Persoanele vârstnice în România: date, politici și provocări structurale

Elderly People in Romania: Data, Policies and Structural Challenges

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Romîn de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Romîne, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017

Abstract

Romania is in an advanced stage of demographic ageing, and the trend has intensified after 2020. From a welfare perspective, the situation is mixed. On the one hand, the pension system has been recalibrated, and the national strategy for long-term care and active ageing 2023–2030 correctly sets the priorities: home and community care, support for informal carers, person-centred services and active social participation. On the other hand, the OECD and the World Bank show that Romania remains dependent on informal care, has insufficient and unevenly distributed staff in health and care, and rural access to services is poor. Academic literature and NGO reports converge in several respects: the elderly in Romania are simultaneously affected by three types of vulnerabilities that reinforce each other – low or unstable income, health fragility and relational/digital exclusion. The analytical conclusion is that Romania does not just have a “pension problem”, but a systemic problem of insufficiently institutionally supported longevity.

Keywords: elderly people, elderly, old people, pensioners, pensions, society, Romania, demography, public policies

Rezumat

România se află într-o fază avansată a îmbătrânirii demografice, iar tendința s-a accentuat după 2020. Din perspectiva bunăstării, situația este mixtă. Pe de o parte, sistemul de pensii a fost recalibrat, iar strategia națională pentru îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă 2023–2030 fixează corect prioritățile: îngrijire la domiciliu și în comunitate, sprijin pentru îngrijitorii informali, servicii centrate pe persoană și participare socială activă. Pe de altă parte, OECD și Banca Mondială arată că România rămâne dependentă de îngrijirea informală, are personal insuficient și distribuit inegal în sănătate și îngrijire, iar accesul rural la servicii este deficitar. Literatura academică și rapoartele ONG converg în câteva privințe: vârstnicii din România sunt afectați simultan de trei tipuri de vulnerabilități care se întăresc reciproc – venituri mici sau instabile, fragilitate sanitară și excludere relațională/digitală. Concluzia analitică este că România nu are doar o „problemă a pensiilor”, ci o problemă sistemică a longevității insuficient susținute instituțional.

Cuvinte cheie: persoane vârstnice, vârstnici, bătrâni, pensionari, pensii, societate, România, demografie, politici publice

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 3, Septembrie 2026, pp. 37-57
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS83543
URL: https://www.cunoasterea.ro/persoanele-varstnice-in-romania-date-politici-si-provocari-structurale/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Licența CC BY: Această licență permite reutilizatorilor să distribuie, să remixeze, să adapteze și să construiască pe baza materialului în orice mediu sau format, atâta timp cât atribuirea este atribuită creatorului. Licența permite utilizarea comercială.

Rezumat executiv

România se află într-o fază avansată a îmbătrânirii demografice, iar tendința s-a accentuat după 2020. Datele oficiale arată că populația rezidentă a scăzut de la 19,318 milioane la 1 ianuarie 2020 la 19,036 milioane la 1 ianuarie 2025, în timp ce segmentul de 65+ a crescut de la 3,664 milioane în 2020 la 3,762 milioane în 2023 și 3,822 milioane în 2024; pentru 1 ianuarie 2025, o sinteză INS utilizată de Fundația Regală Margareta indică aproximativ 4,02 milioane persoane de 65+ ani, comparativ cu 3,04 milioane sub 14 ani, iar anexa INS pentru populația după domiciliu arată o creștere a ponderii persoanelor de 65+ de la 18,5% în 2025 la 18,8% în 2026. Din punct de vedere economic, rata de ocupare a grupei 55–64 ani a urcat de la 48,5% în 2020 la 53,4% în 2024, dar rămâne modestă, cu un decalaj de gen foarte mare în 2024: 64,6% la bărbați față de 43,0% la femei. În paralel, pensia medie pe ansamblul sistemului public a crescut de la 1.544 lei în decembrie 2020 la 2.748 lei în decembrie 2024, însă numărul total al beneficiarilor sistemului public de pensii rămâne foarte ridicat, la 4,703 milioane la sfârșitul lui 2024. [2]

Din perspectiva bunăstării, situația este mixtă. Pe de o parte, sistemul de pensii a fost recalibrat prin Legea nr. 360/2023, iar strategia națională pentru îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă 2023–2030 fixează corect prioritățile: îngrijire la domiciliu și în comunitate, sprijin pentru îngrijitorii informali, servicii centrate pe persoană și participare socială activă. Pe de altă parte, OECD și Banca Mondială arată că România rămâne dependentă de îngrijirea informală, are personal insuficient și distribuit inegal în sănătate și îngrijire, iar accesul rural la servicii este deficitar. Un indicator de vulnerabilitate deosebit de relevant este că, în 2024, România a fost printre statele cu cele mai mari diferențe între persoanele în risc de sărăcie și celelalte în ceea ce privește nevoile medicale nesatisfăcute, iar pentru persoanele vârstnice din mediul rural Eurostat indică un nivel de 11,4% al nevoilor medicale nesatisfăcute, unul dintre cele mai ridicate din UE. [3]

Literatura academică și rapoartele ONG converg în câteva privințe: vârstnicii din România sunt afectați simultan de trei tipuri de vulnerabilități care se întăresc reciproc — venituri mici sau instabile, fragilitate sanitară și excludere relațională/digitală. Studiile despre decalajul digital și despre îmbătrânirea activă arată că lipsa competențelor digitale devine o nouă formă de inegalitate în accesul la servicii publice, informații, sănătate și relații sociale, în timp ce datele Telefonului Vârstnicului arată că singurătatea, sănătatea precară și nevoia de sprijin material rămân principalele motive de solicitare a ajutorului. În lipsa unei monitorizări oficiale anuale robuste a singurătății, depresiei și nevoilor de îngrijire, o parte importantă a “situației actuale” trebuie reconstituită din surse administrative, date de serviciu și studii de caz regionale. [4]

Concluzia analitică este că România nu are doar o „problemă a pensiilor”, ci o problemă sistemică a longevității insuficient susținute instituțional. Politica publică eficace pentru vârstnici trebuie mutată de la o abordare aproape exclusiv monetară spre una integrată: venituri adecvate și predictibile, îngrijire la domiciliu și comunitate, depistare timpurie a fragilității și a singurătății, competențe digitale de bază, mobilitate locală accesibilă și oportunități de participare economică și civică după 55 de ani. Aceasta este și direcția convergentă a recomandărilor OECD, Băncii Mondiale, Comisiei Europene și a actorilor români specializați. [5]

Fig. 1 28 iunie, Ziua Internațională a Pensionarilor

La 28 iunie 1952 a fost adoptată Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 102 privind standardele minime de securitate socială, unul dintre cele mai importante repere internaționale pentru sistemele moderne de protecție socială. Organizația Internațională a Muncii o descrie ca reper global pentru sisteme de protecție socială bazate pe drepturi, sustenabile și adecvate, iar convenția include explicit beneficii pentru persoanele vîrstnice printre cele nouă ramuri ale securității sociale. Din această cauză, ziua de 28 iunie, a fost propusă ca Ziua Internațională a Pensionarilor – o zi dedicată omagierii femeilor și bărbaților care, printr-o viață de muncă, serviciu și contribuție, au ajutat la construirea societăților noastre. [6]

Cadru analitic și metodologie

Analiza de față definește „persoanele vârstnice” în principal ca populația de 65 ani și peste, în acord cu uzanța INS, Eurostat și OECD. Pentru componenta ocupare s-a utilizat grupa 55–64 ani, deoarece aceasta este grupa standard pentru indicatorul „older workers”. Pentru segmentul de îngrijire de lungă durată și sănătate mintală au fost integrate și date privind 50+ atunci când sursa oficială a folosit această grupare pentru îngrijirea informală. Sursele au fost prioritizate în această ordine: INS și TEMPO-Online, CNPP, Eurostat, OECD/Comisia Europeană, documente guvernamentale și, complementar, rapoarte ale organizațiilor românești specializate precum Fundația Regală Margareta a României și Federația SenioriNET. [7]

Există trei limite metodologice care trebuie explicite. Prima este întârzierea statistică: în mai 2026, pentru unele domenii nu existau încă serii oficiale complete pe anul 2025 sau 2026, astfel că au fost folosite cele mai recente date disponibile, de regulă 2024 sau începutul lui 2025. A doua este heterogenitatea definițiilor: unele serii folosesc „populația rezidentă”, altele „populația după domiciliu”; acolo unde acest lucru afectează comparabilitatea, diferența este menționată explicit. A treia este deficitul de statistică oficială privind singurătatea, sănătatea mintală subclinicǎ și excluderea digitală a vârstnicilor; în aceste cazuri, analiza folosește date de servicii și studii academice, marcând clar unde există ipoteze sau inferențe. [8]

Profil demografic, socio-economic și de sănătate

Tabloul statistic recent sugerează o dublă presiune asupra politicilor publice: mai mulți vârstnici și mai puțini lucrători potențiali. În 2020, România avea 3,664 milioane persoane de 65+ ani și 3,021 milioane tineri de 0–14 ani; în 2023, raportul era 3,762 milioane la 3,085 milioane; în 2024, 3,822 milioane la 3,086 milioane; iar pentru 1 ianuarie 2025, INS sintetizat de FRMR indica 4,02 milioane persoane de 65+ și 3,04 milioane sub 14 ani. În același timp, populația rezidentă totală a coborât la aproximativ 19,036 milioane la 1 ianuarie 2025. Tendința este confirmată și pentru 2026 de datele privind populația după domiciliu, unde ponderea segmentului 65+ a urcat la 18,8%. [9]

Fig. 2 Tendința populației de peste 65 ani. Sursă: INS pentru 2020, 2023 și 2024; sinteză INS utilizată de FRMR pentru 2025. Valoarea din 2025 trebuie citită cu prudență comparativă deoarece provine dintr-o sinteză publică, nu din aceeași serie descriptivă folosită pentru anii precedenți. [10]

În plan economic, rata de ocupare a persoanelor de 55–64 ani a fost de 48,5% în 2020, 43,8% în 2021, 46,7% în 2022, 51,0% în 2023 și 53,4% în 2024. Deși traiectoria este ascendentă după șocul pandemic, România rămâne sub media OECD pentru lucrătorii vârstnici: OECD nota 51% în 2023 față de 66% media organizației. Falia de gen este pronunțată: în 2024, 64,6% dintre bărbații de 55–64 ani erau ocupați, față de doar 43,0% dintre femei. Acest lucru transformă vârsta pre-pensionării într-o zonă critică pentru riscul de inactivitate și precaritate, mai ales pentru femei și persoanele cu educație redusă. [11]

Fig. 3 Rata de ocupare a persoanelor de 55-64 ani. Sursă: INS, Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj pentru anii 2020–2024. [12]

În ceea ce privește veniturile, creșterea nominală a pensiei medii a fost puternică: 1.544 lei în decembrie 2020, 1.567 lei în 2021, 1.739 lei în 2022, 1.970 lei în 2023 și 2.748 lei în decembrie 2024, pe ansamblul sistemului public de pensii. La 31 decembrie 2024, în evidențele CNPP se aflau 4.703.349 beneficiari ai sistemului public, dintre care 4.567.153 pensionari de asigurări sociale de stat, iar pensia medie pentru aceștia era 2.803 lei; pentru pensia de limită de vârstă, media era 3.141 lei. Totuși, structura venitului la vârste înalte rămâne puțin diversificată: într-o analiză INS asupra gospodăriilor conduse de persoane de 65 ani și peste, 63,5% din venituri proveneau din pensii, iar 10,9% erau venituri în natură, ceea ce sugerează vulnerabilitate la inflație și la șocuri de cost al vieții. [13]

Fig. 4 Veniturile gospodăriilor conduse de persoane de peste 65 ani. Sursă: INS, Coordonate ale nivelului de trai în România 2023. Categoria „alte venituri” este calculată ca reziduu până la 100%; aceasta este o ipoteză analitică explicită, nu o categorie publicată separat în fragmentul indexat. [14]

Situația sărăciei și a excluziunii sociale rămâne severă în context european. În 2024, 27,9% din populația României era în risc de sărăcie sau excluziune socială, unul dintre cele mai ridicate niveluri din UE; la nivel regional, rata din București-Ilfov era de 12,0%, ceea ce indică diferențe teritoriale masive. Cheltuielile de protecție socială ale României reprezentau încă sub 17% din PIB în 2022, mult sub media UE de 27,9%. Pentru vârstnici, un indicator extern care oglindește seria Eurostat raportează o rată a riscului de sărăcie de 16,4% pentru grupa 65+ în 2024; chiar dacă această valoare trebuie utilizată cu prudență metodologică, ea este compatibilă cu imaginea generală a unei îmbunătățiri insuficiente a securității materiale a vârstelor mari. [15]

În sănătate, semnalele sunt mai degrabă negative decât pozitive. OECD indică pentru România o speranță de viață de 76,4 ani în 2023, sub media occidentală și încă afectată de povara bolilor cronice și de performanțe modeste ale sistemului. Nevoile medicale nesatisfăcute rămân ridicate: profilul de țară OECD arată că 6% dintre persoanele cu nevoie de îngrijiri medicale raportau nevoi nesatisfăcute, iar Eurostat a arătat că România înregistra în 2024 una dintre cele mai mari diferențe dintre persoanele aflate în risc de sărăcie și restul populației în accesul la îngrijire medicală, de 10,7 puncte procentuale. Pentru vârstnicii din mediul rural, situația este deosebit de problematică: Eurostat raportează pentru România 11,4% nevoi medicale nesatisfăcute la 65+ din rural. În plus, în trei județe românești — Mehedinți, Covasna și Tulcea — mai puțin de 10% din populație locuia la mai puțin de 15 minute cu mașina de un spital, indicând bariere structurale de acces. [16]

Izolarea socială și singurătatea sunt mai greu de măsurat oficial, dar apar constant în sursele de serviciu și în cercetările aplicate. În prima jumătate a anului 2025, Telefonul Vârstnicului a înregistrat 5.464 convorbiri și 1.182 apelanți unici; 53,6% dintre apelanți trăiau singuri, iar 38,4% proveneau din mediul rural sau din orașe mici. Pentru întreg anul 2025, programul a raportat 11.697 apeluri și 5.769 seniori sprijiniți la nivel național. În literatura românească, studiul de caz realizat de Dobre în București–Ilfov a arătat că 88% dintre respondenții vârstnici au indicat singurătatea drept factor asociat dificultăților de utilizare a internetului. Coroborat cu literatura medicală recentă despre relația dintre singurătate și fragilitate, acest lucru susține teza că izolarea socială trebuie tratată ca risc de sănătate publică, nu doar ca problemă de „asistență socială”. [17]

Literatura de specialitate și interpretarea critică

Literatura academică recentă despre vârstnicii din România s-a organizat în jurul a patru teme majore. Prima este excluderea digitală. Ivan și Cutler (2021) arată că utilizatorii vârstnici de internet din România sunt disproporționat urbani și cu statut socio-economic mai bun decât populația vârstnică totală, ceea ce implică o supra-reprezentare a seniorilor „avantajați” în cercetările bazate pe utilizatori de internet. Dobre (2022) confirmă, într-un studiu de caz pentru București–Ilfov, că accesul, competențele, starea de sănătate și factorii psihologici — inclusiv singurătatea — structurează decalajul digital la vârste înaintate. Împreună, aceste studii mută discuția de la simpla deținere de echipamente spre noțiunea de „capacitate reală de a folosi servicii digitalizate”. [18]

A doua temă privește îngrijirea de lungă durată. Ghența (2024) oferă una dintre cele mai utile evaluări sintetice ale schimbărilor recente, arătând că problemele-cheie sunt finanțarea, forța de muncă, controlul calității și nevoile nesatisfăcute, iar concluzia sa este că sistemul nu poate fi evaluat adecvat fără date mai bune și fără implementarea completă a reformei. Banca Mondială și OECD merg în aceeași direcție: îngrijirea informală predomină în România, iar familia rămâne principalul furnizor de sprijin pentru persoanele dependente, în special în rural; aceasta reduce povara fiscală pe termen scurt, dar transferă riscuri mari asupra femeilor și gospodăriilor. [19]

A treia temă este îmbătrânirea activă. Stănescu, Mihaiu și Costache (2025) discută îmbătrânirea activă ca răspuns la contextul demografic actual și pun accent pe rolul politicilor de participare socială și economică. În același registru, OECD observă că România trebuie să extindă anii de viață ocupați și sănătoși, nu doar anii de viață. Pentru lucrătorii mai în vârstă, problema nu este doar pensionarea timpurie, ci și slaba retenție în muncă a persoanelor cu educație scăzută, a femeilor și a celor cu sănătate fragilă. [20]

A patra temă, mai nouă, este „orașul prietenos cu vârsta” și rolul tehnologiilor digitale. Rădulescu, Ivan și Loos (2025) sugerează că familiaritatea digitală influențează modul în care vârstnicii percep oportunitățile urbane și accesul la informație. Din perspectivă critică, această literatură este valoroasă, dar încă limitată: există puține studii longitudinale pe eșantioane naționale, puține evaluări de impact ale programelor și prea multe cercetări concentrate în centre urbane sau în studii de caz locale. Consecința este că multe propuneri de politici sunt normative și plauzibile, dar insuficient testate în condiții românești comparabile între județe și medii de rezidență. [21]

Politici publice și arhitectura serviciilor

În domeniul pensiilor, schimbarea majoră a fost Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, intrată în vigoare la 1 septembrie 2024. CNPP arată că valoarea punctului de referință a fost stabilită la 81 lei în septembrie 2024 și menținută la 81 lei în 2025, iar pentru 2026 aceeași valoare este menținută prin măsura fiscal-bugetară aferentă. Din perspectivă fiscală, tabloul rămâne tensionat: execuția BASS la 31 decembrie 2024 s-a încheiat cu cheltuieli de 137,699 miliarde lei, un deficit de 2,831 miliarde lei și o subvenție de la bugetul de stat de 24,305 miliarde lei. Aceasta înseamnă că orice discuție privind adecvarea pensiilor trebuie legată explicit de sustenabilitate fiscală și de țintire, nu doar de indexări uniforme. [22]

În îngrijirea de lungă durată, direcția formală a politicii este corectă. Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă 2023–2030 urmărește să crească numărul persoanelor vârstnice care trăiesc independent cât mai mult timp și să îmbunătățească accesul la servicii adecvate pentru persoanele dependente. Documentul insistă pe îngrijirea la domiciliu și în comunitate, pe sprijinirea îngrijitorilor informali, pe principiul „finanțarea urmează beneficiarul”, pe complementaritatea între asistența socială și cea medicală și pe participarea socială activă a persoanelor vârstnice. Problema centrală nu este lipsa direcției strategice, ci implementarea lentă și fragmentată între ministere, CNAS, autorități locale și furnizori privați/ONG. [23]

În sănătate, OECD identifică trei probleme recurente: subfinanțare relativă, deficit și distribuție inegală a personalului, precum și acces slab pentru populația vulnerabilă. Aceste neajunsuri afectează disproporționat vârstnicii, deoarece ei folosesc mai frecvent serviciile medicale, sunt mai dependenți de continuitatea îngrijirii și sunt mai sensibili la costuri, distanță și liste de așteptare. Faptul că, în România, nevoile medicale nesatisfăcute sunt printre cele mai ridicate pentru persoanele sărace și pentru vârstnicii din rural arată că sistemul sanitar și cel social nu compensează suficient dezavantajele teritoriale și economice. [24]

Politicile de digitalizare și mobilitate sunt mult mai puțin „age-sensitive” decât ar fi necesar. OECD arată că România este în urmă la acoperirea 5G, mai ales în mediul rural, iar analiza pentru regiunea Nord-Vest subliniază că transportul public fragmentat reduce accesul la locuri de muncă și servicii, inclusiv pentru persoanele vârstnice. În absența unor politici explicite de alfabetizare digitală a seniorilor și a unor planuri locale de mobilitate „prietenoase cu vârsta”, digitalizarea administrației și concentrarea serviciilor pot produce o nouă excludere: servicii formal existente, dar efectiv inaccesibile unor vârstnici fără internet, fără competențe digitale sau fără transport funcțional. [25]

Fig. 5 Schema rezumă arhitectura reală, fragmentată, a intervenției: pensii, sănătate, servicii sociale, familie și sector neguvernamental operează simultan, dar nu suficient de integrat. [26]

Tabelul următor sintetizează principalele programe, beneficii și actori.

Sursa tabelului: CNPP, Strategia națională ILD și îmbătrânire activă 2023–2030, FRMR, SenioriNET; observațiile analitice sunt ale autorului, bazate pe aceste surse. [27]

Probleme structurale și oportunități

Principala problemă structurală este suprapunerea dintre îmbătrânire, inegalitate și fragmentare teritorială. România are una dintre cele mai ridicate rate AROPE din UE și cheltuiește relativ puțin pe protecție socială ca pondere în PIB. Pentru vârstnici, aceasta înseamnă că pensionarea nu echivalează automat cu securitate materială, mai ales în gospodăriile dependente aproape exclusiv de pensie și de venituri în natură. Din perspectivă socială, problema nu este doar „nivelul pensiei”, ci și costul accesului la sănătate, mobilitate, energie, locuire și sprijin de proximitate. [28]

A doua problemă este sănătatea și dependența funcțională. OECD și Banca Mondială converg în a arăta că sistemul românesc de îngrijire de lungă durată se bazează încă excesiv pe familie, ceea ce produce două efecte: subservirea nevoilor complexe ale vârstnicului și transferul costului de îngrijire către gospodării, în special către femei. Faptul că aproximativ 6% dintre persoanele de 50+ oferă îngrijire informală zilnic sau săptămânal, iar 60% dintre îngrijitorii zilnici sunt femei, arată că presiunea demographică se redistribuie în interiorul familiei. Acest aranjament este fragil într-o țară cu emigrație intensă și cu gospodării rurale dispersate. [29]

A treia problemă este sănătatea mintală și singurătatea, insuficient recunoscute ca domeniu de politică publică. Datele de serviciu de la Telefonul Vârstnicului, ca și studiile românești despre excluderea digitală, indică prevalența sentimentului de singurătate și rolul său în deteriorarea stării de bine și a autonomiei. Literatura medicală internațională și revizuirile recente insistă că singurătatea este asociată cu depresie, fragilitate și cu utilizare mai intensă a serviciilor de sănătate. În România, lipsa unui indicator oficial periodic privind singurătatea vârstnicilor produce un „orb statistic”: problema este vizibilă în serviciile de teren, dar nu este urmărită sistematic la scară națională. [30]

A patra problemă este discriminarea funcțională prin infrastructură și design instituțional. OECD notează explicit potențialul insuficient valorificat al lucrătorilor vârstnici în România, iar Eurostat și OECD arată că accesul la spitale, la transport și la rețele digitale rămâne inegal. În practică, aceasta înseamnă că un vârstnic poate avea drept la pensie, la consultație sau la program social și totuși să nu poată beneficia efectiv de ele din cauza distanței, a lipsei transportului, a digitalizării exclusive sau a absenței unui sprijin de navigare instituțională. [31]

În același timp, oportunitățile sunt reale. România are deja câteva nuclee de bună practică. Telefonul Vârstnicului și modelele intergeneraționale dezvoltate de FRMR arată că servicii relativ suple pot reduce izolarea și pot activa voluntariatul și participarea socială. SenioriNET a reușit să coaguleze 45 de organizații și să formuleze o Cartă Albă a drepturilor persoanelor vârstnice, ceea ce oferă o platformă de advocacy și standardizare a bunelor practici. În plan european, OECD și Banca Mondială indică faptul că sistemele mai reziliente combină îngrijirea formală și informală, privilegiază domiciliul și comunitatea și construiesc o economie socială a îngrijirii, nu doar o piață de servicii rezidențiale. [32]

O a doua oportunitate este legată de digitalizare și muncă flexibilă. Literatura românească despre decalajul digital nu trebuie citită doar ca diagnostic al excluziunii, ci și ca agendă de intervenție: competențe digitale de bază, asistență pentru utilizarea serviciilor publice, telemedicină asistată și adaptarea interfețelor. În plus, pentru segmentul 55–64 ani, telemunca, munca hibridă, mentoratul și contractele cu timp flexibil pot prelungi participarea economică fără a agrava uzura de sănătate, mai ales în ocupațiile ne-manuale. [33]

Recomandări prioritizate și monitorizare

Recomandările de mai jos pornesc de la ideea că România are nevoie de o politică publică pentru vârstnici organizată în jurul autonomiei funcționale, nu exclusiv al transferului monetar. În plus, dat fiind nivelul foarte ridicat al cheltuielilor și subvențiilor din sistemul public de pensii, măsurile noi trebuie prioritizate după raportul cost/impact și după capacitatea de a reduce nevoi evitabile în sănătate și asistență socială. [34]

Costurile din tabel sunt benzi calitative, nu estimări bugetare oficiale. În prezent, datele publice românești nu oferă o bază suficientă pentru costare standardizată a tuturor intervențiilor de comunitate; totuși, presiunea fiscală deja vizibilă în BASS sugerează că măsurile cu cost mic și impact preventiv ridicat trebuie plasate înaintea extinderilor generalizate de transfer monetar. [35]

Indicatori de monitorizare

Indicatorii propuși folosesc, în mare, infrastructuri de date care există deja, dar sunt dispersate între INS, CNPP, Eurostat, MMSS, autorități locale și furnizori de servicii. Prioritatea metodologică ar trebui să fie interoperabilitatea minimă, nu inventarea unui nou sistem masiv de raportare. [36]

Metodologie de evaluare

Pentru evaluarea intervențiilor recomandate, o metodologie realistă pentru România ar include: un baseline unic 2024–2025, ținte intermediare pentru 2027 și ținte finale pentru 2030; o combinație de analiză de serie de timp și comparare între județe; precum și evaluări cvasi-experimentale acolo unde programele se introduc etapizat. Pentru servicii comunitare și digitale, un design de tip difference-in-differences între județe sau localități implementatoare și non-implementatoare ar fi fezabil. Pentru combaterea singurătății, evaluarea ar trebui să combine indicatori administrativi cu scale validate de bunăstare, suport social și depresie ușoară/moderată. Pentru politicile de ocupare 55–64 ani, evaluarea ar trebui stratificată pe sex, educație și mediu de rezidență. [37]

Referințe și note bibliografice

Note privind ipotezele și limitele. Pentru 2026, datele oficiale complete privind populația rezidentă pe toate dimensiunile nu erau încă publicate; acolo unde a fost necesar, s-au folosit datele INS privind populația după domiciliu sau sinteze publice bazate pe INS. Pentru graficul structurii veniturilor gospodăriilor conduse de persoane de 65+ ani, categoria „alte venituri” este o diferență calculată până la 100%, deoarece fragmentul indexat public indică explicit doar ponderea pensiilor și a veniturilor în natură. Pentru singurătate și sănătate mintală s-au folosit, în mod deliberat, surse de serviciu și literatură academică, deoarece indicatorii oficiali românești sunt insuficienți pentru o măsurare anuală robustă. [38]

Întrebări deschise. Lipsesc încă: o statistică oficială anuală dedicată singurătății și sănătății mintale a vârstnicilor; un registru public consolidat al beneficiarilor de îngrijire la domiciliu și al timpilor de îngrijire; o raportare standardizată a accesibilității de transport pentru seniori; precum și serii comparative coerente privind competențele digitale ale populației 65+. Aceste goluri afectează calitatea diagnosticului și fac dificilă evaluarea de impact a politicilor. [39]

Surse

• Casa Națională de Pensii Publice. (2024). Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. [40]
• Casa Națională de Pensii Publice. (2025). Valoarea punctului de referință. [41]
• Casa Națională de Pensii Publice. (2025). Raport de activitate 2024. [42]
• Casa Națională de Pensii Publice. (2026). Precizări Legea BASS 2026. [43]
• Dobre, A. (2022). Decalajul digital și excluziunea digitală a vârstnicilor în România: un studiu de caz în București-Ilfov. Calitatea Vieții, 33(4), 264–284. [44]
• (2025). People at risk of poverty or social exclusion in 2024. [45]
• (2025). Unmet health care needs statistics. [46]
• (2025). Living conditions statistics at regional level. [47]
• (2025). Health statistics at regional level. [48]
• (2025). Urban-rural Europe: quality of life in rural areas. [49]
• Fundația Regală Margareta a României. (2025). Raport anual 2024. [50]
• Fundația Regală Margareta a României. (2025). Topul nevoilor apelanților la Telefonul Vârstnicului în 2024. [51]
• Fundația Regală Margareta a României. (2026). Statisticile anului 2025 – Telefonul Vârstnicului. [52]
• Fundația Regală Margareta a României. (2025). Infografic Telefonul Vârstnicului iunie 2025. [53]
• Ghența, M. (2024). Changes Under Pressure: Mapping Recent Developments in Long-Term Care Policy. Transylvanian Review of Administrative Sciences. [54]
• Institutul Național de Statistică. (2020). Populația rezidentă la 1 ianuarie 2020. [53]
• Institutul Național de Statistică. (2023). Populația rezidentă la 1 ianuarie 2023. [55]
• Institutul Național de Statistică. (2024). Populația rezidentă la 1 ianuarie 2024. [56]
• Institutul Național de Statistică. (2025). Populația rezidentă la 1 ianuarie 2025. [57]
• Institutul Național de Statistică. (2026). Date grafice: populația după domiciliu la 1 ianuarie 2026. [58]
• Institutul Național de Statistică. (2025). Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj 2024. [59]
• Institutul Național de Statistică. (2024–2025). Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj 2020–2023. [60]
• Institutul Național de Statistică. (2025). Coordonate ale nivelului de trai în România 2023. [61]
• Ivan, L., & Cutler, S. J. (2021). Older Adults and the Digital Divide in Romania: Implications for the COVID-19 Pandemic. Journal of Elder Policy, 1(3), 131–154. [62]
• (2025). OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025. [63]
• (2025). OECD Reviews of Labour Market and Social Policies: Romania 2025. [64]
• (2026). OECD Economic Surveys: Romania 2026. [65]
• Rădulescu, C., Ivan, L., & Loos, E. (2025). Romanian Older Adults’ Views of the Age-Friendliness of Their City: The Importance of Digital Technologies. [66]
• (2022–2026). Carta Albă a drepturilor persoanelor vârstnice și materiale de advocacy. [67]
• Stănescu, S. M., Mihaiu, S., & Costache, C. (2025). Towards Active Ageing in Romania. Hyperion Economic Journal. [68]
• World Bank. (2022). România: calea de urmat în domeniul îngrijirii de lungă durată. [69]
• World Bank. (2023). Romania Systematic Country Diagnostic Update. [70]

Bibliografie

CNPP. „CNPP – Precizări Legea BASS 2026 – NOUTĂȚI”. 2026. https://www.cnpp.ro/noutati/-/asset_publisher/FbjvUfJwDu7P/content/precizari-legea-bass-2026.

CNPP. „CNPP – Valoarea punctului de referință”. 2024. https://www.cnpp.ro/valoarea-punctului-de-referinta.

CNPP. „Raport de activitate 2024”. 2025. https://www.cnpp.ro/documents/10180/14944555/Raport%20de%20activitate%202024.

Dobre, Alexandra. „Decalajul digital și excluziunea digitală a vârstnicilor în România – un studiu de caz în București-Ilfov | Calitatea Vieții”. 2023. https://www.revistacalitateavietii.ro/journal/article/view/2022-4-03.

Eurostat. „Health Statistics at Regional Level”. 2025. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Health_statistics_at_regional_level.

Eurostat. „Living Conditions Statistics at Regional Level”. 2025. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Living_conditions_statistics_at_regional_level.

Eurostat. „People at Risk of Poverty or Social Exclusion in 2024”. 30 aprilie 2025. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20250430-2.

Eurostat. „Unmet Health Care Needs Statistics”. 2025. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Unmet_health_care_needs_statistics.

Eurostat. „Urban-Rural Europe – Quality of Life in Rural Areas”. 2025. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Urban-rural_Europe_-_quality_of_life_in_rural_areas.

FRMR. „Arhiva stiri”. Fundația Regală Margareta a României, 2026. https://www.frmr.ro/arhiva-stiri/.

FRMR. „Datele Institutului Național de Statistică pentru 1 ianuarie 2025”. 2025. https://www.frmr.ro/wp-content/uploads/2025/07/Infografic-Telefonul-Varstnicului-iunie-2025.pdf.

FRMR. „Împreună pentru o bătrânețe demnă și frumoasă: legăturile intergeneraționale aduc beneficii seniorilor și copiilor”. Fundația Regală Margareta a României, 1 octombrie 2025. https://www.frmr.ro/impreuna-pentru-o-batranete-demna-si-frumoasa-legaturile-intergenerationale-aduc-beneficii-seniorilor-si-copiilor/.

FRMR. „Raport anual 2024 – Proiecte intergeneraționale”. 2024. https://www.frmr.ro/wp-content/uploads/2025/05/Raport-Anual-2024-FRMR-site-1.pdf.

FRMR. „Seniorii României, între singurătate și dorința de participare socială – Topul nevoilor apelanților la Telefonul Vârstnicului în 2024”. Fundația Regală Margareta a României, 23 ianuarie 2025. https://www.frmr.ro/topul-nevoilor-apelantilor-la-telefonul-varstnicului-in-2024/.

Ghența, Mihaela, și Aniela Matei. „Changes Under Pressure: Mapping Recent Developments in Long-Term Care Policy”. Transylvanian Review of Administrative Sciences 20, nr. 72 (2024): 21-39. https://doi.org/10.24193/tras.72E.2.

Guvernul României. „Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030”. 2023. https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/12/ANEXA-21.pdf.

INS. „Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile și consumul populației, în 2023”. 2024. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/coordonate_ale_nivelului_de_trai_in_romania_2023.pdf.

INS. „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2020”. 2021. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/forta_de_munca_in_romania_ocupare_si_somaj_2020.pdf.

INS. „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2024”. 2025. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/forta_de_munca_in_romania_ocupare_si_somaj_2024.pdf.

INS. „INSSE – Baze de date statistice – TEMPO-Online serii de timp”. 2026. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table.

INS. „INSSE – Date grafice”. 2025. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/anexa_date/popdom1ian2026r.xls.

INS. „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2020p în scădere cu 96,5 mii persoane”. 2020. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2020r.pdf.

INS. „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2023p în creștere cu 9,1 mii persoane”. 2023. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2023r.pdf.

INS. „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2024 p în creștere cu 9,9 mii persoane”. 2024. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2024r.pdf.

INS. „Populația rezidentă la 1 ianuarie 2025 p în scădere, iar soldul migrației internaționale pozitiv în anul 2024”. 2025. https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2025r.pdf.

Ivan, Loredana, și Stephen J. Cutler. „Older Adults and the Digital Divide in Romania: Implications for the COVID-19 Pandemic”. Journal of Elder Policy 1, nr. 3 (2021): 131-54. https://doi.org/10.18278/jep.1.3.5.

OECD. „Assessment and Recommendations: OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025”. 17 decembrie 2025. https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-health-systems-romania-2025_f52e4a98-en/full-report/assessment-and-recommendations_a04e83de.html.

OECD. „Main Assessment: OECD Reviews of Labour Market and Social Policies: Romania 2025”. OECD, 23 iulie 2025. https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-labour-market-and-social-policies-romania-2025_f0532908-en/full-report/main-assessment_1acae3d2.html.

OECD. „OECD Economic Surveys: Romania 2026”. OECD Economic Surveys: Romania 2026 (martie 2026). https://doi.org/10.1787/4844067e-en.

OECD. „OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025”. OECD Reviews of Health Systems, publicare online în avans, 17 decembrie 2025. https://doi.org/10.1787/f52e4a98-en.

OECD. „Strengthening Romania’s Competitiveness: OECD Economic Surveys: Romania 2026”. OECD, 16 martie 2026. https://www.oecd.org/en/publications/oecd-economic-surveys-romania-2026_4844067e-en/full-report/strengthening-romania-s-competitiveness_a0bfff0f.html.

OECD. „The Labour Market and Social Situation in Romania: OECD Reviews of Labour Market and Social Policies: Romania 2025”. 23 iulie 2025. https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-labour-market-and-social-policies-romania-2025_f0532908-en/full-report/the-labour-market-and-social-situation-in-romania_0353986f.html.

Parlamentul României. „Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii”. 2023. https://www.cnpp.ro/documents/10180/13120886/Legea-nr.360-in-2023-privind-sistemul-public-de-pensii.

Rădulescu, Cristina, Loredana Ivan, și Eugene Loos. Romanian Older Adults’ Views of the Age-Friendliness of their City: The Importance of Digital Technologies. 2025. https://doi.org/10.1007/978-3-031-92712-6_6.

SenioriNet. „Semnează pentru Carta Albă”. SenioriNet, 2026. https://seniorinet.ro/semneaza-pentru-carta-alba/.

Sfetcu, Nicolae. „28 iunie – Ziua Internațională a Pensionarilor”. MultiMedia, 15 mai 2026. https://www.telework.ro/ro/28-iunie-ziua-internationala-a-pensionarilor/.

Stănescu, Simona Maria, Simona Mihaiu, și Constanța Costache. „Towards Active Ageing in Romania – Hyperion Economic Journal”. 2025. https://hej.hyperion.ro/issues-2025/vol-12-issue-1-2025-supplement/46-hej-volume-12-issue-1-2025-supplement/311-towards-active-ageing-in-romania.

World Bank. „România – Calea de urmat în domeniul îngrijirii de lungă durată”. 2022. https://thedocs.worldbank.org/en/doc/5b1c7830cc6c1b3fcd5131105dee0eb4-0080062023/original/RO-LTC-brochure-2022.pdf.

World Bank. „Systematic Country Diagnosis Update: Romania”. 2023. https://documents1.worldbank.org/curated/en/099134003102323181/pdf/BOSIB0480d508207e0805908b215a1d78b8.pdf.

Note

[2] INS, „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2020p în scădere cu 96,5 mii persoane”.

[3] Guvernul României, „Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030”.

[4] Ivan și Cutler, „Older Adults and the Digital Divide in Romania”.

[5] OECD, „Assessment and Recommendations”.

[6] Sfetcu, „28 iunie – Ziua Internațională a Pensionarilor”.

[7] INS, „INSSE – Baze de date statistice – TEMPO-Online serii de timp”.

[8] INS, „INSSE – Date grafice”.

[9] INS, „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2020p în scădere cu 96,5 mii persoane”.

[10] INS, „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2020p în scădere cu 96,5 mii persoane”.

[11] INS, „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2020”.

[12] INS, „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2020”.

[13] CNPP, „Raport de activitate 2024”.

[14] INS, „Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile și consumul populației, în 2023”.

[15] Eurostat, „People at Risk of Poverty or Social Exclusion in 2024”.

[16] OECD, „OECD Reviews of Health Systems”.

[17] FRMR, „Datele Institutului Național de Statistică pentru 1 ianuarie 2025”.

[18] Ivan și Cutler, „Older Adults and the Digital Divide in Romania”.

[19] Ghența și Matei, „Changes Under Pressure”.

[20] Stănescu et al., „Towards Active Ageing in Romania – Hyperion Economic Journal”.

[21] Rădulescu et al., Romanian Older Adults’ Views of the Age-Friendliness of their City.

[22] Parlamentul României, „Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii”.

[23] Guvernul României, „Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030”.

[24] OECD, „OECD Reviews of Health Systems”.

[25] OECD, „Strengthening Romania’s Competitiveness”.

[26] Guvernul României, „Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030”.

[27] Parlamentul României, „Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii”.

[28] Eurostat, „People at Risk of Poverty or Social Exclusion in 2024”.

[29] OECD, „OECD Reviews of Health Systems”.

[30] FRMR, „Seniorii României, între singurătate și dorința de participare socială – Topul nevoilor apelanților la Telefonul Vârstnicului în 2024”.

[31] OECD, „Main Assessment”.

[32] FRMR, „Împreună pentru o bătrânețe demnă și frumoasă”.

[33] Dobre, „Decalajul digital și excluziunea digitală a vârstnicilor în România – un studiu de caz în București-Ilfov | Calitatea Vieții”.

[34] CNPP, „Raport de activitate 2024”.

[35] CNPP, „Raport de activitate 2024”.

[36] INS, „INSSE – Date grafice”.

[37] Ghența și Matei, „Changes Under Pressure”.

[38] INS, „INSSE – Date grafice”.

[39] Ghența și Matei, „Changes Under Pressure”.

[40] Parlamentul României, „Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii”.

[41] CNPP, „CNPP – Valoarea punctului de referință”.

[42] CNPP, „Raport de activitate 2024”.

[43] CNPP, „CNPP – Precizări Legea BASS 2026 – NOUTĂȚI”.

[44] Dobre, „Decalajul digital și excluziunea digitală a vârstnicilor în România – un studiu de caz în București-Ilfov | Calitatea Vieții”.

[45] Eurostat, „People at Risk of Poverty or Social Exclusion in 2024”.

[46] Eurostat, „Unmet Health Care Needs Statistics”.

[47] Eurostat, „Living Conditions Statistics at Regional Level”.

[48] Eurostat, „Health Statistics at Regional Level”.

[49] Eurostat, „Urban-Rural Europe – Quality of Life in Rural Areas”.

[50] FRMR, „Raport anual 2024 – Proiecte intergeneraționale”.

[51] FRMR, „Seniorii României, între singurătate și dorința de participare socială – Topul nevoilor apelanților la Telefonul Vârstnicului în 2024”.

[52] FRMR, „Arhiva stiri”.

[53] FRMR, „Datele Institutului Național de Statistică pentru 1 ianuarie 2025”.

[54] Ghența și Matei, „Changes Under Pressure”.

[55] INS, „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2023p în creștere cu 9,1 mii persoane”.

[56] INS, „Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2024 p în creștere cu 9,9 mii persoane”.

[57] INS, „Populația rezidentă la 1 ianuarie 2025 p în scădere, iar soldul migrației internaționale pozitiv în anul 2024”.

[58] INS, „INSSE – Date grafice”.

[59] INS, „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2024”.

[60] INS, „Forţa de muncă în România: Ocupare şi şomaj – anul 2020”.

[61] INS, „Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile și consumul populației, în 2023”.

[62] Ivan și Cutler, „Older Adults and the Digital Divide in Romania”.

[63] OECD, „OECD Reviews of Health Systems”.

[64] OECD, „The Labour Market and Social Situation in Romania”.

[65] OECD, „OECD Economic Surveys”.

[66] Rădulescu et al., Romanian Older Adults’ Views of the Age-Friendliness of their City.

[67] SenioriNet, „Semnează pentru Carta Albă”.

[68] Stănescu et al., „Towards Active Ageing in Romania – Hyperion Economic Journal”.

[69] World Bank, „România – Calea de urmat în domeniul îngrijirii de lungă durată”.

[70] World Bank, „Systematic Country Diagnosis Update: Romania”.

Sfetcu, Nicolae (2026), Persoanele vârstnice în România: date, politici și provocări structurale, Cunoașterea Științifică, 5:3, 37-57, DOI: 10.58679/CS83543, https://www.cunoasterea.ro/persoanele-varstnice-in-romania-date-politici-si-provocari-structurale/