Migrația – de la motorul dezvoltării globale la un important factor de criminalitate

De-a lungul evoluției umanității, migrația a fost principala formă de interacțiune umană între populații din diferite zone ale globului, ducând la evoluția și progresul umanității prin interacțiunea dintre inteligența umană, tehnologie, educație, religie, cultură și limbă. De asemenea, a reprezentat un mediu favorabil pentru dezvoltarea criminalității datorită tendinței umane de a extinde spațiul personal și de a evolua spre o viață mai bună. În cadrul acestui articol am realizat un studiu descriptiv al migrației la nivel global.

Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene

postat în: Media 0

După sfârşitul celei de a doua mari conflagraţii mondiale, Europa se afla în ruină şi dezastru economico-social. Ajutorul dat de Statele Unite ale Americii în reconstrucţia statelor europene a fost vital pentru supravieţuirea Occidentului european. În anul 1948, cinci state (Franţa, Marea Britanie, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg) semnează Tratatul de Cooperare Culturală, Socială, Economică şi Apărare Colectivă, pe scurt Tratatul de la Bruxelles . După numirea generalului Dwight Eisenhower în funcţia de comandant suprem aliat în Europa, acest … Citeşte mai mult

Poziția statelor emergente în raport cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene

Sistemul internaţional este caracterizat de dinamism, noutate şi fenomene ce se succed cu o repeziciune foarte mare. Fenomenul globalizării este principalul fenomen al lumii de astăzi. Paul Virilio spunea că sfârşitul geografiei este datorat globalizării. Un sat global nu va avea nevoie de hărţi şi delimitări fizice. Securitatea este un domeniu dinamic şi activ datorat heteroclităţii mediului internaţional de securitate. Un mediu care surprinde, uimeşte prin fiecare mişcare strategică, mutaţii geopolitice de multe ori greu de preconizat.

Fondarea Uniunii Europene și evoluția tratatelor comunității europene

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii.

Articles published according to the current editorial policy