Cristian, Alexandru (2023), Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate, Cunoașterea Științifică, 2:3, 69-76, https://www.cunoasterea.ro/puteri-emergente-si-noile-paradigme-in-mediul-international-de-securitate/

Emerging powers and new paradigms in the international security environment

Abstract

The new security environment is characterized by dynamism, asymmetry and the reintroduction of some ideas, but also the change of some general concepts about the global security architecture. After 1989, the principle that dominates international relations is understanding between states, a principle that gives birth to a new security architecture. Also, the international security system is seen through the prism of two paradigms, the competitive and conflictual and the multidimensional security. After 1989, three theories marked the evolution of the world. The theory of the end of history, the theory of civilizational conflict and the theory of waves of political changes.

Keywords: emerging powers, paradigms, security, international relations, the theory of the end of history, the theory of civilizational conflict, the theory of waves of political changes

Rezumat

Noul mediu de securitate este caracterizat de dinamism, asimetrie şi repunere în matcă a unor idei dar şi schimbarea unor concepţii generale despre arhitectura globală de securitate. După anul 1989, principiul ce domină relaţiile internaţionale este înţelegerea între state, principiu ce dă naştere unei noi arhitecturi de securitate. De asemenea, sistemul internaţional de securitate este văzut prin prisma a două paradigme, cea competiţional conflictuală şi cea a securităţii multidimensionale. După anul 1989, trei teorii au marcat evoluţia lumii. Teoria sfârşitului istoriei, teoria conflictului civilizaţional şi teoria valurilor schimbărilor politice.

Cuvinte cheie: puteri emergente, paradigme, securitate, relaţiile internaţionale, teoria sfârşitului istoriei, teoria conflictului civilizaţional, teoria valurilor schimbărilor politice

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023, pp. 69-76
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/puteri-emergente-si-noile-paradigme-in-mediul-international-de-securitate/
© 2023 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate

Dr. Alexandru Cristian[1]

alexandrucristian87@yahoo.com

[1] Universitatea Națională de Apărare „Carol I” / MApN

Noul mediu de securitate este caracterizat de dinamism, asimetrie şi repu­nere în matcă a unor idei dar şi schimbarea unor concepţii generale despre arhitec­tura globală de securitate. După anul 1989, principiul ce domină relaţiile internaţio­nale este înţelegerea între state, principiu ce dă naştere unei noi arhitecturi de secu­ritate^[1]. De asemenea, sistemul internaţional de securitate este văzut prin prisma a două paradigme, cea competiţional conflictuală şi cea a securităţii multidimensio­nale^[2].

După anul 1989, trei teorii au marcat evoluţia lumii. Teoria sfârşitului isto­riei, teoria conflictului civilizaţional şi teoria valurilor schimbărilor politice^[3]. Războiul Rece a fost o înfruntare a două mari puteri cu o abordare diferită politică, economică şi geopolitică. Puterea thalassocratică americană a învins puterea telu­ro­cratică rusă. Imperiul rus avea o insaţiabilă foame de spaţiu, spunea Nicolae Iorga, exact ca vechiul Imperiu Mongol. Thalassocraţia era o lume a Vestului, a schim­bului comercial, a capitalismului, o lume atlantică, o putere maritimă prin excelenţă^[4]. Telurocraţia era o lume a Estului, o lume închisă, plină de întinderi enor­me de spaţiu, o lume terestră, spirituală^[5]. Aceste concepţii au modelat lumea şi continuă să o modeleze. Noile puteri sunt în căutare de modele economice, poli­tice, geopolitice. Sunt puteri ce îşi caută un rol în arhitectura globală de securitate. Thalassocratice sau telurocratice sunt puteri cu resurse uriaşe, dar cu o insuficientă capacitate de a raţiona poziţia lor. Sunt puteri intermediare, emergente.

Impactul statelor BRICs asupra scenei mondiale

Statele BRICs însumează 40% din populaţia lumii şi 25% din puterea econo­mică. Teritoriul statelor BRICs este de 38 de milioane de kilometri pătraţi. Impac­tul fiecărui stat membru este diferit pe scena globală. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud au resurse, o economie şi o industrializare dezvoltate în mod diferit. Totuşi, cele mai importante state BRICs sunt China şi India. China este caracterizată de o continuitate culturală, cea mai liniară civilizaţie din istorie, India este caracterizată de o uriaşă diversitate culturală şi etnică^[6]. O caracteristică subli­niată de istorici este că India a fost unificată doar din afara graniţelor, Imperiul Mogul şi Imperiul Britanic au fost motoarele unificării în trecut.

Rusia este caracterizată de o unitate culturală încă din Evul Mediu, condusă de ideea celei de a Treia Rome. Este o naţiune proto-slavă ce a atins puterea maxi­mă între secolele XVIII-XX. Brazilia este un stat unificat încă dinaintea apariţiei unei economii integrate. Statul brazilian prezintă o singularitate geopolitică, absen­ţa unor factori de risc extern dar şi a unor ameninţări majore^[7].

Timp de două secole, statele BRICs nu au avut interacţiune în niciun dome­niu. De abia în anul 1980, grupul iniţial BRIC, a început să relaţioneze, susţine de Almeida. Între aceste state şi restul lumii se observă o întârziere economică dato­rată unor factori istorici, sociali, culturali şi economici. Revoluţiile socialiste în China şi Rusia, statul planificat în India, naţionalismul brazilian au fost factori ce au înfrânat dezvoltarea^[8].

După 1945, istoria economică a celor cinci state a fost diferită. Rusia şi China au fost excluse din ecuaţia economică internaţională, Brazilia a adoptat un model capitalist formal, India a fost adepta unui capitalism naţional, autarhic, Africa de Sud a fost supusă unei forme de conducere opresive ce a împiedicat dezvoltarea prin limitarea flexibilităţii laborale.

În timpul Războiului Rece, China era involuată din punct de vedere econo­mic, Rusia trăia într-o manipulare continuă, de aceea nu putem aprecia cu exacti­tate potenţialul economic al statului, Brazilia a fost dominată de protecţionism, iar India de un capitalism de stat ce a produs subdezvoltare şi o modernizare insufici­entă. După anii 1990, cele 4 state şi ulterior Africa de Sud s-au transformat în mod incredibil. În prezent, vorbim de China şi ne gândim la uzina lumii, de India şi ne referim la computerul lumii, de Brazilia şi o comparăm cu o grădină a lumii, de Rusia şi ne imaginăm staţia de gaz a planetei, iar de Africa de Sud ca un vis al întregii Africi.

Factorii ce au produs această nemaiîntâlnită dezvoltare au fost: explozia tehnologică în China, dezvoltarea industriei extractive în Rusia, competitivitatea enormă în Brazilia, tehnologia informaţiei care devine principalul pilon economic în India, reformele majore desfăşurate în Africa de Sud^[9]. China a fost o emulaţie a Japoniei în Era Meiji, India a realizat un salt enorm de la o economie de subzis­tenţă la una de acumulare a capitalului. Rusia, deşi s-a dezvoltat, are două obsta­cole în calea dezvoltării; resursele finite şi declinul demografic^[10]. Principala pro­vo­care a Indiei o reprezintă sutele de mii de muncitori ce intră în fiecare an în piaţa de muncă, muncitori care  trebuie integraţi altfel ţara este condamnată la stagnare. Brazilia are un bonus în ceea ce priveşte sporul demografic, populaţia activă tânără.

Altă deosebire între statele BRICs este rolul pe scena economică mondială. Dacă Brazilia şi India sunt fondatoare ale GATT, Rusia şi China erau excluse, făcând parte dintr-un sistem economic închis^[11].

Impactul statelor dezvoltate asupra BRICs este covârşitor prin modelul pe care acestea îl oferă. State cu o economie de piaţă, interdependente, cu o regle­men­tare fiscală şi monetară puternice, cu dinamism social şi economic. Dintre toate statele BRICs, Brazilia este statul cu cea mai avansată structură capitalistă şi cea mai modernă societate, susţine de Almeida. Marile dileme ale statelor BRICs sunt probleme cu care se confruntă orice stat aflat în curs de dezvoltare, probleme sociale, sărăcie, şomaj, insuficienta dezvoltare a sistemului educaţional şi sanitar, o guvernare deficitară şi o stare de insecuritate generală^[12].

La sfârşitul secolului XX şi la începutul secolului XXI, a apărut fenomenul apariţiei statelor în curs de dezvoltare. Sunt două viziuni care analizează apariţia acestui fenomen. Prima viziune este cea istorică şi anume modelul capitalist, occidental, vestic este într-un declin şi trebuie înlocuit. A doua viziune este cea economică şi anume că sistemul economic capitalist trece printr-un ciclu de criză structurală, început în anul 1994 cu criza peso-ului mexican şi culminând cu criza economico-financiară ce a debutat în SUA în anul 2007. În prezent, în sistemul eco­no­mic mondial sunt trei categorii de ţări. Prima categorie este cea a statelor dezvoltate, a doua categorie a ţărilor în curs de dezvoltare şi ultima categorie a statelor slab dezvoltate sau subdezvoltate.

Pentru a fi un stat dezvoltat trebuie ca produsul intern brut per capita să fie de peste 10.000 de dolari, pentru a fi stat în curs de dezvoltare trebuie să ai un produs intern brut între 1.000-10.000 dolari, iar pentru a fi un stat subdezvoltat sub 1000 de dolari^[13].

În anul 1980, statele în curs de dezvoltare produceau 2,5 miliarde de dolari iar statele dezvoltate 8,16 miliarde de dolari. În anul 2010, statele în curs de dezvol­tare produceau 21 de trilioane de dolari, iar statele dezvoltate 41 de trilioane de do­lari^[14]. Observăm o evoluţie pozitivă a statelor în curs de dezvoltare, dar şi o redi­men­­­sionare a comerţului. Datorită dezvoltării tehnologice, comerţul şi economia s-au dezvoltat într-un ritm uluitor – în mai puţin de jumătate de secol, acestea s-au mărit de peste 100 de ori.

Evoluţia statelor în curs de dezvoltare este ascendentă datorită uriaşei „re­sur­­se” pe care o au la dispoziţie, piaţa liberă la nivel mondial. În anul 2000, erau 477 de firme, cu importanţă economică mondială în statele dezvoltate şi 23 de firme în statele în curs de dezvoltare, în anul 2010, erau 425 de firme în statele dezvoltate iar în cele în curs de dezvoltare erau 75^[15]. Marile companii din statele dezvoltate au ajuns în prezent să-şi externalizeze mai mult de jumătate din pro­ducţia lor totală. Prin­cipalul motiv este atractivitatea pieţelor în curs de dezvoltare prin faptul că for­ţa de muncă şi costul de producţie consumă mai puţine resurse în acele economii. Piaţa automobilelor a suferit o schimbare dramatică. Dacă, în anul 2000, erau fabri­cate 30.000 de autovehicule în China, în 2010, erau fabricate 1,5 milioane de auto­ve­hicule, mai mult decât producţia combinată de autovehicule a Canadei şi a SUA^[16].

În ceea ce priveşte statele BRICs, acestea au evoluat de la state în curs de dezvoltare la puteri emergente până la poziţia de hegemoni regionali cu aspiraţii de lideri globali. Venitul global al statelor BRIC era, în anul 2000, 20% din venitul global mondial, iar în anul 2010 34%, în prezent, este de peste 40%^[17]. În statele în curs de dezvoltare, observăm fenomene precum creşterea economică rapidă, mări­rea cererii şi ofertei la bunuri de consum pentru clasa de mijloc. SUA au avut, în secolul XX, cea mai mare clasă de mijloc; după toate estimările viitorului, China va egala clasa de mijloc a gigantului american anul acesta, în 2015^[18].

Teza BRICs este că acest grup de state, în anul 2020, va deţine jumătate din venitul global. O a doua teză este că statele BRICs după anul 2050 vor depăşi sta­te­­le G7 şi vor desena o nouă arhitectură financiară globală^[19]. Provocarea viitorul pentru statele BRICs este convergenţa economică, concluzionează Richard Mpoyi. Acest fenomen produce dezvoltare economică şi reduce clivajul intern. Conver­gen­ţa economică este un proces prin care statele emergente ajung să aibă economii ase­mă­nătoare cu statele dezvoltate, implementând mecanisme separate sau asemă­nă­toare. O altă definire a convergenţei economice este creştere progresivă a econo­mi­ilor în curs de dezvoltare, o mărire a veniturilor şi o acumulare mai mare de ca­pi­tal^[20]. Conform acestei teorii, Estul are o încetinire a ratei de dezvoltare, deşi este mai competitiv în anumite domenii. Creşterea clasei de mijloc determină creş­terea consumului ce atrage capitalul uman şi financiar ce duce la dezvoltarea statelor în curs de dezvoltare.

Impactul BRICs asupra arhitecturii economice viitoare, dar şi asupra siste­mu­lui internaţional de securitate este greu de apreciat datorită imposibilităţii de a aproxima evenimentele ce vor avea loc într-un mediu atât de dinamic şi de com­plex. Cooperarea profundă şi instituţionalizarea acestui forum de state va fi o tran­zi­ţie către o nouă arhitectură financiară. SUA şi UE vor rămâne nişte poli de putere importanţi dar, dacă BRICs îşi va menţine cooperarea la un asemenea nivel, ne putem aştepta ca, în 25 de ani, lumea să se ghideze după BRICs, nu după Washington şi Bruxelles. Tranziţia către acest nou pol de putere va fi lentă, de du­rată. Nu trebuie să ignorăm că statele BRICs au încă serioase probleme în ceea ce priveşte dezvoltarea. Dacă nu şi le vor rezolva, BRICs va deveni forumul statelor etern emergente şi subdezvoltate. Timpul şi istoria vor judeca aceste evoluţii, isto­ria are sau nu are sens dar are din plin surprize şi ironii^[21].

Emergenţă şi noi paradigme ale mediului internaţional de securitate

Noul mediu de securitate este eterogen şi greu de descris. Viitorul secu­rită­ţii glo­bale este dependent de schimbările majore la nivel sistemic. Aşa cum am vor­bit în capitolul anterior al tezei de doctorat, ne aşteptăm la schimbarea paradig­mei inter­na­ţionale de securitate. În prezent, trăim într-o situaţie preparadigmatică. Siste­mul internaţional de securitate este caracterizat de dinamism, complexitate şi noutate. Dinamismul este dat de viteza cu care se schimbă şi se raportează situaţiile pre­zen­te la cele viitoare dar şi la cele trecute, complexitatea este reprezentată de pro­­fun­zimea schimbărilor mediului internaţional de securitate iar noutatea este caracte­rizată de imposibilitatea definirii exacte a noului sistem internaţional de securitate.

Emergenţa economică este un fenomen nou apărut pe scena mondială, este un proces ce poate ajuta la schimbarea paradigmei internaţionale de securitate. Dacă actuala paradigmă este că sistemul internaţional de securitate este anarhic posibil, viitoarea paradigmă este cea a unui sistem global internaţional cu un for superior de conducere dar şi de control, un guvern mondial care să vegheze la prezervarea securităţii internaţionale.

Noile paradigme ale mediului internaţional de securitate vor fi influenţate de poziţia statelor emergente. Forumul de state BRICs va fi influenţat de lumea vii­toa­re ce se zbate între un viitor hobbesian, malthusias sau kantian. Lumea ho­bbe­siană va fi una a înfruntării permanente. Starea de anarhie a sistemului interna­ţional va fi paradigma după care se va conduce lumea. Neorealismul agresiv va fi principalul curent de gândire în relaţiile internaţionale. Absenţa unui Leviatan va produce un conflict ce va fi, posibil, echilibrat de frică şi teamă. Va exista un nou echilibru al terorii între marile state deţinătoare de arme neconvenţionale, arme cu o putere uriaşă de nimicire. Va fi o lume a războiului, polemologia va învinge irenologia^[22].

Lumea malthusiană va fi una a sărăciei, a foametei, a subdezvoltării.

A­ceas­tă lume va dezvolta şi o lume hobbesiană a competiţiei pentru hrană şi alte re­surse dar şi a conflictului pentru dominare. Lumea postmalthusiană va fi una dis­topică. Populaţia va fi controlată, fiecare familie nu va mai avea drept de a hotărî câţi urmaşi să aibă, va exista practica eutanasierii, a eugeniei. Lumea aceasta va fi una în care omul nu va mai fi liber pe instinctele sale, va fi sfârşitul libertă­ţii^[23].

Lumea kantiană este o utopie, un vis de aur al omenirii. Lumea kantiană va fi formată din federaţii de state care au la bază principii democratice, cooperează şi colaborează. O lume în care domneşte pacea, pericolul nu este prezent, absenţa riscurilor şi vulnerabilităţilor va duce la dezvoltarea maximă a societăţii umane^[24].

În această lume a viitorului, statele emergente vor trebuie să-şi găsească un loc în care dezvoltarea, competiţia şi inegalitatea şanselor va fi prezentă. Noua   lu­me emergentă va fi o lume în care paradigmele internaţionale de securitate se pot suc­ceda în mod rapid dar în care cooperarea, competiţia, conflictul pot fi prezente. Însuşi fenomenul emergenţei dă naştere unei noi paradigme, lumea statelor emer­gente. O nouă lume care se naşte, care pune în discuţie ierarhia marilor puteri, o lu­mea a doua, a puterilor de mijloc, a semi-periferiei care, într-un viitor greu de pre­zis, va ataca reduta civilizaţiei occidentale şi cornul cu abundenţă al capitalis­mului vestic.

Bibliografie

[1] Lt.col.dr. Constantin Hlihor, Noua arhitectură de securitate în scenariile de după Războiul Rece, în volumul Interferenţe Geopolitică-Istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1999, p. 245.

[2] Idem.

[3] Ionel Nicu Sava, „Disoluţia sistemului socialist şi integrarea euro-atlantică a ţărilor est-europene. Implicaţii şi semnificaţii strategice”, în volumul Geopolitica, Integrarea, Globalizare, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2003,   p. 361.

[4] Ionel Nicu Sava, Euro-Atlanticism sau Eurasianism? Introducere în geopolitica relaţiei transatlantice, în op. cit, p 371.

[5] Idem.

[6] Paulo Roberto de Almeida, The Brics’ role in the global economy, Trade and International Negotiations for Journalists, Rio de Janeiro, 2009, p.1.

[7] Ibidem, p.2.

[8] Ibidem, p.3.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem, p.5.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem, p.9.

[13] Richard, T. Mpoyi, „The Impact of the BRICs Thesis”, în Journal of Applied Business and Economics vol 13 (3) 2012, Middle Tennessee State University, 2012, p.37.

[14] Idem.

[15] Ibidem, p.38.

[16] Ibidem, p.39.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem, p.41.

[19] Ibidem, p.42.

[20] Ibidem, p.43.

[21] Alexandru Cristian, op. cit., p. 209.

[22] Alexandru Cristian, Înfruntând viitorul cu Hobbes, Malthus şi Kant, disponibil online la: http://www.oranoua.ro/ alexandru-cristian-infruntand-viitorul-cu-hobbes-malthus-si-kant/, accesat la  6 noiembrie 2014.

[23] Idem.

[24] Idem.