Buiu, Ioan Vasile; Boreschievici, Bogdan (2024), Un submarin pierdut în istorie, Cunoașterea Științifică, 3:4, https://www.cunoasterea.ro/un-submarin-pierdut-in-istorie/

 

A Submarine Lost in History

Abstract

On Thursday, July 28, 1881, an article appeared in „The Sydney Morning Herald”. The article talked about a new submarine invented by a Romanian, Trajan Teodoresco, an engineer from Galati. The information was also picked up by other publications. Some publications dealt with the subject more briefly, others provided more details. The following is a synthesis of the information provided by the press of the time.

Keywords: submarine, Trajan Teodorescu, Galati, invention, patent

Rezumat

Joi pe 28 iulie 1881, apărea un articol în ”The Sydney Morning Herald”. În articol se vorbea despre un nou submarin inventat de un român, Trajan Teodoresco, inginer din Galați. Informația a fost preluată și de alte publicații. Unele publicații au tratat subiectul mai pe scurt, altele au oferit mai multe detalii . Cele ce urmează reprezintă o sinteză a informațiilor oferite de presa vremii.

Cuvinte cheie: submarin, Trajan Teodorescu, Galați, invenție, patent

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp.
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/un-submarin-pierdut-in-istorie/
© 2024 Ioan Vasile BUIU, Bogdan BORESCHIEVICI. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Un submarin pierdut în istorie

Dr. ing. Ioan Vasile BUIU[1], Dr. ing. Bogdan BORESCHIEVICI[2]

bore_ro@yahoo.fr

[1] Comitetul Român pentru Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii (CRIFST) din cadrul Academiei Române

[2] Comitetul Român pentru Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii (CRIFST) din cadrul Academiei Române

 

Introducere

Joi pe 28 iulie 1881, apărea un articol în ”THE SYDNEY MORNING HERALD”. În articol se vorbea despre un nou submarin inventat de un român, Trajan Teodoresco, inginer din Galați.

Informația a fost preluată și de alte publicații. Unele publicații au tratat subiectul mai pe scurt, altele au oferit mai multe detalii[1]. Cele ce urmează reprezintă o sinteză a informațiilor oferite de presa vremii.

”Un tânăr inginer român, Trajan Teodoresco, a reușit să construiască o navă submarină care pune în umbră tot ceea ce s-a mai făcut în navigația submarină. Se spune că această ambarcațiune, până la o anumită mărime maximă și tonaj corespunzător, poate naviga sub apă timp de douăsprezece ore la o adâncime de 100 de picioare; ea poate, totuși, conform inventatorului, să fie coborâtă la peste 300 de picioare sub suprafața apei, în loc și fără a intra în contact cu atmosfera. La suprafața apei, vasul poate fi manevrat în aceleași condiții ca un vas cu aburi obișnuit. Viteza ei, nu este, totuși, atât de mare ca cea a vaselor cu aburi, dar mai mare decât a navelor cu pânze. Imersarea se efectuează pe verticală, fie brusc, fie succesiv, iar vasul complet este ridicat în același mod. Imersiunea și deplasarea sub ală se face cu ajutorul elicelor. Syb apă naca se deplasează fără zgomot.

Dacă o dată sub apă, ii este furnizată suficientă lumină care să le permită ce or de la bord să vadă toate obstacolele la toate distanțele până la 30 de picioare, mișcările ambarcațiunii pot fi reglate astfel încât să le evite. Se spune că aerul furnizat echipajului va dura de la alte douăsprezece până la paisprezece ore. În caz de nevoie, rezervorul care conține aer poate fi reumplut, în timp ce se află sub apă, pentru încă douăsprezece ore,  Puterea de propulsie a navei și scufundarea acesteia sunt indicate la Cueno zgomot.

Dacă toate aceste detalii sunt corecte, romanul va fi creat cel mai bun vas pentru războiul cu torpile.

Dar poate fi utilizat și la lucruri mai utile. În Canalul Matchin (Măcin), lângă Brăila, se află, din mai 1877, „Lutfi Djelit”, ce avea la bordul cufărului de război al flotilei turco-dunărene, în valoare de câteva milioane de piaștri. Ar putea fi posibilă recuperarea acestei sume cu ajutorul noii bărci marine, iar dacă experimentul ar avea succes, ar fi, în același timp, realizabil”.

Am reușit să recuperăm copia acestui document după câteva luni de zile cu ajutorul neprețuit a doi colegi de la British Library.

Numele inventatorului, transmis de noi, era scris corect, Trajan, numai că, apreciind că ar fi o eroare, descriere căutările în bibliotecă se făceau după Traian. Una dintre colegele de la cercetări documentare din din bibliotecă britanică a avut prezența de spirit să facă cercetarea folosind numele transmis de noi, Trajan.

Eram oarecum dezamăgiți că acest brevet de invenție nu figura În marile baze de date ale lumii.

Informațiile despre invenție au stârnit un val de interes în presa vremii, unele ziare franceze făcând comparații cu Jules Verne. Altele semnalau, în ianuarie 1882, prezența inventatorului la Londra pentru brevetare.

Explicația este, simplă, și ea se găsește în documentul cererii de brevet care ne-a fost furnizat. Inginerului Trajan Teodoresco  i s-a  refuzat cererea ca urmare a nerespectării condițiilor de formă cerute de Oficiul britanic.

Deși nu i s-a dat curs, prezentarea lui Teodorescu, insuficientă pentru a fi acceptată ca cerere, a rămas în arhivele oficiului britanic dar, din păcate, inventatorul nu a revenit cu o cerere întocmită corect. Ca urmare invenția lui Trajan Teodorescu nu a ajuns să fie cunoscută în totalitate. Mai jos reproducem copiile paginilor cererii de brevet.

Cerere Trajan Theodoresco

Pe prima pagină apare mențiunea –  COPIE de REZERVA A.D.1882, 19t JAWAARY. N° 284. Oficiului de Brevete

Domeniul tehnic de care aparține invenția, conform clasificării britanice a vremii –( n.a.), este:  Nave sau dispozitive pentru scopuri submarine Vase sau aparate pentru scopuri suhmarine.

Scrisoare – L ETTERS PATENT – adresată lui  Trajan Teodoresco, din Galați, din Regatul României, Inginer, pentru o invenție  „ÎMBUNĂTĂȚIREA NAVELOR SAU DISPOZITIVELOR PENTRU SUBMARINE”

Cererea este anulată din motiv de  nerespectare, de către proprietarul brevetului, a obligației de  a furniza cererea în conformitate cu  cerințele de redactare ale Oficiului de Brevete (Al Marii Britanii n.a.))

PRECIZAREA provizorie lăsată de Trajan Teodoresco la Oficiul Comisarilor de Brevete la 19 ianuarie 1882. Trajan  Teodoresco din Galați, Regatul României, Inginer, oferă o descriere rezumativă a conținutului cererii (pentru brevet n.a.).

Din descrierea cuprinsă în cele trei pagini pare a rezulta o construcție care are la bază un sistem de reglaj hidro- pneumatic cu funcționare prescrisă sau prin comandă manuală. Lipsa desenelor face dificilă înțelegerea invenției.

În anul 1852 are loc o revizuire profundă a legii britanice asupra brevetelor pentru invenții[2].

Noua lege impunea o procedură de depunere foarte precisă. Legea venea după numeroase dezbateri pro și contra brevetării, dezbateri care se purtau în numeroase State europene. Pentru Marea Britanie, dincolo de dezbaterile de principiu provenind din concepțiile, liberale sau a filosofiei naturale, se adăugau problemele legate de Sciția și Irlanda.

În Anexa 1 am reprodus, din textul Legii, formularul DECLARAȚIEI iar în anexa 2, formularul CERERII.

În Anexa 4 am reprodus formatul brevetului – PATENT LETTER.

Vom mai reține aici faptul că legea avea o serie de prevederi pentru inventatorii străini: erau acceptate cereri pentru brevet și dacă inventatorul avea în țara sa un brevete sau UN PRIVILEGIU recunoscut în țara inventatorului.

Textul cererii lui Traian Teodorescu nu respecta nici una din aceste condiții. Din motive pe care le vom prezenta mai jos, credem că lui Teodorescu i s-a făcut o favoare prin acceptarea documentului de mai sus sub condiția probabilă a revenirii du respectarea procedurii prevăzute de lege. Probabil că data declarației de mai sus ar fi fost luată în considerație la revenirea ci u cerere întocmită corect,

Vom mai face două observații:

I. Un străin care are un brevet sau UN PRIVILEGIU, obținut în țara sa, putea depune o cerere la Oficiul britanic, Mai mult, în cazul obținerii brevetului, acesta va expira la data expirării brevetului săi privilegiului inițial.

Ii. Orice inventator poate fi reprezentat de un reprezentant, (reprezentativ) autorizat din Marea Britanie[3].

Legat de acest ultim aspect vom reține că:

Le Chartered Institute of Patent Attorneys (CIPA) a été fondé en 1882 sous le nom de Chartered Institute of Patent Agents et incorporé par Charte royale en 1891.[1][2] La CIPA a changé de nom en juin 2006.[3]

Objets et fonction

La CIPA est désignée dans la Loi sur les services juridiques de 2007 comme l’organisme de réglementation agréé pour la profession de conseil en brevets au Royaume-Uni.[4] En vertu de la loi sur les services juridiques, la CIPA doit séparer ses activités réglementaires de son travail de représentation en tant qu’organisme professionnel des conseils en brevets. En 2010, la CIPA et le Chartered Institute of Trade Mark Attorneys (CITMA) ont créé le Conseil de réglementation de la propriété intellectuelle (IPReg)[5] pour entreprendre conjointement la réglementation des professions de conseil en brevets et de conseil en marques.

La CIPA tient le registre légal des conseils en brevets au nom du ministère des Affaires, de l’Énergie et de la Stratégie industrielle, qui relève du contrôleur général des brevets, des marques et des dessins et modèles de l’Office britannique de la propriété intellectuelle.[6]

Sistemul de privilegii pentru invenții funcționa în România încă din sec XVIII[4]. Vom prelua, pe scurt, din Monografia citată cazul lui Iacovenco

”La Secretariatul de Stat al Moldovei a fost depusa7 , la 21 aprilie 1855, de ca7 tre Paul Iacovenco, o cerere prin care se solicita un privilegiu pe 18 ani, pentru invenția cu titlul “Ambarcațiuni late cu pânza impermeabila ” Atât cererea, adresata7 domnitorului Grigore Al. Ghica, cât s,i descrierea invent,iei sunt redactate în limba franceza.

Pentru întocmai traducere, A. Gulianu”

Autorul, fiind un cunoscător al legii franceze privind brevetele de invenție, a prezentat descrierea si desenul invenției sale conform uzanțelor acestei legi, într-un limbaj tehnic, simplu si clar. Totodata7 , în descriere se scot în evidentă avantajele pe care le are construcția ambarcațiunii sale, fata7 de cele similare, cunoscute.

Inventatorul solicita un privilegiu, spre a se folosi exclusiv de invenția sa, în următoarele condiții:

Domnitorul Grigore Al. Ghica a pus urmatoarea rezoluție pe cerere:

“Sfatul nostru Extraordinar va lua îndeaproape considerat,e propunerea petitionarului si găsindu-o a fi folositoare pentru negotul tarii, să va acorda privilegiul cerut”. Ca urmare, Sfatul Administrativ Extraordinar, în sedint,a din 31 mai 1855, a aprobat acordarea privilegiului cerut pe un termen de 18 ani ”pentru plutirea pe Siret, dupa metodul propus, adica7 cu pânza7 ”, cu conditia ca punerea în aplicare a inventiei sa fie realizata7 într-un termen de un an si nu de trei ani, cum solicita inventatorul. Privilegiul acordat este întarit prin Actul domnesc nr. 765 din 11 iulie 1855(copia actului se afla7 la filele 7-8 din dosarul nr. 57/1855), care avea urma7torul cuprins:

Act domnesc Nr. 765 “Dumnealui Pavel Iacovencu, prin suplica din 21 aprilie a anului corent 1855, data7 domniei noastre, au cerut a i sa7 învoi privilegiul de 18 ani spre plutire pe Săretiu a vaselor de pânza7 cari sa7 vor înfiinta de dumnealui dupa7 planul fa7cut pe citata suplica7 , privilegiu care pre cât s-au socotit, fiind de folos si înflorire a negotului tării, pentru a ca7 uia sporire urmeaza7 cea mai mare a noastra stăruitoare dorintă , am rânduit Sfatului administrativ extraordinar ca sa ia îndeaproape consideratie propunerea petitionerului si gasindu-o a fofolositoare pentru negotul tării, sa7-i acordeze privilegiul cerut s,i deca7 tre el, cu urma7 toarele conditii:

1. Dumnealui Pavel Iacovencu sa7 va folosi esclusiv de vasele late cu pânza impermeabila , pe termen de 18, adica7 optsprezece ani s,i nimeni nu va putea fără învoirea dumnealui sa întrebuinteze acest fel de navigatie.
2. Sa binecuviintează [un] termen de… [ un an] pentru introducerea acestui mod de navigare, iar daca7 în acel termen dumnealui nu va izbuti a o introduce, privilegiul acesta va ramânea desfiintat.

3.Toate celelalte chipuri de navigare întemeiata7 pe print,ipurile vaselor late cu pânza impermeabila , vor fi considerate ca jignitoare drepturilor dumnealui, însă nu să va putea opune la întrebuintarea vaselor cu aburi, a vaselor late obicinuite, a plutelor sau la ori cari chip de navigare, întrebuint,at pâna7 acum în Moldova.

Prin acest al nostru domnesc act, întaim privilegiul de fată în conditiile de mai sus si în termenul statornicit de optsprezece ani cu începere chiar de astazi, pe cari dumnealui seful departamentului de finanse, potrivit regulii de asa mine va înainta cuvenita lucrare s,i publicarisirea lui prin foile ofitiale spre cunoștiința în de obste. Scrisu-s-au actul acesta la scaunul domniei noastre, în oras,ul Iasi în anul al 7-lea al domniei noastre la Moldavia. 21 iulie 1855″.

Mult timp nu am putut găsi mai multe informații asupra istoriei invenției. Ne-a ajutat întâmplarea.  Dar sigur ne-a ajutat eroarea colegilor de la British Library. Am încercat să folosim Traian în loc de Trajan și informațiile în limba română au curs.

Câțiva ani de zile am încercat să găsim detalii despre viața și invenția lui Teodorescu, în particular dacă invenția  inginerului a fost realizată și testată.

Mai întâi am găsit câteva informații în WIKIPEDIA[5]

Acestea ne-au condus spre alte documente românești și străine. Dacă în lucrările în limba română se utilizează, cu precădere, varianta Traian, străinii au utilizat scrierea corectă – Trajan.

Ceea ce ne-a bucurat a fost numărul remarcabil de lucrări care tratează istoria scafandreriei și unde numele lui Trajan – Traian Teodorescu apare cu mențiunea – Inginer român din Galați.

Ce s-a întâmplat de fapt? Am preluat răspunsul la această întrebare din lucrarea:  Din istoricul scafandreriei românești[6],-  text pe care îl cităm cât mai complet.

 ”Inginerul Traian Teodorescu din Galați în 1880 face o solicitare guvernului român cu privire la construirea unui ″batel submarin″ pe socoteala statului. Pentru moment, obține aprobarea de a-și construi submarinul la arsenalul statului, dar schimbarea ministrului de război face ca avizul să-i fie retras. Acesta insistă adresându-se cu o petite Adunării Deputaților care în ședința din 14 februarie 1881 hotărăște trimiterea cazului spre rezolvare la Comisia de petiţiuni.

O comisie a Ministerului de Război special constituită, analizează și aprobă principiile submarinului, recomandându-i totuși inginerului Teodorescu obținerea unui brevet de invenție în străinătate, lucru pe care acesta îl realizează în 1882 la Londra. În același an, el se adresează din nou Adunării Deputaților pentru obținerea creditului necesar construirii submarinului, nereușind decât smulgerea unui vot prin care i se recunoaște ″urgenta și cercetarea cererii domniei sale″. Deși presa din tară și chiar din străinătate a comentat și a susținut demersurile inginerului gălățean, acesta își pierde speranța de a-și vedea visul realizat. Soluția găsit a fost obținerea de fonduri şi construirea submarinului în străinătate. Ultima mențiune despre ″batelul submarin″ a lui T. Teodorescu consemnează începerea construcției sale la șantierul ″Escher Wys et Comp″ de pe râul Limmat în apropiere de Zurich . Într-o lucrare referitoare la evoluția submarinelor apărută în 1905 la Paris, T. Forest şi H. Noalhat fac referiri și la submarinul inginerului român recunoscându-se ″justețea principiului ce permite plonjarea sau ridicarea submarinului″

Despre invenție s-a scris destul de mult în reviste din Marea Britanie și, mai ales, din Australia.

Dar istoria invenției lui Teodorescu a fost intens urmărită în presa di  România. Ziarul care a urmărit cel mai îndeaproape evoluțiile legate de realizarea invenției lui Teodorescu a fost România Liberă[7].

În numărul din  6 martie 1883, România Liberă va  va publica o cronologie relativ completă a demersurilor lui Traian Teodorescu, demersuri având ca obiectiv susținerea financiară, de către Guvernul României, pentru realizarea submarinului  inventat de el.

Noi vom începe cu prezentarea familiei Teodorescu.

Câteva date despre familia Teodorescu

Am fost surprinși de faptul că cel puțin două ziare din Australia formulat o descriere amplă a invenției lui Traian Teodorescu, în timp ce notițele din alte ziare, Anglia Franța Germania, erau destul de la conice.

Informația din unele reviste australiene fac o descriere foarte amplă a structurii submarinului creând impresia că informațiile vin de la o sursă foarte bine documentată în aceste condiții am încercat să aflăm mai mult despre relația familiei Teodorescu cu Australia.

Primele informații au venit de la preotul Eugen Drăgoi care a răspuns unei solicitări a domnului Buiu. Reproducem mai jos textul integral al corespondenței.

”În anul 1924 Edward Granville Theodorescu, viitor vicepremier al Australiei, a făcut o vizită în România, ajungând și la Galați, în căutarea rudeniilor sale. Una din rudele sau apropiații protopopului (n-am reușit identificarea acestuia) Gh. Teodorescu din Galați, care a fost bunicul vicepremierului australian, a scris mai multe date despre familia Teodorescu. Manuscrisul (nr. inv. 8190) a ajuns, nu știu prin ce împrejurări și se află în arhiva Muzeului de Istorie „Paul Păltănea“ din Galați. Am publicat acest manuscris în două numere din mensualul gălățean Școala gălățeană (Protopopul Teodorescu, primul catihet în Galați. Mărturii inedite (I), în „Școala gălățeană“, nr. 260, decembrie 2018, p. 20);  Protopopul Teodorescu, primul catihet în Galați. Mărturii inedite (II), în „Școala gălățeană“, nr. 261, ianuarie 2019, p. 20). <Datele despre Traian Teodorescu, în cel de-al doilea material din Școala gălățeană>.

Am selectat pentru dvs. câteva fraze din manuscrisul respectiv, în care se vorbește de Traian Teodorescu:

„Din căsătoria preotului Gh. Teodorescu cu soția sa, Zoe, s-au născut cinci copii, dintre care două fete și trei băieți. Cel mai mare dintre copii a fost Măndița, după care au urmat, apoi, în ordinea lor de naștere, August, Basile, Traian și Eleonora. Știu că Traian s-a născut în 1857 și Eleonora în martie 1863, dar despre ceilalți nu știu sigur în ce an sunt născuți.  Probabil ca Basile să se fi născut în 1854 sau 1855.

Traian a studiat și el ingineria (ca și August, dar acesta la München, n. m.) la Politehnica din Lüsich în Elveția; pe vremuri presa s-a ocupat de un proiect al lui pentru construirea unui submarin fără alt rezultat. A servit cam un an la CFR iar mai târziu a fost inginer în serviciul capitalei noastre, București, de unde s-a retras acum câțiva ani pentru a-și pune în ordine drepturile la pensie. Traian se căsătorise în chip cam romantic cu văduva unui colonel rus, cu care însă a trăit numai vreo două luni, după care femeia, nemulțumită probabil de traiul prea monoton și lipsit de orice farmec pe care-l ducea, l-a părăsit și a plecat în Rusia, de unde nu s-a mai întors. Eleonora a făcut studii într-un pension de fete din Galați, a fost măritată de părinții ei la vârsta de 16 ani, a fost cel mai inteligent copil al soților Gheorghe și Zoe Teodorescu; astăzi e văduvă şi trăiește în București, pe strada Sfinților Apostoli, 20.

În Adevărul am găsit informații care, în mare, au completat cele deja aflate[8].

Un întreg cartier din capitala Autraliei, Camberra, poartă acum numele românului Edward Granville Theodore (supranumit „Red Ted”), fiul maistrului navalist Vasile Teodorescu, din Galaţi, şi nepotul protopopului de Covurlui, Gheorghe Teodorescu. Red Ted a fost adeptul politicii „fără doctrine”, considerând că singurul scop al aleşilor unei comunităţi este să lupte pentru binele oamenilor simpli.

Edward Granville Theodore, cunoscut sub numele de „Red Ted”, este o figură legendară a Australiei. Este considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne, după o carieră politică şi administrativă fulminată, care l-a adus la un moment dat în postura de vicepremier al ţării cangurilor.

Celebru la Antipozi, Red Ted este practic necunoscut în România, cu toate că, potrivit mărturiilor istorice incontestabile, el este român la origine, lucru cu care, de altfel, s-a mândrit mereu. Ba chiar la un moment dat, în perioada interbelică, Edward Granville Theodore chiar a vizitat oraşul Galaţi, locul unde s-a născut tatăl său, pentru a-şi căuta rudele.

Edward Granville Theodore s-a născut pe 29 decembrie 1884, în oraşul australian Adelaide, dintr-o familie de emigranţi români originari din Galaţi, cu o poveste realmente fascinantă.

Tatăl lui, de profesie maistru navalist, se numea Vasile Teodorescu şi era fiul preotului Gheorghe Teodorescu, unul dintrei mai respectaţi slujitori ortodocşi din ţinutul Covuluiului.

După cum scrie profesorul Dumitru Găină (preot misionar ortodox în „ţara cangurilor”), în volumul „Ortodoxia Românească în  Australia”, Bucureşti – 2007, bunicul marelui om politic australian a fost primul catihet (1846-1858) şi apoi protopop al ţinutului Covurlui (1858-1860).

La mijlocul secolului al XIX-lea, preotul Gheorghe Teodorescu, slujitor în Galaţi, era un cleric învăţat şi respectat. Originar din judeţul Botoşani, unde a văzut lumina zilei în anul 1826, rămâne orfan de ambii părinţi, fiind crescut de fratele său, Macarie, superiorul Mănăstirii Precista din Roman”, scrie Dumitru Găină.

S-a şcolit în vestitul seminar de la Mănăstirea Socola (Iaşi), fiind coleg, între alţii, cu Iosif Gheorghian, mai târziu episcop al Dunării de Jos (1879-1886) şi mitropolit primat al României. După absolvire a funcţionat ca profesor la renumita şcoală din Pomârla, judeţul Botoşani.

Cu sprijinul vestitului protopop de Tecuci şi mare patriot, Gheorghe Dimitriu-Hogaş (tatăl scriitorului Calistrat Hogaş), tânărul Teodorescu se căsătoreşte în anul 1848 cu Zoe, cea mai mică fiică a serdarului George Stanciu din Pechea, cu care a avut o căsnicie fericită şi trainică. Zoe era soră cu Marioara, a doua fiică a serdarului pechean, devenind astfel cumnat cu protopopul de Tecuci, Gheorghe Dimitriu-Hogaş. Din această căsnicie s-au născut cinci copii (două fete şi trei băieţi)”, mai aflăm din lucrarea preotului Găină.

După ce se căsătoreşte este hirotonit diacon (1848), slujind vreme de un an la Biserica „Sfântul Spiridon”, care atunci avea funcţie de catedrală a oraşului Galaţi. Între 1 octombrie 1858 şi 1864 a fost protopop la despărţământul al II-lea din ţinutul Covurlui. A slujit ca preot la Biserica „Sf. Haralambie” din Galaţi (1858-1864) şi, până în anul morţii, la fosta Mănăstire Mavromol (1864-

Pdidaţilor la seminarele teologiece), iar între 1858-1860 a fost protopop al ţinutului Covurlui (care ţinea de la Galaţi şi până aproape de Huşi), calitate în care, pe lângă administrarea vieţii bisericeşti, îndeplinea şi funcţia de ofiţer al stării civile, judecând şi procesele de divorţ.

Cel de-al treilea fiu al preotului Teodorescu, Vasile, este veriga de legătură cu îndepărtata Australie. După mai multe călătorii în lume, făcute pe apă (Vasile Teodorescu era un foarte apreciat maistru în construcţiile navale), s-a îndreptat spre Australia, stabilindu-se în portul Adelaide.

Acolo s-a căsătorit cu o irlandeză, Annie Tanner, şi şi-a schimbat numele Basil Theodore, devenind cetăţean australian, în 1886. Era epoca febrei căutătorilor de aur, cărora li s-a adăugat şi gălăţeanul Basile, dar fără succes.

Al doilea din cei şase copii ai lui Basile a fost Edward Granville. Acesta este considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne şi, după aprecierile unui adversar politic, „cea mai bună minte financiară din emisfera sudică”.

A deţinut funcţiile de prim-ministru al statului Queesland şi de vicepremier al Australiei, însă în prima parte a vieţii a trudit din greu în minele de wolfram şi zinc. Firea lui directă, bătăioasă, îl face însă repede remarcat printre mineri, care-l aleg lider sindical, iar la doar 30 de ani ajunge preşedinte al Sindicatelor Unite din Queesland.

Intrând în Partidul Laburist, Edward Granville este ales, în 1919, prim-ministru al statului Queesland (avea doar 35 de ani), implicându-se curajos în reformele acestui al doilea stat ca mărime din Australia, vreme de şase ani.

Câştigă un loc în Parlamentul Federal, în 1927, iar peste alţi doi ani devine vicepreşedinte al Partidului Laburist şi este desemnat trezorier federal şi vicepremier al Australiei.

A gestionat, în această calitate, criza de la începutul anilor 30, dar soluţiile sale n-au fost admise în totalitate, fapt regretat mai târziu, când specialiştii au recunoscut că aplicarea lor ar fi fost benefică pentru ţară.

A fost adeptul politicii „fără doctrine”, considerând că singurul scop al aleşilor unei comunităţi este să lupte pentru binele oamenilor simpli. De altfel, prin sistemul creat de Theodore, oamenii de rând au putut să devină proprietari de pământ şi de mine, iar muncitorii australieni au fost cel mai bine plătiţi din lume timp de zeci de ani.

Era mândru de originile romanești și și-a căutat rudele din Moldova

Conform volumului publicat de preotul profesor Dumitru Găină, Edward Granville Theodore ar fi venit în România în 1924 sau 1925 (în vremea când era vicepremier în Queesland), la Galaţi, pentru a-şi căuta rudele.

e atunci datează, de altfel o relatare inedită a vieţii preotului Gheorghe Teodorescu de la Biserica Mavromol şi a fiului său, Basile, emigrat în Australia, cu referiri la premierul australian, păstrată în colecţia de documente a Muzeului Judeţean de Istorie din Galaţi.

S-a retras din politică în 1931(pe fondul neînţelegerii cu Parlamentul în privina reformelor, pe care politicienii le considerau ca prea curajoase şi prea de stânga), dedicându-se mediului afacerilor. La moartea sa, petrecută în ziua de 9 februarie 1950, la Sydney, a avut parte de onoruri de stat.

Reformele administrative făcute de Red Ted l-au poziţionat ca unul dintre cei mai seamă politicieni ai Australiei. În semn de mare apreciere, un cartier din capitala statului-continent, Canberra, poartă numele Theodore, la fel şi mai multe şcoli de pe teritoriul australian.

Revenind la textul din România Liberă din 1883 aflăm că că interesul lui Traian Teodorescu pentru navigația subacvatică era s-a manifestat de timpuriu; inventatorul făcuse. de foarte tânăr,  o samă de experiențe legate de construcția unui submarin.

Din informațiile preluate din  ”Telegraful român” din 14 februarie 1882, aflăm că începuturile unor cercetări mai aprofundate aparțin fraților Teodorescu, August și Traian.
Tatăl lor preot[9] în Galați de unde se trage întreaga familie, deși avea venituri modeste și-a trimis cei doi fii să dobândească studii înalte în străinătate. Astfel, August ajunge la Zurich undeva studia mecanica iar Traian  va merge în Franța pentru a studia construcțiile navale.

Textul ziarului sugerează că Teodorescu și a continuat cercetările și în timpul studenției dobândind o idee clară asupra principiilor navigației subacvatice.
Rezultatele studiilor sale l au făcut să își dorească recunoașterea în domeniu a priorităților sale și, mai mult, să ofere spune autorul articolului, o creație importantă țării sale.

Băieții vor avea ocazia să cunoască cercetările lui Wilhelm Bauer (1822-1875)[10].

După terminarea studiilor frații se vor întâlni în Germania la München unde vor încerca, pe Insula Trandafirilor[11], câteva modele construite conform principiilor lor. După ce principiile folosite de cei doi sunt confirmate de rsrele efectuate, modelul va fi distrus pentru ca invenția să rămână secretă.

Punctul de pornire pentru cercetările celor doi au fost rezultatele obținute de Bauer cu mai mulți ani înaintea lor. Plecând de aici cei doi au putut dezvolta studiile și perfecționa ideile lui Bauer. Deși submarinul lui Bauer a fost distrus de presiunea apei, cauzele reale constau în economiile care i-au fost impuse și modificările tehnice aduse de aceste economii. Bauer va relua peoiectul submarinului în Rusia dar și în acest caz va suferi un eșec.

” Ar fi greșit să susținem că flota de submarine germane a Războaielor Mondiale descindea direct din prototipurile lui Wilhelm Bauer, dar el le-a influențat totuși. Submarinul modern și-a început istoria cu invențiile lui Simon Lake și John Philip Holland. Cu toate acestea, pionierii submarini ai secolului al XIX-lea – de Villeroi, Monturiol, Hunley și alții – erau toți conștienți de eforturile lui Bauer și au luat inspirație și chiar idei din submarinul său[12]”.

Traian revine în țară cu intenția fermă de a construi nava visată. În acest sens  v-a înainta un memoriu Majestății sale Regele Carol I, memoriu în care explica importanța invenției sale.

Regele a primit cu multă bunăvoință memoriul inginerului Teodorescu și la înaintat spre examinare Guvernului României, în speță ministrului de război.
Din articol rezultă că generalul Lecca nu a dat atenția cuvenită invenției practic amânând orice decizie în acest sens.

Domnul Teodorescu se va adresa Adunările Legislative solicitând aprobarea ajutorului material necesar construcției submarinului fără alte recompense.
Va solicita însă ca în acest caz să-i fie recunoscute drepturile și privilegiile de inventator.

Petiția este examinată de Comisia de specialitate care are o poziție pozitivă în raport cu petiția inginerului și îl va invita pentru explicații detaliate.
Comisia parlamentară va fi convinsă de fezabilitatea proiectului și de principiile pe care le folosește Teodorescu și recomandă Adunării legislative să aprobe cererea.

Prezentarea raportului comisiei o va face în fața Adunării o va face domnul Pantazi Ghica. În ședință se decide ca înainte de a aproba alocarea fondurilor necesare construcției submarinului, proiectul acestuia să fie expertizat și de o comisie formată din ofițeri specializați în aceste probleme.

Urmare a acestei decizii Ministrul de război ordonă înființarea comisiei sub președinția domnului colonel Murgeanu.

Comisia formată din cinci persoane va analiza circa două luni proiectul domnului Teodorescu. Comisia va aprecia că proiectul este fezabil Și chiar va propune o sumă de 25000 lei care ar trebui alocată pentru realizarea acestuia.

Afirmația ziaristului este aceea că inginerul Teodorescu ar fi propus ca înainte de a, începe finanțarea, să plece la Londra pentru obținerea unui brevet pentru invenție.

Scriem ”ar fi propus” deoarece alte surse susțin că i s-ar fi propus sau sugerat domnului Teodorescu plecarea la Londra.

Brevetul obținut ar fi trebuit să reconfirme poziția comisiei dând o mai mare autoritate deciziei acesteia.

Domnul Teodorescu va pleca la Londra unde era așteptat cu mare interes.

Presa britanică anunță  venirea lui Teodorescu la Londra în termeni foarte elogioși.

România liberă, dun 21 ianuarie 1882[13] (?)0reia textul tradus asthel:

VAPORUL SUBMARIN.

Cu un deosebit interes am anunțat publicului invențiunea unui tânăr mecanic român, care, de va izbuti pe deplin, va a duce o adevărată revoluțiune în tot domeniul domeniul marinei.

Am comunicat deja că, d. Teodorescu a plecat la Londra, spre a supune la aprecierea poporului (sic) celui mal autorizat in marină, principiile invențiunei sale şi putința de a o aplica.

Iată ce citim în această privință, cu cea mai deplină mulțumire, în  ”The Daily Telegraph” de la 25 Ianuarie:

Pe când d. J. Verne, cu o fermecătoare combinațiune de lucruri imaginare, dar plauzibile, espune teoriile sale în privirea navigației sub-marine, prin mijlocirea unul roman intitulat ”20000 de leghe sub mări” – mecanici cu știință au desfășurat o lăudabilă ingenuitate şi multă perseverență în scopul de a construi un vas, care să fie posibil de locuit și perfect manevrabil sub apă.

Pe cât știm, până acum în urmă, multele experimente, făcute în direcțiunea aceasta, n-an condus la nici un rezultat practic; se pare însă că un june inginer român, numit Traian Teodorescu, după o lungă stăruință, ar fi izbutit să învingă dificultățile cari doborâseră atâția inventatori. De câtva timp, acest domn a supus la aprecierea unei comisiuni tehnice, întocmită de guvernul român, modelul vasului său sub-marin, prevăzut cu mijloacele de locomoțiune și de înmagazinare sub apă a unei cantități suficiente de aer, pentru rerespirarea echipagiului său, în intervalul unei submersiuni de cinci-spre-zece ore. Cantitatea aerului, cu toate acestea, poate. n reînnoită după voie, ridicând vasul la o distantă de șase sau  nouă picioare de la suprafața apel, pe când, prin ajutorul unor pompe pneumatice și a unui tub subțire de fier, trecând printr-o gaură circulară făcută in tavanul vaporului, se poate introduce proviziunea atmosferică. Interiorul corăbiei va fi splendid luminat prin lumină electrică, întreținută de aburi, şi proiectata prin reflectoare puternice. Cu ajutorul acestei lumini se pot căuta și torpile, cu oarecare  risc și pentru vasul-peste, şi se poate, de  asemenea, conduce cu cea mai mare preciziune, propriile sale operațiuni ofensive în contra flotelor inamice.

ore. Cantitatea aerului, cu toate acestea, poate fireinnoita după voie, ridicând vasul la o distantă de șase sau nouă picioare de la suprafața apel, pe când, prin ajutorul unor pompe pneumatice și a unui tub subțire de fler, trecând printr-o gaură circulară făcută in tavanul vaporului, se poate introduce presiunea atmosferică. În interiorul corăbiei va fi splendid luminat prin lumină electrică, întreținută de aburi, proiectată prin reflectoare puternice. Cu ajutorul acestui fel de luminat se pot căuta și torpile, cu are-care risc însă şi pentru vasul-peste; si se poate, de asemenea conduce, cu cea mai mare precisiune, pentru propriile sale operaţiuni ofensive in contra flotelor inimice.
D. Teodorescu, sub auspiciile guvernului său, a sosit la Londra, spre a obţine, de la statul nostru, un brevet pentru invențiunea sa. Îi dorim un stralucit succes.

În numărul din 20 mai 1882 România Liberă consemnează următoarele[14]:

La rubrica ”CRONICA ZILEI” apare următoarea informație:

Traian Teodorescu, cunoscutul inventator al unui batel sub-marin, s-a întors din Londra, cu un Letters-Patent Regal, care îi recunoaște invenția și îi dă toate privilegiile pentru En glitera.

Se mai zice, că invențiunea, fiind supusă la considerațiunea Amiralității englrzr, părerea acesteea nu ar fi fost defavorabilă asupra alegerii principiilor ei.

Sperăm acum, că guvernul nostru se va grăbi sà înlesnească comisiunii tehuice marine din Galați, care a examinat invențiunea în anul trecut şi a cerut foduri pentru realizarea ei, mijloacele de a pune în practică, împreuna cu inventatorul roman, planul batelului submarin și de a experimenta foloasele

Rubrica consemna și un alt eveniment important: Academia din Roma a numit pe Carmen Silva (augusta noastră Regina) membra ei de  onoare.

La revenirea în țară, domnul Teodorescu reia intervențiile pe lângă domnul ministru de război. Acesta va susține că, din păcate, nu dispune de banii necesari pentru începerea lucrărilor. Ca urmare domnul Teodorescu este nevoit să aștepte reluarea lucrărilor Adunării legiuitoare și va depune o petiție prin care solicită finanțarea proiectului său.

În ședința Adunării din 11 decembrie 1882 Adunarea dispune alocarea sumei  propuse de comisia armatei pentru proiectului Teodorescu.

În ședință,, Ministrul de Interne afirmă că este dispus să mărească suma până la 250000 lei  dacă proiectul se dovedește viabil.

Ca urmare Ministrul de război va trimite proiectul domnului Teodorescu la validarea lui în cadrul unei noi comisii tehnice militare organizate la Galațim orașul de baștină al lui Traian Teodorescu.

Lucrările comisiei vor întârzia foarte mult iar presa va declanșa un scandal în jurul tergiversărilor Guvernului. Pe de altă parte Domnul Teodorescu va Propune o chetă publică pentru constituirea fondurilor necesare construcției navei.

Față de scandalul din presă, Domnul Teodorescu va interveni cu declarație de presă prin care exonerează de orice răspundere activitatea comisiei pe care o apreciază drept foarte serioasă. corectă și profesionistă.

Fără nicio legătură cu scandalul de presă Comisia formată sub președinția Domnului colonel Marican, comandant șef al corpului de flotă, se pronunță clar în favoarea proiectului lui Teodorescu și susține necesitatea realizării acestuia.

O cercetare documentară asupra activității firmei ″Escher Wys et Comp″.

Firma era menționată în documentul citat ca posibil executant al proiectului Teodorescu. Am încercat să găsim posibila explicație a   motivului al încredințării realizării și testării a invenției firmei ″Escher Wys et Comp″.

Aceasta participase la proiectul de amenajare a Dâmboviței pentru alimentarea cu apă a Bucureștiului (ALIMENTAREA CU APĂ POTABILĂ ȘI AMENAJAREA SISTEMULUI DE CANALIZARE ‘ A IN București (1870-1900[15].

În plus, în Gazeta de Transilvania din 1896 apare informația că motoarele de 950 CP necesare pentru construcția navei Principele Carol sunt furnizate șantierului regie din Severin de firma ″Escher Wys et Comp″. 

Probabil că buna colaborare cu firma ar fi determinat încredințarea acesteia a construcției submarinului Teodorescu.

Cercetarea unor studii privind istoria submarinelor și a literaturii de brevet.

În lucrările dedicate istoriei submersibilul TURTLE este semnalat ca primul submarin construit în sec XVIII, mai exact în1775. A fost  construit de inginerul american David Buchnell[16]. Submarinul a fost construit din lemn și avea forma unei țestoase de unde și numele cu care a rămas în istorie – ”TURTLE”.

Echipajul era format dintr-un singur om. Acesta comanda coborârea submarinului prin deschiderea balastului ce urma a se umple cu apă iar revenirea la suprafață se făcea prin pomparea m afară a apei din balast. Deplasarea în apă se făcea prin rotirea unei manivele care acționa o elice.

Nu am găsit să găsim brevetul lui David Buchnell și reproducem numai imaginilea de la adresa citată mai sus.

TURTLE – submersibilul inventat de Davod Bucnnell – 1775

În 1797, inginerul american Robert Fulton va crea submersibilul ”NAUTILUS”. De data asta aparatul este construit din fier și din cupru. Este propulsat de o elice acționată de trei marinari. Submarinul are o destinație militară având la bord încărcătură explozivă ce se poate monta sub o navă și apoi acționa de la distanță.

La 17 februarie 1864 submarinul “CSS H. L. Hunley[17]” va reuși să torpileze, în apropierea portului Charleston, nava “USS Housatonic”,

Istoria submarinului este impresionantă așa încât ne permitem să o reproducem aproape integral folosind documentul citat lai sus, Submarinul Confederat Scris de: John Maguire.

”Construit în 1863 la magazinul Park and Lyons din Mobile, Alabama, H.L. Hunley a fost realizat dintr-un cazan de abur din fier cu formă cilindrică și alungit prin adăugarea de capete înguste. Acest submarin nu era alimentat de motorină sau de un reactor nuclear, așa cum sunt atât de mulți astăzi: H.L. Hunley a fost proiectat să fie propulsat de opt oameni care pornesc o elice din interiorul submarinului, în timp ce un om (și în interior) avea sarcina de a conduce calea lor de deplasare prin conducerea navei. Ambele capete ale submarinului erau echipate cu rezervoare de balast, care puteau fi inundate prin deschiderea supapelor sau golite cu ajutorul pompelor manuale, făcând ca H.L Hunley să plutească la suprafață sau să se scufunde în adâncurile oceanului. Un balast de urgență a fost adăugat sub formă de greutăți de fier sub vas. Dacă echipajul a simțit nevoia să se ridice rapid la suprafață, aceste greutăți trebuiau doar deșurubate și îndepărtate.

Târziu în noapte, pe 16 februarie 1864, H. L. Hunley a făcut istorie când a arătat USS Housatonic, o navă de război a Uniunii de 1.800 de tone și 23 de tunuri, în largul coastei Carolinei de Sud. H.L. Hunley a izbit cu îndrăzneală o torpilă de spate, care era conectată la un stâlp lung de pe prova din față și plină de pulbere explozivă, direct în bordura de lemn a navei de război. În timp ce Hunley a dat înapoi, echipajul a detonat încărcarea folosind o frânghie atașată la un declanșator, trimițând Housatonic și echipajul său de cinci persoane la fundul portului Charleston. Acest atac a adus H.L. Hunley în istorie ca primul submarin care a scufundat o navă în război. Din nefericire, apropierea submarinului de explozia pe care o crease l-a trimis pe acesta și pe echipajul său de nouă persoane la fundul portului, împreună cu chiar nava pe care o atacase.

Epava și recuperarea ei

O căutare de 14 ani, condusă de autorul Clive Cussler și asistată de o echipă de la Agenția Națională Subacvatică și Marină, precum și de la Institutul de Antropologie și Arheologie din Carolina de Sud, a localizat epava H.L Hunley în 1995, la 131 de ani după ce s-a scufundat. . Echipa a expus trapa frontală și cutia de ventilație, care a servit drept atașament pentru tubular. Ei au găsit nava întinsă la un unghi de 45 de grade pe partea sa tribord (dreapta). O perioadă atât de lungă sub apă lăsase submarinul acoperit de o crustă de oxid de fier care apoi se legase cu particule de scoici și bucăți de nisip. La o inspecție mai atentă, echipa a descoperit că cea mai mare parte a vasului fusese bine conservată sub sediment. Momentul pentru a aduce H.L. Hunley din locul său de odihnă din portul Charleston a venit în august 2000. Profesioniștii de la Filiala de Arheologie Subacvatică a Centrului Istoric Naval, Serviciul Parcurilor Naționale și Institutul de Arheologie și Antropologie din Carolina de Sud au măsurat și documentat condiție. Apoi, submarinul putea fi ridicat cu grijă. Harnamentele au fost atașate de o ferme, care a fost apoi atașată în siguranță de o macara de pe Clarissa B, o barjă a Marinei. Macaraua a adus încet H.L. Hunley din adâncurile portului, iar la 8:37 a.m. pe 8 august, submarinul a spart din nou suprafața mării. Evenimentul a fost primit cu urale și aplauze din partea publicului, atât pe uscat, cât și în ambarcațiunile din jur. Hunley a fost apoi plasat pe o barjă pentru croazieră finală în portul Charleston, unde va fi dus într-un rezervor de apă dulce de la Centrul de conservare Warren Lasch pentru excavare și conservare.

De aici, au început lucrările de explorare a compartimentului echipajului navei, descoperind multe artefacte din secolul al XIX-lea. Au fost găsite și rămășițele echipajului, încă la posturile lor; acestea au fost înlăturate și au primit o înmormântare corespunzătoare. Lucrările de conservare continuă la submarinul propriu-zis, care în cele din urmă va fi expus la un muzeu.

Și pentru a încheia această incursiune vom aminti romanul lui Jules Verne, 20.000 de leghe sub mări, publicat la 1870 pare a fi stârnit creativitatea inventatorilor,

Am căutat în ESPACEnet  lista cererilor de brevet având ca obiect submarinele, în perioada 1880 1900.  Primul brevet găsit este  datat 1880-04-24 având ca inventator și proprietar pe  Stone Roy dim Statele Unite, pentru:

”IMPROVEMENTS ON SUBMARINE EXCAVATING APPARATUS AND SCOW”

și care este dedicat lucrărilor de excavație sub apă.

Tot în ESPACENET un am găsit brevetul din 1895 obținut de John Holland. Textul invenției, în limba engleză, este reprodus în anexă. Holland este și el preocupat de stabilitatea și manevrabilitatea submarinului. Descrierea sa are o serie de asemănări, conform cu informațiile prezentate mai sus, cu invenția lui Teodorescu.

În dorința de a încerca măcar o aproximativă reconstituire a ideilor din proiectul lui Teodorescu am încercat să folosim filonul oferit de Bauer. Frații Teodorescu au avut de învățat de la Bauer dar nu au fost singurii. Lor li se adaugă Simon Lake și John Philip Holland, de Villeroi, Monturiol, Hunley și alții.

Am decis să revenim la baza ESPACENET,

La cele de mai sus se adaugă informații culese ulterior din presa românească.

Punând cap la cap cele aflate din presa australiană și rezumatul prezentat de Teodorescu la Londra mai exact la Oficiul britanic începem să avem o imagine mai completă asupra submarinului proiectat de Teodorescu.

Strict sub aspectul tehnic invenția era de înalt nivel tehnic depășind probabil pe cele ale unor contemporan

De aici se deschide ușa spre concluzii care încep cu s-ar putea să.

Ultimele două trei decenii ale secolului XIX par a fi fost foarte favorabile creativității tehnice în domeniul submarinelor

Invențiile par a se orienta spre două obiective destul de diferite: unele vizează scopuri pur militare, celelalte scopuri mult mai pașnice dedicate cunoașterii adâncul lor mărilor și poate și construcțiilor subacvatice într-un cuvânt obiectivelor civile.

Se pun totuși câteva întrebări:

Putea obține Teodorescu o formă de protecție pentru invența sa?

Așa cum am văzut mai sus, acest lucru era posibil prin mecanismul privilegiilor. Nu putea obține un brevet neexistând încă o lege asupra brevetelor pentru invenții.

Avantajul unei protecții legale în România îi permitea obținerea protecției în Marea Britanie.

Grija excesivă pentru secretizarea informațiilor este iarăși profund discutabilă. Nu eram încă în perioada în care rigoarea redactării unei descrieri de brevet să fie măcar pe aproape de cea actuală. Și chiar așa, know –how-ul rămânea oricum la dispoziția inventatorului.

Având o protecție legală în țară dar poate și în Marea Britanie, ar fi putut  deschide ușa spre posibile susțineri financiare mult mai puternice.

Reticențele administrației românești sunt și ele de înțeles: fiind vorba de bani publici, un rezultat nefericit se putea termina prost pentru cel ce a aprobat finanțarea.

Sentimentul pe care îl lasă derularea bătăliei pentru submarinul românesc este a unei negocieri balcanice, bazată pe interese mai mult personale decât pe o viziune a interesului național.

Din păcate nu avem nici o informație asupra celui sau celor ce

l-au sfătuit pe Teodorescu. Nu  neexistau încă în România profesioniști în acest domeniu spre deosebire de alte State în care se formau consilierii de Proprietate Industrială.

Nu putem decât să regretăm faptul că Teodorescu nu a depus o cerere de brevet urmând toate regulile legislației britanice pierzându-se astfel ocazia de a se cunoaște întregul proiect în detaliile sale.

Speculând în continuare, putem presupune că Trajan Teodorescu și a împărtășit ideile rudelor din Australia care, au putut face oare ce reclamă proiectului în presa australiană și nu numai.

Poate că o cercetare mai amănunțită în arhivele familiei ar aduce mai multe informații utile.

Apreciem că o documentare din arhivele naționale, pe dosarele guvernelor din perioada 1879 1905 și arhivele Ministerului de război ar putea aduce mai multă lumină asupra acestui caz.

Am văzut că unii autori formulează și ipoteza că în 1905 Guvernul României ar fi încredințat firmei Escher Wyss AG execuția prototipului submarinului Teodorescu. Și ne reamintim faptul că Teodorescu a făcut studiile universitare în Elveția[18]. O documentare din arhivele elvețiene ar putea aduce mai multe informații.

Ar fi câteva învățăminte de tras din cele de mai sus; noi ne oprim la trei:

– importanța națională a cunoașterii și susținerii competente a inovării,

– importanța bunei familiarizări cu rolul și mecanismele brevetării, – importanța arhivelor în conservarea memoria economice, politice și sociale a națiuni.

În cursul prezentării am amintit de munca examinatorului și rolul consilierului de proprietate industrială în procesul de examinare a unei cereri de brevet.

Ca urmare, nu putem încheia fără a atrage atenția asupra rolului celor două instituții în procesul de inovare economică al unei firme dar și al unei națiuni.

Oficiul național deține o expertiză tehnică mare și poate juca un rol major în strategia de modernizare a unei firme dar și a unei națiuni. Alături de Oficiu, consilierul de proprietate industrial completează aspectele tehnice cu cele juridice legate de mecanismele concurențiale,  juridice și economice generate de intrarea pe piață a noilor produse sau tehnici și  tehnologii brevetate.

Anexa 1

Modelul DECLARAȚIEI depuse cu cererea de brevet conform legii britanicw din 1855.

Anexa 2

Modelul CERERII depuse pentru obținerea unui Brevet pentru Invenție conform cu legea britanică dn 1855

Anexa 3

Listele brevetelor din ESPACENET pentru:

Simon Lake[19]

În ESPACENET și Google/patens apare numai numărul brevetului și dar fărănumele inventatorului. = US581213A

În conținutul brevetului găsim:

John Philip Holland.[20]

US708553A

 UNITED STATES PATENT OFFICE. JOHN P. HOLLAND, OF NEWARK, NEW JERSEY. S- UBMAR NE BOAT. SPECIFICATION forming part of Letters Patent No. 708,553, dated Sep

Anexa 4

Cererea lui Holand din 1895

Complete Specification

-Improvements in Submergible Boats and in Boats capable of being nearly Submerged, and Methods of Maintaining the Specific

Gravity and Trim of the same.

I, JOHN PHILIP HOLLAN1 > , of No. 209 Garside Street, in the City of Newark, County of Essex and State of New Jersey, one of the United States of America, Engineer, do hereby declare the nature of this invention and in what manner the same is to be performed to be particularly described and ascertained in and by the following statement:-

This invention relates to the class of boats adapted to be submerged and those adapted to be nearly submerged, such as torpedo boats and the like.

It is well understood by those familiar with the construction and operation of this class of vessels that the preservation of the specific gravity of the boat as a whole, and the preservation of its trim, are of the highest importance. To maintain a constant depth of submersion or partial submersion, the specific gravity of the boat must be maintained, or at least be capable of nice variation by suitable devices within the control of those on board and managing the boat, and not open to chance variation. And it is equally Important that the center of gravity of the boat shall not he subject to chance variation, and especially subject to variation fore and aft in such a manner as to arbitrarily affect the relative immersion of the bow and stern.

This chance variation in the specific gravity and center of gravity is due, in this class of boats, partly to the consumption of fuel, partly to the launching of torpedoes. or projectiles, and partly to the expendit,ure of ammunition in firing, and the purpose of my invention is to compensate these. The method I employ in doing this is to automatically admit water to the spaces occupied by the thing or substance consumed or expended in the proper proportion to compensate by weight and position the weight lost by the boat as a whole by such expenditure.

For example, if oil be consumed for fuel, water will be automatically admitted to the boat as the oil is consumed in the same proportion by weight as the oil, thus preserving the specific gravity of the boat intact; and as the water admitted will occupy substantially, or nearly the same position in the boat as the oil it replaces, the center of gravity will not be disturbed in any appreciable degree. On the other hand, if’ a torpedo or charge of ainmunition be withdrawn from its case and expended, the place occupied by the said torpedo or charge will be filled, automatically, by water from outside the boat, the water admitted being of the same, or substantially the same weight as the thing expended which it replaces.

In the accompanying drawings I have shown my invention embodied in a submarine boat adapted for the use of oil as a fuel for propulsion, and adapted for launching torpedoes. To avoid complexity and confusion I have not illustrated these features of a submarine boat which are common and well known, but limited the illustration to those features only which are comprised within my invention and those necessary to illustrate its operation.

Figure 1 is a longitudinal, vertical section of the forward half of a submergible boat of spindle or cigar shape and provided with compensating devices embodying my invention and illustrating my method.

Fig. 2 is a transverse section of the boat in the plane of the line 2,2, in Fig. 1.

Fig. 3 is an enlarged, sectional view of the devices for compensating a torpedo when launched.

Fig. 4 is a fragmentary transverse section of the conveyor for solid or granulated fuel.

A represents the hull or shell of the submergible boat, which may be of the usual kind and be provided with a turret or conning tower, A#. This boat maybe drivep by a propeller and have the usual rudders and steering gear for guiding its motion-.

It may also have the usual means for controlling its specific gravity so that the proper depth of submersion can be maintained. Devices and means are known for effecting these objects and such of these as are suitable may be employed.

In the center of the boat, directly under or below the conning tower, is arranged a diving lock, B, which has a hinged bottom, b, opening outwardly and a similar top or cover, b#, opening inwardly. About this lock B, is an annular water chamber, C, and around this water chamber is an annular chamber; D, for oil or other liquid fuel.

E represents, as a whole, a steam pump, of whinh e is- the motor cylinder, e1 an oil pump cylinder, and e2, a water pump cylinder. The oil pump takes oil from the oil tank and forces it to the furnace and the water pump takes water from outide of the vessel or boat and forces it into the water tank. As these movements go on simultaneously, and as the two pumps will be constructed, as to capacity, of such relative size that they will pump like weights of the liquids, it follows that the consumption of oil will be compensated by the water taken in, and this will be ejected in a regular and automatic manner.

Where the thing consumed or expended is solid body, as a charge of ammunition or a torpedo, the means employed for effecting the compensation will be, or may be as will now be described with.especial reference to Fig. 3..

Within the hull of the boat are arranged one or more cells, G, to receive each a torpedo or projectile, H. The cell will preferably be cylindrical with its outer end closed and its inner end provided with a removable hinged cover, g. ln the cell is a piston, 9 1, which divides said cell with a water-chamber or receptacle and a torpedo or projectile chamber. A pipe, g2, connects the outer end of’ the water- chamber in the cell with the water of flotation through the shell of the boat and this pipe is provided with a cock,93, The other or projectile chamber in the cell is connected by a pipe, g4, with the usual compressed air-reservoir, as I, in Fig. 1, and is provided with a cock, g5. When it is desired to withdraw the torpedo or projectileH from its cell for launching or use, the cover g is removed and the cock 9″ in the water inlet pipe opened; the incoming water, under a head or . pressure due to the submersion of the boat, forces the piston g1 toward the inner end of the cell, thus driving the torpedo out so that it may be readily withdrawn for use. The movement of the piston is limited by a suitable detent or detents, g6, which, as here shown, are screws or pins set in the wall of the cell but so arranged as to arrest the piston but allow the torpedo to pass. These detents will be so placed with respect to the length of the cell.that when the movement of’ the piston is arrested thereby the weight of water in the cell beyond the piston will equal the torpedo in weight, or substantially so.

To drive out the water and return the piston to its first position, the cover g will be closed and the cock in the air pipe 94 opened. The compressed air will enter the inner.end of the cylinder and force the piston to the outer end, driving out the water. The cock in the water-inlet pipe will then be closed, and the compressed air cut off.

As the interior arrangements of a submergible boat may be varied greatly,-1I do not limit myself to that shown in the drawings, which are somewhat diagrarntttic.

For example, the pipe 9 2 may be as shown in Figs. 1 and 2 of the drawings, or it may turn and extend back to the inner ends of the cells, as shown in Fig. 3, so as to bring the controlling cock therein within more convenient reach of the operator.

The cock in the air-pipe g4is, or may be a two-way cock, so that when the air is cut off from the compressed air holder the air confined in the inner end of the cell will escape at said cock. Such variations in. the construction are within the common experience of good workmen .in this art and will not require detailed illustration.

The air-reservoir or holder may be stowed in any convenient space.

Figs. 1 and 4 illustrate the manner of feeding and compensating the expenditure of solid or granulated fuel. This fuel may be kept in bunkers, h, at the sides of the boat and separated by partitions. Alternate bunkers only will be filled and the others left empty. A screw conveyor, i, extending along the base of the bunkers and rotated by an engine, .1, conveys the fuel let into the convey.or casing from any bunker to the point desired, the pump, jx, connected with the engine}, at the same time pumping water from outside the boat into the adjacent empty bunker by way of a pipe, j’, connecting by cock-controllell branches, f, with the several bunkers. I may employ both’ liquid and solid fuel at the same time, or under different conditions of service the different kinds of fuel may be used.

I am aware that in submerged torpedo boats to be controlled by electricity from shore and employing, compressed gases for operating the engine, it has been proposed to admit water to chambers in theboat adjacent to the gas tank during the time the engine is running, the water being cut off when the engine stops ; but my invention differs from this in that I admit water in direct proportion, by weight, to the expenditure, whereby the specific gravity of the boat and its center of gravity are maintained ; and t.his proportion is maintained automatically.

Note

[1] ORDNANCE AND NAVA, Nelsin Evening Mail (1881-08-10),

[2]             https://patentlyo.com/media/2017/08/PL-Amendment-Act-15-16-Victoria-c.83-1852.pdf

[3]               Letters Patent may be granted to Personal Representatives of Applicant during Term of y Protection, or within 3Months after Decease.

[4]             Alexei Bădărău, Petru Cionti, Nicolae Mihăilescu -DIN ISTORIA PROTECȚIEI PROPRIETĂȚII INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA, Monografie, Editura OSIM, București, 2003

[5]               https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Teodorescu.

[6]  https://scufundarero.tripod.com/Din_istoricul_scafandreriei_romanesti.pdf

[7]             https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_Liber%C4%83

[8]               Românul de legendă care a modernizat Australia. Australienii au numit un cartier al capitalei ţării cangurilor în cinstea celui cunoscut ca Red Ted – https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/romanul-de-legenda-care-a-modernizat-australia-1709194.html

[9]             Vezi nota despre biografia lui Teodorescu

[10]           https://en.m.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Bauer

[11]           https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Starnberger_See

[12]            https://en.m.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Bauer

[13]             România liberă, 06, nr. 1378, 21 ianuarie 1882

[14]           România liberă, 06, nr. 1474, 20 mai 1882

[15]  file:///C:/Users/home/Downloads/12-Bucuresti-Materiale-de-Istorie-si-Muzeografie-XII-1997_113%20(7).pdf)

[16] connecticuthistory.org/david-bushnell-and-his-revolutionary-submarine/

[17]   L. Hunley: Submarinul Confederat Scris de: John Maguire https://www.cruisedirect.com/hl_hunley_confederate_submarine?utm_term=&utm_campaign=Dynamic+-+Search&utm_source=google&utm_medium=cpc&hsa_acc=2559677640&hsa_cam=20003813683&hsa_grp=151097196191&hsa_ad=689660196400&hsa_src=s&hsa_tgt=dsa-42115017008&hsa_kw=&hsa_mt=&hsa_net=adwords&hsa_ver=3&gad_source=2&gclid=Cj0KCQiAzoeuBhDqARIsAMdH14H5ODywwYeDLuG4HgME9ZMei9oriPnQcaJNWl3bptYm0pwVkBgF440aAm5NEALw_wcB

[18]           https://de.wikihttps://en.wikipedia.org/wiki/History_of_submarinespedia.org/wiki/Escher_Wyss_AG

[19]           https://en.wikipedia.org/wiki/Simon_Lake

[20]           https://en.wikipedia.org/wiki/John_Philip_Holland