O analiză comparativă a modelelor organizaționale ale săptămânii de lucru 4/3, 5/2 și 6/1

Bazându-se pe fundamentele teoretice stabilite în lucrarea anterioară, acest studiu examinează comparativ cele trei configurații dominante ale săptămânii de lucru discutate în prezent în cercetarea organizațională: săptămâna de lucru de patru zile (4/3), săptămâna de lucru tradițională de cinci zile (5/2) și săptămâna de lucru extinsă de șase zile (6/1). Lucrarea evaluează fiecare model din perspectiva productivității, bunăstării angajaților, flexibilității organizaționale, continuității operaționale și sustenabilității pe termen lung.

Evoluția timpului de lucru și modelele organizaționale emergente

The Evolution of Working Time and Emerging Organizational Models Dr. mgt. Bogdan – Alexandru FURDUESCU[1], Dr. ec. Ioana PETCU1 bogdan.furduescu@ici.ro; ioana.petcu@ici.ro [1] Institutul Național de Cercetare– Dezvoltare în Informatică – ICI București; Abstract The transformation of work structures has emerged as one of the most significant organizational concerns of the 21st  century, especially in contexts shaped by digitalization, demographic change, labor shortages, artificial intelligence, employee well-being demands, and ever-evolving productivity expectations. This paper investigates the comparative implications of three dominant … Citeşte mai mult

Hărțuirea morală și psihologică (mobbing) în toate tipurile de muncă

Furduescu, Bogdan – Alexandru (2025), Hărțuirea morală și psihologică (mobbing) în toate tipurile de muncă, Cunoașterea Științifică, 5:1, 105-110, https://www.cunoasterea.ro/hartuirea-morala-si-psihologica/   Moral and Psychological Harassment (Mobbing) in All Types of Work Abstract Moral and psychological harassment at work – often called mobbing, workplace bullying or moral harassment – remains a persistent, cross-sectoral phenomenon that damages individual wellbeing and organizational effectiveness. This article reviews definitions and conceptual debates, traces historical and legal developments, summarizes prevalence and changing forms (including digital/cyber harassment), … Citeşte mai mult

Este burnout-ul o „boală ocupațională” modernă?

Burnout-ul (epuizarea profesională), o stare de stres cronic legat de muncă, caracterizată prin epuizare, cinism (depersonalizare) și eficacitate profesională redusă, a trecut de la curiozitate clinică la o preocupare generală de sănătate ocupațională. Acest articol urmărește istoria conceptuală a burnout-ului, rezumă principalele modele teoretice și abordări de măsurare și examinează de ce schimbările sociale și tehnologice contemporane (cultura digitală permanentă, munca la pachet și pe platforme, intensificarea muncii și șocul COVID-19) i-au crescut atât vizibilitatea, cât și prevalența. Se întreabă dacă burnout-ul ar trebui considerat o „boală profesională” modernă, explorând (1) puterea dovezilor care leagă expunerile la locul de muncă de acest sindrom, (2) limitele de diagnostic și măsurare și (3) implicațiile pentru prevenție, politici și medicina muncii. Articolul concluzionează că, deși burnout-ul îndeplinește multe criterii ale unei afecțiuni de sănătate determinate de ocupație, ambiguitățile definitorii, suprapunerea cu depresia și standardele de diagnostic inegale fac ca eticheta de „boală profesională” să fie imperfectă. Totuși, tratarea burnout-ului ca un pericol legitim la locul de muncă, care necesită prevenție, supraveghere și protecții legale la nivel organizațional, oferă cea mai pragmatică cale de a reduce costurile sale umane și economice.

Iluzia echilibrului viață-muncă

Idealul „echilibrului viață-muncă” promite de mult timp o coexistență armonioasă între exigențele profesionale și împlinirea personală. Totuși, în lumea muncii de astăzi, hiperconectată și în rapidă schimbare, acest ideal apare din ce în ce mai mult ca o iluzie. Accelerarea tehnologică, modelele de muncă la distanță și hibride și integrarea omniprezentă a inteligenței artificiale au estompat granițele tradiționale dintre muncă și timp liber. Această lucrare explorează critic evoluția și paradoxul echilibrului dintre viața profesională și cea personală în secolul XXI, luând în considerare implicațiile economice, organizaționale și psihologice ale unei societăți în care „flexibilitatea” ascunde adesea așteptări sporite. Bazându-se pe studii contemporane despre comportamentul organizațional, sociologie și cultură digitală, lucrarea susține că acest concept trebuie să evolueze de la „echilibru” la „integrare” și „sustenabilitate”, punând accent pe limitele autodeterminate, utilizarea conștientă a tehnologiei și responsabilitatea instituțională. În cele din urmă, articolul propune că iluzia modernă a echilibrului nu reflectă un eșec al indivizilor în gestionarea timpului, ci un eșec sistemic de a recunoaște limitele umane în cadrul economiei digitale postindustriale.

Cercetări privind hărțuirea cibernetică la locul de muncă

În ultimii ani, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) au schimbat modul în care angajații lucrează și comunică unii cu alții. Deși digitalizarea muncii oferă numeroase beneficii, accesul pe scară largă la dispozitivele digitale în viața profesională a oferit un teren fertil pentru apariția unor noi forme de comportament antisocial, inclusiv cyberbullying-ul (hărțuirea cibernetică) la locul de muncă. Fie că este online sau față în față, se pare că hărțuirea la locul de muncă este mai răspândită decât se recunoaște în mod obișnuit. Cyberbullying-ul este considerat o extensie a hărțuirii sau bullying-ului tradițional în majoritatea statelor membre ale UE, Danemarca recunoscând în mod explicit „bullying-ul digital” în legislația sa.

Cercetări asupra discursului instigator la ură în mediul online

Consecințele discursului instigator la ură pot fi identificate în toate formele de manifestare a polarizării sociale, violenței de orice fel și conflictelor sociale, politice și militare. Abordarea constă în crearea și infuzarea cunoștințelor istorice și lingvistice despre un anumit grup protejat în modele de detectare a discursului instigator la ură, analiza datelor istorice despre discriminarea împotriva unui grup protejat pentru a prezice mai bine vârfurile discursului instigator la ură împotriva acelui grup și evaluarea critică a modelelor de detectare a discursului instigator la ură, prin prisma intersecționalității și eticii. Acest articol reprezintă o contribuție la definirea conceptului de discurs instigator la ură online și a problemelor asociate acestui fenomen (actori, contexte și consecințe), inventariază organizațiile guvernamentale și neguvernamentale internaționale, europene și române cu atribuții în combaterea discursului instigator la ură și sugerează că încorporarea contextului din graficul cunoștințelor poate ajuta modelele să captureze stereotipuri subtile. Datorită naturii acestei lucrări, unele exemple de date și criterii de evaluare conțin limbaj și stereotipuri jignitoare. Acest articol nu reflectă valorile autorului, scopul acestuia fiind de a detecta și atenua un astfel de limbaj și stereotipuri de ură.

Viitorul transportului. Un mixt de forme de energie durabilă.

La momentul scrierii acestui articol, populația globală crește rapid pe măsură ce urbanizarea se extinde, un rezultat fiind congestionarea severă a traficului care afectează întreprinderile, transportul și serviciile de logistică, iar o cincime din emisiile globale de CO2 sunt cauzate de transport, adică de mașini, camioane, nave, trenuri sau avioane care transportă pasageri sau mărfuri. În timp ce alte sectoare au devenit mai puțin dăunătoare climei, transportul – atât public, cât și privat – a fost mereu pus pe lista neagră a factorilor care influențează nivelul în continuă creștere al poluării. Și, în același timp, deși vehiculele au devenit mai eficiente, pe fondul creșterii mobilității și al numărului de mașini din ce în ce mai mari, din 1960 traficul de marfă și consumul de energie s-au triplat, iar traficul de pasageri este de patru ori mai intens. Acum nu numai că ne confruntăm cu blocaje în trafic în întreaga lume din cauza transportului tradițional, dar economia se confruntă, de asemenea, cu pierderi inutile de bani datorate problemelor cauzate de rețelele de transport. Astfel, Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri menite să adapteze politicile UE în domeniul climei, energiei, transporturilor și fiscalității, cu scopul de a reduce cu cel puțin 55 % până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră, față de nivelurile din 1990, iar pentru a se atinge obiectivul de a fi primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, este nevoie de schimbări ambițioase în domeniul transporturilor.

Energia verde și tehnologia viitorului

În secolul 21 trăim într-o lume digitalizată, dacă nu chiar mai întâi digitală, în care software-ul este forța motrice din spatele schimbării. Tehnologia este atât de bună pe cât o pot crea, controla și folosi oamenii. Iar energia verde recunoaște provocările de mediu legate de tehnologii specifice. Am fi surprinși să aflăm câte căutări sunt pentru factorii de decizie, cercetători și profesioniști din sectorul energiei verzi, în vederea oferirii cunoștințelor și abilităților necesare pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză în industrie. Acest articol (1) investighează progresele recente în sursele de energie verde (solar, maree, eolian, biomasă, hidro și geotermal), evaluând în același timp implicațiile acestora pentru durabilitate, dezvoltare economică și echitate socială, (2) sintetizează descoperirile actuale ale cercetării științifice și inovațiile tehnologice în domeniul energiei verzi, concentrându-se pe îmbunătățirea soluțiilor eficiente de stocare a energiei și pe integrarea acestor tehnologii în infrastructurile energetice existente și (3) evaluează impacturile economice ale tranziției la energia verde și examinează implicațiile sociale pentru comunitățile defavorizate. De asemenea, articolul abordează rolul energiei verzi în combaterea sărăciei energetice și în promovarea echității sociale, în special în comunitățile defavorizate.

Articles published according to the current editorial policy