12 oct. 2026
Home » Articol » Arhiva » Provocări întâmpinate de bibliotecarii de la secția relații cu publicul a unei biblioteci universitare specializate: Mitigarea și rezolvarea dificultăților survenite

Provocări întâmpinate de bibliotecarii de la secția relații cu publicul a unei biblioteci universitare specializate: Mitigarea și rezolvarea dificultăților survenite

de | postat în: Arhiva, Numărul 4, Științe formale, Volumul 5 | 0

Tudor-Nicolae POPESCU[1]
tudor.popescu@umfiasi.ro

[1] Biblioteca Universitară a UMF „Grigore T. Popa” Iași, ORCID: 0009-0009-1781-4135

 

Challenges Encountered by Public Relations Librarians that Work in a Specialized University Library: Mitigating and Resolving the Challenges

Abstract

In an era that is dominated by the flow of the new and varied emerging digital technologies, changes in global social order and new paradigms in college students education, university librarians encounter numerous challenges, which they have to confront with stoicism and look for ways to solve them in the most secure and efficient manner possible, so that they can emphasize through them the significance of the services provided by their institution. From traditional challenges, like checking in a damaged book, insuficient time for shelf arranging, diverse user expectations, to the more modern ones, like educating users in digital literacy, digital skill gap and vocational training for librarians themselves and user privacy and data ethics, academic librarians that work in public relations have to take these matters into careful consideration. They need to do a rigorous self-examination about their own ethical and deontological conduct, to broaden their digital knowledge by participating in continuous professional development programs, and also, maintaining an open, honest and polite communication with the library users. By taking all of these measures, the academic librarians that work in public relations will be ready to tackle the sure course of information and research evolution that will come in the future, but also, maintain all of the traditional reference services and research help, functions that the library users still appreciate.

Keywords: specialized university library, public relations, traditional challenges, digital challenges, solving the encountered challenges, digital literacy, user privacy, vocational training.

Rezumat

Într-o epocă dominată de către avalanșa de noi și variate tehnologii digitale emergente, de schimbări în ordinea socială globală și de noi paradigme în educația studenților, bibliotecarii universitari se lovesc de numeroase provocări, pe care sunt nevoiți să le înfrunte cu stoicism și să le caute soluționarea în cel mai sigur și eficient mod, astfel încât să poată releva importanța serviciilor prestate de către instituție. De la provocări tradiționale, cum ar fi returnarea manualelor degradate, timpul insuficient pentru aranjarea manualelor la raft, așteptările variate ale beneficiarilor, la cele moderne, de exemplu, educarea beneficiarilor în alfabetizarea digitală, deficitul de competențe digitale și formarea profesională a bibliotecarilor și confidențialitatea utilizatorilor și etica datelor, bibliotecarii universitari de la secția relații cu publicul trebuie să ia foarte în serios aceste aspecte, să facă o introspecție meticuloasă asupra propriilor conduite etice și deontologice, să își îmbogățească orizontul de cunoaștere digitală prin programe de instruire și formare profesională continuă și de asemenea, să mențină o comunicare deschisă, onestă și amabilă cu toți beneficiarii serviciilor bibliotecii. Prin luarea tuturor acestor măsuri, bibliotecarii vor fi pregătiți pentru cursul cert de evoluție informațională și documentară ce va veni în viitor, dar și pentru menținerea în continuare a tuturor serviciilor de referințe și documentare tradiționale, încă apreciate de către mulți utilizatori.

Cuvinte-cheie: bibliotecă universitară specializată, relații cu publicul, provocări tradiționale, provocări digitale, rezolvarea dificultăților survenite, alfabetizare digitală, confidențialitatea utilizatorilor, formare profesională.

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 4, Decembrie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/provocari-intampinate-de-bibliotecari/
© 2026 Tudor-Nicolae POPESCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Licența CC BY 4.0

 

1. Introducere

În epoca de astăzi, provocările întâmpinate de bibliotecarii academici au crescut în intensitate și au devenit mult mai complexe și actuale, aceștia încercând să țină pasul cu toate schimbările și să rămână relevanți publicului lor specific, ale cărui nevoi și cerințe pot fluctua considerabil. Tranziția la platformele digitale a redefinit într-un mod major modalitatea în care oamenii caută, procură și consumă informația. Mulți studenți pot prefera lecturarea unei cărți electronice, a unui document în format PDF sau a unui articol dintr-o revistă online, de pe propriile lor laptopuri sau telefoane, decât să împrumute manuale pentru studiu, forțând astfel bibliotecarii să mențină balansul dintre documentele tradiționale print cu valul de cereri a resurselor sau informației digitale (Ashikuzzaman, 2025).

Schimbările tehnologice sunt într-un proces exploziv de expansiune, ascensiune și schimbare, alăturate de către un declin al gândirii multilateral critice umane în ceea ce privește securitatea digitală și confidențialitatea utilizatorilor (Edwards, 2025).

Toți bibliotecarii care lucrează cu publicul, de la toate bibliotecile, fie ele școlare, județene, municipale, universitare, etc., întâmpină anumite dificultăți atunci când au de-a face cu utilizatorii specifici și nevoile acestora.

Secțiile de relații cu publicul de la bibliotecile universitare specializate, fiind închise, prin natura lor, în microsfera socială ce le caracterizează, cu utilizatorii lor specifici din mediul academic (studenți, masteranzi, doctoranzi, rezidenți, cadre didactice universitare, etc.), pot întâmpina provocări, care în esență arată similar cu cele ale altor tipuri de biblioteci, dar diferă substanțial prin anumite puncte cheie, tocmai datorită acestui “microclimat” universitar ce le conferă specificitatea.

În timp ce bibliotecile academice și bibliotecarii din cadrul acestora străbat un “peisaj” universitar aflat într-o perpetuă schimbare, aceștia se confruntă cu multe provocări de bază, dar și cu altele ce vor modela rolul și funcțiile acestora în viitor (Ashikuzzaman, 2025). În fața acestor provocări și schimbări, bibliotecarii au datoria de a-și continua periplul în acest teritoriu academic complex, cu scopul de a justifica utilitatea serviciilor și a demonstra misiunea primordială a bibliotecii universitare, în speță de a reprezenta un hub comunitar academic care sprijină eforturile cognitive ale savanților și cercetătorilor, precum și un loc indispensabil în privința învățării și a cunoașterii de natură școlastică, pentru noile generații de studenți.

Astfel, bibliotecile academice moderne și bibliotecarii acestor sunt puși în situația de a da piept cu o plajă largă de provocări specifice și interconectate, care se pot extinde cu mult peste adaptarea la noile tehnologii emergente sau managementul resurselor bibliografice (Ashikuzzaman, 2025).

În secțiunea dedicată metodologiei cercetării vor fi analizate provocările întâlnite de către bibliotecarii universitari de la secția relații cu publicul și vor fi evidențiate descrierile amănunțite ale acestora.

2. Metodologia Cercetării

Bibliotecarii au fost mereu esențiali în căutarea, regăsirea, trierea, compilarea și diseminarea cunoașterii, în toate formele acesteia, reprezentând o adevărată punte între informație și beneficiari. Totuși, nevoile și cerințele utilizatorilor sunt într-un flux constant de schimbare, în raport cu evoluția noilor tehnologii emergente, schimbările de natură socială și o transformare globală rapidă a educației și cercetării.

Așadar, bibliotecarii întâmpină multiple tipuri de provocări, în timp ce încearcă să își ajusteze serviciile, colecțiile de resurse și rolul pe care îl reprezintă în societate, la noile cerințe de pe piața infodocumentară. De la provocări tradiționale recurente, la transformări digitale și îmbunătățirea abilităților, aceste dificultăți scot în evidență nevoia constantă de inovare, stabilizare și flexibilizare.

Returnarea manualelor degradate

Această primă provocare nu este deloc nouă pentru personalul ce activează în biblioteci, fiind chiar una dintre cele mai vechi posibile din cadrul acestei profesii. Problema aceasta se poate întâlni în toate tipurile de biblioteci, dar poate fi mai prevalentă în rândul celor școlare și universitare. Studenții pot împrumuta manuale specifice pentru semestrul în curs, manuale recomandate de profesori pentru o anumită materie sau un manual necesar studiului pentru un examen iminent. Există diverse circumstanțe în care manualele împrumutate de la bibliotecă pot ajunge să prezinte o degradare fizică, minoră sau majoră (iar aici nu vom vorbi despre uzura fizică normală datorată utilizării îndelungate a monografiilor).

Datorită concentrării asupra materiei studiate, a uitării de sine și a trecerii involuntare cu vederea a faptului că manualul împrumutat nu este un bun propriu, studentul poate face adnotări în text ori pe marginea foilor, sau poate încercui și sublinia rînduri sau paragrafe întregi, uneori cu marker sau cu pixul. Ca urmare a stresului ori a epuizării mintale și fizice datorate studiului, acesta poate scăpa cafea, suc, apă, etc. în interiorul cărții sau poate pune manualul pe o suprafață umedă sau murdară. Din neatenție sau grabă, poate scăpa manualul pe jos când iese din bibliotecă, iar acesta poate lua contact cu o zonă umedă ori coperțile sau filele se pot rupe.

Provocarea întâmpinată de bibliotecar survine atunci când utilizatorul respectiv nu își asumă responsabilitatea, eventual încercând să își justifice acțiunea, utilizând fraza “așa am primit-o, era degradată dinainte”, dorind să returneze manualul sau manualele într-o formă deteriorată chiar de către utilizator, iar bibliotecarul să identifice dacă este greșeala beneficiarului în cauză sau nu.

Timpul insuficient pentru aranjarea manualelor la raft

O bibliotecă universitară are posibilitatea de a-și modifica programul de lucru cu publicul într-un asemenea mod, încât să poată cuprinde mai multe perioade aglomerate, precum cea a preluării manualelor de către studenți, necesare studiului pentru fiecare semestru, ori perioada alocată schimbului manualelor la finalul semestrului I din fiecare an universitar, ori a perioadei de sesiune/restanțe/măriri/etc. Toate aceste perioade sunt foarte aglomerate pentru utilizatorii veniți la bibliotecă, precum și pentru bibliotecari.

În astfel de perioade, personalul de la secția relații cu publicul trebuie să jongleze cu felurite sarcini precum: împrumutul manualelor pentru semestru sau a celor cu o limită de împrumut de anumite zile, preluarea manualelor restituite, ajutarea beneficiarilor cu diverse alte cerințe, întocmirea unor bibliografii la cerere, crearea de rapoarte și statistici, etc. Astfel, nu este de mirare atunci când, zile întregi, sunt mulți utilizatori care returnează câte 5, 10, 15 manuale deodată, iar bibliotecarul nu are timp suficient să intercaleze la raft aceste publicații, în mod special dacă documentele sunt organizate după anumite sisteme, cum ar fi organizarea pe formate[2] sau organizarea după numărul de inventar[3], iar locul atribuit acestora se află în depozite diferite și disparate în interiorul instituției.

Așteptările variate ale beneficiarilor

Bibliotecarii universitari deservesc multiple categorii de utilizatori (studenți, doctoranzi, cadre didactice universitare, etc.), fiecare categorie având așteptările și cerințele specifice. Spre exemplu, studenții din anii mai mici (I, II, III) pot pune accent într-o mai mare măsură pe nevoia de a împrumuta manuale de curs ori de lucrări practice, acestea fiindu-le necesare la cursuri, proiecte ori în perioada sesiunii, sau pot cere ajutor în căutarea unor resurse multimedia (ex. E-book-uri, acces la materiale video științifice și riguros triate, imagini foarte clare de radiografii, etc.). Studenții din ani terminali, rezidenții sau cadrele didactice universitare pot opta pentru ajutor în legătură cu accesul la baze de date specializate, achiziționate de către universitate, la baze de date de tipul open access, seturi de date structurate și organizate într-un mod specific sau diverse instrumente de ajutorare a cercetării (ex. instrumente de management a aparatului critic, motoare de căutare de tip academic, instrumente de inteligență artificială, etc.).

Educarea beneficiarilor în alfabetizarea digitală

Rolul unui bibliotecar, în special din sfera academică, a luat o turnură  în această epocă înțesată de noile tehnologii cu o evoluție rapidă și constantă. Acesta nu se mai ocupă doar de alfabetizarea informațională a utilizatorilor, ci trebuie să includă în “palmaresul” său și educarea beneficiarilor asupra a tot ceea ce ține de alfabetizare (cultură) digitală și strategii de cercetare. Pe lângă simpla identificare a resurselor, bibliotecarii trebuie să îndrume utilizatorii spre întrebuințarea celor mai eficiente metode de evaluare a unui website, de efectuare corectă a citărilor în text, de evitare a plagiatului și de folosire a platformele digitale într-un mod temeinic.

“Pornind de la misiunea principală a bibliotecilor universitare în România, și anume aceea de a sprijini activitatea didactică și de cercetare care se desfășoară în universități prin asigurarea unei baze documentare și a unei informări rapide a utilizatorilor, bibliotecarul universitar este în mod evident perceput ca un intermediar între universul resurselor de informare și comunitatea utilizatorilor și trebuie să medieze accesul la informație în mod rapid și eficient în contextul noilor instrumente digitale de informare” (Madge, 2016, p. 57).

“Bibliotecarul trebuie să fie un formator în ceea ce privește utilizarea bazelor de date, a resurselor informaționale în format electronic în general și a softului de bibliotecă, dar și în sensul de a face parte efectiv din procesul de instruire a studenților.” (Madge, 2016, p. 58).

Exigențele digitale personalizate ale beneficiarilor

În era digitală în care trăim, utilizatorii bibliotecii se așteaptă să aibă acces instantaneu, continuu și de oriunde la resursele și informațiile râvnite, din cadrul instituției. Aceste tipuri de așteptări sunt influențate, în mare măsură, de motoarele de căutare de tip comercial și de platformele digitale, utilizate zi de zi de către beneficiari. Mulți utilizatori pun un preț mult mai mare pe viteză și comoditate, în detrimentul calității și credibilității științifice, fapt ce pune la grea încercare rolul bibliotecii și munca bibliotecarului, de a promova resurse și informații cu autoritate și licență, resurse care sunt meticulos recenzate științific de specialiști în varii domenii.

Bibliotecarii se văd nevoiți a concura cu resursele gratuite și neverificate de pe internet, toate acestea în timp ce încearcă să educe beneficiarii în legătură cu fiabilitatea informațiilor de pe site-urile web, a integrității academice și utilizării etice a resurselor și informației.

Deficitul de competențe digitale și formarea profesională

Tehnologia evoluează într-un ritm alert, iar bibliotecarii se văd nevoiți, din ce în ce mai mult cu trecerea timpului, să facă o introspecție și să își însușească noi abilități din alte domenii conexe, precum utilizarea și aplicarea inteligenței artificiale, managementul electronic al datelor, arhivarea digitală a datelor, abilități sumare de programare, etc.

Ținând cont de acest lucru, nu toți bibliotecarii au aceleași oportunități sau abilități de adaptare și însușire a noilor cerințe din domeniu, acest aspect ducând la o carență de competențe digitale, care pot face ca acomodarea în noul teren digital să fie un proces dificil. Totuși, prin neînsușirea noilor tehnologii și cerințe, neadaptarea la curentul digital și carența de abilități în utilizarea programelor electronice, bibliotecarii pot părea incapabili de a oferi asistență profesională beneficiarilor, care vin cu speranța de a primi ajutorul căutat la niște specialiști, cu privire la exigențele lor computerizate.

Balansarea formatului print cu resursele digitale

Mișcarea informatică a epocii noastre, de a face tranziția de la formatul print la cel digital prin metode de digitizare, a produs schimbări majore în aproape toate configurațiile din interiorul activităților bibliotecii. Mulți utilizatori tind să aleagă opțiunea de a accesa E-book-uri, documente de tipul PDF sau WORD, baze de date și reviste științifice de oriunde doresc și la orice oră din zi.

Această mișcare a împins bibliotecile, în special pe cele universitare, spre a face investiții în achiziționarea mai multor baze de date științifice cu acces instituțional, dar, în același timp, păstrând intacte depozitele ce găzduiesc materialele print, chiar achiziționând ori primind prin granturi și donații volume de publicații noi, pentru utilizatorii care preferă, în mod special, studiul și utilizarea resurselor în format fizic.

Balansarea acestor cerințe diferite, pune o presiune complexă și costisitoare asupra instituției, forțând bibliotecarii să evalueze cu chibzuință bazele de date științifice cele mai utile pe care le doresc achiziționate și spațiul fizic disponibil, în același timp încercând să asigure un acces nepărtinitor asupra resurselor pentru beneficiari.

Confidențialitatea utilizatorilor și etica datelor

Datorită  utilizării din ce în ce mai crescânde a platformelor digitale, bibliotecarii adună diverse date critice și personale prin intermediul interacțiunilor fizice sau electronice cu beneficiarii, date pe care le pot folosi spre a personaliza interacțiunea utilizatorilor cu personalul sau interfața virtuală a bibliotecii ori pentru a îmbunătăți serviciile oferite acestora. Dar, acest lucru poate ridica semnale de alarmă serioase în ceea ce privește confidențialitatea datelor beneficiarilor, protecția datelor colectate și uzul etic a acestor informații prelevate. Bibliotecarii și bibliotecile în ansamblul lor, trebuie să își asume faptul de a folosi într-un mod responsabil și transparent datele utilizatorilor, stocându-le cu celeritate în bazele de date.

3. Mitigarea și rezolvarea dificultăților

După cum a fost arătat în secțiunea metodologia cercetării, provocările întâmpinate de bibliotecarii universitari pot fi cuprinzătoare, ramificate și complexe din multe puncte de vedere. Pentru a le aborda cu precizie și siguranță, bibliotecarul de la secția relații cu publicul trebuie să îmbine o sumă de abilități și cunoștințe dintre cele mai diverse. În cazul manualelor degradate, returnate de către beneficiarii care nu își asumă responsabilitatea creării situației respective, bibliotecarii trebuie să facă un pas în spate și să cumpănească provocarea în cauză foarte atent. În asemenea cazuri, manualele de specialitate din domeniul SID[4], stipulează în felul următor: “O obligație mai veche a bibliotecarilor noștri de la secțiile de împrumut a fost aceea de a verifica integritatea fiecărui document atât în momentul împrumutului cât și al restituirii, operație care cere mult timp și concentrare și care, practic, nu a putut fi îndeplinită integral niciodată” (Regneală & Popescu, 2021, p. 445).

În special în cazul bibliotecilor universitare, unde fluxul de utilizatori și de manuale poate fi copleșitor în multe perioade din an, bibliotecarii nu au posibilitatea fizică de a verifica și ține minte cu exactitate situația fiecărui manual oferit spre împrumut beneficiarilor și cum arăta exact acesta în momentul împrumutului, relativ de momentul returnării. Totuși, cu puțin efort, trebuie observat și înțeles dacă acel manual a suferit o uzură normală datorată timpului și a multiplelor manipulări normale a beneficiarilor din trecut, sau a fost degradat, în mod voit sau nu, de către persoana care tocmai a returnat acel manual.

O modalitate simplă de a observa degradarea suferită de către manual, este atunci când un manual este la primul utilizator. Fiind o carte cu un aspect îngrijit, eventual printre ultimele intrate în fondul bibliotecii și aflându-se la primul cititor, în cazul unei degradări oricât de ascunse în filele manualului, aceasta se poate identifica facil, iar concluzia este simplă. O altă modalitate de recunoaștere a degradării manualelor este experiența în domeniu. Un angajat nou, nu poate ști majoritatea manualelor pe care un bibliotecar înveterat de la secția relații cu publicul le-a învățat pe parcursul anilor de muncă. Acesta din urmă poate cunoaște zeci, sute de manuale și integritatea lor structurală atunci când le oferă spre împrumut, iar multora dintre acestea le poate identifica stricăciunile cauzate de ultimul utilizator. Deși există posibilitatea descoperirii degradării, acesta este un proces extrem de migălos și care suprasolicită bibliotecarii, astfel încât această provocare este una dintre cele mai recurente și mai pregnante pentru personalul de la secția relații cu publicul.

Referitor la situația în sine cauzată de către beneficiar, bibliotecarul îi va explica pe un ton calm și răbdător stricăciunile sau însemnările observate de către acesta, faptul că ele nu erau prezente atunci când utilizatorul a împrumutat manualul. În funcție de gravitatea situației, beneficiarul va fi îndrumat spre înlocuirea manualului degradat cu un altul similar la tipografia universității, cu înlocuirea doar a unor file degradate sau însemnate, ori doar pentru o broșare cu termoclei[5].

În ceea ce privește timpul insuficient alocat pentru rearanjarea manualelor la raft, această provocare își poate găsi rezolvarea în câteva moduri. În perioadele aglomerate de la o bibliotecă universitară specializată, atunci când zilnic pot veni pentru returnare zeci de utilizatori, fiecare cu un anumit număr de manuale, bibliotecarii sunt copleșiți și nu au mereu timpul fizic necesar de a rearanja acest volum imens de monografii adunate.

În acest caz, toate monografiile vor fi adunate într-un singur loc, indiferent de forma de cotare a acestora sau de depozitul în care își au locul. Ideal, în această situație, în fiecare zi, înainte de începerea programului cu utilizatorii și la finalul acestuia, puțin câte puțin, resursele vor fi aranjate înapoi la raft. Această metodă oferă posibilitatea unui lucru mai lejer în rearanjarea polițelor, bibliotecarii nefiind presați de nevoia de a răspunde cerințelor unui beneficiar. Un dezavantaj însă, îl constituie faptul că volumul de muncă este considerabil, generat fiind de adunarea laolaltă a felurite manuale și nevoia de triere a acestora, înainte de așezarea la raft.

O altă metodă de rezolvare a provocării acesteia, reprezintă aranjarea la raft a manualelor imediat ce au fost returnate sau când există o mică pauză între vizitele beneficiarilor. Ca această metodă să funcționeze, bibliotecarii trebuie să fie rapizi, să cunoască exact locul de proveniență a manualelor și să fie cu “urechea ciulită”, anticipând când va fi un nou val de beneficiari. Avantajul este faptul că volumul de manuale așezate la raft este crescut considerabil, astfel nefiind lăsată muncă suplimentară pentru mai târziu. În schimb, dezavantajul este faptul că bibliotecarii lucrează în tempo susținut o bună perioadă din programul de lucru, această metodă putând fi aplicată mai mult de bibliotecarii mai tineri, cu o reziliență specifică vârstei.

O ultimă soluție o reprezintă adunarea tuturor manualelor returnate de către beneficiari, și așezarea lor într-un depozit, pentru a putea fi rearanjate într-o perioadă mai lejeră, când utilizatorii veniți cu cerințe și returnări la secția relații cu publicul sunt mai puțini. Această metodă oferă posibilitatea angajării maxime a bibliotecarilor în ajutarea utilizatorilor în perioadele aglomerate, dar dezavantajul este volumul imens de materiale adunate haotic în depozite și necesitatea unui timp enorm de sortare pe formate și depozite, precum și intercalarea manualelor.

În ceea ce privește exigențele beneficiarilor, adaptarea și abordarea cerințelor variate, bibliotecarii de la secția relații cu publicul necesită adoptarea unui bagaj de abilități flexibile și creative. Multe biblioteci universitare specializate au introdus cu succes politici de acces pe niveluri de ierarhii, punând la dispoziția utilizatorilor specifici, diverse tipuri de resurse, în funcție de categoria de utilizator în care se încadrează aceștia (ex. student, rezident, cadru didactic universitar, etc.). “Dacă un student, spre exemplu, vine și solicită spre consultare o teză de doctorat sau o disertație, iar acestea sunt restricționate, bibliotecarul trebuie să fie cât mai transparent și să îi explice regulile interne, statutul și limitările resurselor cerute, rugându-l pe beneficiar să fie înțelegător, oferindu-i soluții și informații alternative, dacă acesta le dorește” (Popescu, 2026, p. 9).

Un alt exemplu poate fi reprezentat de către un doctorand care vine la bibliotecă pentru a obține informații cu privirea la obținerea accesului instituțional la bazele de date achiziționate de către universitate, instituția punând la dispoziție aceste baze de date prin intermediul unui serviciu de acces universitar. Astfel, doctorandul, folosindu-și credențialele de E-Learning[6], pe care le primește de la departamentul IT al universității și logându-se la acest serviciu, poate dobândi acces la diverse reviste științifice cu conținut biomedical și farmaceutic, reușind cu succes a regăsi articole full text, imagini anatomice, videoclipuri profesionale din sala de operație, informații despre compuși chimici, etc., ce îi vor fi de folos în cerințele sale academice.

Un ultim exemplu specific poate fi reprezentat de către un cadru didactic universitar, care vine la bibliotecă și solicită spre împrumut îndelungat un tratat de mare valoare monetară și academică, aflat în exemplare puține. Deoarece nivelul de acces ierarhic este cel de nivel superior, acceastă cerință poate fi îndeplinită fără probleme, iar cadrul didactic respectiv poate folosi lucrarea timp de câteva luni, spre a-și duce la îndeplinire munca de cercetare și documentare pe care o efectuează.

Pentru o educare adecvată a beneficiarilor, în ceea ce privește identificarea și utilizarea cu eficacitate a unui site web legitim și oficial, a efectuării corecte de citări în text și o folosire conștiincioasă și riguroasă a platformelor digitale, bibliotecarii pot oferi ajutor prin intermediul unor sesiuni de instruire particularizate cu privire la întrebuințarea unor instrumente de management al referințelor bibliografice (ex. Mendeley, Zotero, etc.), instrumente de inteligență artificială (ex. ChatGPT, DeepAI, etc.), instrumente de detectare a plagiatului (ex. Turnitin), precum și modalități de acces și folosire a unor baze de date cu acces instituțional (ex. Embase, Science Direct, Wiley, etc.) sau a unor baze de date de tipul open access (ex. DOAJ, JSTOR, etc.). Această schimbare oglindește întocmai faptul că există o ascensiune în ceea ce privește recunoașterea alfabetizării (culturii) digitale, ca fiind o abilitate necesară de bază în cadrul învățământului superior, a avansării și succesului în carieră, precum și în asimilarea cunoștințelor din viața de zi cu zi. Faptul acesta, pentru bibliotecarii de la secția relații cu publicul, poate însemna însușirea unui rol de pedagog, care necesită atât o expertiză în domeniul tehnologic, cât și bune abilități de comunicare verbale și nonverbale cu utilizatorii.

Deși, în ceea ce privește cazurile când beneficiarii doresc să împrumute la domiciliu un manual print, ori să îl studieze în sala de lectură, nu se pot face ajustări prea elaborate, bibliotecarii pot totuși adopta și implementa anumite tehnici și soluții, pentru a veni cu un răspuns la așteptările digitale mai nuanțate și personalizate ale utilizatorilor.

Una dintre cele mai importante provocări pentru bibliotecari și utilizatori, reprezintă interacțiunea celor din urmă cu site-ul sau catalogul online al bibliotecii și obținerea unei experiențe pozitive în cursul acesteia. În epoca de astăzi, studenții au așteptări elaborate și sofisticate de la mediul digital, astfel încât bibliotecarii trebuie să ofere răspuns pe măsura cerințelor. Soluții posibile ar fi, punerea la dispoziție a unui site sau catalog online prietenos, cu un design adaptiv sau un link către aplicație, prezentarea căsuței de căutare exact în centrul paginii, indicații alternative și bine organizate după un format simplu, pe care utilizatorii le pot accesa în vederea regăsirii bazelor de date sau a E-book-urilor. Toate acestea pot conduce spre o navigare ușor de înțeles pentru studentul de astăzi, oferindu-i nu doar accesul la necesitățile sale digitale, dar și o experiență plăcută totodată.

O altă provocare răzbate din dorința beneficiarilor de a avea acces la resurse full text în permanență, de pe orice dispozitiv, la orice oră din zi. Aceștia își doresc să găsească toate resursele full text râvnite, accesând doar o singură sursă digitală. Bibliotecarii pot face în așa fel încât să anticipeze ceea ce utilizatorii doresc să caute, folosind funcția auto complete, care anticipează și oferă restul frazei/cuvântului/codului (ex. dacă un beneficiar dorește să tasteze cardioangiografie[7], atunci când acesta va tasta doar cardioa, funcția auto complete îi va afișa cardioangiografie fără nevoia de a tasta și restul cuvântului). O altă modalitate este de a oferi beneficiarilor posibilitatea de a folosi funcția de One-click access, aceasta fiind o caracteristică a funcționalității interfeței cu utilizatorul, unde acesta poate deschide documente full text doar cu un singur click, configurând astfel linkurile spre full text pentru a fi cât mai ușor accesibile nevoilor beneficiarilor.

Deoarece, în era digitală în care trăim, cerințele și înțelegerea utilizatorilor în ceea ce privește nevoile tehnologice sunt într-o continuă creștere și evoluție, bibliotecarii sunt nevoiți, la rândul lor, să dobândească, asimileze și aprofundeze cunoștințe avansate în materie de utilizare a bazelor de date, navigare a motoarelor de căutare academice și minime abilități de programare. Pentru aceasta, bibliotecarii sunt constrânși de a participa ei înșiși la programe esențiale de dezvoltare profesională și o pregătire continuă în asimilarea de noi cunoștințe. Fără a adresa și rezolva aceste aspecte cruciale, bibliotecile riscă a rămâne în urmă în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor servicii calitative și moderne.

Cât privește acumularea de cunoștințe în legătură cu utilizarea bazelor de date științifice, a cataloagelor de bibliotecă, sisteme de informatizare, strategii de cercetare, etc. bibliotecarii pot participa la diverse workshop-uri, webinarii, seminarii, sesiuni de instruire, etc. Pentru participarea în cadrul acestor sesiuni de instruire, fie cu prezență online sau fizică, bibliotecarii primesc, la finalizarea instruirii, un certificat sau o diplomă de participare, acestea atestând cunoștințele și abilitățile însușite în cadrul cursurilor. Pe baza acestor documente specifice, bibliotecarii sunt apți în a deveni instructori pentru utilizatorii bibliotecii, în ceea ce privește accesul la baze de date științifice și oferirea suportului digital esențial studiului.

Aceste sesiuni de instruire sunt oferite de către diverse companii (ex. Enformation[8], Softlink Central Europe[9], etc.), contracost sau gratuit, în funcție de diverși factori. Aceste companii sunt specializate în oferirea accesului electronic la literatura științifică, soluții software și tehnologice pentru modernizarea oricărei nevoi a bibliotecii precum și servicii de suport a cercetării educației în mediul academic.

Pentru motoarele de căutare academice (ex. PubMed, Google Scholar, etc.) nu se oferă instruire academică, dar principiul de căutare în acestea este similar cu cel folosit în bazele de date cu acces instituțional sau a celui folosit de către motoarele de căutare comerciale. Atâta timp cât bibliotecarii de la secția relații cu publicul participă la webinarii și alte forme de instruire, își dezvoltă o curiozitate academică latentă și își iau în mod serios sarcinile de serviciu, aceste motoare de căutare vor deveni ușor de utilizat de către aceștia și vor putea lesne să împărtășească cunoștințele de navigare beneficiarilor dornici de accesare.

Bibliotecarii nu sunt programatori, astfel, competențele tehnice de nivel înalt neintrând în sarcinile lor de serviciu, dar, datorită avansului tumultuos al tehnologiei, anumite abilități sunt totuși obligatorii de dobândit. Spre exemplu, pentru a organiza, interoga și regăsi informații într-un mod eficient, bibliotecarii pot folosi limbaje specifice de baze de date, cum ar fi SQL[10]. Acesta este un limbaj de programare specific pentru manipularea datelor, fiind cel mai popular limbaj utilizat pentru crearea, modificarea, regăsirea și manipularea datelor de către SGBD-uri[11]. Acesta este esențial pentru extragerea de rapoarte personalizate din sistemele integrate de bibiotecă și gestionarea bazelor de date relaționale.

Provocarea de a avea în gestiune resurse sub formă print și a celor sub formă digitală, forțează bibliotecarii să mențină un balans foarte atent între acestea, pentru a le putea oferi într-un mod just beneficiarilor. Spre exemplu, reconfigurarea unor săli de lectură în hub-uri digitale de interacțiune, care au în componență mai multe calculatoare moderne și spații de colaborare în mod deschis, înlocuind unele săli tradiționale, unde lectura statică și liniștea absolută erau omniprezente. Punerea la dispoziția beneficiarilor a resurselor digitale moderne, precum E-book-uri, baze de date academice, arhive electronice și spații augmentate digital, a devenit o normă uzuală în practica bibliotecilor academice, fiind o necesitate primordială pentru a dovedi și a menține credibilitatea, utilitatea și avansul tehnologic al acestora.

Pe de altă parte, cererea pentru lectura monografiilor în format print la bibiotecile universitare specializate nu a cunoscut un declin, ba dimpotrivă, s-a menținut la un nivel ridicat. Mulți beneficiari încă preferă studiul diverselor tipuri de manuale universitare (manuale de curs sau de lucrări practice, atlase, syllabus-uri, tratate, compendii, etc.) în format print, deoarece acestea nu îi pot distrage către diverse site-uri web, nu necesită cabluri de încărcare, pot fi utilizate timp de mai multe ore fără riscul de cefalee, durere orbitală, etc. și oferă senzațiile tactile și olfactive reconfortante pentru unele persoane. Acestea fiind spuse, bibliotecarii trebuie să mențină în continuare depozite și săli de lectură adecvate pentru stocarea materialelor fizice, obligându-se la o triere minuțioasă a manualelor academice, prin intermediul comisiilor de inventariere, casare și declasare, astfel încât, toate spațiile fizice să fie ocupate doar de către cele mai noi materiale din domeniile de care aparțin și de carte veche românească și străină cu valoare intelectuală și istorică ridicată.

Faptul că bibliotecile au apucat-o pe un făgaș digital, acest lucru nu înseamnă, în mod neapărat, că bibliotecile tradiționale vor dispărea. Cel mai probabil, se va petrecere o unificare a serviciilor și producerea unui model hibrid. Pe lângă împrumutul monografiilor tipărite, punerea la dispoziție a sălilor de lectură și comunicarea prin intermediul interviului de referințe tradițional cu bibliotecarul, utilizatorii vor mai beneficia de colecții digitale, împrumuturi de tip electronic, acces la baze de date academice, servicii de referințe la distanță și de programe de instruire cu privire la alfabetizarea digitală. (Sfetcu, 2026).

A reuși o îmbinare adecvată și sigură între serviciile digitale personalizate și valorile tradiționale ale bibliotecii în ceea ce privește confidențialitatea datelor, reprezintă o provocare semnificativă de ordin etic în bibliotecile moderne. ALA[12] precizează în felul următor: confidențialitatea poate exista doar atunci când bibliotecarii și implicit instituția, ajung în posesia informațiilor de identificare personală, sau în limbajul oficial, date cu caracter personal ale utilizatorilor bibliotecii și păstrează aceste date în numele lor.

Confidențialitatea datelor sunt responsabilitatea bibliotecarilor, iar această responsabilitate este asumată atunci când aceștia crează profiluri de utilizator în catalogul online al bibliotecii, generează cereri de împrumut publicații pe care utilizatorii le semnează, trimit e-mailuri personalizate în legătură cu întârzierea restituirilor, atunci când utilizatorii fac rezervări de resurse ori locuri în sala de lectură, când accesează și caută resurse online, sau când bibliotecarii utilizează datele în crearea de articole științifice.

În privința acestui subiect, IFLA[13] face următoarele recomandări:

  • Atunci când bibliotecarii oferă acces la resurse, servicii sau tehnologii care pot compromite datele cu caracter personal, aceștia trebuie să instruiască beneficiarii în a acorda atenție la implicațiile pe care îl poate avea acest acces și să ofere îndrumare în privința protecției datelor și a confidențialității;
  • Serviciile de relații cu publicul ale bibliotecii trebuie să susțină capacitățile beneficiarilor de a face alegeri bine informate, de a întreprinde acțiuni legitime și de a cântări riscurile și beneficiile în comunicare și utilizarea resurselor de pe internet;
  • Protecția datelor și a confidențialității trebuie să fie incluse în programe de instruire media și alfabetizare digitală pentru beneficiarii serviciilor bibliotecii. Aici ar trebui adăugate și instrucțiuni despre utilizarea unor instrumente digitale de protejare a datelor cu caracter personal;
  • Procesul de educare și instruire a personalului angajat în biblioteci trebuie să încorporeze principii de protecție a datelor și a confidențialității utilizatorilor precum și practica într-un mediu de rețea.

 

4. Concluzii

Pe baza tuturor celor relevate în paragrafele de mai sus, putem trage următoarele concluzii:

  • Provocările întâmpinate, în acestă epocă, de către bibliotecarii de la serviciul relații cu publicul din bibliotecile universitare, prezintă o complexitate și variabilitate crescânde. Acestea nu mai pot fi rezolvate doar pe cale tradițională, dar nici dezvoltarea bibliotecii într-un centru pur digital nu este un răspuns fiabil, pentru rezolvarea cerințelor variate și complexe ale beneficiarilor. Astfel, îmbinarea celor două concepte este răspunsul cel mai evident și mai eficace pentru a utiliza la maximum avantajele celor două “lumi” care converg în interiorul bibliotecii și fac din aceasta un hub academic, unde utilizatorii pot beneficia de un spațiu în care pot lectura în liniște o monografie tipărită, pot împrumuta resurse la domiciliu, pot accesa baze de date academice, pot utiliza săli speciale pentru studiu și elaborarea de proiecte în grup, dar și pentru simplul fapt de a interacționa și a-și forma grupuri sociale;
  • Bibliotecarii trebuie să utilizeze cu iscusință și operativitate, atât serviciile tradiționale, cât și cele digitale nou emergente și care se află într-o pantă ascendentă de modelare și schimbare. Fără o temeinică etică și deontologie profesională, a unei dorințe de autodepășire în cunoaștere și a unei comunicări eficace, angajații nu pot aplica noile schimbări și nici nu pot susține soluții pentru provocările tradiționale, astfel încât, utilizatorii nu vor beneficia de întreaga atenție și capacitate de lucru a angajaților;
  • Bibliotecarii trebuie să își dezvolte ei înșiși anumite competențe de ordin digital, pentru a putea să ajute beneficiarii în exigențele acestora, de a le pune la dispoziție cele mai utile resurse ori informații digitale, oricând și oriunde au nevoie aceștia, iar la nevoie, să le ofere ei înșiși instrucție cu privire la utilizarea rezonabilă și chibzuită a unor baze de date academice, a catalogului bibliotecii, a motoarelor de căutare și a instrumentelor de management a bibliografiilor;
  • Având în vedere că activitatea cu utilizatorii presupune acumularea pentru o perioadă de timp a unor date cu caracter personal, bibliotecarii trebuie să fie foarte atenți în manipularea acestora, în ce mod o fac și cu ce motiv, iar pe utilizatori trebuie să îi îndrume și să le arate calea cea mai sigură de a-și proteja ei înșiși aceste date și de a nu le înstrăina în zone obscure ale internetului.

Deși provocări sunt multiple, iar acestea nu vor fi niciodată mitigate și rezolvate pe de-a-ntregul, deoarece schimbări vor exista în permanență, bibliotecarii de la secția relații cu publicul, au îndatorirea de a face tot posibilul să fie ei înșiși cât mai bine informați cu privire la noile tehnologii emergente, să îndrume beneficiarii în a utiliza resursele și informația relevantă în modurile cele mai eficiente și sigure, iar pe lângă acestea, să demonstreze că serviciile bibliotecii reprezintă în continuare un sprijin informațional esențial în procesul de educare a studenților și de cercetare a corpului academic deservit.

4. Mulțumiri

Doresc să adresez mulțumiri domnului dr. Stolnicu Andrei-Bogdan, Șef de Serviciu (cu delegație), pentru revizuirea schițelor articolului din punct de vedere al conținutului și gramaticii.

Bibliografie

Note

2] Acest tip de așezare este cel mai răspândit în cazul colecțiilor păstrate în depozitele închise. Conform regulilor în vigoare, formatul reprezintă înălțimea documentului de bibliotecă la cotor și se exprimă în centimetri. Fiecare bibliotecă își poate stabili numărul de formate și dimensiunile fiecărui format în funcție de mărimea colecției (Popescu, 2022, p. 242).

[3] Această metodă se întâlnește des în bibliotecile universitare și specializate. Așezarea după numărul de inventar este cel mai ușor de aplicat și prezintă unele avantaje: simplitate, precizia cu care se poate identifica fiecare unitate biblioteconomică în parte, facilități pe care le oferă operațiilor periodice de manevrare și verificare gestionară a colecțiilor, datorită faptului că numărul de inventar este și cota monografiei (Popescu, 2022, p. 242).

[4] Științele informării și documentării.

[5] Broșarea este operațiunea prin care coperta unei cărți este atașată sau reatașată la blocul de carte desprins, cu ajutorul unui adeziv (termoclei) încălzit într-o mașinărie specială, până când acesta devine lichid și poate fi uns pe interiorul cotorului.

[6] Aceasta este o platformă a UMF Iași ce reprezintă un “campus digital” și un sistem informatic integrat, utilizat pentru gestionarea procesului educațional, distribuirea suporturilor de curs, accesarea bazelor de date achiziționate de universitate și comunicare academică.

[7] Examen radiologic pentru vizualizarea inimii și a vaselor sangvine mari, artere și vene, prin introducerea direct în cavitățile cardiace a unui mediu de contrast pe bază de iod, opacifiant și solubil în apă (Dicționar medical ilustrat, 2013, p. 217).

[8] Companie din România, cu o vechime de 25 de ani, specializată în oferirea universităților și institutelor de cercetare acces la platforme de referință internaționale precum și în organizarea de cursuri dedicate folosirii judicioase a bazelor de date.

[9] Firmă cu peste 30 de ani vechime în ajutarea bibliotecilor prin oferirea de soluții accesibile și eficiente în accesul la tehnologii de ultimă generație, la soluții inovatoare de cercetare și dezvoltare precum și modele de bune practici.

[10] Structured Query Language.

[11] Sisteme de gestiune a bazelor de date.

[12] American Library Association.

[13] International Federation of Library Associations and Institutions.

 

Popescu, Tudor-Nicolae (2026) Provocări întâmpinate de bibliotecarii de la secția relații cu publicul a unei biblioteci universitare specializate: Mitigarea și rezolvarea dificultăților survenite, Cunoașterea Științifică, 5:4, https://www.cunoasterea.ro/provocari-intampinate-de-bibliotecari/

Follow Tudor-Nicolae Popescu:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *