Masterand- Dobrin Elena-Teodora
Universitatea “ Lucian Blaga” din Sibiu
În articolul nostru, axat pe identificarea greșelilor, sesizarea utilizării incorecte a formațiunilor lingvistice, am ales limbajul în surse online din România, întrucât este concludent, frecvent accesat de publicul larg, reprezentativ prin dinamica și varietatea manifestărilor lui, dar și prin marea sa receptivitate la inovația lingvistică, fie ea bună sau rea. În plus, am avut în vedere și faptul că mass-media conferă prestigiu noutăților pe care le transformă în modele, devenind un factor important de educație lingvistică.
Oamenii cred în autoritatea cuvântului scris/auzit în aria manifestării online, iar implicarea lingviștilor în acest proces de educație continuă, nu poate fi decât benefic, stimulându-i și responsabilizându-i pe așa-zișii educatori, după cum remarca G.Gruiță. Ținând cont de aspectele relevate, mi-am propus ca ipoteză a cercetării, descoperirea unor cuvinte compuse. Presupunem că procesul nostru de analiză și interpretare ar putea să-i ajute pe vorbitori la rezolvarea problemelor întâmpinate în cazul necunoașterii normelor și al utilizării incorecte a unor termeni din limba noastră.
Obiectivele cercetării de față sunt: identificarea corelației dintre utilizare și normă, a măsurii în care normele literare ale limbii române sunt cunoscute și respectate în limbajul publicistic, sesizarea abaterilor frecvente de la normele în vigoare, precum și explicarea formelor corecte. Trebuie să precizăm de la început importanța pe care o acordăm perspectivei funcționale a cercetării, întrucât ne interesează prioritar limba în acțiune, nu ca sistem abstract, modul în care ea este utilizată în limbaj publicistic actual. Preluând un citat al lui Eugeniu Coșeriu: “ De fapt, actul lingvistic este un act individual, fiind creația unui individ și corespunzând unei intuiții personale, în fiecare caz inedită; dar este concomitent și act social, adică determinant social”. Adriana Stoichițoiu Ichim scoate în evidență relația individual-social. Evident că fiecare dintre noi poate crea limbaj, însă când vine vorba despre transmiterea unor informații, trebuie respectate normele în vigoare.
Cercetarea respectării normelor literare în vigoare, în ceea ce privește o componentă a lexicului românesc, în zona presei online, ne pune față în față cu un număr destul de mare de formațiuni lingvistice noi, știind că presa poate surprinde cu multă rapiditate meandrele limbii vorbite, acumulând și cuvinte din diferite domenii de specialitate. Este un adevăr îndeosebi cunoscut că informațiile online reprezintă un puternic instrument de transmitere a informațiilor de toate tipurile, acestea având un stil caracterizat printr-o structură lingvistică eterogenă, utilizând un vocabular extrem de diversificat, corespunzător tuturor registrelor stilistice. Informațiile prezentate de mass-media au ca scop necesitatea de a fi înțelese de toți utilizatorii, facilitând fixarea în vocabularul curent a cuvintelor în forma corectă, cu respectarea normelor în vigoare. Plecând de la aceste premise, am analizat zona presei libere pentru a putea observa dacă în interiorul acestui domeniu sunt cunoscute și aplicate regulile în vigoare în ceea ce privește scrierea corectă a cuvintelor compuse.
În urma cercetării efectuate, am observat că există destule greșeli de natură ortografică în ceea ce privește scrierea corectă a cuvintelor compuse. Am sesizat că normele care reglementează utilizarea cratimei sau neutilizarea acesteia, nu sunt foarte bine stăpânite de jurnaliștii români și de aici apare multitudinea greșelilor de scriere. Cercetarea de față se adresează unei categorii reprezentative de cititori care nu dispun de o pregătire lingvistică, dar care ar trebui să fie interesați de corectitudinea propriei exprimări, tocmai pentru că atunci când întâlnim greșeli de scriere și nu stăpânim foarte bine norma, asimilăm greșeala, considerând că este corectă.
Este interesant de reținut faptul că atunci când citim o știre publicată pe un site destul de vizualizat și întâlnim abateri de la normele fonetico-fonologice, lexical-semantice, gramaticale sau stilistice ar fi bine să ne întrebăm de ce nu au fost verificate în cărțile de specialitate de către utilizatori. Răspândirea acestora sub o formă greșită, mai ales de către jurnaliști, nu face decât să genereze utilizarea incorectă de către cititori/public/audiență.
Cercetând articolul de față, am descoperit mai multe tipuri de greșeli la nivel ortografic. De exemplu, aspecte legate de neutilizarea cratimei la cuvinte uzual răspândite, cum ar fi: floarea-soarelui, Miercurea-Ciuc. Tendințele limbii actuale de asimilare permanentă a unor termeni din domenii noi, neutilizați până în prezent, a unor cuvinte importante din limbile străine de circulație internațională, nu reprezintă o scuză atunci când acestea nu sunt scrise corect din toate punctele de vedere. În cercetarea efectuată, am descoperit cuvinte compuse de forma, substantive proprii compuse, nume de orașe- Cluj-Napoca, Miercurea-Ciuc, substantive compuse, sudate- vicepreședinte, gadgeturi, penaltiuri, intercluburi, locuțiunea Doamne-ajută, formații de prefixoide- antiîngheț, ultraprocesat, autodescoperire, substantive compuse de forma- mamă-soacră, adjectivul compus de forma- romano-catolic, formațiuni care denumesc un punct cardinal și care se scriu cu cratimă- nord-vest.
Am observat faptul că în ceea ce privește normele de scriere corectă a cuvintelor compuse și derivate, așa cum sunt reglementate în dicționarele sau în alte lucrări de specialitate, acestea nu sunt suficient de bine stăpânite de vorbitori, fapt care îngreunează procesul de răspândire a variantelor corecte ale cuvintelor. Există o multitudine de instrumente auxiliare care se adresează publicului larg, menite să popularizeze norma literară, să o explice cât mai accesibil, să indice sfera de aplicare, formele tolerate și cele neacceptate sau interzise. Avantajul acestor materiale de studiu lingvistic constă în faptul că unele pot fi destul de ușor accesate de publicul larg.
Este important să ne familiarizăm cu regulile normative actuale în vederea aplicării lor corecte în exprimarea orală, precum și în scriere. Aceasta înseamnă efort de informare, de adaptare și actualizare la normele gramaticale, de înțelegere, dar și de motivație pentru a pune în practică formele corecte. Scopul evidențierii greșelilor este acela de a-i sugera cititorului forma și interpretarea corectă pentru a beneficia de o exprimare reglementată de norme.
Lasă un răspuns