Intelligence–ul ca domeniu al cunoașterii

Competiția și conflictele actuale și viitoare vor depinde de managementul cunoștințelor. Conflictele și bătăliile viitorului vor fi decise de cine poate colecta, procesa, analiza și disemina informații în cel mai eficient și eficient mod posibil; cei cu cele mai bune canale de comunicare și informații colaborative la nivelul rețelei naționale-stat-rețea și al grupurilor (alianțe/coaliții) națiune-stat-stat vor avea avantajul competitiv și supremația globală. Cunoașterea este primordială, este esențială și se bazează pe inteligență. Cunoașterea are valoare și inteligență, adică informația strategică este putere. Cunoașterea fără inteligență nu poate exista, la fel cum inteligența calitativă nu poate exista fără cunoaștere. Pentru a evita eventualele eșecuri și a ne adapta la tendințele secolului XXI, trebuie să abordăm reforma și dezvoltarea domeniului informațiilor prin prisma celor trei aspecte enunțate de Sherman Kent, care sunt esențiale: cunoaștere-teoria, organizare-management, acțiune-strategie, ci printr-o viziune holistică specifică demersului lui Dimitrie Gusti și anume prin Știința Națiunii. De asemenea, considerăm că școala științifică românească ar putea contribui într-o măsură considerabilă, prin unii dintre cei mai renumiți specialiști și cercetători români ai vieții științifice interbelice și nu numai, așa cum au fost: Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Anton Dumitriu, Gheorghe Zapan, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Nicolae Georgescu-Roegen, Ștefan Odobleja ș.a.

Puncte de vedere asupra proiectului de democratizare a Orientului Mijlociu Extins

Orientul Mijlociu a fost inclus în proiectul american al Marelui Orient (din Maroc până în Afganistan); acest proiect, căruia i-au fost asociate instituțiile financiare internaționale – și, într-o măsură, UE – își propune: să transforme acest ansamblu geopolitic într-un spațiu caracterizat de stabilitate, democrație, dezvoltare economică, în care să fie excluse fanatismul și orice fel de intoleranță.; armonizarea tradițiilor societății musulmane cu modelul de civilizație industrială și postindustrială; combaterea sărăciei, malnutriției și a conflictelor interetnice și interconfesionale prin dezvoltarea economică, democrația, garantarea drepturilor omului, cooperarea regională și internațională, interzicerea proliferării armelor de distrugere în masă, eradicarea evenimentelor teroriste de orice fel etc.

Proiectul ambițios al neoconservatorilor americani – de a pretinde, aproape fără efort, Irakul într-o „iradiere centrală a democrației” în Orientul Mijlociu Mare – a dispărut, iar acum asistăm la izbucnirea unor noi conflicte adiacente cu unele mai vechi, deschise sau latente și, în loc de un nucleu al democrației, avem izbucniri de război care se pot extinde.

24 Ianuarie, o zi cu dublă semnificație națională

Statul român modern, ai cărui adversari au fost predefiniţi şi bine conturaţi (Imperiul otoman, Austria şi Rusia), şi-a creat, din mers, structuri specializate care în mod secret au fost îndrituite să culeagă informaţiile necesare şi utile apărării valorilor şi intereselor sale. În acest sens, a încercat şi, în bună măsură a reuşit, chiar dacă au lipsit într-o primă etapă, specialiştii autohtoni, să adopte o metodologie cel puţin egală cu a adversarilor. Pentru statul român modern, fondat în condiţii geopolitice deosebit de complexe, informaţiile au constituit un indicator puterii sale. Obţinerea acestora a fost dependentă de decizia asupra utilizării lor, în cadrul aşa-numitului proces informativ, care a presupus şi impus continuitate şi eliminarea permanentă a pericolului dezinformării şi manipulării informaţiilor, atât din partea forţelor de dezordine internă, cât mai ales din partea centrelor de putere ostile. Procurarea şi evaluarea informaţiilor de interes pentru statul român au depins de profesionalismul şi iubirea de ţară cu care oamenii specializaţi au utilizat tehnicile disponibile exclusiv în scopul protejării, apărării şi promovării valorilor, intereselor şi necesităţilor naţiunii române, precum şi a simbolului său, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, creatorul sistemului informativ modern al statului român.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.