Sfetcu, Nicolae (2026), Cunoașterea între complexitate, responsabilitate și reconstrucție critică, Cunoașterea Științifică, 5:2, 3-5, https://www.cunoasterea.ro/cunoasterea-intre-complexitate-responsabilitate-si-reconstructie-critica/

Knowledge Between Complexity, Responsibility and Critical Reconstruction

Abstract

Volume 5, Issue 2 of June 2026 of the journal Scientific Knowledge proposes a broad intellectual path, in which the research of nature, the analysis of society, philosophical reflection and the interrogation of technology do not appear as separate fields, but as complementary forms of the same exigency: understanding the world in the conditions of contemporary complexity. The issue brings together contributions from natural sciences, social sciences, formal sciences and philosophy, according to the editorial structure of the journal.

Keywords: science, knowledge, scientific knowledge, natural sciences, formal sciences, social sciences, philosophy, magazine, journal

Rezumat

Volumul 5, Numărul 2 din iunie 2026 al revistei Cunoașterea Științifică propune un parcurs intelectual amplu, în care cercetarea naturii, analiza societății, reflecția filosofică și interogația asupra tehnologiei nu apar ca domenii separate, ci ca forme complementare ale aceleiași exigențe: înțelegerea lumii în condițiile complexității contemporane. Numărul reunește contribuții din științe naturale, științe sociale, științe formale și filosofie, conform structurii editoriale a revistei.

Cuvinte cheie: știință, cunoașterea, cunoașterea științifică, științe naturale, științe formale, științe sociale, filosofie, revista, jurnal

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 2, Iunie 2026, pp. 3-5
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/cunoasterea-intre-complexitate-responsabilitate-si-reconstructie-critica/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Cunoașterea între complexitate, responsabilitate și reconstrucție critică

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017

Volumul 5, Numărul 2 din iunie 2026 al revistei Cunoașterea Științifică propune un parcurs intelectual amplu, în care cercetarea naturii, analiza societății, reflecția filosofică și interogația asupra tehnologiei nu apar ca domenii separate, ci ca forme complementare ale aceleiași exigențe: înțelegerea lumii în condițiile complexității contemporane. Numărul reunește contribuții din științe naturale, științe sociale, științe formale și filosofie, conform structurii editoriale a revistei.

Una dintre mizele centrale ale acestui număr este raportul dintre explicație și responsabilitate. Într-o epocă în care informația circulă rapid, dar nu întotdeauna riguros, cunoașterea științifică nu poate fi redusă la acumularea de date. Ea presupune capacitatea de a construi modele, de a testa ipoteze, de a recunoaște limitele propriilor concepte și de a integra consecințele sociale ale concluziilor formulate. De aceea, tema interdisciplinarității nu este aici un simplu ornament metodologic, ci o condiție a lucidității.

Această exigență se observă în contribuțiile orientate spre înțelegerea fenomenelor naturale și a modelelor explicative. Studiul dedicat ciclului seismic din Vrancea propune un cadru bazat pe „double-percolation” și pe resetarea stresului vertical la adâncimi intermediare, încercând să explice persistența structurală, recurența și distribuția pe adâncime a seismicității vrâncene. În același orizont al reflecției asupra realității fizice, teoria universală a complementelor este prezentată ca o tentativă de unificare a spațiului, timpului, forțelor și conștiinței prin mișcarea toroidală. Indiferent de gradul de acceptare pe care asemenea modele îl vor primi în comunitatea științifică, ele confirmă vitalitatea întrebărilor fundamentale și nevoia de a supune fiecare construcție teoretică unui dialog critic.

Dimensiunea socială a cunoașterii este la fel de pregnantă. Articolul despre economia între schimb și spoliere propune un model al tranziției de la coordonarea bazată pe reguli impersonale, schimb voluntar și stat de drept către forme extractive de captură instituțională și privilegiu de grup. Într-o lume marcată de polarizare, fragilitate instituțională și inegalități persistente, asemenea analize amintesc că economia nu este doar un mecanism de alocare, ci și un spațiu moral și politic, în care regulile pot proteja cooperarea sau pot legitima spolierea.

Tot în sfera socială, reflecțiile asupra migrației, asupra comunităților minoritare și asupra rolului femeilor în cercetarea românească deschid un câmp necesar de investigație privind mobilitatea, identitatea și accesul la recunoaștere. Studiul despre migrație o abordează nu doar ca motor al dezvoltării globale, ci și ca posibil context al unor forme de criminalitate, într-o perspectivă descriptivă la nivel global. Cercetarea despre femeile din știința românească semnalează un paradox: o participare numeric relativ ridicată, dar o prezență încă insuficientă în vârful ierarhiilor academice și decizionale. Astfel, cunoașterea devine și instrument de vizibilizare a barierelor invizibile.

În același timp, numărul acordă atenție transformărilor produse de inteligența artificială. Articolul despre AI în educație și cercetare discută personalizarea învățării, eficiența sporită și accelerarea inovației ca efecte ale integrării inteligenței artificiale în spațiul formării și al cercetării. Studiul despre „Live Mimesis” arată cum realitatea virtuală și personajele non-jucător asistate de AI pot genera o formă de narațiune interactivă, în care povestea se constituie în timp real prin relația dintre utilizator și sistem. Aceste contribuții ne obligă să depășim fascinația tehnologică și să întrebăm ce fel de subiect, ce fel de educație și ce fel de cultură narativă se nasc din noile medii algoritmice.

Filosofia rămâne, în acest context, spațiul întrebărilor de fond. Reflecțiile despre homo symbiens, despre nimic, despre memorie, gramatică, identitate și reconstrucția rațională a științei indică faptul că gândirea critică nu este exterioară cercetării, ci îi aparține în mod constitutiv. O știință care nu își examinează limbajul, conceptele, presupunerile și efectele riscă să devină tehnică fără orientare. O filosofie care ignoră datele, metodele și transformările științifice riscă, la rândul ei, să devină abstracție fără aderență la realitate.

Prin diversitatea temelor abordate, acest număr al revistei Cunoașterea Științifică reafirmă o idee esențială: cunoașterea nu este un teritoriu închis, ci o practică deschisă, critică și responsabilă. Ea se construiește prin ipoteze îndrăznețe, prin verificare, prin dialog între discipline și prin conștiința faptului că fiecare explicație are implicații. A cunoaște înseamnă, astăzi mai mult ca oricând, a lega rigoarea de responsabilitate, inovația de discernământ și specializarea de orizontul comun al umanității.