Argumente privind schimbarea imnului de stat

Imnul de stat este cântecul bărbătesc, solemn, apărut odată cu formarea statului național român și adoptat oficial, ca oglindă  a istoriei, precum și simbol al identității și unității naționale. Este o melodie triumfală, capabilă să exalte spiritul de solidaritate față de semeni, precum și voința de apărare a națiunii române în momente dificile. Menirea acestuia este de a întreține și dezvolta sentimentul patriotic al cetățenilor români.

În Europa, în secolul al XVIII-lea aproape toate monarhiile europene își adoptaseră imnul. Unele au organizat concursuri la care au participat cei mai mari compozitori ai epocii. În secolul al XIX-lea, fiecare stat național au adoptat propriul Imn național.

Una dintre supapele pe unde a răsuflat o mare parte din energia naționalistă din a doua jumătate a secolului XX a fost sportul, care a constituit și motorul de promovare a imnurilor naționale. Imnul a fost cântat cu ocazia diferitelor ceremonialuri organizate de instituțiile statelor sau activități cu caracter public. Începând cu anul 1920, sportivilor câștigători ai medaliilor de aur la Olimpiade, li se intona Imnul național. Obiceiul s-a diversificat, iar astăzi majoritatea competițiilor naționale sportive importante încep cu intonarea imnurilor naționale.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.