Home » Blog » Arhiva » UTA Găgăuzia de jure parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova, de facto tinde spre separatism

UTA Găgăuzia de jure parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova, de facto tinde spre separatism

Cunoasterea - Descarcă PDFRozovel, Aliona (2024), UTA Găgăuzia de jure parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova, de facto tinde spre separatism, Cunoașterea Științifică, 3:1, 71-90, DOI: 10.58679/CS19355, https://www.cunoasterea.ro/uta-gagauzia-de-jure-parte-integranta-si-inalienabila-a-republicii-moldova-de-facto-tinde-spre-separatism/

 

UTA Gagauzia, de jure an integral and inalienable part of the Republic of Moldova, de facto tends towards separatism

Abstract

This article is devoted to the Gagauz, those national minorities of the Moldovan state, who, along with territorial autonomy, also receive the right to external self-determination in the event of the change of the status of the Republic of Moldova as an independent state. It goes without saying that the exercise of this right began to take shape in the meantime, materializing in past and present ongoing events. Of course, it is difficult to pronounce on the direction and place of the Gagauz people in the future in our country, but we are still trying to make a short foray into the created circumstances. Here we formulate the idea that we, all the citizens of the Republic of Moldova, must be aware of the truth that we live on this earth, in this country, and it would be better not to respect each other, laws, language and other sacred signs of our state, if we want to reach the level of civilization of western countries.

Keywords: people, gagauz, national minorities, external self-determination, territorial autonomy

Rezumat

Prezentul articol este consacrat găgăuzilor, acelor minorități naționale ale statului moldovenesc, care alături de autonomia teritorială, primesc și dreptul la autodeterminare externă în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent. Este de la sine înțeles că exercitarea acestui drept a început să se contureze între timp, materializându-se în evenimentele trecute și prezente în derulare. Desigur, este dificil să ne pronunțăm asupra direcției și locului găgăuzilor pe viitor în țara noastră, dar încercăm totuși o scurtă incursiune asupra împrejurărilor create. Aici fasonăm ideea că noi, toți cetățenii R.M., trebuie să avem conștiința trează a adevărului că trăim pe acest pământ, în această țară și ar fi bine să ne respectăm unii pe alții, legile, limba și celelalte însemne sfinte ale statului nostru, dacă vrem să ajungem la nivelul civilizației țărilor vestice.

Cuvinte cheie: popor, găgăuzi, minorități naționale, autodeterminare externă, autonomie teritorială

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 71-90
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS19355
URL: https://www.cunoasterea.ro/uta-gagauzia-de-jure-parte-integranta-si-inalienabila-a-republicii-moldova-de-facto-tinde-spre-separatism/
© 2024 Aliona ROZOVEL. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

UTA Găgăuzia de jure parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova, de facto tinde spre separatism

Aliona ROZOVEL[1]

aliona.rozovel@yahoo.com

[1] Doctorand, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, România

 

Introducere

Deoarece, UTA Găgăuzia se vede ca o parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova, o regiune care este obligată să respecte Constituţia și legislaţia naţională, interesele ei nu pot fi examinate înafară de interesele țării noastre, care alături de populația de bază-moldoveni are și alte grupuri etnice pe teritoriul său. Printre cele mai puțin cunoscute etnii din  istoria modernă sunt găgăuzii, (vorbitori a unei limbi turce şi apropiaţi cultural de turci, însă de confesiune creştin-ortodoxă),[1] dar cu implicații puternice în peisajul politic din Basarabia,[2] (actuala Republica Moldova). De aici se desprinde necesitatea studierii și evaluării situației țării noastre, aflate în proces de negociere pentru integrarea în comunitatea europeană prin prisma problemelor existente ce vin de fapt ca o consecință a evenimentelor desfăşurate în timp. Acest fenomen discutabil și viabil în prezent l-am analizat prin intermediul cadrului normativ internaţional, intern, publicațiilor științifice și surselor disponibile on-line.

1. Prezentarea generală a UTA Găgăuzia

UTA Găgăuzia reprezintă o regiune din sud-vestul Republicii Moldova, oficial cunoscută sub denumirea de unitate teritorial-autonomă Găgăuzia (Gagauz Yeri), o formă de autodeterminare a găgăuzilor, un custode al culturii naţionale al patrimoniului istoric şi cultural al poporului găgăuz,[3] constituită din 1995 în acest sens. Regiunea dispune de simbolica sa care se foloseşte deopotrivă de simbolica statului. Limbile oficiale sunt limbile: găgăuză, română, (care în regiune e numită moldovenească) și rusă.[4] Centrul administrativ este Municipiul Comrat cu o populație de 23,4 mii de persoane[5]. Ca entitate autonomă dispune de organe de conducere la nivel regional: Guvernatorul (Bashkan), Adunarea Populară (Halk Toplushu), precum şi Comitetul Executiv (Bakannik kometeti). Modul de formare şi de funcţionare a acestor instituţii este stabilit prin legea organică precum şi de legi locale adoptate de forul legislativ al autonomiei.[6]

2. Constituirea propriu-zisă a UTA Găgăuziei

Hotarele UTA Găgăuziei au fost trasate în urma referendumului de la 5 martie, 1995.[7] La nivel practic, referendumul permite alegătorilor să accepte sau să respingă o măsură de politică publică la alegerile formale,[8] astfel asigurând ,,accesul cetăţenilor la organele puterii şi consultării lor în problemele de interes deosebit…”.[9] Referendumul dat s-a organizat şi efectuat în baza Legii privind statutul special al Găgăuziei în conformitate cu art. 5 şi 26 al legii nominalizate,[10] neglijând astfel prevederile art. 4 al Legii cu privire la referendum,[11] care pune în evidență faptul că: ,,…nu pot fi supuse referendumului republican problemele privind diviziunea teritorial-administrativă…”, din aceste considerente funcţiile Comisiei Republicane pentru organizarea şi efectuarea referendumului local în unele localităţi din sudul Republicii Moldova vor fi exercitate de către Comisia Mixtă,[12] care urma să fie creată de Guvern până la 1 februarie 1995.[13] După alte păreri, referendumul în zonă trebuia desfăşurat în conformitate cu dreptul internaţional îndeplinit de o Comisie Internaţională, fie de un stat neutru, fie de observatorii internaţionali.[14]

În continuare, conform art. 5, al. (1) al statutului juridic special al Găgăuziei, ,,…localităţile în care găgăuzii constituite mai mult de 50 % din populaţie vor intra automat în Găgăuzia”,[15] atunci dintre 30 de sate cerute în baza acestui articol din proiect, doar în cele 13 enumerate, plus Dezghingea (93,1%), Congaz (93,7%), Baurci (97,2%), Cazaclia (95,1%), Cişmichoi (93,6%) şi Copceac (94,3%), găgăuzii locuiesc compact, adică mai mult de 80 % (…). La o adică, găgăuzii numai pe aceste localităţi ar trebui să le râvnească într-o autonomie, dar tot nu au dreptul, pentru că printre ele se află celelalte 11 localităţi (cu un număr de români ucraineni și bulgari), rămase din numărul total preconizat în care nu locuiesc mai mult de 42 % de găgăuzi, iar multe dintre ele sunt chiar în minoritate faţă de alte etnii.[16]

Drept rezultat, aceştia din urmă se încadrează în logica autonomiei culturale, deoarece nu întrunesc condiţiile autonomiei teritoriale (grupul etnic trebuie să fie majoritar în zona în care trăieşte).[17] Constatarea dată este adeverită de prevederile art. 8, al. (3) al Regulamentului Găgăuziei, care reproduce prevederile art. 5, al. (2) din Legea nr. 344 cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, unde se confirmă faptul că numărul găgăuzilor nu este proporţional pe întreg teritoriul Găgăuziei. Din acest motiv nu s-a pus accent ca referendumul să aibă loc în satele unde găgăuzii constituie mai puţin de numărul total de locuitori.[18] După unele păreri, evenimentele se desfăşurau contrariu celor analizate mai sus. Cică deputaţii găgăuzi pretindeau ca să fie incluşi în (Gagauz Yeri) toate localităţile în care locuiau cel puţin 10 % de găguzi,[19] mai mult ca atât după unele date s-au mediatizat propuneri ca acest referendum să se desfăşoare şi în câteva sate găgăuzeşti din Ucraina[20] cu care aceştia au rădăcini în istorie.[21]

În final toate intenţiile nu s-au dus la bun sfârşit, dar cum se învârteau atunci lucrurile, ne puteam trezi la un moment dat cu graniţa ,,ţării găgăuzilor” în coasta Chişinăului.[22] Demn de notat este că în urma examinării rezultatelor referendumului din 5 martie, pentru aderarea la Găgăuzia din raionul Comrat un singur sat nu a votat, (Chiselia-Mare); din Vulcăneşti, Basarabeasca şi Taraclia-câte 3 sate; din Ceadâr Lunga-7 sate. Rămâne indecisă soarta localităţii Svetloe,[23] în care rezultatele referendumului din 5 martie sunt apreciate nevalabile din cauza încălcării produse în procesul de întocmire a listelor şi în desfăşurarea lucrurilor de agitaţie, etc.[24]

Andrei Ibrişim[25] afirma că: ,,deşi nu s-au înregistrat încălcări, am decis împreună cu preşedintele Parlamentului din Chişinău să repetăm plebiscitul la 26 martie”, care după unele păreri urma să se desfăşoare cu prezenţa formaţiunilor paramilitare dislocate la sudul republicii.[26] În urma validării rezultatelor votării efectuate în cadrul referendumului repetat în satul Svetlâi[27] se decide includerea acestuia în componenţa Găgăuziei. În acest context intrarea și ieșirea localităților în/din componența unității teritorial-autonome Găgăuzia se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri).[28]

La momentul actual UTA Găgăuzia are 32 de localități dintre care 2 municipii, un oraș, 23 de comune și 6 sate.[29] În esenţă, referendumul desfăşurat în zonă prin includerea în competenţa sa a localităţilor care anterior erau doar în grija Republicii Moldova, nu este altceva decât o devizare a teritoriului naţional, adică legiferarea noii noţiuni geografice ar însemna de fapt vinderea unei părţi din pământul nostru. N-are importanţă că e vândut pe bani sau îl dăm pe gratis, tot vânzare se cheamă.[30]

De altfel, cedarea parțială sau totală a suveranității inclusiv asupra întregului teritoriu sau a unei părți a acestuia sunt în exclusivitate probleme de ordin constituţional,[31] care la sigur trebuiau puse în dezbatere printr-un referendum organizat la nivel naţional, așa cum ne dictează și prevederile art. 75, al. (1) al Constituţiei Republicii Moldova precum că: ,,…cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului”. Din această perspectivă, părerea întregului popor al Republicii Moldova era solicitată, întru-cât ,,…pâmântul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale, bunuri mobile şi imobile, aflate pe teritoriul Găgăuziei sunt proprietate a poporului Republicii Moldova…”.[32] O derogare de la această prevedere o găsim stipulată în baza art. 12, al. (2) al Regulamentului Găgăuziei precum că: ,,proprietatea publică aparţine statului şi unităţii administrativ-teritoriale a Găgăuziei”.

Este o dispoziţie confuză în raport cu cea analizată anterior, având în vedere că teritoriul este dat în administrarea găgăuzilor, el fiind inalienabil,[33] mai bine zis Republica Moldova nu poate renunţa niciodată la această porţiune de pământ, dar pe de altă parte luând în considerație art. 127, al. (3) al Constituției RM, care specifică faptul că: ,,proprietatea publică aparține statului sau unităţilor administrativ-teritoriale,” vedem că dreptul la proprietate este incert, poate fi interpretat diferit. UTA Găgăuzia, de la începutul formării sale reprezinta o unitate-teritorială de nivelul al 2-lea, potrivit art. 11, al. (1) al Legii nr. 191/1998,[34] care la drept vorbind  nu poate exista fără un teritoriu bine determinat, ce a fost stabilit pe cale de referendum și astăzi suprafața acestuia înserează 1,848 de km2,[35] iar numărul populației sale cifra la 161, 676 de oameni potrivit ultimului recensământ din 01.01.2019.[36] Am insistat asupra problemei teritoriale ale găgăuzilor, deoarece nu putem nega faptul că anume prin teritoriu, statul stabilește legături cu cei ce îl locuiesc.[37]

3. Găgăuzii, popor puţin numeros sau minorităţi naţionale?

Un răspuns ştiinţific la această întrebare are o mare importanţă, deoarece în funcţie de el pot exista diferite consecinţe juridice ale statutului acestei comunităţi,[38] în preambulul căruia se specifică faptul că ,,purtătorul iniţial al statutului Găgăuziei (Gagauz Yeri-locul unde trăiesc găgăuzii) este poporul găgăuz puţin numeros”. Mai jos însă ne este indicat că regiunea autonomă se formează indiferent de naționalitate, adevăr confirmat în preambula Regulamentului Găgăuziei prin sintagma ,,poporul multinațional”. Din acest punct de vedere,   găgăuzii constituie doar un segment al acestuia, totodată reintegrând egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor de pe teritoriul autonomiei.

Dar unde îi găsim stipulați pe ceilalţi? Pe de altă parte, chiar dacă am recunoaşte ipotetic că găgăuzii-sunt un popor puţin numeros, (după cum formulează Legea), atunci cine sunt cei 300.000 de găgăuzi din Bulgaria sau cei 32.000 din Ucraina? Ori a afirma că există 3 popoare găgăuze în 3 state diferite este cel puţin neştiinţific,[39] mai ales că şi Constituţia Republicii Moldova potrivit art. 10 recunoaşte că teritoriul său este populat de un singur popor-poporul Republicii Moldova,[40] care este constituit din: ,,moldovenii-naţionalitate fondatoare a statului împreună cu reprezentanţii altor etnii: ucraineni, găgăuzi, bulgari, etc., pentru care Republica Moldova este patria lor comună.”[41]

După ultimul recensământ din 2014, la libera dorință s-au declarat a fi: moldoveni (români-7,0%); ucraineni 6,6%; găguzi 4,6%; ruşi 4,1%; bulgari 1,9%; romi 0,3%, iar alte etnii 0,5% din populaţia Republicii Moldova.[42] Cu alte cuvinte, etnia de bază –moldovenii nu este singura care s-a asociat în statul moldovenesc, ci conveţuieşte alături de alte etnii care îşi au rădăcinile în istorie. Dacă e să vorbim de găgăuzi, arealul în care s-au format ca popor este nord-estul Bulgariei, sudul Dobrogei (…). În a doua jumate a sec. XVIII şi începutul sec. XIX, găgăuzii alături de bulgari şi alte popoare de confesiune creştin-ortodoxă din Peninsula Balcanică (greci, sârbi, etc.) au fugit de opresiunea naţională turcă şi de persecuţia religioasă, mutându-se la nord de Dunăre[43] şi în sudul Basarabiei, ținutul Bugeac.

Despre aceasta ne vorbeşte una dintre multitudinea de teorii propuse până în ziua de astăzi în legătură cu originea lor,[44] fiind cunoscute circa 20 de ipoteze referitoare la etnogeneza găgăuzilor.[45] Este deci explicabil că anume în virtutea acestor consecinţe istorice, ei s-au rupt de la masivul central al Bulgariei şi au migrat pe teritoriul naţional al Republicii Moldova.[46] În mod evident, aceşti emigranţi şi urmaşii lor constituie un grup etnic, integrându-se în ansamblul poporului la care s-au alipit.[47] Pe marginea celor analizate nutrim convingerea că găgăuzii domiciliaţi pe teritoriul naţional al Moldovei nu au în Republica Moldova teritoriu naţional propriu.[48] În acest caz, consider nejustificate prevederile al. (2), art. 1 al Regulamentului Găgăuziei, precum că: ,,denumirile Găgăuzia și Gagauz Yeri sunt echivalente”, fiindcă ,,Yeri’’ ca și cuvânt în limba turcă (…) are mai multe sensuri, dar în cazul de față înseamnă pământ al Găgăuziei sau pământul găgăuz.[49]

Așadar, cele analizate anterior ne permit a afirma că găgăuzii nu sunt altceva decât minorităţi naţionale (şi acest lucru trebuia specificat la stabilirea statutului lor juridic), care potrivit art. 1 al Legii 382/2001[50] se înţeleg a fi ,,persoanele care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova, sunt cetăţeni ai ei, au particularităţi etnice, culturale şi religioase prin care se deosebesc de majoritatea populaţiei-moldoveni şi se consideră de altă origine etnică”. Observăm că accentul de diferenţă se pune pe trecutul lor istoric şi voinţa de a fi împreună prin ,,…alegerea liberă şi nestingherită a persoanelor de a aparţine minorităţilor respective,” stipulare adusă în baza art. 2 al legii sus numite, care reproduce parțial prevederile art. 3 al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.[51]

Reținem atenția că definiţia dată operează cu termenul de ,,cetăţeni”, care ne arată apartenenţa unei persoane fizice la un anumit stat, astfel încât potrivit art. 6, al. (1) al Regulamentului Găgăuziei, ,,cetăţenii care locuiesc pe teritoriul Găgăuziei au cetăţenia Republicii Moldova”. În acest sens statul moldovenesc potrivit art. 16 al Constituţiei Republicii Moldova respectă şi ocroteşte pe toţi cetăţenii săi ,,…fără deosebire de rasă, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică sau origine socială”. Această convingere a fost întărită odată cu  aderarea la cele mai relevante instrumente juridice internaţionale referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului: ( Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Pactele  Internaţionale privind drepturile omului) ale celorlalte documente ale ONU, Consiliului Europei, CSECE/OSCE, etc.[52]

Toate instrumentele le găsim în baza art. 4 al Constituţiei R.M., care stabileşte totodată şi prioritatea acestora faţă de actele normative naţionale. Dintre ele fac parte 5 Legi, 2 Decrete Prezidenţiale şi 11 Hotărâri ale Guvernului.[53] Demn de menţionat este că 2/3 din aceste acte normative naţionale privind drepturile omului şi minorităţilor au fost adoptate anterior aderării Repulicii Moldova la Consiliul Europei în 1995.[54] Mai exact statul nostrul s-a îngrijit din timp ca să creeze o bază juridică favorabilă protecţiei minorităţilor naţionale, dar pentru a implementa în practică și prevederile instrumentelor internaţionale, potrivit art. 10, al. (2), el ,,… recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. Atunci ,,călăuzindu-se de principiile Constituției Republicii Moldova (…) cu scopul  satisfacerii necesităților naționale și păstrării identității naționale a găgăuzilor…”, drepturi date și garantate în preambula statutului lor juridic, s-a constituit UTA Găgăuzia.

De la bun început însă constatăm că între ele rămăne o nuanță destul de ironată în special cu referire la formularea ,,identității naţionale a găgăuzilor”. În mod logic termenul de ,,naţiune” nu poate fi atribuit unei etnii, care locuieşte pe teritoriul unui stat, fiindcă ar însemna recunoaşterea că acest grup constituie o naţiune.[55] La fel este greșit să declarăm că națiunea moldovenească s-a format ca rezultat a destrămării URSS așa cum apare ea în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.[56] Naţiune moldovenească nu există, după cum nu există naţiune oltenească, muntenească, bănăţeană sau bucovineană,[57] daca ținem cont că în sens etnic naţiunea nu este rezultatul evoluţiei istorice, ea este născută şi eternă.[58] Aşadar, există doar o singură naţiune, cea românească, care este împărțită în două state suverane și independente: Republica Moldova și Romania.

În sprijinul celor analizate este elocvent să reproducem şi rezultatele sondajului realizat de Institutul de Politici Publice din anul 2015 din Găgăuzia. La subiectul ,,identitate naţională”, în urma sondajului s-a ajuns la concluzia că găgăuzii nu au o identitate primară predominantă, conturându-se concomitent cu 3 identităţi primare: civică, regională, locală-comunitară. Doar 4,5 % din locuitorii regiunii s-au identificat în primul rând cu etnia găgăuză,[59] dar potrivit sondajului efectuat în 2021 identitatea primară în baza etnicităţii a devenit [la general] irelevantă.[60]

Un alt aspect deosebit de important ce merită atenție este acordarea în temeiul art. 1, al. (4) a dreptului la autodeterminare externă ,,în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent.” Stipularea dată condiționează existența statalității și duce la abandonarea unor atribute ale suveranității statului,[61] astfel încât nici o parte a poporului, nici un grup de oameni, nici un partid politic sau o organizaţie obştească, nici o altă formaţiune, nici o persoană particulară nu poate să-şi asume dreptul de a exercita suveranitatea.[62] Într-un cuvant autorităţilor locale [din Găgăuzia] li s-au delegat doar exerciţiul puterii, nu şi puterea ca atare, care este o componentă suverană a întregului popor al Republicii Moldova.[63] Altfel ar veni în dezacord cu prevederile art. 1 şi 3 al Constituţiei Republicii Moldova, care stabileşte că Republica Moldova este un stat indivizibil şi teritoriul său este inalienabil. Ceea ce trebuie să înţelegem că inalienabilitatea nu se pierde în cazul în care se pierde statalitatea pentru că ea este permanentă pentru teritoriul respectiv. [64]

Cu toate că îşi dădeau seama de absurditatea sa, pentru acest drept au pledat insistent reprezentanţii populaţiei găgăuze,[65] care cu trecerea timpului au făcut şi primele încercari cu privire la înfăptuirea acestuia, demonstrare ne servesc referendumurile din 2 februarie 2014, unul consultativ privind vectorul politicii externe- integrarea europeană şi integrarea vamală şi altul legislativ privind independenţa amânată a Găgăuziei până la schimbarea statutului de stat independent al Republicii Moldova.[66] În această direcţie, 98,9 % dintre locuitorii Găgăuziei au declarat că susţin independenţa regiunii (…) în urma referendumul legislativ, iar 98,4% dintre ei au spus că îşi doresc ca Moldova să adere la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Cazahstan,[67] dar pentru aderarea la Uniunea Europeană s-ar fi pronunţat 2,77 la sută dintre participanţii la plebescit.[68]

La general, Adunarea Populară este în drept, potrivit art. 12 al. (3), lit. (e) al Statutului Juridic al Găgăuziei ,,să efectueze referendumul local în problemele ce ţin de competenţa Găgăuziei”. Deasemenea, Regulamentul Găgăuziei în baza art. 7 ne arată că: ,,statutul Găgăuziei nu poate fi schimbat fără comsimţământul populaţiei ei.” În schimb, după cum am creionat anterior, nimeni nu poate exercita putere de stat în nume propriu, adică în numele întregii naţiuni, care este singura purtătoare a suveranităţii naţionale. (…)

În acest caz era necesară organizarea unui referendum naţional și nu un plebiscit local,[69] fapt confirmat în baza art. 157 al. (1), lit.(b) al Codului Electoral al Republicii Moldova.[70] În plus, potrivit art. 21 al Convenţiei-Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi art. 27 al Legii nr. 382/2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, ,,…nimic nu poate fi interpretat drept periclitare suveranităţii independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova”.

Însă problema s-a pus dintr-un alt unghi de vedere, fiindcă Legea despre statutul pendinte al găgăuzilor la autodeterminare externă[71] a fost adoptată simultan cu toate evenimentele petrecute atunci. Despre legea dată a fost informat Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova în timp de 10 zile, dacă ne uităm pe prevederile art. 13, al. (4) al statutului juridic al Găgăuziei. Evident, referendumul a fost declarat ilegal de către autorităţile centrale ale Republicii Moldova, însă consecinţele aduse de acesta s-au făcut resimţite, întrucât a încetinit declaraţia despre unirea Moldovei cu România,[72] dar să nu uităm că găgăuzii au renunţat în 1994 la ambiţiile lor separatiste în schimbul unui statut de autonomie,[73] apropo tot pe seama acestui argument.

După unele convingeri, atitudinile anti-unire şi anti-românească reprezintă ultimile reminiscenţe ale propagandei sovietice[74] ce s-au făcut cunoscute de ceva vreme prin reprezentanţii (MEN), care au îndemnat oamenii din Găgăuzia să aprobe că Uniunea Sovietică a fost distrusă ,,ilegal” şi să-şi de-a acordul pentru restabilirea graniţilor URSS,[75] fiind conştienţi de faptul că minorităţile găgăuze s-au opus destrămării statutului sovietic şi în majoritatea lor continue să fie nostalgici după imperiul sovietic.[76] Situaţia a fost agravată şi mai mult de războiul din Ucraina,[77] care a creat un mediu perfect pentru tulburări politice şi proteste ale partidului de opoziţie pro-ruse (…) pe fundalul crizei energetice ce a cauzat inflaţia şi creşterea preţurilor la gaze şi electricitate.[78] Pe această cale, timp de o lună centrul Chişinăului a fost ocupat de proteste non-stop[79] la care s-au alăturat şi protestele oamenilor din autonomia găgăuză[80] prin vocea [ex-başcanei] Irina Vlah, care spunea că ,,locuitorii Găgăuziei nu fac geopolitică, dar au la fel ca toţi locuitorii ţării o mare durere-problema socială cu care se confruntă acum.”[81]

Din aceste considerente Adunarea Populară a Găgăuziei (APG) a calificat drept ,,nefondate” şi ,,periculoase” acuzaţiile de separatism la adresa autonomiei găgăuze.[82] În condiţiile date Guvernul de la Chişinău a fost nevoit mai mult să răspundă crizelor venite pe val, decât să dezvolte economia, iar fără asistenţă externă, ţara nu ar fi putut supravieţui.[83]  ,,După toate, în iarna aceasta suntem pregătiți mai bine din punct de vedere al securității cu energie electrică (…) și avem stocuri de gaze care practic ne ajung să trecem întreaga iarnă”,[84] ne precizează Ministrul Energiei de la Chișinău, Victor Parlicov.

Reluând cursa inițială propusă, ne mai rămâne de văzut ce întrebări au apărut cu privire la Legea privind utilizarea simbolurilor victoriei pe teritoriul Găgăuziei,[85] care contravine deciziei [din 7 aprilie 2022] a Parlamentului Republicii Moldova cu privire la interzicerea simbolurilor: panglica sfântului Gheorghe și a steagurilor roșii ale victoriei,[86] fiind apreciată ca legală şi proporțională de către Comisia de la Veneția.[87] Ca urmare, Curtea de Apel din Comrat a suspendat partea III, art. 3 din Legea cu privire la utilizarea simbolurilor victoriei pe teritoriul Găgăuziei.[88] Aici e paradoxul paradoxului, după ce acum un an simbolurile ce reprezentau agresiunea Federației Ruse în Ucraina (…) erau interzise prin Lege în Republica Moldova.[89] De acum încolo pot fi afișate sau purtate cu o condiție că acestea să nu fie utilizate pentru a justifica crimele de război (…). Hotărârea nu este acceptabilă nici sub aspect moral, nici sub aspect al dreptului internațional, după expertul în dreptul constituțional, Alexandru Arsenii.[90] Adevărul este că trăim într-o lume reală și nu ideală. După mine ar fi mai bine să dezlegăm toate nodurile neânțelegerii prin legi de pace. În acest scop este foarte important să nu uităm că în spatele (…) diferitor formule și termeni a principiilor și ambițiilor stau oamenii, care s-au obosit de atâta rezistență impusă.[91]

Discuţii şi concluzii

Din conţinutul articolului reprodus mai sus, sesizăm că factorul geopolitic a jucat un rol important în constituirea UTA Găgăuzia, luând în calcul munca asiduă depusă de găgăuzi, care trăiesc dispersat în sudul republicii, referindu-ne desigur la repartizarea teritorială a UTAG, ce este fracţionată pe arealuri teritoriale răzleţe:[92] porţiunea de teritoriu din jurul oraşului Comrat, la sud-est, teritoriul din jurul oraşul Ceadâr-Lunga, în sud avem ,,insula” oraşului Vulcăneşti şi teritoriile din jurul satului Capceac şi Carbolia,[93] între aceste localităţi sunt sate de bulgari, moldoveni, ucraineni, populaţia cărora este împotriva intrării lor în componenţa Găgăuziei.[94]  În consecinţă, chiar dacă găgăuzii ar urma să se separe de Moldova, împreună cu un teritoriu[95] care este dat doar în administrarea acestora, în practică ar fi dificil de realizat având ca dovadă argumentele anterioare.

În ipoteza recunoaşterii şi protecţiei drepturilor găgăuzilor ca minorităţi naţionale servesc legile mai mult decât generoase privind drepturile culturale şi lingvistice. Putem afirma că R.M. a făcut în domeniul dreptului minorităţilor mai mult decât orice alt stat.[96] Acest lucru a fost de altfel confirmat şi de şeful statului, Vladimir Voronin, care în alocuţiunea rostită la Conferinţa Internaţională ,,10 ani UTA Găgăuzia şi unitatea poporului Republicii Moldova” din (22 decembrie, 2004, Palatul Republicii) a menţionat că: ,,pentru autonomia găgăuză au fost fixate mult mai multe drepturi şi garanţii decât le au subiecţii federaţiei din unele state federative”.[97] Cu acest prilej statul nostru trebuia să supravegheze ca aceste drepturi și garantii să nu genereze în privilegii și să i-a măsuri de protecție ca ele ,,…să fie conforme cu principiul de egalitate şi nedescriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni ai statului,” după cum ne relatează și prevederile art. 26 a Legii 382/2001.[98] Astfel, dreptul poporului nostru nu poate fi folosit pentru încălcarea dreptulului minorităților găgăuze. Dreptul minorităților găgăuze nu poate fi folosit pentru încălcarea dreptului populației majoritare a acestei țări.[99]

Înainte de a mă pronunţa asupra dreptului de autodeterminare, urmează de apreciat că legislaţia naţională utilizează atât termenul de ,,naţiune”, cât şi cel de ,,popor” în definitiv. În legătură cu popoarele se cuvântă în Tratatele Internaţionale că au ,,dreptul de a dispune de ele înşile”.[100] Titularii dreptului la auto-determinare sunt popoarele, dar autodeterminarea reprezintă o normă a drepturilor omului, aşadar drepturile minorităţilor naţionale nu se încadrează în această categorie, deoarece ele nu sunt apanajul oricărei fiinţe umane, ci doar a unor indivizi,[101] care se recunosc parte a unei etnii. Drepturile acestora pot fi realizate ,,…individual sau laolaltă cu ceilalţi membri ai comunităţii, fără nici un fel de discriminare,” interpretate în paragraful 3 al Declaraţiei Adunării Generale a ONU din 1 decembrie 1992.[102] Pe plan intern, execitarea acestor drepturi le găsim stipulate în baza art. 18 al Legii nr. 382/2001 a minorităţilor naţionale. Într-o strictă logică juridică, orice drept sau libertate colectivă este un drept sau o libertate individuală, numai că el nu se poate exercita decât prin asociere,[103] după cum rezultă din documentele sus numite.

Nu negăm însă faptul că potrivit art. 1 al Convenţie-cadru a minorităţilor naţionale: ,,drepturile şi libertăţile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale fac parte integrată din protecţia internaţională a drepturilor omului”. Observăm de aici că nu este interzis expres dreptul minorităţilor la autodeterminarea externă și la formarea unui nou stat, având ca punct de plecare data de 19 august 1990, anul în care a fost convocat Congresul Deputaţilor de toate nivelurile, organizat la Comrat să autoproclame crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Găgăuze.[104] Recent se desprinde o nouă idee a creării ,,Republicii Găgăuze” după modelul ,,LNP” sau ,,DNP” din Ucraina.[105] După unele opinii,[106] formarea unui nou stat ar duce la apariţia noilor minorităţi şi noilor solicitări de autodeterminare, în consecinţă părăsirea statelor existente nu este o soluţie, ci mai degrabă o multiplicare a problemelor existente deja.

Cu atât mai mult că pentru a deţine statutul de ,,popor” împreună cu toate consecinţele ce decurg de aici, în special dreptul de autodeterminare,[107] trebuie dovedit şi recunoscut conform uzanţelor de comunitatea internaţională. Dar noi avem deja un stat ,,fantomă” necunoscut pe plan internaţional-Transnistria,[108] cu un număr de 360.938 de locuitori, dintre aceştia 351.892 deţin cetăţenia Republicii Moldova.[109] Precizând aceste date, nu există nici o îndoială că atât pe teritoriul Transnistriei (necontrolat de RM), cât şi pe teritoriul Găgăuziei trăiesc cetăţenii Republicii Moldova.

La urma urmei, să fim realişti, nici o ţară, nici un regim politic nu este scutit de riscul unor conflicte administrative izvorâte din natură intersecă pe care le reprezintă autorităţile regionale şi cele centrale.[110] Contează doar ce urmează să alegem: ,,tratamente”/înţelegeri politice, care pot favoriza stabilitatea sau dimpotrivă ,,greşeli”/rateuri, care pot genera dezastre pe termen lung.[111] În cazul dacă pe lângă Transnistria, Chişinăul ar mai avea o regiune necontrolată Găgăuzia (…), [atunci] integrarea europeană a Moldovei ar fi îngheţată temeinic pe o perioadă nedeterminată,[112] dar aprofundarea ei este necesară şi esenţială în contextul geo-politic actual.[113] Cu un război la hotar şi cu mai multe rachete căzute deja pe teritoriul său (…), Moldova are nevoie de sprijinul-al Uniunii Europene şi NATO.[114] NATO este dispusă să meargă în relaţii cu Chişinăul, atât de departe cât acceptă R.M.[115] La Chişinău [chiar] are loc o discuţie serioasă despre oportunitatea de a renunţa la neutralitatea în Constituţie şi de a adera la o ,,alianţa militară mai largă”.[116] Invocând aceeaşi idee, fost Ambasador al RM în SUA, Igor Munteanu, este convins că dacă se doreşte putem găsi soluţii fără să ne ascundem în spatele unor prevederi constituţionale vetuse.[117]

La momentul de faţă nu există un consens în legătura cu aderarea la NATO, [idee venită după primirea statutului de ţară candidată la UE]. Dacă ne uităm la ultimul sondaj realizat de iData la 18 noiembrie 2022, observăm că numai 27,5% din respondenţi îşi doresc acest lucru,[118] care trebuie să se facă prin Referendum.[119] În legătură cu integrarea în UE este preconizată organizarea unui referendum pe întreg teritoriul ţării în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale din 2024.[120] Este adevărat că noi putem avea diferite viziuni, dar important este să privim în aceeaşi direcţie,[121] mai ales că soarta istorică ne-a lăsat să trăim cu toţii împreună pe acest pământ, în această ţară şi orice s-ar întâmpla cu această diviziune, reuniune, suveranitate, [integrare europeană], toţi vom fi împreună aşa cum am fost până la 1917, 1940 şi până în ziua de astăzi![122]

Referinţe bibliografice

  1. ARSENII, Alexandru. Nu facem comerţ şi cărdăşie. În: Glasul naţiunii, mai 1993, nr. 21 (142), anul V, p. 2.
  2. ATAMANENCO, Vitalie. La spartul gheţarilor. În: Moldova Suverană, 10 ianuarie, 1995, nr. 5 (18428), p. 4.
  3. BUDEANU,Gheorghe. Poate ne găgăuzim cu toţii? În: Literatura şi arta, 28 iunie 1994, nr. 31 (2555), 7.
  4. BELEUŢĂ, Marin. Adoptarea acestui proiect de lege ar însemna începutul federalismului de jure a Republicii Moldova. În: Ţara, 18 mai 1993, nr. 21 (143), Chişinău, p. 2.
  5. BALAN, Marius. Statutul minorităţilor naţionale. Iaşi: Universităţii Alexandru Ioan Cuza, 2013, p. 230.
  6. CAŢÂR, Alexandru. ,,Modelul găgăuz”: între patetizare şi consecinţe. În: Arena politicii, iunie 1997, anul 1, nr. 10, Chişinău, p. 20.
  7. CIOCANU, Ion. Paradoxul paradoxurilor. În: Glasul naţiunii, septembrie 1994, nr. 38 (209), anul VI, p. 8.
  8. DELETANT, Dennis. Minorităţi şi autonomie în Europa de est de azi: modificări în concepţia internaţională. În: Cumpănă, 1993, nr. 2, p. 66.
  9. GRIBINEŢ, Lilia. Racordarea legislaţiei naţionale la normele europene privind respectarea drepturilor omului. În: Moldoscopie, 2009, nr. 3 (XLVII), Chişinău: CEPUSM, p. 59.
  10. Galiman, Simona. Drepturile minorităţilor naţionale la identitatea etnică. Teză de doctor, Chişinău, 2011, p. 171.
  11. HOLBAN, Eugen. Moldova a făcut în domeniul dreptului minorităţilor mai mult decât orice alt stat. În: Moldova Suverană, 11 ianuarie 1994, nr. 5 (18243), p. 4.
  12. LUPAN, Ilie. Va fi oare ,,Găgăuzia” o bosnie basarabeană? În: Mesagerul, 5 ianuarie 1996, nr. 1 (87), pp. 6-7.
  13. MĂCRIŞ, Anatol. Găgăuzii cred în ziua de mâine. Bucureştei: Agrespress Turo, 2004, p. 96.
  14. MUNTEANU, Igor. Dezvoltarea regională în Republica Moldova. Chişinău:,,Cartier”, 2000, p. 261.
  15. NEDELCIUC, Vasile. O Constituţie cu prevederi greşite. În: Literatura şi arta, 1 ianuarie 1996, nr. 1 (2629), 1-2.
  16. PATRAŞ, Eugen. Statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Altera, 1996, anul 2, nr. 3, p. 111.
  17. POGONEŢ, Galina. Statutul juridic al minorităţilor etnice în Republica Moldova. Teză de doctor, Chişinău, 2007, p. 178.
  18. PUTINA, Natalia. Particularităţile procesului electoral din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia. În: Moldoscopie, 2010, nr. 4 (LI), Editura: CEPUSM, p. 123.
  19. PRISACARIU, Mihaela-Roxana. Statutul juridic al minorităţilor naţionale. Bucureşti: C.H.BECK, 2010, p. 201.
  20. ROMAN, Alexandru. Evoluția universală a sistemului de administrație publică. Chișinău: Academia de Administrare Publică AAP, 1998, p. 291.
  21. STAS, Tudor. Republica Moldova ar putea avea 2 Găgăuzi mici în loc de una mare. În: Patria tânără, martie 1995, nr. 10 (26), Chişinău, p. 2.
  22. SUSARENCO, Gheorghe. Opinie separată asupra dosarului despre constituţionalitate, art. 1, al. (1) din Legea nr. 344-XIII de la 23 decembrie, 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Mesagerul, 5 ianuarie, 1996, nr. 1 (87), p. 7.

Note

[1] ***Bine aţi venit în Găgăuzia!  [citat 04.01.24]. Disponibil online: https://www.adrgagauzia.md

[2] ***Găgăuzii rătăciţi prin istorie-descoperă. [citat 04.01.24]. Disponibil online: https://www.descopera.ro/cultura/9145873-găgăuzii-rătăciţi-prin-istorie

[3] În discuție art. 13 al Regulamentului Găgăuziei (Gagauz Yeri) adoptat de către deputaţii Adunării Populare a Găgăuziei la 14 mai 1998, Legea nr. 28-XXX/I din 05.06.1998. În: ,,Вести Гагаузии”. [citat 04.01.24]. Disponibil online: https://www.mskgagauzia.md

[4] ***Cinci lucruri pe care (poate nu le știai despre găgăuzi și autonomia găgăuză). [citat 04.01.24]. Disponibil online: https://agora.md

[5] КОРНИЕНКО, Григорий, КOРНИЕНКО, Александр. GAGAUZIYA. Moldova Respublikasinda Gagauz. AVTONOMIYASININ 10-UNCU YULDONUMU, Komrat, 2006, c. 5.

[6] PUTINA, Natalia. Particularităţile procesului electoral din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia. În: Moldoscopie, 2010, nr. 4 (LI), Editura: CEPUSM, p. 123.

[7]КЮРКЧУ, Виталий. Гагаузия =Gagauzia: фотоальбом, Chișinău: Tipografia Centrală, 2020, c. 6. ISBN 978-9975-3415-0-9.

[8]***Diferenţele dintre un referendum şi plebiscit. [citat 04.01.24]. Disponibil online: https://ro.weblographie.com

[9] În discuţie art. 2 al Legii nr. 764 din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial nr. 16, art. 53 la 29.01.2002 cu ultimile modificări în vigoare din 18.11.2023.

[10]În discuţie art. 3 al Hotărârii pentru punerea în aplicare a Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei (Găgăuz Yeri), nr. 345-XIII din 23 decembrie, 1994. În: Monitorul Oficial nr. 3-4, art. 51.

[11] Legea nr. 1040 din 26.05.1992 privind referendumul. În: Monitorul Oficial nr. 8, art. 108, pe 30.05.1992. (Abrogată prin CE 1381 din 21.11.97, Monitorul Oficial 81/08.12.97, art. 667).

[12] Hotărârea nr. 86 din 31.01.1995 cu privire la aprobarea Regulamentului provizoriu privind organizarea şi efectuarea referendumului local în unele localităţi din sudul Republicii Moldova şi fixarea datei referendumului. În: Monitorul Oficial nr. 11, art. 49 cu ultimile modificări în vigoare din 24.02.1995 prin H. G. 109 din 16.02.1995.

[13] În discuţie art. 3 al Hotărârii pentru punerea în aplicare a Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei, (Găgăuz Yeri) nr. 345-XIII din 23 decembrie, 1994. În: Monitorul Oficial nr. 3-4, art. 51.

[14] NEDELCIUC, Vasile. O Constituţie cu prevederi greşite. În: Literatura şi arta, 1 ianuarie 1996, nr. 1 (2629),  pp.1-2.

[15] Legea nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Monitorul Oficial nr. 3-4, art. 51 din 14.01.1995 în urma modifcărilor în vigoare din 24.03.2023.

[16] BUDEANU, Gheorghe. Poate ne găgăuzim cu toţii? În: Literatura şi arta, 28 iunie 1994, nr.31 (2555), p. 7.

[17] După definiţia dată în conformitate cu Protoculul adiţional adoptat de Congresul Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Europene în Gdansk la 12 mai, 1994.

[18] УРАСОВ, Андрей. Приоритет-молодости и компетентности//Независимая Молдова, 17 февраля 1995-года, nr. 38-39 (744-745), c. 7.

[19]BELEUŢĂ, Marin. Adoptarea acestui proiect de lege ar însemna începutul federalismului de jure a Republicii Moldova. În: Ţara, 18 mai 1993, nr. 21 (143), Chişinău, p. 2.

[20]CAŢÂR, Alexandru. ,,Modelul găgăuz”: între patetizare şi consecinţe. În: Arena politicii, iunie 1997, anul 1, nr. 10, Chişinău, p. 20.

[21]Reamintim că găgăuzii din Basarabia au fost divizaţi în august, 1940. Cea mai mare parte (cca. 80%) au rămas încadraţi în R.S.S.Moldovenească, iar 20% au fost încadraţi în R.S.S. Ucrainească. După MĂCRIŞ, Anatol. Găgăuzii cred în ziua de mâine. Bucureşti: Agrespress Turo, 2004, p. 110.

[22]BELEUŢĂ, M. op. cit., p. 2.

[23]STAS, Tudor. Republica Moldova ar putea avea 2 Găgăuzi mici în loc de una mare. În: Patria tânără, martie 1995, nr. 10 (26), Chişinău, p. 2.

[24] Idem. Bulgarii nu vor cere autonomie etnică deocamdată. În: Patria tânără, martie 1995, nr. 10 (26), Chişinău.

[25] A fost purtătorul de cuvânt al președintelui Găgăuziei Stepan Topal. După STAS, Tudor. ,,Deciziile importante se i-au cu ușile închise”. În: Patria tânără, martie 1995, nr.10 (26), Chişinău.

[26] Idem. Bulgarii nu vor cere autonomie etnică deocamdată. În: Patria tânără, martie 1995, nr. 10 (26), Chişinău.

[27] Hotărârea nr. 217 din 05.04.1995 cu privire la rezultatele referendumului repetat, efectuat în satul Svetlâi, raionul Taraclia la 26 martie 1995 şi proiectul de hotărâre a Parlamentului Republicii Moldova ,,Privind rezultatele referendumului repetat în problema includerii satului Svetlâi, raionul Taraclia în componenţa Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”. În: Monitorul Oficial nr. 22, art. 188 din 20.04.1995.

[28] În discuţie art. 17, al. (11) al Legii nr. 764 din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Cu ultimile modifcări în vigoare din 18.11.2023. În: Monitorul Oficial nr. 16, art. 53 din 29.01.2002.

[29] ***Cinci lucruri pe care (poate nu le știai despre găgăuzi și autonomia găgăuză). [citat 05.01.24]. Disponibil online: https://agora.md

[30] BELEUŢĂ, Marin. op. cit., p. 2.

[31] LUPAN, Ilie. Va fi oare ,,Găgăuzia” o bosnie basarabeană? În: Mesagerul, 5 ianuarie 1996, nr. 1 (87), pp. 6-7.

[32] În discuţie art. 6 al Legii 344/1994 privind Statutul Juridic Special al Găgăuziei, (Gagauz Yeri). În: Monitorul Oficial nr. 3-4, art. 51 din 14.01.1995 în urma modifcărilor în vigoare din 24.03.2023.

[33] În discuţie art. 3, al. (1) al Constituţiei nr. 1 din 29.07.1994. Constituţia Republicii Moldova*. În: Monitorul Oficial nr. 78, art. 140 din 29.03.2016 cu ultimile modificări în vigoare din 24.03.2023.

[34] Legea nr. 191/1998 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116 din 30.12.1998, (abrogată) prin Legea nr. 764 din 2001 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova, care din 2001 îi atribuie UTA Găgăuziei un nivel special de administrare potrivit art. 4, al. (4).

[35] ***Republica Moldova (Ministry of Foreign Affairs-Ministru). [citat 05.01.2024]. Disponibil online: http://www.mae.ro

[36]КОНСТАНТИНОВА, И., et. al. ГАГАУЗИЯ 2020: Открываем самобытный край, Комрат: Научно Иследовательский Центр Гагаузии Маруневич, 2020, c. 11. ISBN 978-9975-3427-5-9.

[37] BOȚ, Vadim. Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova și impactul ei asupra administrației publice, p. 7. [citat 05.01.24]. Disponibil online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag-file/366-374

[38] PATRAŞ, Eugen. Statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Altera, 1996, anul 2, nr. 3, p. 111.

[39] Ibidem.

[40] SUSARENCO, Gheorghe. Opinie separată asupra dosarului despre constituţionalitate, art. 1, al. (1) din Legea nr. 344-XIII de la 23 decembrie, 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Mesagerul, 5 ianuarie, 1996, nr. 1 (87), p. 7.

[41] Legea nr. 546 din 19.12.2003 privind aprobarea concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial nr. 1-5, art. 24 din 01.01.2004.

[42] ***Populația Republicii Moldova la momentul Recensământului este de 2 998 235. [citat 05.01.24].

Disponibil online: https://statistica.gov.md/ro/populatia-republicii-moldova-la-momentul-recensamantului-este-de-2-998-12_896.html

[43] Doctorand: Ştefan Bejan, Teza de doctorat: Găgăuzii-UGAL, pp. 2-3. [citat 05.01.24]. Disponibil online: https://UGAL.ro/files/doctorat/susţineri/2021/BEJAN_Ştefan_REZUMAT_TEZĂ_DOCTORAT_220125.pdf

[44] ***,,Aici nu plouă aproape niciodată”. Un an în Tulu Kuu, Găgăuzia. [citat 05.01.24].

Disponibil online: https://www.scenanouă.ro/articole/găgăuzia-moldova-fotografie

[45] VALER, Ion. Zece curiozitati din istoria si cultura Găgăuzilor. [citat 05.01.24].

Disponibil online: https://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-din-istoria-si-cultura-gagauzilor_17526

[46] GALIMAN, Simona. Drepturile minorităţilor naţionale la identitatea etnică. Teză de doctor, Chişinău, 2011, p. 26.

[47] Victor Popa: Studium in honorem-[pdf.Document]-vdocumente, p. 26. [citat 06.01.24].

Disponibil online: https://vdocumente.com/victor-popa-studium-in-honorem.html?page=1

[48] ROMAN, Alexandru. Evoluția universală a sistemului de administrație publică. Chișinău, \: Academia de Administrare Publică AAP, 1998, p. 168.

[49] BELEUȚĂ, Marin. op., cit. p. 2.

[50] Legea nr. 382 din 19.07.2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor. Cu ultimile modificări în vigoare din 24.03.2023. În: Monitorul Oficial nr. 107, art. 819 din 04.09.2001.

[51] Convenţia nr. 94 din 01.02.1995 Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.*

În: Tratate Internaţionale nr. 26, art. 94 la data de 30.12.2021.

[52] GRIBINEŢ, Lilia. Racordarea legislaţiei naţionale la normele europene privind respectarea drepturilor omului. În: Moldoscopie, 2009, nr. 3 (XLVII), Chişinău: CEPUSM, p. 59.

[53] POGONEŢ, Galina. Statutul juridic al minorităţilor etnice în Republica Moldova. Teză de doctor, Chişinău, 2007, p. 85.

[54] BOŢAN, I. Cadrul juridic din Republica Moldova privind drepturile minorităţilor naţionale prin prisma proceselor de integrare europeană. [citat 06.01.24]. Disponibil online: https://ipp.md/

[55] Victor Popa: Studium in honorem-[pdf.Document]-vdocumente, p. 28. [citat 06.01.24]. Disponibil online: https://vdocumente.com/victor-popa-studium-in-honorem.html?page=1

[56] Legea nr. 691-XII din 27.081991 privind Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. În: Monitorul nr. 11-12/103, 118 din 1991.

[57] CIOCANU, Ion. Paradoxul paradoxurilor. În: Glasul naţiunii, septembrie 1994, nr. 38 (209), anul VI, p. 8.

[58] PRISACARIU, Mihaela-Roxana. Statutul juridic al minorităţilor naţionale. Bucureşti: C.H.BECK, 2010, p. 9.

[59] ***Găgăuzii refuză să învețe la școală în limba lor. Doar 4.5% din locuitorii UTA Găgăuzia se identifică în primul rând cu etnia găgăuză. [citat 06.01.24]. Disponibil online: https://timpul.md/articol/istoria-femeii-spion-care-a-salvat-unirea-principatelor-romane-a-murit-la-doar-40-de-ani.html

[60] ***Activites-Institutul de Politici Publice. [citat 06.01.24]. Disponibil online: https://itp.md

[61] SUSARENCO, Gheorghe. Opinie separată asupra dosarului despre constituţionalitate, art. 1, al. (1) din Legea nr. 344-XIII de la 23 decembrie, 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Mesagerul, 5 ianuarie, 1996, nr. 1 (87), p. 7.

[62] Declaraţia suveranităţii RSSM nr.148-XII din 23.06.90. În: Veştile nr. 8/192, 1990.

[63] MUNTEANU, Igor. Dezvoltarea regională în Republica Moldova. Chişinău: ,,Cartier”, 2000, p. 261.

[64] Victor Popa: Studium in honorem-[pdf.Document]-vdocumente, p. 27. [citat 06.01.24].

Disponibil online: https://vdocumente.com/victor-popa-studium-in-honorem.html?page=1

[65] ATAMANENCO, Vitalie. La spartul gheţarilor. În: Moldova Suverană, 10 ianuarie, 1995, nr. 5 (18428), p. 4.

[66]Referendumurile din U.T.A. Găgăuzia privind vectorul politicii externe şi independenţa amânată.

[citat 07.01.24]. Disponibil online: http://promis.md/evenimente/referendum-găgăuzia-2014/

[67]STIMPOVSCHI, Doina. Cele 6 referendumuri ale moldovenilor. [citat 07.01.24]

Disponibil online: https://www.moldova.org/cele-sase-referendumuri-ale-moldovenilor/

[68] VIDU, Valentin. Autorităţile din Găgăuzia au anunţat rezultatele referendumurilor de duminică.

[citat 07.01.24] Disponibil online: https://www.mediafax.ro/externe/autoritatile-din-gagauzia-au-anuntat-rezultatele-referendumurilor-de-duminica-12014999

[69]*** Referendum din Găgăuzia: şapte legi, unsprezece articole şi zece aliniate violate. [citat 07.01.24]

Disponibil online: https://timpul.md/articol/referendumul-din-găgăuzia-şapte-legi-unsprezece-articole-şi-zece-aliniate-violate-54860.html

[70] Codul electoral* nr. 1381 din 21-11-1997 cu ultimile modificări în vigoare din 01.01.2023. În: Monitorul Oficial nr. 451-463, art. 768 la data de 29.12.2017.

[71] Legea UAT nr. 33 din 2 februarie 2014 despre ,,statutul pendinte al găgăuzilor la autodeterminare externă”. În: Buletinul Oficial ,,EKSPRES-KANON”. (RU)

[72] Formizan: referendumul din Găgăuzia a pus capăt declaraţiilor despre unirea Moldovei cu România.

[citat 07.01.24] Disponibil online: https://noi.md

[73] AŞTFĂNESEI, Andrei. Paradoxul Găgăuzia: dor puternic de URSS, dar şi teamă mare să nu se întâmple ca în Crimeea. [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://adevarul.ro/stiri-externe/republica-moldova/paradoxul-gagauzia-dor-puternic-de-urss-dar-si-1528024.html

[74] ***Analiza: ,,forţele pro-ruse de la Chişinău lovesc unionismul prin reâncălzirea separatismului găgăuz”. 

[citat 07.01.24] Disponibil online: https://www.digi24.ro

[75] ***O organizaţie extrimistă rusă colectează semnături în Găgăuzia…. [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://www.wall-street.ro

[76] ***Nostalgia după imperiu și factorul găgăuz în politica moldovenească. [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://www.g4media.ro/nostalgia-dupa-imperiu-si-factorul-gagauz-in-politica-moldoveneasca.html

[77] ***Vara 2022: Trăind într-o stare de crize multiple. [citat 07.01.24].

Disponibil online: https://www.eea.europa.eu/ro/articles/vara-2022-traind-intr-o

[78] MATEI, Mircea-Ilie. Situaţia politico-economică şi de securitate din Republica Moldova în contextul unui an de război la frontiere. Criza Globalizării sau Criza Sistemului Internaţional. Cluj-Napoca: Presa Universitarea Clujeană, 2023, pp. 131-136.  ISBN 978-606-37-1864-9.

[79] ***Noua miză a Rusiei în Moldova-o grupare,,pentru hoţie şi război”. [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://www.dw.com

[80]***Proteste în Găgăuzia. Sute de oameni în stradă împotriva creşterii galopante a preţurilor la energie (VIDEO). [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://www.ziarulprofit.ro/proteste-in-gagauzia-sute-de-oameni-in-strada-impotriva-cresterii-galopante-a-preturilor-la-energie-video/

[81] ***Başcana Irina Vlah acuză PAS că destabilizează situaţia în Găgăuzia. [citat 07.01.24]. Disponibil online: https://moldova.europalibera.org

[82] ***Adunarea Populară a Găgăuziei a calificat drept… [citat 08.01.24].

Disponibil online: http://www.infotag.md

[83] CIOCHINĂ, Simion. R. Moldova: cel mai greu an din ultimile 3 decenii. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://www.dw.com/ro/republica-moldova-cel-mai-greu-an-din-ultimele-trei-decenii/a-64269095

[84] CIOCHINĂ, Simion. Interviu DW: Moldovenii nu vor îngheța fără gazul rusesc. Victor Parlicov, Ministrul Energiei de la Chișinău. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://www.dw.com/ro/moldovenii-%C8%99i-au-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-lec%C8%9Bia-r%C4%83zboiului-energetic-%C8%99i-nu-vor-%C3%AEnghe%C8%9Ba-f%C4%83r%C4%83-gazul-rusesc/a-67529993

[85] Legea UAT Găgăuzia, nr. 9-III/VII din 22 aprilie, 2022 despre utilizarea simbolurilor victoriei pe teritoriul Găgăuziei. (RU) În: Buletinul Oficial ,,EKSPRES KANON’’.

[86] ***Parlamentul Republicii Moldova a interzis simbolurile de război rusești. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://redar.ro/04/15parlamenul-republicii-moldova-a-interzis-simbolurile-de-rusești

[87] ***Comisia de la Veneția dă dreptate Republicii Moldova: Interzicerea simbolurilor invaziei ruse în Ucraina este legitimă și proporțională. [citat 08.01.24].

Disponibil online: https://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/comisia-de-la-venetia-da-dreptate-republicii-moldova-interzicerea-simbolurilor-invaziei-ruse-in-ucraina-este-legitima-si-proportionala-2128351

[88] ***(Doc.) Panglica sfântului Gheorghe este interzisă în Găgăuzia. Administrația orașului a suspendat Legea NSG. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://newsmaker.md

[89] De pe urma sesizărilor depuse din 2022 de deputații BCS, Adrian Lebedinschi și Grigore Novac. VIŢU, Valeria. Panglica Sf. Gheorghe, permisă din nou în R.Moldova,”cu anumite condiții”. Critici la adresa CC. Reacția Înaltei Curți. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://www.rfi.ro/justitie-154849-panglica-sfgheorghe-permisa-din-nou-rmoldovacu-anumite-conditii-critici-la-adresa-cc

[90]***Curtea Constituțională a legalizat panglica sfântului Gheorghe: Experții critică dur decizia. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://esp.md/ro/sobytiya/2023/04/12/curtea-constitutionala-legalizat-panglica-sf-gheorghe-expertii-critica-dur

[91] ŢVEATCOV, Nicolai. Problema soluţionării conflictelor politice în Republica Moldova (cazul UTA „Gagauz-Yeri” şi Transnistriei). Teză de doctor, Chişinău, 2010, p. 99.

[citat 08.01.24]. Disponibil online: http://www.cnaa.md/thesis/14488/

[92] ***Dosarul regionalizării a Republicii Moldova. [citat 08.01.24]. Disponibil online: https://infoprut.ro/1553-dosarul-regionalizării-republicii-moldova.html

[93] PUTINA, Natalia. op.cit., p. 103.

[94] MOŞNEAGĂ, V. et. al. Conflictul social-politic în Moldova. În: Moldoscopie, 1996, partea 1, Chişinău: USM.

[95] Nedelciuc Vasile, op. cit., pp. 1-2.

[96] HOLBAN, Eugen. Moldova a făcut în domeniul dreptului minorităţilor mai mult decât orice alt stat. În: Moldova Suverană, 11 ianuarie 1994, nr. 5 (18243), p. 4.

[97] Victor Popa: Studium in honorem-[pdf.Document]-vdocumente, p. 22. [citat 08.01.24].

Disponibil online: https://vdocumente.com/victor-popa-studium-in-honorem.html?page=1

[98] Legea nr. 382 din 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale cu ultimile modificări în vigoare din 24.03.2023. În: Monitorul Oficial nr.107, art. 819 din 04.09.2001.

[99] SUSARENCO, Gheorghe. Opinie separată asupra dosarului despre constituţionalitate, art. 1, al. (1) din Legea nr. 344-XIII de la 23 decembrie, 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri). În: Mesagerul, 5 ianuarie, 1996, nr. 1 (87), p. 7.

[100] Potrivit art. 1, al. (1) al Pactului Internaţional nr. 19 din 16.12.1966 cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale*. În: Tratate internaţionale, nr. 1, art. 19 din 30.12.1998 (Republica Moldova).

[101] PRISACARIU, Mihaela-Roxana. op, cit., p. 4.

[102] DELETANT, Dennis. Minorităţi şi autonomie în Europa de est de azi: modificări în concepţia internaţională. În: Cumpănă, 1993, nr. 2, p. 66.

[103] SUSARENCO, Gheorghe. op. cit., p. 7.

[104] PĂTRAŞ, Eugen. op. cit.., p. 110.

[105] A declarat Preşedintele Adunării Populare Găgăuze Dimitri Constatinov într-un reportaj pentru presa din stânga Nistrului. Idei separatiste în Găgăuzia se doreşte crearea Republicii Găgăuze. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://timpul.md/articol/video-idei-separatiste-in-gagauzia-se-doreste-crearea-republicii-dupa-modelul-lnr-sau-dnr-din-ucraina-poporul-cere-acest-lucru.html

[106] PRISACARIU, Mihaela-Roxana. op. cit., p. 101.

[107] BALAN, Marius. Statutul minorităţilor naţionale. Iaşi:: Universităţii Alexandru Ioan Cuza,  2013, p. 21.

[108] Transnistria este o bucată îngustă de pământ de aproximativ 4,163 de km2 situată pe teritoriul Republicii Moldova între Nistru şi Ucraina. Ce este Transnistria şi de ce este importantă pentru Rusia.  [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/ce-este-transnistria-si-de-ce-este-importanta-pentru-rusia

[109] Ne arată Biroul pentru Politici de Reintegrare (BPR) cu referire la datele Agenţiei Serviciilor Publice la data de 31 decembrie, 2022. OFICIAL // Cetățenii R. Moldova, MAJORITARI în Transnistria: Aproape 352 de mii de persoane care locuiesc în Transnistria dețin cetățenia R. Moldova. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://www.ziarulnational.md/oficial-cetatenii-r-moldova-majoritari-in-transnistria-aproape-352-de-mii-de-persoane-care-locuiesc-in-transnistria-detin-cetatenia-r-moldova/

[110] MUNTEANU, Igor. op. cit., p. 177.

[111] MARIŞ, Ion. Globalizarea-o ,,arhitectură ostilă?” În: Criza globalizării sau criza sistemului internaţional. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2023, p. 249. ISBN 978-606-37-1864-9.

[112] ***Europenizarea Găgăuziei. Cum arată relaţia dintre Chişinău şi regiunea autonomă din inima Republicii Moldova. [citat 09.01.24].  Disponibil online: https://www.g4media.ro/europenizarea-gagauziei-cum-arata-relatiile-dintre-chisinau-si-regiunea-autonoma-din-inima-republicii-moldova.html

[113]FLORIN, Răzvan. Când intră RM în Uniunea Europeană. Eugen Tomac, ultimile detalii de la Bruxelles.

[citat 09.01.24].  Disponibil online: https://www.dcnews.ro/cand-intra-republica-moldova-in-uniunea-europeana-eugen-tomac-ultimele-detalii-de-la-bruxelles_868582.html

[114] Opinie împărtăşită şi de secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană. După Călugăreanu Vitalii. Singur în faţa lui Putin cu o neutralitate nefuncţională. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://www.dw.com/ro/periculos-pentru-moldova-s%C4%83-r%C4%83m%C3%A2i-singur-%C3%AEn-fa%C8%9Ba-invadatorului-putin-cu-o-neutralitate-care-nu-func%C8%9Bioneaz%C4%83/a-64490078

[115] CĂLUGĂREANU, Vitalii. Moldova nu este singură în faţa agresiunii ruse. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://www.dw.com/ro/moldova-nu-este-singur%C4%83-%C3%AEn-fa%C8%9Ba-agresiunii-ruse/a-65292046

[116] Declaraţia a fost făcută de către Maia Sandu într-un interviu pentru POLITICO. Maia Sandu, despre aderarea R. Moldova la NATO: „Dacă ajungem la concluzia că trebuie să schimbăm neutralitatea, acest lucru trebuie să se întâmple printr-un proces democratic”. [citat 09.01.24].

Disponibil online: https://www.zdg.md/importante/maia-sandu-despre-aderarea-r-moldova-la-nato-daca-ajungem-la-concluzia-ca-trebuie-sa-schimbam-neutralitatea-acest-lucru-trebuie-sa-se-intample-printr-un-proces-democratic/

[117] ***Munteanu despre aderarea la Nato: Suntem un stat mic, extrem de vulnerabil. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://www.jurnal.md/ro/news/4dfc5d7f9fdb29ff/munteanu-despre-aderarea-la-nato-suntem-un-stat-mic-si-extrem-de-vulnerabil.html

[118] ***Câți cetățeni susțin aderarea Republicii Moldova la UE, NATO, dar și unirea cu România: Rezultatele unui sondaj. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://tv8.md/2022/18/11/cati-cetateni-sustin-aderarea-republicii-moldova-la-ue-nato-dar-si-unirea-cu-romania-rezultatele-unui-sondaj/215836

[119]GAVA, Ioan-Radu. Maia Sandu, despre aderarea la NATO: Cetățenii trebuie să decidă la referendum / Zaharova: NATO vrea ca R. Moldova să fie un poligon de confruntări cu Rusia. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://www.dcnews.ro/maia-sandu-despre-aderarea-la-nato-cetatenii-trebuie-sa-decida-la-referendum-zaharova-nato-vrea-ca-r-moldova-sa-fie-un-poligon-de-confruntari-cu-rusia_912021.html

[120] Solicitarea a fost făcută de către Maia Sandu în atenţia tuturor cetăţenilor Republicii Moldova şi celor care trăiesc pe teritoriul Transnistriei şi Găgăuziei. Referendumul privind aderarea la UE în Transnistria și Găgăuzia. Precizările Maiei Sandu. [citat 09.01.24]. Disponibil online: https://news.yam.md/ro/story/14816057

[121] Un îndemn actual şi binevenit în situaţia dată, preluat din discursul Irinei Vlah la ceremonia închinată a împlinirii a 25 de ani de la primirea de către găgăuzi a statutului juridic (22 decembrie 2019, Comrat). Gagauziya, Gagauz Yeri: 25 de ani de pace şi stabilitate=25 лет мира и стабильности=25 yil-birlik hem usluluk. Kомрат: Научно-исследовательckий центр Гагаузии, 2020, p. 64. ISBN 978-9975-3427-6-6.

[122] ARSENII, Alexandru. Nu facem comerţ şi cărdăşie. În: Glasul naţiunii, mai, 1923, nr. 21. (142), anul V, p. 2.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *