Când spunem că unele date sunt „atomice” în limbajul de programare Python, nu înseamnă că sunt radioactive; vrem să spunem că sunt indivizibile.
Anticii vorbeau despre „atomi” drept cele mai mici bucăți posibile de materie. Dacă împărțiți orice obiect fizic – să zicem, un măr – în părți, obțineți componentele sale: o tulpină, pielița, semințe și miezul dulce și suculent. Tăiați oricare dintre aceste bucăți cu un cuțit și veți obține bucăți mai mici. Dacă continuați să le divizați din ce în ce mai mult, filozofii precum Democrit au argumentat că veți ajunge în cele din urmă la mici biți indivizibili care nu mai pot fi divizați în continuare. Aici se află lumea fizică la cel mai înalt grad de granularitate.
În mod similar, o piesă de date atomice este tratată de obicei ca o unitate întreagă, nu ca ceva cu structură internă care poate fi defalcată. Există diferite moduri în care acești atomi de date pot fi strânși împreună și organizați în ansambluri mai mari.
IT & C, Volumul 1, Numărul 1, Septembrie 2022, pp. 32-41
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469
Lasă un răspuns