Masterand- Dobrin Elena-Teodora
Universitatea “ Lucian Blaga” din Sibiu
Societatea este într-o continuă evoluție, totul se schimbă, oamenii fiind obligați să introducă modificări de limbă pentru a putea denumi noul, eliminându-se elemente din trecut care nu mai au referent în viața de zi cu zi. Pe fundalul unor schimbări ce intervin și în zona lexical-semantică și modul în care informațiile noi sunt asimilate, înțelese și folosite corect de către vorbitori. Este esențial să stabilim noțiunile teoretice de bază pentru a putea să practicăm o exprimare corectă, cursivă și coerentă.
În literatura de specialitate, conceptele de compunere și derivare sunt des amintite. Astfel, deși există studii care reușesc să surprindă dinamica acestor fenomene lingvistice, există și încercări de abordare în corelație, în special în ceea ce privește pronunțarea și scrierea lor corectă. Această abordare se bazează pe studii teoretice importante și are menirea de a le completa cu aspecte practice privind utilizarea corect-gramaticală în limbajul curent.
Este importantă atât cunoașterea atât a principalelor mijloace de înțelegere a lexicului, prin apariția cuvintelor noi, ceea ce generează o continuă sporire a inventarului lexical, cât și aprofundarea regulilor impuse de normele în vigoare pentru a se evita utilizarea și răspândirea incorectă de către vorbitori. Se știe că lexicul limbii române se află într-o continuă mișcare și evoluție, modificările fiind legate de progresul societății umane și de transformările care se petrec în dinamica relaționării culturale, economice, politice, sociale și spirituale.
Referitor la schimbările care au loc în cadrul vocabularului, acestea îmbracă aspecte dintre cele mai diverse, începând cu împrumutarea unor cuvinte din alte limbi și terminând cu crearea de noi unități lexicale. Studiul urmărește cuvintele noi, formate prin compunere și derivare, precum și normele și abaterile privind aceste procedee. În articolul de față, ne propunem să clarificăm ce înseamnă greșeală, abatere și cum putem să o identificăm și să o corectăm.
În cercetarea noastră ne-am folosit de o gamă largă de material bibliografic, tocmai pentru a urmări cât mai bine evoluția cuvintelor din punct de vedere lexical. În procesul de dinamică a vocabularului trebuie subliniat faptul că îmbogățirea lui se realizează atât pe cale externă- împrumuturi din alte limbi, cât și pe cale internă- îmbinarea unor cuvinte deja existente.
În articolul de față, ne axăm, în special, pe mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului- compunerea și derivarea. Am pornit în demersul cercetării de la impactul pe care îl au astăzi limbajul cotidian și utilizarea corectă a cuvântului, tocmai pentru a evita răspândirea formelor greșite, nerespectarea normelor și regulilor ce reglementează corectitudinea exprimării vorbitorului. Am observat că există o multitudine de erori în ceea ce privește scrierea și pronunția, atât în cazul cuvintelor noi, împrumutate din alte limbi, cât și în cazul cuvintelor vechi, ale căror reguli de scriere corectă nu se cunosc. Am considerat că este necesară aprofundarea informațiilor cu privire la scrierea și vorbirea corectă, tocmai pentru a evita și preveni utilizarea incorectă a elementelor lingvistice atât de către generația tânără, cât și de către alte categorii de vorbitori.
Evoluția și apogeul din toate domeniile de activitate umană au influențat apariția de cuvinte noi, mulți utilizatori necunoscând formele și sensurile corecte. Scopul cercetării este acela de a clarifica eventualele capcane în ceea ce privește asimilarea și utilizarea cuvintelor derivate și compuse din limba română, iar obiectivul urmărit are la bază impactul lexicului asupra educației maselor. Tocmai influența pe care o are segmentul de informație online asupra cititorului și utilizatorului, a condus la cercetarea realizată pe eșantioane, exemple, frecvent accesate, pentru a urmări rapiditatea cu care se răspândesc informațiile corecte sau incorecte, legate de procedeele stilistice amintite.
În teoria lingvistică a lui Eugeniu Coșeriu, norma lingvistică este considerată un nivel intermediar de abstractizare care intervine în dihotomia saussuriană limbă-vorbire între nivelul sistemului limbii și al utilizării concrete actualizate. Norma reprezintă actualizarea sistemului lingvistic, modul în care trăsăturile structurale se manifestă într-o comunitate discursivă, distingându-se norme explicite și implicite. Normele explicite sunt elaborate în procesul de standardizare, fiind introduse de oameni de cultură, acestea intrând în opoziție cu uzul. Normele implicite sunt impuse prin prestigiu și respectate, asigurând o unitate și o stabilitate a limbii, chiar și în lipsa unei standardizări explicite.
Lasă un răspuns