Iordache, Ionuț (2023), Reglementări internaționale privind falimentul, Cunoașterea Științifică, 2:1, 107-112, DOI: 10.58679/CS71369, https://www.cunoasterea.ro/reglementari-internationale-privind-falimentul/

 

International bankruptcy regulations

Abstract

Any branch of law includes a set of essential normative acts, which establish the legal norms specific to that branch. Private international law is a branch of Romanian private law that originates in a series of sources of law. The main concern of specialists in the field of private international law concerns the fidelity with which legal reports are protected.

The present research aims to answer the question: „How is bankruptcy regulated in private international law?” The main goal of the research is to understand how the private international law system works in the context of current global challenges, by defining the essential elements that make up this branch of law.

Keywords: bankruptcy, international law, private law, private international law, law, legal relationship, sources of law

Rezumat

Orice ramură de drept cuprinde un ansamblu de acte normative esențiale, prin care se stabilesc normele juridice specifice ramurii respective. Dreptul internațional privat, este o ramură a dreptului privat român care își are originea într-o serie de izvoare de drept. Principala preocupare a specialiștilor din domeniul dreptului internațional privat vizează fidelitatea cu care sunt protejate rapoartele juridice.

Cercetarea de față își propune să răspundă la întrebarea: ”Cum este reglementat falimentul în dreptul internațional privat?” Scopul principal al cercetării este înțelegerea modului în care funcționează sistemul de drept internațional privat în contextul provocărilor globale actuale, prin definirea elementelor esențiale componente ale acestei ramuri de drept.

Cuvinte cheie: faliment, drept internațional, drept privat, drept internațional privat, lege, raport juridic, izvoare de drept

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 107-112
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/reglementari-internationale-privind-falimentul/
© 2023 Ionuț Iordache. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Reglementări internaționale privind falimentul

Drd. Ionuț Iordache

iordache.john@yahoo.com

 

1. Introducere

Dreptul internațional reprezintă o ramură a dreptului care are în componență un setul de norme juridice cu rol de reglementare a relațiilor dintre persoanelor fizice. În materie de drept, la nivel internațional expresia drept internațional privat prezintă acepțiuni distincte la nivelul statelor din Uniunea Europeană. Astfel din perspectiva dreptului portughez și a celui german, dreptul internațional privat dcuprinde doar la normele privind conflictul de legi, în timp ce alte sisteme legislative includ și normele privind competența jurisdicțională internațională.

Drept consecință se impune o definirea dreptului internațional privat atât din perspectivă distinctivă cât și unitară cu scopul evidențierii și delimitării clare a normelor naționale de standardele și convențiile internaționale.

Cercetarea de față supune atenției aspectele specifice referitoare la definirea falimentului sub spectrul dreptului internațional privat, cu scopul principal de a formula o imagine de ansamblu asupra specificului acestei ramuri în lumina legislației în vigoare, în vederea unei înțelegeri corecte din punct de vedere conceptual a noțiunilor definitorii specifice.

În vederea realizării obiectivelor propuse, se vor expune aspectele definitorii referitoare la dreptul internațional privat și faliment, urmând ca pe baza noțiunilor specifice să se emită o serie de concluzii care se doresc a se constitui drept un punct de referință pentru cercetările ulterioare din domeniu.

2. Obiectul dreptului internațional privat

Dreptul internaţional privat s-a conturat ca ramură de sine stătătoare a sistemului de drept relativ recent și reprezintă rezultatul unui îndelungat proces istoric în care s-a încercat identificarea unor metode de soluţionare a relaţiilor străine pe fondul dezvoltării sociale.

Dreptul internațional privat în forma cunsocută în prezent, reglementează toate relaţiile de drept privat cu element străin. Trebuie menționat faptul că această ramură de drept nu se referă la studierea relaţiilor internaţionale propriu-zise, ci arată doar simpla legătură a raportului juridic de drept internaţional privat cu mai multe sisteme de drept, prin legăturile internaționale ale persoanelor implicate în diverse relații contractuale specifice.

Obiectul disciplinei de drept internațional privat este definit de raporturile juridice de drept civil în sens larg și diferă față de obiectul dreptului internaţional public atât din raţiuni teoretice cât şi practice.

Din perspectivă teoretică și practică, obiectul dreptului internațional privat diferă de cel al dreptului internațional public prin raporturile juridice care îl formează ca ramură a dreptului. Astfel dreptul internațional privat se încadrează în sfera legislativă națională în timp ce dreptul internațional public este supus normelor și reglementărilor juridice internaționale.

Profesorul Cosmin Dariescu, în lucrarea sa intitulată ”Fundamentele dreptului internațional privat”, subliniază faptul că ”obiectul dreptului internațional privat derivă din izvoarele formale ale acestuia, respectiv formele sub care se prezintă normele de Dreptului Internațional Privat. Aceste izvoare sunt identice cu ale altor ramuri ale dreptului, cum ar fi ale dreptului civil, industrial, al muncii, aerian sau de procedură”.[1]

Trebuie menționat faptul că prin dreptul internațional privat se reglementează doar o parte din relațiile externe de drept privat, respectiv raporturile de drept civil, cele specifice dreptului familiei și dreptului muncii, și raporturile de procedură civilă.

Prin urmare, dreptul internaţional privat este o ramură de sine stătătoare în cadrul sistemului de drept român și se raportează la normele și reglementările naționale, spre deosebire de dreptul internațional public care operează la nivel de stat în baza convențiilor, tratatelor, și acordurilor internaționale.

3. Reglementări ale falimentului în dreptul internațional privat

Subsecțiunea anterioară a evidențiat faptul că dreptul internaţional privat este o ramură de sine stătătoare în cadrul sistemului de drept român reglementează toate relaţiile de drept privat cu element străin. Pentru a vedea cum este reglementat falimentul în dreptul internaţional privat se vor supune atenției toate aspectele de referință din jurisprudența națională și internațională.

Definirea falimentului în dreptul internațional privat implică o serie de diferențe în funcție de specificul izvoarelor. Astfel în materiile clasice, este folosită mai ales legea, în materiile moderne și contemporane sunt folosite tratatele, iar în zonele unde legislația este incompletă, dreptul internațional privat se supune doctrinei, jurisprudenței, autonomiei de voință, declarațiilor, convențiilor, și acordurilor bilaterale.

Statele care funcționează be baza sistemului de drept anglo-saxon, declină competența falimentului instanţelor judecătoreşti proprii, aplicând mai întâi normele naţionale și apoi legile internaționale.

În statele cu sistem de drept romano-germanic, falimentul este reglementat prin dreptul internaţional privat, drept care este stabilit pe baza regmului juridic al persoanei străine și al altor reglementări care ţin de dreptul material al statului.

În doctrina anglo-americană, falimentul internațional face obiectul dreptului internaţional privat și se aplică de fiecare dată când instanţa soluţionează un litigiu care are drept obiect o parte străină. În dreptul anglo-american, falimentul internațional se subscrie dreptului internațional. Acesta din urmă constituie o ramură specifică de drept intern a cărei competență se declină către instanţelor naţionale, care se supun unui sistem de norme juridice aplicabile fiecărei categorii de litigii civile în parte.

În jurisprudența franceză falimentul internațional face obiectul unor norme juridice prin care se reglementează primordial regimul juridic al cetăţeanului francez în raport cu cetățenii străini, iar soluţionarea conflictului de legi şi jurisdicţii intră în competența instanțelor naționale.

În România, procedurile de insolvență sunt reglementate prin Codul Insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Această Lege este în vigoare începând cu data de 28 Iunie 2014 și transpune în esență conținutul O.U.G. nr. 91/2013, în care se regăseau anterior toate prevederile legale în materie de insolvență.

Prin intermediul articolelor 273‑311 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență leguitorul a inclus o serie de prevederi menite să reglementeze raporturile internaționale de drept privat în domeniul insolvenței, arătând că ”raporturile de drept internațional privat în materia insolvenței (..) sunt supuse soluționării ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolvență și în condițiile stabilite de Legea Insolvenței.”[2]

Prin intermediul normelor procedurale cuprinse în Legea nr.85/2014, este reglementat modu de soluționare a litigiilor transfrontaliere de insolvență și condițiile în care poate fi solicitată sau poate fi oferită asistență în procedurile de insolvență. Legislația reglementează acest aspect atât din perspectiva procedurilor de insolvență deschise pe teritoriul României cât și a celor deschise pe teritoriul unei alte țăripentru firmele care își desfășoară activitatea cu sediu social în România.

Prin urmare, falimentul internațional, respectiv procedurile de insolvență internaționale sunt supuse dretului internațional privat român. Acesta din urmă este definit drept ”sistemul de norme juridice ale căror izvoare internaționale sunt convențiile la care România este parte, fie ca stat semnatar, fie ca urmare a aderării prin actul de ratificare. Din momentul semnării sau ratificării, convențiile internaționale se includ în legislația internă șidevin parte integrantă a sistemului de drept român.”[3]

Există două categorii principale de probleme prin intermediul cărora sunt reglementate  normele ramurii și anume problema cetăţeniei şi statutul persoanei străine, respectiv soluţionarea conflictului de legi şi a conflictului de jurisdicţii, majoritatea dintre acestea fiind supuse anumitor convenții, care conțin, in principal norme de drept material unificat și doar în mod izolat norme conflictuale.

În concluzie, falimentul internațional este supus normelor specifice dreptului internaţional privat, în care  se cuprind tooate normele juridice care reglementează Conflictul de legi, Procedura de soluționare a falimentului supus dreptului internaţional privat și condiţia juridică a persoanei străine. Toate aceste aspecte sunt supuse legislației naționale, iar în situația în care este aplicabilă legea străină, aceasta va fi luată în considerare de instanţa de judecată pentru a decide dacă ele există, adică dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de legea națională.

Concluzii

Articolul de față a supuns atenției aspectele referitoare la faliment din perspectiva modului în care funcționează sistemul de drept internațional privat. S-a pornit de la ideea de bază conform căreia în contextul provocărilor globale actuale, este necesară formularea elementelor esențiale componente ale acestei ramuri de drept.

S-a arătat faptul că spre deosebire de dreptul internațional public care operează la nivel de stat în baza convențiilor, tratatelor, și acordurilor internaționale, dreptul internaţional privat este o ramură de sine stătătoare în cadrul sistemului de drept și se raportează la normele și reglementările naționale.

Cea de a doua secțiune a subliniat faptul că falimentul în dreptul internațional privat implică o serie de diferențe în funcție de specificul izvoarelor. Astfel s-a observat că în materiile clasice, este folosită mai ales legea, în materiile moderne și contemporane sunt folosite tratatele, iar în zonele unde legislația este incompletă, dreptul internațional privat în materie de faliment și insolvență se supune doctrinei, jurisprudenței, autonomiei de voință, declarațiilor, convențiilor, și acordurilor bilaterale.

Totodată s-a definit dreptul internaţional privat ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementează Conflictul de legi, Procedura de soluționare a litigiilor de drept internaţional privat și condiţia juridică a persoanei străine, arătându-se că factorul de decizie în determinarea falimentului este legislația națională.

Bibliografie

1. Ion P. Filiescu, Andrei I Filipescu, ”Tratat de dret internațional privat”, Editura Universul Juridic 2008;
2. Cosmin Dariescu, ”Fundamentele dreptului internațional privat”, Ediția a V-a, Editura Universul Juridic 2018;
3. Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările în vigoare;

Note

[1] Cosmin Dariescu, Fundamentele dreptului internațional privat, Ediția a V-a, Editura Universul Juridic 2018, pag 23.

[2] Art.273, Alin.(2), din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările în vigoare

[3] Ion P. Filiescu, Andrei I Filipescu,  Tratat de dret internațional privat, Editura Universul Juridic 2008, pag. 61.