de la România! Un loc în care timp de 4 decenii limba română a fost interzisă (…), mai bine zis o provincie românească transformată cu forţa în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.[2] Drept urmare a fost una dintre cele 15 republici ale Uniunii Sovietice care a existat din 1940 până în 1991,[3] ca la 27 august să-şi declare independenţa, devenită ,,Republica Moldova”, care a avut o soartă diferită faţă de cea din spaţiul geografic şi etnic românesc.[4] Chiar preotul Vasile Ţepordei afirma că: ,,Nu ştiu dacă pe faţa acestui pământ s-au mai produs crime într-o măsura aşa de mare ca pe pământul Basarabiei.”[5] În discuţie sunt timpurile zbuciumate când monumentele de artă seculară: bisericile, mănăstirile au fost demolate şi au fost transformate în depozite şi locuri de rea faimă, etc. Mai bine zis o golgotă a suferinţei pentru preoţi:[6] (arestaţi, deportaţi, maltrataţi, etc.)

La drept vorbind creştinismul a fost la început o religie interzisă şi persecutată, dar nu ţine numai de domeniul trecutului îndepărtat, este foarte posibil ca în anii de persecuţie sovietică să fi murit mai mulţi creştini pentru credinţa lor decât în toate timpurile. Pentru o viziune mai clară a celor expuse mai sus am relatat şi asupra înfiinţării bisericii ortodoxe, precum şi a impactului acesteia asupra dezvoltării culturale şi spirituale a poporului nostru, la fel m-am referit şi la prezenta divizare a bisericii ortodoxe din Republica Moldova în Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei, venind la final cu o concluzie în această direcţie. Subiectul propus drept analiză este încărcat de istorie, dar foarte puţin cercetat, deoarece în România istoricilor le-a fost interzis să scrie despre Basarabia pentru a nu trezi nemulţumirea Uniunii Sovietice, (…) dar nici istoricii din R.S.S.M. (…) nu au putut studia acest subiect obiectiv.[7]

Din aceste considerente sunt de părere că un plus de noutate ştiinţifică va fi de folos teologilor, istoricilor, politicienilor şi chiar oamenilor de rând pe care i-ar interesa aceste file rupte din istoria bisericii Basarabiei. Pe parcursul cercetării am folosit metodele: istorică, combinată cu cea analitică şi explicativă. Majoritatea surselor le-am cules din spaţiul online, publicaţiile şi cărţile din acest domeniu fiind reduse numericeşte.

1. Înfiinţarea bisericii ortodoxe şi impactul acesteia asupra dezvoltării culturale şi spirituale a poporului român-basarabean

La drept vorbind, o societate umană fără biserică nu poate exista sau mai bine zis nu se poate dezvolta progresiv, deoarece în calitatea sa de instituţie fundamentală a oricărei ţări se situează de fiecare dată pe primul loc la capitolul încrederii populaţiei, aceasta ne arată chiar datele ultimului sondaj realizat din iniţiativa Institutului pentru Politici Publice (în perioada 7- 23 decembrie, 2019, pe un eşantion de 1187 de persoane). Biserica este prima în topul preferinţelor,[8] depăşind în acest context asemenea instituţii ca Armata, Presa şi Poliţia.[9]

Este o situaţie normală, luând în vedere că de-a lungul veacurilor de restrişte ea a fost singura instituţiune, care a ocrotit şi perpetuat unitatea sufletească a poporului nostru.[10] A sprijinit şi a binecuvântat prin cuvânt şi fapte, lupte, jertfe, strădănii (…) pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitatea statală, mulţi dintre ierarhi, preoţi şi călugări, jertfindu-se pentru credinţă.[11] Sub povara suferinţelor seculare, ea a înţeles să-şi îndeplinească cu scumpătate datoria de mamă îngrijorată de soarta credincioşilor ei, (…) păstrând nealterate tradiţiile vechi creştine ca temelie puternică şi folositorare,[12] pentru dezvoltarea culturii şi spiritualităţii româneşti şi a conştiinţei de neam.[13]

Pe de altă parte, misiunea sa internă nu poate fi redusă exclusiv faţă de proprii credincioşi, [deoarece] chemarea sa dumnezeiască este de a participa la mântuirea întregii lumi.[14] Hristos a îndumnezeit trupul nostru prin întruparea sa, iar biserica este trupul lui Hristos pe care el a întemeiat-o pentru mântuirea omului (…), căci aşa cum spune Sf. Ciprian, episcopul cartoginei:

,,Înafara bisericii nu există mântuire”.[15] Astfel locaşul bisericii nu e numai o casă de rugăciune a credincioşilor, care şi-ar lua puterea de unire cu Dumnezeu şi întreolaltă din ei înşişi, ci o casă în care lucrează Dumnezeu, mai bine zis Hristos însuşi prin Duhul lui cel Sfânt, nedespărţiţi de Tatăl.[16]

Amintim faptul că Biserica Ortodoxă s-a dezvoltat de-a lungul a 20 de secole de istorie dintr-o mică şi neânsemnată comunitate din Ierusalim, întemeiată cu pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizimii.[17] Bisericile creştine [Apostolice sau Primare], înfiinţate de Apostoli şi urmaşi ai acestora au funcţionat ca biserici autonome, fără o conducere unică, centralizate până în secolul al IV-lea, când împăratul Constantin cel Mare (…) a unit bisericile într-una singură, care ulterior a devenit biserica de stat al Imperiului Roman. Ea a primit numele de Biserica Catolică (Universali). Această biserică unică recunoscută de stat a cuprins atât bisericile din apusul Europei, cât şi pe cele din răsăritul Europei, precum şi biserica greacă bizantină,[18] adică până 1054 DC, Ortodoxia de Est şi Catalicismul au fost ramuri ale aceluiaşi corp-biserica unică şi sfântă, Catolică şi Apostalică (…). O despărţire formală a avut loc când Papa Leo al IX-lea, liderul filialei române l-a excomunicat pe Patriarhul Constantinopolului Michael Cerulorius (lider al ramurii estice).[19] În urma acestor neânţelegeri, Biserica Răsăriteană s-a separat de cea Apuseană şi şi-a luat numele oficial de Biserica Ortodoxă.[20]

În zilele noastre, Biserica Ortodoxă este alcătuită din 14 sau 15 biserici autocefale şi 5 biserici autonome (…).[21] Într-un cuvânt Biserica Ortodoxă este o federaţie de biserici locale, dar nu întotdeauna naţionale (…), care pot fi fondate, desfiinţate şi restaurate, fără să perturbeze viaţa bisericii ortodoxe în ansamblul ei.[22] Având aceeaşi credinţă şi aceleaşi practici, găsindu- se într-o comunitate deplină cu conducere proprie (conducerea autocefală) în fiecare ţară, cu un Patriarh propriu, ales de conducerea bisericii.[23] Drept exemplu, putem vorbi despre Biserica Ortodoxă din România, Grecia, Rusia, Cipru, etc. Însă indiferent de denumirile formale, avem o singură biserică înfiinţată de Isus Hristos şi de păstori, de Sfinţii Apostoli şi părinţi de-a lungul timpului până în ziua de azi.[24] În final, Dumnezeu zideşte Biserica Ortodoxă nu pe o instituţie omenească, ci pe ucenici, pe urmaşii săi,[25] care se consideră moştenitorii şi păzitorii unei bogate moşteniri a trecutului şi de datoria lor este să transmită intactă această moştenire (…), păstrând
neschimbată Doctrina lui Dumnezeu şi păstrând credinţa pe care ne-a dat-o ca o comoară regală, ca un monument perpetuu, fără să adăugăm sau să omitem ceva.[26]

2. Divizarea la nivelul bisericii ortodoxe în Republica Moldova: Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei

Îndată după Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova,[27] document care prevedea ruperea completă a legăturilor cu U.R.S.S. (…), biserica de la noi a rămas în continuare sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse.[28] Pentru soluţionarea acestei dileme la Chişinău, în 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială, care a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române. Mesajul Adunării Eparhiale a fost transmis Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (…) şi în urma hotărârilor sinodale din 24 septembrie, 27 noiembrie şi 19 decembrie 1992 a fost emis Actul Patriarhal şi Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoaşterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi cu reşedinţa la Chişinău.[29] Amintim că Mitropolia Basarabiei este succesoare spirituală, canonică și istorică a Mitropoliei Basarabiei, care a funcționat până în anul 1944 inclusiv, [doar în 1940-1941] i-a fost încetată activitatea în timpul ocupaţiei sovietice. Aceasta a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de Mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923.

Organizarea propriu-zisa s-a făcut prin Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925.[30] Astăzi, Mitropolia Basarabiei există de facto și de jure ca entitate bisericească distinctă, subiect autonom de drept civil şi canonic, având în componența sa 8 protopopiate, 104 parohii înregistrate la serviciul de stat pentru culte, 5 mănăstiri funcţionale şi 45 de mănăstiri în construcţie.[31] Preasfințitul Părinte Petru Păduraru, fostul episcop de Bălţi al Mitropoliei Chişinăului a devenit în 1992 locţiitor şi mai apoi în octombrie 1995 Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor cu drept de jurisdicţie extra-teritorială asupra românilor ortodocşi din diaspora de răsărit.[32] Reânființată prin voința credincioșilor în 1992, Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial de Guvernul Republicii Moldova doar în 2002. [Iniţial statul moldovenesc nu a recunoscut Mitropolia Basarabiei] după o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului.[33]

Republica Moldova a fost somată să se supună deciziei internaţionale după modificarea mecanismului juridic de recunoaştere a cultelor religioase, iar Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută de Stat prin Ordinul nr. 1651 emis la 30 iulie 2002 de către directorul Serviciului de Stat pentru problemele Cultelor.[34] Dacă Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1991, (care din 1925 este parte componentă a Patriarhiei Române), atunci Mitropolia Chișinăului și a Moldovei aflată sub jurisdicţia Rusiei are o istorie curentă, care vine din anii 1990 şi este făcută după calapodul rusesc,[35] dar în treburile interne este independentă după cum prevede și Hotărârea Sinodului Arhieresc din decembrie 1994 de la Moscova și se conduce în activitatea sa de Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, dar și de propriul Statut aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 17 noiembrie 1993.[36] Din anul 1989 la conducerea BOM este Mitropolitul Vladimir,[37] care activează până în prezent. Reamintim că primul arhipăstor al românilor basarabeni a fost Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni, întemietorul şi organizatorul Epararhiei Chişinăului şi Hotinului,[38] care avea la acel moment  812 biserici dintre care 712 în Basarabia şi până la 100 în stânga Nistrului[39] încorporate în componenţa noii epararhii.

Acum din punct de vedere al numărului credincioșilor, dominantă este Mitropolia Chișinăului, în jurisdicția căreia se află circa 90% din bisericile și comunitățile religioase ortodoxe și doar 10 % din enoriașii ortodocși fac parte din Mitropolia Basarabiei, care (deține circa 130 parohii),[40] avânt şi un tratament inegal. Nu în zădar Patriarhul României Daniel a solicitat (…) să se permită clericilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei să acorde asistenţă religioasă în armată, penitenciare şi spitale, precum şi să fie invitaţi la evenimentele oficiale la care sunt chemaţi clericii din cealaltă structură bisericească de pe teritoriul Republicii Moldova.[41] Eastă Deși Guvernul și Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove încearcă să o izoleze, (…) Mitropolia Basarabiei se bucură de o influență tot mai mare în Republica Moldova.[42] Această inegalitate este rezultatul neânţelegerilor dintre cele două mitropolii, o urmare a politicii de deznaţionalizare impuse de regimul sovietic comunist şi ateu. Acest sistem politic fără a putea învinge veacurile a atrofiat sufleteşte câteva generaţii de români moldoveni şi a întunecat inimile celor cu acelaşi sânge şi aceeaşi credinţă, făcându-i să uite „cât este de bine şi cât este de frumos să locuiască fraţi în unire“.[43]

Deoarece obiectivul nostru nu are menirea de a dezvolta mai detaliat aceste aspecte, ne vom rezuma la faptul că în Republica Moldova exista o singura confesiune, dar credincioşii sunt structuraţi în două entități bisericești. Una este cea canonică, e vorba de Mitropolia Basarabiei aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române și a doua este Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove aflată sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova.[44] Ambele se revendică din aceeaşi rădăcină, doar că fiecare dintre ele porneşte de la un moment diferit al istoriei,[45] după cum am arătat anterior.

3. Prima ocupaţie sovietică în Basarabia şi efectul ei asupra bisericii (1940-1941)

Fondul politicii de stat în raport cu biserica în calitatea ei de instituţie publică a rămas neschimbată pe tot parcursul istoriei sovietice, atât pe timpul lui Stalin, cât şi pe timpul lui Hruşciov s-a manifestat o agresivitate şi insistenţă sporită în lupta cu ,,rămăşiţa dăunătoare”,[46] aşa era numită biserica văzută ca un obstacol în procesul formării clasei muncitoare în spiritul ideilor comuniste.[47] Amintim că la 28 iunie 1940[48] când armata sovietică a intrat în Basarabia, aici funcţionau 938 de biserici, 34 de mănăstiri, 705 de case patriarhale. Slujbele religioase erau oficiate de 1042 de preoţi, 19 deaconi, 1099 de dascăli.[49] Ca urmare, pentru rezolvarea sarcinilor de limitare a influenţei bisericilor şi mănăstirilor asupra populaţiei[50] care continuau să rămână pentru românii basarabeni locaşurile perfecte pentru rugăciune[51] a fost format un

,,comitet popular” instalat de sovietici, dar care în realitate era un adevărat comitet terorist.[52]

În urma acţiunilor întreprinse, numeroase biserici au fost devastate s-au distruse, s-au au luat altă destinaţie: depozite, grajduri şi chiar săli de spectacole cinematografe, etc.[53] Întrucât Chişinăul era centrul vieţii politice, el a avut cel mai mult de suferit, chiar din primele zile au fost deposedate de bunuri capelele de pe lângă Palatul Mitropolitan, Facultatea de Teologie, Seminarul Teologic, (…) cele 3 biserici militare, Biserică Grecească şi numeroase licee, şcoli, spitale, etc.[54] Mai târziu la 28 decembrie, 1940 a fost închisă Biserica ,,Alexandru Nevskii”, iar pe 12 aprilie a fost închisă biserica de lângă spitalul Costiujeni şi Biserica ,,Buna vestire”.[55] La Bălţi, Catedrala şi 6 biserici ortodoxe, dar şi biserica română-catolică din oraş au fost devastate,[56] trei au fost închise, iar una a fost transformată în sală de teatru. Clădirea bisericii din Cahul a fost transformată în muzeu.[57]

Astfel după eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti s-a constatat că într-o perioadă de un an de ocupaţie sovietică (1940-1941) au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi.[58] La fel, averile bisericeşti, cât şi lăcaşurile sfinte de cult au trecut în posesia statului sovietic, dar prin intermediul instituţiilor fiscale bisericile rămase deschise au fost supuse impozitelor exagerate.[59]Aceeaşi soartă au avut-o şi mănăstirile, care la fel au fost jefuite, distruse, profanate, precum: mănăstirea Coşelăuca întemeiată în 1742 sau Căldăruşca din plasa Otaci, ctitorie a Mariei Contacuzino din 1747, mănăstirea Căpriana din plasa Vârniceni, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, Hâncu din aceeaşi plasă, Vărzăreşti din plasa Nisporeni.[60] În noiembrie 1940, mănăstirea Frumoasa din Orhei a fost transformată în casă de odihnă. (…) Mănăstirea Suruceni din judeţul Chişinău a fost transformată în spital, mănăstirea Hârjăuca a devenit spital republican, mănăstirea Curchi a fost transformată în spital pentru bolnavii de tuberculoza. Mănăstirea Hârbovăţ a fost desfiinţată şi reorganizată în azil pentru copiii orfani, etc.[61]

Totodată, la 13 septembrie 1940 a fost adoptata o Hotărâre „cu privire la confiscarea cărților bisericești…”. Din acest motiv importante opere spirituale și culturale au fost distruse şi arse.[62] De teama represaliilor regimului comunist (…) din Basarabia s-au regufiat administraţia bisericească, mulţi profesori de la Facultatea de Teologie din Chişinău, studenţi, unii călugări, precum şi preoţi,[63] numărul acestora ajungea la 486 de preoţi din cele 3 eparhii basarabene,[64] după alte surse cifra la 597 de preoţi refugiaţi din Basarabia.[65] Foarte mulți dintre ei erau opriți la frontieră, chiar dacă mai era posibil în jur de 7-8 ore să poți trece, era trecere liberă, touși ostașii sovietici îi opreau la frontieră, îi deposedau de tot ce aveau preoții și îi lăsau fără nimic.[66] Acuar Totodată, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații (…) grupuri de tineri fanatizați, (care reprezentau o minoritate evreiască) au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare.[67] Drept urmare în haosul generat de retragerea română grăbită și neorganizată s-au întâmplat multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple…[68]

Cei care au rămas să slujească Sfântului Altar au fost torturaţi, prigoniţi,[69] maltrataţi şi alungaţi de bolşevici, obligaţi să îndeplinească tot felul de munci degradante, umiliţi, arestaţi, deportaţi şi chiar omorâţi.[70] Dintre aceştia vom aminti următorii: preotul Dumitru Zaharia din comuna Larguţa, judeţul Cahul, a fost reţinut de ruşi, deportat în Siberia unde a şi murit;[71] Teodor Bunescu, preot în patriarhia Pituşca, Judeţul Chişinău, a fost împuşcat pe marginea unui drum; Pavel Ciachir, preot în parohia Enacheşti, judeţul Cahul, a fost arestat şi omorât de către autorităţile comuniste, etc.[72] Exista şi un oarecare număr de preoţi dispăruţi, printre aceştia se număra şi părintele Gh. Tudorache, cadavrul căruia a fost descoperit de trupele române în vara anului 1941 în curtea fostului Consulat Italian[73] din Chişinău.

Numărul slujitorilor altarului care au devenit victime ale regimului comunist (1940- 1941) se ridica la aproximativ 100 de persoane,[74] adică rușii au asasinat şi deportat în Siberia

de preoţi şi 45 de dascăli, în total 97 de persoane.[75] Alţi autori susţin că numărul ajungea la

de preoţi şi dascăli bisericeşti. Deocamdată vom recunoaşte drept cele mai pertinente aceste date reproduse de Mariana Ţăranu,[76] susţinând ideea că nu toţi care au fost incluşi pe liste au fost deportaţi în 1941, dar cert este că la venirea autorităţilor române, aceștia nu erau prezenţi pe teritoriul ţării. Printre altele preoţii care au funcţionat ca şi profesori de religie în învăţământul secundar[77] au fost alungaţi din învăţământ, dar copiii au fost obligaţi să asculte lecţiile antireligioase. (…) În realitate oamenii rămâneau nestrămutaţi în credinţa lor,[78] precum şi părinţii, semenii lor, care se adunau în lăcaşurile sfinte rămase deschise unde împreună prin rugăciuni se întăreau în credinţa faţă de Dumnezeu. Ne-am referit doar la câteva secvenţe cu privire la prima invazie sovietică şi la urmele lăsate de bolșevici, atât din punct de vedere material, cât şi moral asupra poporului basarabean.

4. România-colacul de salvare a bisericii ortodoxe din Basarabia alături de Germania în perioada celui de-al 2-lea Război Mondial (1941-1944)

Ocupaţia sovietică a fost întreruptă pentru scurtă vreme în 1941 după ce România alături de Germania[79] a intrat în cel de-al 2-lea Război Mondial contra URSS în noaptea de 21 spre 22 iunie, 1941.[80] Prezenţa României în tabăra Germaniei i-a fost impusă de pericolul imens al Imperiului Roşu relevat atât de notele ultimative din 26-27 iunie, 1940[81] prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru cunoscut ca Basarabia şi din partea nordică a regiunii Bucovina (…) în termenul impus de 4 zile,[82] în caz contrar România era ameninţată cu războiul.[83] Guvernul de la Bucureşti a fost nevoit să accepte evacuarea Basarabiei şi a Nordul Bucovinei,[84] fiind plasată între cele două mari puteri, Germania şi Uniunea Sovietică, ambele fiindu-i ostile, în special Uniunea Sovietică,[85] care n-a recunoscut Convenţia privind recunoaşterea unirii Basarabiei cu România, semnată la 28 octombrie 1920 la Paris, (…) susţinând că Basarabia era un ţinut rusesc, “cotropit” în 1918 şi ocupat vremelnic de ,,gărzile albe” române.

Situaţia nou creată a impus România de a se adapta la noile relaţii politico-militare. La 28 mai 1940, Consiliul de Coroană a decis ca România să renunţe la neutralitate şi să se orienteze spre o apropiere cu Germania.[86] Asta era singura umbrelă protectoare la care putea face apel Generalul Ion Antonescu, [care din septembrie 1940 a devenit şef de Guvern şi conducător al statului român] şi unica soluţie pentru a bloca tendinţa războinică a URSS[87] şi de-a restabili graniţile naturale ale României Mari şi deopotrivă a neamului întreg. În cele din urmă românii au recâştigat teritoriile ocupate cu forţa de sovietici în vara anului 1941 (…) şi cu ajutorul lui Hitler, statul român a primit în administrare şi un teritoriu delimitat de Nistru şi Bug până la Marea Neagră, (…) care a luat numele de Transnistria.[88]

Ajunşi în toamna anului 1941 au găsit aici (…) decât o singură biserică în oraşul Odesa, (biserica cimitirului nr. 2) cu un singur preot (moldoveanul Vasile Braga), (…) celelalte biserici au fost distruse din temelie (235 de biserici), fie transformate în cluburi, magazine, depozite, etc.[89] Starea în care a fost găsită biserica din Basarabia în momentul eliberării provinciei dintre Prut și Nistru arăta ca după un cataclism. Multe biserici erau distruse total sau parțial, (…) rămase fără cărți bisericești și odoare, fără preoţi, etc.[90] O muncă asiduă era nevoie de înfăptuit în vederea refacerii vieţii bisericeşti și acest rol și l-au asumat autorităţile române, conducerea bisericii, credincioşii de rând, preoţii de pe loc și cei care s-au reântors la locurile lor dinainte de exod.

La sfârşitul anului 1943 cu toate greutăţile întâmpinate, după unele date au fost repuse în funcţiune toate cele 938 de biserici existente în Basarabia la 28 iunie 1940 la care s-au adăugat alte 95 de lăcaşuri de cult constituite după reinstaurarea administraţiei româneşti.[91] Pentru educaţia creştinească a tineretului a fost introdusă în toate şcolile predarea religiei (…), în clasele primare pe lângă preoţi, religia era predată şi de învăţători care au urmat cursuri speciale de religie organizate în tabere de vară (…).[92] În fine, autorităţile române n-au mers pe calea separării totale a bisericii de stat, [din contra] biserica ortodoxă într-un anumit sens a rămas nu doar de facto, ci şi de jure o parte componentă a lui.[93]

5. Retrospectiva celei de-a doilea invazii ruseşti în Basarabia cuprinsă între perioada anilor 1944-1970

În seara zilei de 23 august, 1944 România încetează să mai lupte contra URSS şi se alătură Naţiunilor Unite contra lui Hitler,[94] ca la 12 septembrie 1944, drept urmare a Convenţiei de armestiţiu de la Moscova, atât Basarabia, cât şi Biserica Ortodoxă care activa pe teritoriul ei a revenit teritorial şi administrativ la Uniunea Sovietică.[95] Se observa că basarabenii erau tentaţi să devină loiali noului regim, dar nu cu preţul de a suporta repetarea fărădelegilor din primul an de ocupaţie sovietică.[96]

Este adevărat că bolşevicii au adoptat la început o atitudine rezervată în lupta împotriva bisericii şi a slujitorilor ei (…), tactica aceasta a fost folosită pentru că ei erau informaţi[97] că băştinaşii acestui pământ românesc erau profund credincioşi, le era greu să închidă bisericile, riscau să provoace o revoltă populară.[98] Pentru soluţionarea acestei situaţii a fost creat un mecanism de supraveghere şi control constituit din împuternicitul moscovit la Chişinău (Romenski) în colaborare cu episcopul, iar mai târziu cu arhiepiscopul Chișinăului și al Moldovei și Gh. Karpov, președintele Consiliului pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse, care era și șef de department în Comitetul Securității de Stat. Mecanismul respectiv avea drept scop furnizarea informației operative Guvernului URSS despre situația Bisericii Ortodoxe, întocmind buletine informative cu privire la închiderea bisericilor și transmiterea averilor acestora organelor sovietice, majorarea impozitelor,[99] neachitarea cărora ducea la închiderea lăcaşurilor sfinte. Inventarea numeroaselor impozite şi restricţii a fost obiecivul principal al instituţiilor bolşevice pentru a impune biserica în dependenţa absolută faţă de stat, pentru aceasta la 3 decembrie 1946 Consiliul de Miniștri al URSS adoptă Hotărârea nr. 2584 cu privire la impozitarea slujitorilor cultelor. (…)

Deoarece impozitele întreceau veniturile, multe biserici și-au încetat activitatea.[100] O altă imposibilitate de achitare a impozitelor stabilite era foametea în masă declanşată în iarna anului 1946-1947, care a cuprins tot teritoriul RSSM precum şi unele regiuni ale Rusiei şi Ucrainei, (…) numărul victemilor se ridica la 200.000 de persoane.[101] Cu toate că au parvenit cereri de micşorare a impozitelor din partea preoţilor către superiorii săi, acestea nu au fost luate în calcul. O altă problemă cu care se confrunta biserica era limba cultului şi a cancelariei. Predicile şi cuvântările au fost ţinute în faţa credincioşilor doar în ruseşte şi crea tulburări în rândul credincioşilor basarabeni.[102]

Motivul ,,slovonizării” cultului a fost lipsa cărţilor de cult în limba română (…), care au fost confiscate din bibliotecile bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe de către autorităţile sovietice cu concursul episcopiei,[103] având drept scop rusificarea poporului român cu ajutorul bisericii. Era şi de aşteptat, fiindcă cultura româna era considerată o cultură secundară care trebuia să se contopească cu cea rusească şi să dispară.[104] Totodată noile autorităţi comuniste făceau tot posibilul ca bisericile să nu fie deschise şi nu admiteau construirea de biserici noi.[105] Potrivit unui raport prezentat de către împuternicitul Romenski despre existenţa clerului şi bisericilor din anul 1947 pe teritoriul RSSM existau 943 de lăcaşuri de cult ortodoxe, dintre care funcţionau 592 de biserici şi 8 case de rugăciuni, 341 de biserici şi 2 case de rugăciuni erau închise. Deşi în anii 1944-1953 locuitorii s-au adresat nenumărate ori organilor respective cu rugămintea funcţionării acestora, rezultatele au fost nule.[106]

Acestea până la urmă puteau fi întrebuinţate ca magazii, (spre exemplu în vara anului 1959 a fost o recoltă bogată şi depozitarea avea să aibă loc în bisericile închise).[107] Odată cu instaurarea procesului Noica-Pilat prin hotărâri unionale şi republicane au fost închise[108] 13 mănăstiri dintre care 8 de bărbaţi, 5 de femei, peste 500 de monahi au fost incluşi în munca social activă, mai funcţionau încă 7 mănăstiri, 3 de bărbaţi şi 4 de femei în care se aflau 821 de călugări.[109] Dacă Romenski îşi coordona toate propunerile cu CC al PC al Moldovei şi cu Consiliul de Miniştri al republicii la elaborarea programului său,[110] atunci succesorul său Oleinic A. I. intrat în funcţie la 17 martie 1959 a încercat să închidă simultan ,,cu hurta” în Moldova 160 de biserici, încălcând grosolan modalităţile legale stabilite.[111] Astfel din 1960 au fost închise aproape 200 de biserici, rămânând active doar 385 din cele aproape 900 de biserici care activau în 1944. Au fost închise toate mănăstirile cu excepţia celei de la Japca.[112] O mână de ajutor la închiderea bisericilor şi mănăstirilor a fost utilizată activ de Agentura, [reprezentând] reţeaua de agenţi din interiorul Bisericii Ortodoxe alcătuită din 16 oameni, dintre care ,,Kazanţev”; ,,Iurev”; ,,Voznesenskii”; ,,Belâi”, etc., racolaţi în anii 1958-1959.[113]

Ca rezultat a acţiunilor întreprinse numărul bisericilor ortodoxe şi a caselor de rugăciuni înregistrate s-a redus numai în decursul a 9 ani (în 1959 şi 1968) cu 60% şi a atins nivelul minim-record de 219. Persecuţiile împotriva credinţei, închiderea bisericilor şi mănăstirilor au provocat mari nemulţumiri în rândul credincioşilor, nemulţumiri care au luat cele mai variate forme: de la plângeri şi cereri până la revoltă cu arma în mână. (…) Aşa au procedat de pildă în 1960 credincioşii din satele Cociulia, Scorţeni, Clocuşna, Cairaclia, Văsieni, din oraşul Bălţi. Uneori aveau loc ciocniri violente între credincioşi şi activiştii care se apucau să închidă locaşurile de cult cum a fost spre exemplu în martie 1960 în satul Verejeni, raionul Otaci şi altele.[114]

Pentru calmarea populaţie, din 1961 a început să fie aplicat aşa numitul ,,lucrul individual.” (…) Dacă metodele de convingere erau ineficiente, în activitatea de ,,reeducare” era atras tot colectivul, care trebuia să lupte cu rămăşiţele trecutului.[115] Toate aceste metode trebuia să ducă la scăderea religiozităţii, dar în realitate acestea înregistrau un ascendent destul de pronunţat.[116] Dacă e să ne referim la slujitorii cultului, atunci având trista experienţă a regimului sovietic din anii 1940-1941 majoritatea covârşitoare a intelectualităţii şi a clerului bisericii s-au refugiat în România,[117] dar cei rămaşi în teritoriu au fost acuzaţi de ,,activitate anti-sovietică” organizată, strângând cât mai multe material de compromis asupra lor, mai cu seamă asupra activităţii lor ,,suspecte”, motive pentru a fi arestaţi.[118] Alţii au fost deportaţi în rând cu alţi creştini în Siberia, Kazahstan şi alte regiuni ale Uniunii Sovietice, astfel încât în anul 1960 numărul de preoţi s-a micşorat de la 380 la 327. În 1962 au ajuns să fie 255 de preoţi, iar în 1966-199 de preoţi.[119]

Cu toate acestea, foarte mulţi preoţi rămaşi sub ocupaţie au avut cutezanţa să săvârşească sfintele slujbe chiar în lăcaşuri de cult închise, dintre aceştia erau aşa-zişii ,,preoţi neautorizaţi”, întreţinând în felul acesta făclia vie a credinţei creştine.[120]

6. Consolidarea şi reabilitarea bisericilor pe teritoriul Basarabiei si extinderea rapidă a arealului ortodox, 1970-1989

La începutul anilor 70-80 s-a făcut simţit suflul unei înnoiri spirituale, s-a început reparaţia bisericilor. Anul 1988 devine hotărâtor în această privinţă, fiindcă au fost redeschise peste 600 de biserici, printre care şi Catedrala Naşterea Domnului din centrul Chişinăului, Mănăstirea Căpriana, Mănăstirea Noul-Neamţ (Chiţcani), câteva mănăstiri de măici, inclusiv cea mai veche mănăstire din Moldova-Vărzăreşti. Au început să fie construite multe biserici. La 1 ianuarie 1988 în Eparhia Chişinăului şi a Moldovei funcţionau 193 de biserici şi mănăstirea de măici de la Japca. Clerul eparhiei îl constituiau 230 de preoţi, 12 diaconi, 114 cântăreţi. Prin anii 90 ai secolului nostru în eparhie funcţionau 1100 de biserici, mănăstiri, shituri.[121]

În pofida tuturor evenimentelor petrecute, Moldova a devenit prima republică din U.R.S.S. în care la începutul anilor 1970 a început extinderea rapidă a arealului ortodox. Este bine că s-au deşteptat din somnul greu al ignoranţei şi uitării şi s-a restabilit încetul cu încetul firul rupt al bunei educaţii morale, adică acea renaştere spirituală a poporului, care tindea spre lumină şi adevăr. Cauzele nivelului înalt al religiozităţii populaţiei moldoveneşti au rămas până la urmă neclare, atât pentru şefii Consiliului pentru treburile religiilor, cât şi pentru împuterniciţii lor pentru republică.[122] Răspunsul l-am găsi dacă am ieşi din cadrul istoriografiei tradiţionale şi ne vom aprofunda în discuţiile şi dezbaterile privind identitatea etnică a poporului moldovenesc,[123] în mod dominant creştin ortodox, care de altfel poartă implantată pecetea duhului sfânt al ortodoxiei în care s-a plămădit însăşi sufletul etnic al acestui popor (…) mult prigonit şi greu încercat,[124] fiind unul dintre puţinele neamuri, care fără a avea o dată fixă a încreştinării lor s-a născut creştin şi aşa a rămas până astăzi.[125]

Concluzii

Deoarece cadrul unui referat nu ne permite să analizăm mai amănunţit acest subiect fiind unul foarte complex, deaceea am creionat cele mai importante evenimente pentru a elucida realitatea. Ca rezumat a celor expuse mai sus putem spune că atât biserica ortodoxă, precum şi creştinii basarabeni au fost supuşi presiunii din partea atorităţilor sovietice pe toată perioada aflării lor la conducere, cunoscând mai multe forme: arestări, deportări, foamete, execuţii individuale sau colective, etc.,[126] în scopul destrămării morale şi a depărtării creştinilor de la Hristos,[127] având drept sarcină (…) crearea unui om nou lipsit de simţul păcatului, de teamă de răsplată, de existenţa unor lucruri sfinte în viaţă.[128]

Realizăm că atât slujitorii cultului cât şi credincioşii au putut păstra în suflet credinţa de istorie şi neam. Mucenicul Irineu (+202) avea dreptate când spunea că ,,neamurile au crezut în Christos fără cerneală şi hârtie, căci El era scris în inimile lor.”[129] Atingând aici adevăratul fond al problemei, în concepţia lui Alexandru I, ca şi în acea a şefilor URSS (…) Basarabia nu a fost niciodată altceva decât un mijloc[130] pentru a obţine accesul la gurile Dunării,[131] iar România nu reprezintă nici în vremurile de azi cum n-a fost nici în vremurile trecute decât un drum de trecere (…) ce duce până la marginile Europei Centrale şi a litoralului Mării Mediterane,[132] fapt care este valabil şi în prezent luând în calcul evenimentele din ultimul timp care răstoarnă tot mai mult concepţia de o lume care trăieşte în pace şi linişte.[133]

Unica soluţie veşnică şi imbatabilă este ancorarea noastră în Dumnezeu, iar în cazul de faţă respectarea grilei morale creştine a fost şi este barca de salvare din marasmul comunist (sovietic), dar şi din nebunia disonantă şi grăbită a lumii noastre postmoderne, contemporane!

Bibliografie

• BRĂTEANU, Gheorghe. Basarabia, drepturi naţionale şi istorice. Editura: TRITONIC, Bucureşti, 2004, p. 221. BUBURUZ, Petru. Rolul bisericii strămoşeşti în propăşirea culturii naţionale. În: Literatura şi arta, 15 decembrie, 1994, nr. 5 (2057), p. 6.
• BUZATU, G., CHEPTEA, Stela, CÂRŞTEA, Marusia. Pace şi război (1940-1944). Jurnalul Mareşalului Antonescu, v. 1, ediţia 2, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, p. 635.
• BALMUŞ AMBUL, Anastasia. Dosarele infernului. Sudul Basarabiei în vârtejul sinistru sovietic al anilor 1940- 1941. Editura Fundaţia Culturală Memoria, Bucureşti, 2020, p. 312.
• BRUNHIS, M. Rusia, România şi Basarabia: 1812, 1918,1924, 1940. Chişinău, 1992, pp. 159-161.
•  CIORBĂ, Veaceslav. Biserica ortodoxă din Basarabia şi Transnistria, (1940-2010). Chişinău, 2011, Editura:    Pontos, p. 460.
• CICERONI, Ioniţiou. Preludiul celui de-al II-lea Război Mondial. În: Patrimoniul, 1991, nr. 1, p. 95.
• DONOS, Alexandru. Aspecte din isoria bisericii ortodoxe din R.S.S. Moldovenească din perioada 1944-1953. În: Revista de istorie a Moldovei, 2000, nr. 1-2, pp. 28-34.
• GOLOVATIUC, Cristina. Biserica din Basarabia în sec. al XIX-lea. În: limba română, 2004, nr. 9-10, Chişinău, pp. 154-159.
• LUPAŞ, Ioan. Carte de istorie bisericească ilustrată. Editura Tipografiei Cărţilor Bisericeşti, 1933, p. 268. NEGREI, Ion. Realităţi ale bisericii ortodoxe din Republica Moldova. În: Cugetul, 1955, nr. 1-2, p. 86.
• PETRENCO, Anatol. Basarabia în al 2-lea Război Mondial (1940-1944). Chişinău, 1997, p. 156.
• PASAT, Valeriu. Biserica ortodoxă şi puterea sovietică în R.S.S.Moldovenească (1940-1991), Chişinău: Cartier, Tipografia Bons Offices, 2019, p. 539.
• PROCA, Iulian. Biserica în tratamentul spiritual al societăţii. În: Fin Consult, 2009, nr. 4, pp. 58-63.
• ROŞCA, Sergiu. Biserica basarabeană sub ocupaţia sovietică şi primele realizări ale noilor stăpâniri româneşti în Basarabia. În: Ţara, 11 august 1995, nr. 39 (265), p. 6.
• STAN, Constantin, GAIŢA, Alexandru. Biserica ortodoxă română din Basarabia şi Bucovina de Nord în anul 1940-1941. În: Destin Românesc, 1997, nr.3, anul IV, Chişinău, pp. 99-108.
• STAN, Nicolae-Răzvan. Misiunea Bisericii ortodoxe în contextul actual. Craiova, 2016, Editura: Mitropolia Olteniei, p. 322.
• ŢURCANU, Ion. Cine a închis bisericile şi mănăstirile din Basarabia? În: Literatura şi arta, 17 august 1995, nr. 33, ,,2609”, Chişinău, p. 7.
• VATRA, Ion, VATRA, Tatiana. Manifestări de rezistenţă a bisericii ortodoxe române din Basarabia faţă de politica ţaristă de deznaţionalizare şi asimilare. În: Revista de Istorie a Moldovei, 2005, nr. 3, pp. 26-39.
• WARE, Timothy. Istoria bisericii ortodoxe. Bucureşti, 1993, Editura: Aldo Press, p. 324.

Note

[1] ***Ce este Basarabia şi de unde vine numele ei. Noţiunea ,,Basarabia provine de la numele dinastiei Munteneşti a Basarabiei, care din anii 20 al secolului al XIV-lea s-a aflat în scaunul voievodal al Ţării. [citat 10.05.2025] Disponibil online: https://moldova.europalibera.org/2697

[2] ***Povestea Basarabiei. [citat 10.05.2025] Disponibil online: www.digi24.ro/magazine/timp-liber/basarabia- văzută-de-un-copil-563363

[3] ***Republica Socialistă Sovietică Moldovenească-Enciclopedie. [citat 10.05.2025] Disponibil online: https://wikcro.icu>wiki>Moldova_Sovietica_Socialist

[4] CIORBĂ, Veaceslav. Biserica ortodoxă din Basarabia şi Transnistria, (1940-2010). Chişinău, 2011, Editura: Pontos, p. 6.

[5] ***Situaţia Clerului din R.S.S.M. în anii 1944-1953-Ortodox.MD. [citat 10.05.2025] Disponibil online: https://www.ortodox.md

[6] ***Memorial Basarabia/preotul Viorel Cojocaru. [citat 10.05.2025] Disponibil online: https://m.radiochisinau.md>memorial-basarabia-preo…

[7] CIORBĂ, V., op. cit., p. 13.

[8] ***Biserica, prima la capitolul încredere în Republica Moldova. [citat 11.05.2025] Disponibil online: https://basilica.ro/biserica-prima-la-capitolul-incredere-in-republica

moldova/? cf_chl_tk=EKEAhc8gaGdUGODCVpa0KgkzdZKVUxDnK913Km5pq9s-1677771642-0- gaNycGzNCxA

[9] ***Biserica în tratamentul spiritual al societatii. În: Fin Consult, 2009, p. 58.

[10] LUPAŞ, Ioan. Carte de istorie bisericească ilustrată. Bucureşti, 1933, Editura tipografiei cărţii bisericeşti, p. 214.

[11] ***Importanţa Bisericii Ortodoxe pentru Neamul Românesc. [citat 11.05.2025] Disponibil online: https://www.voci.ro/importanta-bisericii-ortodoxe-romane-pentru-neamul-romanesc/

[12] LUPAŞ, I., op. cit., pp. 23-79.

[13] BUBURUZ, Petru. Rolul bisericii strămoşeşti în propăşirea culturii naţionale. În: Literatura şi arta, 15 decembrie, 1994, nr. 5 (2057), p. 6.

[14] STAN, Nicolae-Răzvan. Misiunea Bisericii ortodoxe în contextul actual. Craiova, 2016, Editura: Mitropolia Olteniei, p. 8.

[15] GOMBOȘ, Stelian. Biserica şi rolul ei în societatea contemporană-Studiu. [citat 11.05.2025] Disponibil online: https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2422/biserica-%C8%99i-rolul-ei-%C3%AEn-societatea- contemporan%C4%83-studiu

[16] ***Locasul bisericesc: cerul pe pamant. [citat 11.05.2025] Disponibil online: https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/locasul-bisericesc-cerul-pamant-70665.html

[17] BENGA, Daniel. Drumul istoric al Ortodoxiei. [citat 11.05.2025] Disponibil online: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/drumul-istoric-al-ortodoxiei-113170.html

[18] ***Când a fost înființată Biserica Ortodoxă Răsăriteană in secolul I sau in secolul IV ? [citat 12.05.2025] Disponibil online: https://crestinism-autentic.blogspot.com/2021/06/cand-fost-infiintata-biserica-ortodoxa.html

[19] ***Istoria ortodoxă estică. [citat 12.05.2025] Disponibil online: https://ro.eferrit.com/istoria-ortodoxa-estica/

[20] ***Când a fost înființată Biserica Ortodoxă Răsăriteană in secolul I sau in secolul IV ? [citat 12.05.2025] Disponibil online: https://crestinism-autentic.blogspot.com/2021/06/cand-fost-infiintata-biserica-ortodoxa.html

[21] ***Biserica ortodoxă. [citat 12.05.2025] Disponibil online: https://ro.orthodoxwiki.org/Biserica_Ortodox%C4%83

[22] WARE, Timothy. Istoria bisericii ortodoxe. Bucureşti, 1993, Editura: Aldo Press, p. 13.

[23] ***A – Istoria creștinismului. [citat 13.05.2025] Disponibil online: https://crestinismro.wordpress.com/istoria- crestinismului/

[24] MATEICIUC, Bogdan. Cine și ce este Biserica? [citat 13.05.2025] Disponibil online: https://www.odaiadesus.ro/biserica.html

[25] ***Ce înseamnă a fi creştin ortodox? [citat 13.05.2025] Disponibil online: https://www.crestini.info/ortodoxie/

[26] WARE, T., op. cit., p. 196.

[27] Legea nr. 691/XII din 27.08.1991 privind Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. În: Monitor nr. 11-12/103, 118 din 1991.

[28] NEGREI, Ion. Realităţi ale bisericii ortodoxe din Republica Moldova. În: Cugetul, 1955, nr. 1-2, p. 86.

[29] NEGOIŢĂ, Paul Iulius. Biserica ortodoxă din Moldova-aspecte legale şi canonice. [citat 14.05.2025] Disponibil online: https://paulnegoita.ro/2018/12/01/biserica-ortodoxa-din-moldova-aspecte-legale-si-canonice/

[30] ***Despărțirea de Biserica Mamă, una din cele mai grele încercări istorice pentru basarabeni: PS Veniamin. [citat 14.05.2025] Disponibil online: https://basilica.ro/despartirea-de-biserica-mama-una-din-cele-mai-grele- incercari-istorice-pentru-basarabeni-ps-veniamin/

[31] BALAN, Emanuel. BISERICA ORTODOXA DIN BASARABIA. MITROPOLIA BASARABIEI, DE LA INCEPUTURI PANA IN PREZENT. [citat 15.05.2025] Disponibil online: https://dokumen.tips/documents/biserica-ortodoxa-din-basarabia.html

[32]  ***S-au împlinit 30 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei. [citat 15.05.2025] Disponibil online: https://basilica.ro/s-au-implinit-30-de-ani-de-la-reactivarea-mitropoliei-basarabiei/

[33] ***Despărțirea de Biserica Mamă, una din cele mai grele încercări istorice pentru basarabeni: PS Veniamin. [citat 16.05.2025] Disponibil online:https://basilica.ro/despartirea-de-biserica-mama-una-din-cele-mai-grele- incercari-istorice-pentru-basarabeni-ps-veniamin/

[34] NEGOIŢĂ, Paul Iulius. Biserica ortodoxă din Moldova-aspecte legale şi canonice. [citat 16.05.2025] Disponibil online: https://paulnegoita.ro/2018/12/01/biserica-ortodoxa-din-moldova-aspecte-legale-si-canonice/

[35] ***Moldova. Divizare si la nivelul bisericii. [citat 16.05.2025] Disponibil online: https://sinopsis.info.ro/2019/02/17/moldova-divizare-si-la-nivelul-bisericii/

[36] ***Istoria înființării Mitropoliei Chișinăului și a Moldovei (actualmente Biserica Ortodoxă din Republica Moldova). [citat 17.05.2025] Disponibil online: https://mitropolia.md/istoric-bom/

[37] BEJENARI, Sergiu. Biserica Ortodoxă între cultură și politică în Republica Moldova. [citat 17.05.2025] Disponibil online: https://platzforma.md/arhive/386512

[38] CIORBĂ, V., op. cit., p. 36.

[39] ***Istoric-Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove. [citat 17.05.2025] Disponibil online:https://mitropolia.md/istorie-bom/

[40] ***Moldova. Divizare si la nivelul bisericii. [citat 17.05.2025] Disponibil online: https://sinopsis.info.ro/2019/02/17/moldova-divizare-si-la-nivelul-bisericii/

[41] ***Patriarhul Daniel cere tratament egal pentru Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova / Ce clădiri să fie retrocedate de autorităţile de la Chișinău. [citat 17.05.2025] Disponibil online:

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26030919-patriarhul-daniel-cere-tratament-egal-pentru-mitropolia- basarabiei-republica-moldova.htm

[42] BALAN, E., op. cit., p. 97.

[43] NEGOIŢĂ, Paul Iulius. Biserica ortodoxă din Moldova-aspecte legale şi canonice. [citat 17.05.2025] Disponibil online: https://paulnegoita.ro/2018/12/01/biserica-ortodoxa-din-moldova-aspecte-legale-si-canonice/

[44]  ***Moldova. Divizare si la nivelul bisericii. [citat 17.05.2025] Disponibil online: https://sinopsis.info.ro/2019/02/17/moldova-divizare-si-la-nivelul-bisericii/

[45] BALAN, E., op. cit., pp. 6-7.

[46] PASAT, Valeriu. Biserica ortodoxă şi puterea sovietică în R.S.S.Moldovenească (1940-1991), Chişinău: Cartier, Tipografia Bons Offices, 2019, p. 539.

[47] DONOS, Alexandru. Aspecte din isoria bisericii ortodoxe din R.S.S. Moldovenească din perioada 1944-1953. În: Revista de istorie a Moldovei, 2000, nr. 1-2, p. 28.

[48] Pe 28 iunie 1940 trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop încheiat la 23 august 1939 între Hitler şi Stalin, Basarabia este ocupată de Uniunea Sovietică. ***Adevărul despre Mitropolia Basarabiei: 3 decenii de la reactivare. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https: //stiri.md.

[49] PASAT, V., op. cit., p. 78.

[50] ŢURCANU, Ion. Cine a închis bisericile şi mănăstirile din Basarabia? În: Literatura şi arta, 17 august 1995, nr. 33, ,,2609”, Chişinău, p. 7.

[51] VATRA, Ion, VATRA, Tatiana. Manifestări de rezistenţă a bisericii ortodoxe române din Basarabia faţă de politica ţaristă de deznaţionalizare şi asimilare. În: Revista de Istorie a Moldovei, 2005, nr. 3, p. 32

[52] STAN, Constantin, GAIŢA, Alexandru. Biserica ortodoxă română din Basarabia şi Bucovina de Nord în anul 1940-1941. În: Destin Românesc, 1997, nr.3, anul IV, Chişinău, p. 102.

[53] Ibidem, p. 99.

[54] ***Persecuţii religioase în Basarabia. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://romanialibera.ro

[55]  ***Represiunea religioasă din Basarabia în anii 1940-1941. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://timpul.md

[56] CICERONI, Ioniţiou. Preludiul celui de-al II-lea Război Mondial. În: Patrimoniul, 1991, nr. 1, p. 95.

[57] ***Represiunea religioasă din Basarabia în anii 1940-1941. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://timpul.md

[58] ***Preoţii basarabei martirizaţi în primul an de ocupaţie sovietică. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://altarulcredintei.md

[59] ***Preoți basarabeni martirizați în primul an de ocupație sovietică (1940-1941) (partea a II-a). [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://altarulcredintei.md/preoti-basarabeni-martirizati-in-primul-an-de- ocupatie-sovietica-1940-1941-partea-a-ii-a/

[60] STAN, C., et. al., op. cit., pp. 101-102.v

[61] ***Persecuţii religioase în Basarabia. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://romanialibera.ro

[62] *** Biserica ortodoxă din Basarabia sub regim sovietic. [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://dokumen.tips/documents/biserica-ortodoxa-din-basarabia-sub-regim-sovietic.html

[63] CIORBĂ, V., op. cit., p. 267.

[64] ***Martirii Basarabiei. Preoţi basarabeni marterizaţi în primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941). [citat 18.05.2025] Disponibil online: https://basarabia-bucovina.info

[65] PASAT, V., op. cit., p. 77.

[66] ***Adevărul despre Mitropolia Basarabiei: 3 decenii de la reactivare. [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://stiri.md/article/social/adevarul-despre-mitropolia-basarabiei-3-decenii-de-la-reactivare

[67] ***Pactul Hitler – Stalin și ocupația sovietică a Basarabiei. [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://moldova.europalibera.org/a/pactul-hitler–stalin-%C8%99i-ocupa%C8%9Bia-sovietic%C4%83-a- basarabiei/31165365.html

[68] ***PRIMELE EFECTE ALE COTROPIRII BASARABIEI SI BUKOVINEI DE NORD DE CATRE URSS! [citat

19.05.2025] Disponibil online:

[69] ***Preoţii refugiaţi din Basarabia. Destine de martiri. [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://ortodoxie.md

[70] ***Preoţii basarabei martirizaţi în primul an de ocupaţie sovietică. [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://altarulcredintei.md

[71] STAN, C., et. al., op. cit., p. 103.

[72] ***Preoţii basarabeni martirizaţi în primul an de ocupaţie (1940-1941) (partea a II-a). [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://altarulcredintei.md

[73] BUBURUZ, P., op. cit., p. 6.

[74]  ***Preoţimea în suferinţă (1940-1941), (1944-1989). [citat 19.05.2025] Disponibil online: https://ortodox.md

[75] PETRENCO, Anatol. Basarabia în al 2-lea Război Mondial (1940-1944). Chişinău, 1997, p. 156.

[76] PASAT, V., op. cit., p. 80.

[77] BUBURUZ, P., op. cit., p. 6.

[78] PASAT, V., op. cit., p. 92.

[79] BUBURUZ, P., op. cit., p. 6.

[80] ***Cel mai controversat moment al României în cel de-al 2-le Război Mondial. [citat 20.05.2025] Disponibil online: https://romania.europalibera.org

[81] BUZATU, G., CHEPTEA, Stela, CÂRŞTEA, Marusia. Pace şi război (1940-1944). Jurnalul Mareşalului Antonescu, v. 1, ediţia 2, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, p. 10.

[82] Cu toate că a fost acordat timp autorităţilor române pentru evacuare patru zile, chiar pe 28 iunie trupe sovietice au fost paraşutate la Prut, fără a m-ai aştepta răspunsul Guvernului Român, creând probleme serioase pentru evacuarea acestora.

[83] ***Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa sub ocupaţie sovietică. [citat 20.05.2025] Disponibil online: https://www.unitischimbam.ro

[84] ***Ocuparea sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord (28 iunie-3 iulie 1940). [citat 20.05.2025] Disponibil online: https://moldova.europalibera.org/a/26997310.html

[85] ***RETRAGEREA DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA DE NORD ÎN IUNIE-IULIE 1940 ŞI CONSECINŢELE EI ASUPRA RELAŢIILOR INTERETNICE ÎN ROMÂNIA. [citat 21.05.2025] Disponibil online:

https://www.yadvashem.org/yv/pdf-drupal/en/report/romanian/1.3_Retreat_from_Bessarabia_and.pdf

[86] VASILOV, V. CONJUNCTURA INTERNAŢIONALĂ ŞI PRELIMINARIILE POLITICO– DIPLOMATICE ALE CEDĂRII BASARABIEI ŞI NORDULUI BUCOVINEI. [citat 21.05.2025] Disponibil online:

https://www.utm.md/meridian/2010/MI_1_2010/17_Vasilos_V_Conjunctura_Internationala.pdf

[87] ŢURLEA, Petre. Basarabia şi Nordul Bucovinei sub regim sovietic. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://historia.ro/sectiune/general/basarabia-si-nordul-bucovinei-sub-regim-sovietic-573148.html

[88] ***MISIUNEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎN TRANSNISTRIA (1941-1944). [citat 21.05.2025] Disponibil online:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/26/misiunea-ortodoxa-romana-in-transnistria-1941-1944/

[89] CIORBĂ, V., op. cit., p. 73.

[90] ***Biserica ortodoxă din Basarabia sub regim sovietic. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://dokumen.tips/documents/biserica-ortodoxa-din-basarabia-sub-regim-sovietic.html

[91] STAN, C., et. al., op. cit., p. 107.

[92] CIORBĂ, V., op. cit., p. 130.

[93] PASAT, V., op. cit., p. 41.

[94] ***Supravieţuire în Basarabia. Mărturii despre infernul sovietizării. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism/supravietuire-in-basarabia-marturii- despre-infernul-sovietizarii-784026

[95] ***Situația clerului din R.S.S.M. în anii 1944-1953. Maxim Melinte. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://ortodox.md/situatia-clerului-din-r-s-s-m-in-anii-1944-1953/

[96] CAŞU, Igor. Începuturile resovietizării Basarabiei și starea de spirit a populaţiei (martie-septembrie 1944). [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://www.academia.edu/21744867/Igor_Ca%C8%99u_%C3%8Enceputurile_resovietiz%C4%83rii_Basarabie i_%C8%99i_starea_de_spirit_a_popula%C5%A3iei_martie_septembrie_1944_

[97] ROŞCA, Sergiu. Biserica basarabeană sub ocupaţia sovietică şi primele realizări ale noilor stăpâniri româneşti în Basarabia. În: Ţara, 11 august 1995, nr. 39 (265), p. 6.

[98] ***Adevărul despre Mitropolia Basarabiei-3 decenii de la reactivare. Drama bisericii româneşti în perioada ocupaţiei sovietice. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https//m.tvmoldova.md

[99] ***DEZVALUIRI. BISERICA ORTODOXĂ DUPĂ OCUPAREA BASARABIEIDESOVIETICI. [citat 21.05.2025] Disponibil online: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/26/dezvaluiri-biserica-ortodoxa-dupa-ocuparea-basarabiei- de-sovietici-video/

[100] ***Biserica OrtodoxădinBasarabiasub regim sovietic. [citat 22.05.2025] Disponibil online: https://dokumen.tips/documents/biserica-ortodoxa-din-basarabia-sub-regim-sovietic.html

[101] ***Teroarea comunistă în Moldova sovietică şi reabilitarea memoriei. [citat 22.05.2025] Disponibil online:https://www.researchgate.net/publication/325987269_Teroarea_comunista_in_Moldova_sovietica_si_rea bilitarea_memoriei

[102] ***Situaţia clerului din R.S.S.M. în anii 1944-1953- Portalul ,,Moldova ortdoxă”. [citat 22.05.2025] Disponibil online: https://ortodox.md

[103] DONOS, A., op. cit., p. 31.

[104] GOLOVATIUC, Cristina. Biserica din Basarabia în sec. al XIX-lea. În: limba română, 2004, nr. 9-10, Chişinău, p. 158.

[105] FURTUNĂ, Petru. POLITICA REGIMULUI SOVIETIC FAŢĂ DE BISERICA ORTODOXĂ DIN BASARABIA ÎN PERIOADA POSTBELICĂ. [citat 22.05.2025] Disponibil online: http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/6121/Conf_StiinteSocioUmanist_2013_pg133-

140.pdf?sequence=1&isAllowed=y

[106] DONOS, A., op. cit., pp. 31-34.

[107] ***KGB-ul sovietic şi Biserica Ortodoxă din RSSM. [citat 23.05.2025] Disponibil online: https://ortodox.md

[108] Ibidem.

[109] ŢURCANU, I., op. cit., p. 7.

[110] PASAT, V., op. cit., p. 320.

[111] Ibidem, p. 540.

[112] ***File din istoria Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. [citat 23.05.2025] Disponibil online: https://ortodox.md/file-din-istoria-bisericii-ortodoxe-din-republica-moldova/

[113] ŢURCANU, Ion. Cine a închis bisericile şi mănăstirile din Basarabia? În: Literatura şi Arta, 17 august 1995, nr. 33, (2609), Chişinău, p. 7.

[114] FURTUNĂ, Petru. POLITICA REGIMULUI SOVIETIC FAŢĂ DE BISERICA ORTODOXĂ DIN BASARABIA ÎN PERIOADA POSTBELICĂ. [citat 23.05.2025] Disponibil online: http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/6121/Conf_StiinteSocioUmanist_2013_pg133-140.pdf?sequence=1&isAllowed=y

[115] ***Situația bisericii ortodoxe din Basarabia a fost mult mai dramatică decât cea din România în perioada comunistă… [citat 24.05.2025] Disponibil online:

https://www.romani.md/cum-au-aplicat-sovieticii-teroarea-pentru-distrugerea-bisericii-ortodoxe-din-rss- moldoveneasca-dupa-1945/

[116] FURTUNĂ, Petru. POLITICA REGIMULUI SOVIETIC FAŢĂ DE BISERICA ORTODOXĂ DIN BASARABIA ÎN PERIOADA POSTBELICĂ. [citat 24.05.2025] Disponibil online: http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/6121/Conf_StiinteSocioUmanist_2013_pg133-140.pdf?sequence=1&isAllowed=y

[117] ***Situaţia clerului din RSSM în anii 1944-1953. Portalul Moldova ortodoxă. [citat 24.05.2025] Disponibil online: https://www.ortodox.md

[118] BALMUŞ AMBUL, Anastasia. Dosarele infernului. Sudul Basarabiei în vârtejul sinistru sovietic al anilor 1940-1941. Editura Fundaţia Culturală Memoria, Bucureşti, 2020, p. 240.

[119] CIORBĂ, V., op. cit., p. 206.

[120] ROŞCA, S., op. cit., p. 6.

[121] ***Ştiinţă, artă, cultură. În: Terra Moldavie, 1993, nr. 1, Chişinău: Ago-Dacia, p. 67.

[122] PASAT, V., op. cit., p. 542.

[123] BRUNHIS, M. Rusia, România şi Basarabia: 1812, 1918,1924, 1940. Chişinău, 1992, pp. 159-161.

[124] LUPAŞ, Ioan. Carte de istorie bisericească ilustrată. Editura Tipografiei Cărţilor Bisericeşti, 1933, pp. 215- 216.

[125] ***Biserica ortodoxă română-scurtă istorie. [citat 24.05.2025] Disponibil online: https://www.crez.org/istorie.asp

[126] ***Teroarea comunistă în Moldova sovietică şi reabilitarea memoriei. [citat 24.05.2025] Disponibil online: https://www.researchgate.net/publication/325987269_Teroarea_comunista_in_Moldova_sovietica_si_reabilitare a_memoriei

[127] ROŞCA, S., op. cit., p. 6.

[128] BALMUŞ, AMBUL, A. op. cit., p. 237.

[129] LUPAŞ, I., op. cit., p. 23.

[130] BRĂTEANU, Gheorghe. Basarabia, drepturi naţionale şi istorice. Editura: TRITONIC, Bucureşti, 2004, p. 202.

[131] ***Ocupaţia sovietică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord (28 iunie-3 iulie 1940). [citat 25.05.2025] Disponibil online: https://moldova.europalibera.org/a/26997310.html

[132] BRĂTEANU, G. op. cit., p. 204.

[133] PROCA, Iulian. Biserica în tratamentul spiritual al societăţii. În: Fin Consult, 2009, nr. 4, p. 62.