Sfetcu, Nicolae (2024), Noul management public în industria transporturilor: revoluționarea eficienței și responsabilității, Cunoașterea Științifică, 4:1, DOI: 10.58679/CS16658, https://www.cunoasterea.ro/noul-management-public-in-industria-transporturilor-revolutionarea-eficientei-si-responsabilitatii/

The New Public Management in the Transport Industry: Revolutionizing Efficiency and Accountability

Abstract

In the contemporary landscape of public administration, significant changes have taken place, driven by the need for efficiency, transparency and increased citizen involvement. New public management is an approach to the management of public service organizations with the aim of improving efficiency and effectiveness in the provision of public services. This approach has been applied in various sectors, including the transport industry. In recent decades, the application of the principles of new public management has significantly transformed the way the transport industry operates. This essay explores the impact of new public management on the transport sector, focusing on its influence on efficiency, accountability and service delivery.

Keywords: the new public management, transport, transport industry, principles, characteristics, implementation, challenges

Rezumat

În peisajul contemporan al administrației publice, au avut loc schimbări semnificative, determinate de nevoia de eficiență, transparență și implicarea sporită a cetățenilor. Noul management public este o abordare a conducerii organizațiilor de servicii publice cu scopul de a îmbunătăți eficiența și eficacitatea în furnizarea de servicii publice. Această abordare a fost aplicată în diverse sectoare, inclusiv în industria transporturilor. În ultimele decenii, aplicarea principiilor noului management public a transformat semnificativ modul în care funcționează industria transporturilor. Acest eseu explorează impactul noului management public asupra sectorului transporturilor, concentrându-se pe influența acestuia asupra eficienței, responsabilității și furnizării de servicii.

Cuvinte cheie: noul management public, transporturi, industria transporturilor, principii, caracteristici, implementare, provocări

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 1, Martie 2025, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS16658
URL: https://www.cunoasterea.ro/noul-management-public-in-industria-transporturilor-revolutionarea-eficientei-si-responsabilitatii/
© 2024 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Noul management public în industria transporturilor: revoluționarea eficienței și responsabilității

Ing. fiz. Nicolae SFETCU[1], MPhil
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) , Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

Introducere

În peisajul contemporan al administrației publice, au avut loc schimbări semnificative, determinate de nevoia de eficiență, transparență și implicarea sporită a cetățenilor[1].

Noul management public (NPM) este o abordare a conducerii organizațiilor de servicii publice care este utilizată pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea în furnizarea de servicii publice. Această abordare a fost aplicată în diverse sectoare, inclusiv în industria transporturilor. Iată o privire de ansamblu asupra modului în care principiile NPM au influențat industria transporturilor, împreună cu referințe care să susțină discuția.

Industria transporturilor joacă un rol esențial în societățile moderne, facilitând circulația persoanelor și a mărfurilor esențiale pentru creșterea economică și coeziunea socială. În ultimele decenii, aplicarea principiilor noului management public (NPM) a transformat semnificativ modul în care funcționează această industrie.

Acest articol explorează impactul NPM asupra sectorului transporturilor, concentrându-se pe influența acestuia asupra eficienței, responsabilității și furnizării de servicii.

Noul management public

Noul management public (NPM) este un set de practici administrative, o doctrină de consultanță și un corp de teorie care a avut influență în reformele din sectorul public în diverse industrii, inclusiv în sectorul transporturilor. NPM pune accent pe eficiență, măsurarea rezultatelor, orientarea către clienți și adoptarea practicilor de management din sectorul privat în sectorul public.

Noul Management Public a apărut ca răspuns la ineficiențele percepute în modelele tradiționale de guvernare birocratică. El pune accent pe mecanismele asemănătoare pieței din sectorul public, având ca scop sporirea eficienței, responsabilitatea și orientarea către clienți. Principiile NPM includ descentralizarea, măsurarea performanței, concurența și accentul pe rezultate mai degrabă decât pe intrări.

Administrația publică tradițională a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, a atins apogeul după 1945[2], și s-a încheiat în aproximativ 100 de ani, în timp. Obiectivele au fost stabilite de oficiali aleși și apoi rafinate de experți tehnici[3].  Elementele cheie ale administrației publice tradiționale[4]:

• Respectarea procedurilor standardizate
• Separarea gândirii și acțiunii
• Separarea formulării și implementării politicii
• Dihotomie politică și administrativă
• Guvernul preia controlul asupra produsului public

Când administrația publică tradițională nu a mai reușit să corespundă managementului guvernamental, țările dezvoltate au recurs la o nouă paradigmă denumită „noul management public”, apelând la o teorie denumită ”guvernul antreprenorial” propusă de Osborne și Gaebler în „Reinventarea Guvernului”[5].

Noul management public (NPM) a apărut la sfârșitul secolului al XX-lea ca o schimbare de paradigmă de la modelele birocratice tradiționale la o abordare mai orientată spre piață[6]. Înrădăcinată în principiile de eficiență, eficacitate și responsabilitate, NPM pledează pentru adoptarea practicilor de management din sectorul privat în sectorul public[7].

Noul Management Public a devenit abordarea dominantă a administrației publice în anii 1980 și 1990, apărând ca o alternativă la eșecurile administrației publice tradiționale, bazându-se pe principiile pieței și raționalitatea economică[8]. Managerii publici sunt asimilați cu „antreprenorii”.

Elementele specifice ale noului management public[9]:

• Sarcina guvernului este de a conduce
• Mecanismul concurenței
• Performanța posturilor
• Servicii centrate pe „client”
• Nevoile clienților primează față de birocrație
• Descentralizarea guvernamentală
• Management în stilul pieței

Caracteristicile cheie ale NPM includ:

Descentralizare: Delegarea autorității către nivelurile inferioare ale guvernului sau agențiilor independente pentru a stimula flexibilitatea și receptivitatea[10].

Măsurarea performanței: Implementarea unor metrici de performanță pentru a evalua și îmbunătăți furnizarea de servicii[11].

Concurență: Introducerea unor mecanisme competitive în cadrul serviciilor publice pentru creșterea calității și reducerea costurilor[12].

Orientarea către client: Privind cetățenii ca niște clienți și prioritizarea nevoilor și satisfacției acestora[13].

NPM a influențat semnificativ administrația publică prin promovarea unei culturi a managementului orientat către rezultate, care încurajează inovația și se concentrează pe calitatea serviciilor[14]. Cu toate acestea, s-a confruntat și cu critici pentru că acordă prioritate eficienței în detrimentul echității și ar putea submina etosul serviciului public[15].

Principiile fundamentale ale noului management public depind de media electronică:

Responsabilitate și transparență: Unul dintre principiile fundamentale ale noului management public este responsabilitatea, prin care instituțiile publice sunt considerate responsabile pentru acțiunile și deciziile lor. Media electronică joacă un rol crucial în a răspunde oficialilor guvernamentali și instituțiilor, oferind o platformă pentru controlul activităților lor. Prin jurnalismul de investigație, rețelele sociale și forumurile online, media electronică dezvăluie corupția, ineficiența și malpraxis din sectorul public. Această transparență încurajează încrederea între cetățeni și guvern, consolidând principiile guvernanței democratice.

Implicarea cetățenilor: Guvernarea democratică pune accent pe participarea cetățenilor la procesele de luare a deciziilor. Media electronică servește drept punte între cetățeni și factorii de decizie, facilitând dialogul și implicarea. Platforme precum rețelele de socializare, petițiile online și site-urile web interactive le permit cetățenilor să-și exprime opiniile, să contribuie cu idei și să discute pe diverse probleme de politică. Această implicare sporită a cetățenilor conduce la un proces decizional mai informat și asigură că politicile publice reflectă nevoile și preferințele populației.

Eficiență și inovare: Noul management public pledează pentru furnizarea eficientă a serviciilor publice. Media electronică contribuie la acest obiectiv prin eficientizarea canalelor de comunicare, reducerea birocrației și promovarea inovației în furnizarea de servicii. Platformele online permit guvernelor să difuzeze informații, să colecteze feedback și să furnizeze servicii în timp util și rentabil. În plus, tehnologiile digitale, cum ar fi analiza datelor și inteligența artificială, îmbunătățesc eficiența guvernului prin optimizarea alocării resurselor, anticiparea nevoilor publice și îmbunătățirea calității serviciilor.

Îmbunătățirea valorilor democratice: Media electronică joacă un rol esențial în promovarea valorilor democratice, cum ar fi libertatea de exprimare, transparența și statul de drept. Prin jurnalismul online, jurnalismul cetățenesc și activismul digital, media electronică promovează un mediu în care pot fi auzite voci diverse și opiniile divergente pot fi exprimate fără teama de represalii. Trăgând guvernele la răspundere și susținând reforme democratice, media electronică contribuie la consolidarea instituțiilor democratice și la protejarea libertăților civile.

Termenul a fost inventat la sfârșitul anilor 1980 de Christopher Hood, pentru a desemna un accent nou (sau reînnoit) asupra importanței managementului și „inginerii de producție” în furnizarea de servicii publice[16]. Termenul exprimă ideea că fluxul cumulativ de decizii de politică din ultimii douăzeci de ani a echivalat cu o schimbare substanțială în guvernanța și managementul „sectorului de stat”[17].

Noul management public a fost folosit din anii 1980 ca parte a unui efort de a face serviciul public mai apropiat de abordarea în afaceri și de a-și îmbunătăți eficiența prin utilizarea de modele de management din sectorul privat[18]. Reformele fiecărei țări s-au concentrat pe domenii specifice[19]. Reformele NPM s-au concentrat adesea pe „centralitatea cetățenilor care au fost destinatarii serviciilor sau clienții sectorului public”[20]. Temele principale au fost „controlul financiar, raportul calitate-preț, creșterea eficienței…, identificarea și stabilirea de obiective și monitorizarea continuă a performanței, predarea… puterii managerilor superiori” [21]. Performanța a fost evaluată prin audituri, benchmark-uri și evaluări ale performanței.

NPM a fost folosit la început în țările anglo-saxone, și apoi extins în întreaga lume pentru participarea la o economie globalizată. NPM este asociat în special cu cele mai industrializate națiuni OCDE, luând ca model lumea corporativă sau de afaceri pentru aplicare în sectorul public și în contextul administrației publice. În NPM, cetățenii sunt priviți ca fiind „clienți”, iar funcționarii publici ca manageri publici. Abordarea NPM este în contrast cu modelul tradițional de administrație publică, ghidat de reglementări, legislație și proceduri administrative. „Managerii publici în cadrul noilor reforme ale managementului public pot oferi o gamă de opțiuni dintre care clienții pot alege, inclusiv dreptul de a renunța complet la sistemul de furnizare a serviciilor”[22].

NPM a fost acceptat ca „standardul de aur pentru reforma administrativă”[23] în anii 1990. Principiile sale de bază au fost descrise de Christopher Hood în 1991[24]:

• standarde de performanță: pentru clarificarea obiectivelor
• controale de ieșire: prin „trecerea de la utilizarea controalelor de intrare și a procedurilor birocratice la reguli care se bazează pe controalele rezultatelor măsurate prin indicatori cantitativi de performanță”[25]
• descentralizare: un cadru descentralizat printr-o adaptare specifică situațiilor
• competiție: promovarea concurența în sectorul public
• management: contracte de muncă pe termen scurt, planuri comerciale, declarații de misiune
• reducerea costurilor: menținerea costurilor scăzute și a eficienței ridicate.

Implementarea NPM în industria transporturilor

Elementele de guvernare ale sistemelor de transport public pot modela rezultatele performanței, permițând sau împiedicând diferite obiective politice atașate de mobilitate, cum ar fi accesibilitatea, eficiența costurilor și durabilitatea. Aceste idei datează cel puțin din secolul al XIX-lea[26], dar s-au dezvoltat în deceniile mai recente, după dereglementarea sistematică din Regatul Unit în anii 1980 și introducerea a numeroase reforme de reglementare în sector care vizează o mai mare eficiență a costurilor[27]. Introducerea sau reforma politicilor și cadrelor de reglementare poate afecta performanța, măsurată prin intermediul unor indicatori precum emisiile, costurile operaționale, numărul de călători și nivelurile de împărțire modală.

Sectorul transporturilor, caracterizat istoric de monopoluri de stat și procese birocratice, a îmbrățișat NPM pentru a îmbunătăți furnizarea de servicii și eficiența operațională. O aplicație semnificativă a fost introducerea măsurilor de privatizare și dereglementare. Privatizarea entităților de transport deținute de stat a injectat concurență, ceea ce a condus la îmbunătățirea calității serviciilor și a eficienței costurilor. Dereglementarea a permis o mai mare flexibilitate în stabilirea prețurilor, gestionarea rutelor și inovare, încurajând un mediu de piață mai dinamic.

Eficiență sporită și furnizare de servicii

Accentul NPM pe eficiență a determinat operatorii de transport și autoritățile să adopte structuri de management mai slabe și mai receptive. Măsurile de performanță, cum ar fi performanța la timp, nivelurile de satisfacție a clienților și sustenabilitatea financiară au devenit esențiale pentru procesele de luare a deciziilor. De exemplu, parteneriatele public-privat (PPP) în construcția și exploatarea infrastructurii de transport au accelerat livrarea proiectelor, valorificând în același timp expertiza și finanțarea sectorului privat.

Responsabilitate și transparență

Responsabilitatea, un alt principiu de bază al NPM, a fost consolidată printr-o transparență sporită și raportarea performanței. Organizațiile de transport sunt acum responsabile în fața părților interesate, inclusiv în fața pasagerilor, contribuabililor și organismelor de reglementare. Această responsabilitate încurajează o cultură a receptivității și a îmbunătățirii continue, asigurând că resursele sunt alocate eficient și serviciile răspund așteptărilor publicului.

Principiile NPM în industria transporturilor

Descentralizare și autonomie: Descentralizarea autorității de la guvernele centrale către autoritățile locale și agențiile publice, acordându-le o mai mare autonomie. Această abordare permite luarea deciziilor mai localizate, care pot răspunde mai mult la nevoi și condiții specifice.

Prin descentralizarea controlului, agențiile locale de transport pot lua decizii care răspund mai mult la nevoile locale. Acest lucru poate duce la servicii de transport mai adaptate, care răspund mai bine nevoilor populațiilor locale.

Exemplu: Descentralizarea managementului transportului în Regatul Unit, unde organismele regionale de transport precum Transport for London (TfL) au un control semnificativ asupra transportului public în jurisdicțiile lor[28].

Măsurarea și managementul performanței: Introducerea indicatorilor de performanță pentru a măsura eficiența și eficacitatea serviciilor de transport. Măsurile de performanță ajută la evaluarea calității serviciului, a performanței financiare și a satisfacției utilizatorilor.

NPM pune accent pe managementul orientat către rezultate. În industria transporturilor, indicatorii de performanță pot include punctualitatea, înregistrările de siguranță, satisfacția clienților și eficiența costurilor. Instituțiile ar putea folosi aceste valori pentru a lua decizii sau pentru a trage la răspundere contractanții.

Exemplu: Utilizarea indicatorilor cheie de performanță (KPI) în sistemele de transport public pentru a monitoriza performanța la timp, satisfacția clienților și sustenabilitatea financiară[29].

Orientarea către piață și concurență: Introducerea de mecanisme competitive, cum ar fi externalizarea și parteneriatele public-privat (PPP) pentru a îmbunătăți furnizarea de servicii. Aceasta implică adesea contractarea de servicii către operatori privați în conformitate cu criterii stricte de performanță.

NPM încurajează adoptarea practicilor de management din sectorul privat în sectorul public. În transport, acest lucru se traduce prin privatizarea sau externalizarea serviciilor precum serviciile de transport cu autobuzul, calea ferată sau aerian pentru a îmbunătăți concurența și eficiența[30].

Exemplu: francizarea serviciilor feroviare în Regatul Unit, unde companiile private operează servicii feroviare în baza unor contracte care includ obiective de performanță stabilite de guvern[31].

Orientarea către client și calitatea serviciilor: Sublinierea importanței serviciului și satisfacției clienților în transportul public. Aceasta include îmbunătățiri ale fiabilității serviciului, curățeniei, siguranței și sistemelor de informații ale utilizatorilor.

În cadrul NPM, există un accent puternic pe utilizatorul serviciilor publice ca și client. Pentru transport, aceasta înseamnă concentrarea pe îmbunătățirea experienței pasagerilor printr-o calitate mai bună a serviciilor, fiabilitate și servicii generale pentru clienți.

Exemplu: Implementarea sondajelor de satisfacție a clienților și a mecanismelor de feedback pentru a îmbunătăți continuu calitatea serviciilor în diverse sisteme de transport public din întreaga lume[32].

Management financiar și eficiența costurilor: Adoptarea practicilor de management financiar din sectorul privat pentru a îmbunătăți eficiența costurilor. Aceasta include managementul bugetului, controlul costurilor și strategiile de generare a veniturilor[33].

Exemplu: introducerea sistemelor electronice de emitere a biletelor, cum ar fi cardul Oyster în Londra, care reduce evaziunea tarifelor și îmbunătățește eficiența colectării veniturilor[34].

Studii de caz și academice

Studii de caz

Privatizarea British Rail

Privatizarea British Rail în anii 1990 este un exemplu proeminent de NPM. Acesta a avut ca scop creșterea eficienței și investițiilor în sector. Cu toate acestea, opiniile cu privire la succesul său sunt mixte, unii indicând serviciul îmbunătățit, iar alții criticând tarifele crescute și fragmentarea[35].

Parteneriate public-private (PPP)

PPP-urile sunt adesea folosite în transport pentru a mobiliza investițiile și expertiza sectorului privat. De exemplu, multe țări folosesc PPP-uri pentru a dezvolta și gestiona rețele rutiere, aeroporturi și porturi maritime. Studiile sugerează că, deși PPP-urile pot duce la inovare și eficiență, ele necesită, de asemenea, cadre de reglementare puternice pentru a garanta că interesul public este protejat[36].

Contracte bazate pe performanță în Australia

În Australia, contractele bazate pe performanță sunt utilizate pe scară largă în sectorul transporturilor. Aceste contracte leagă plățile de rezultate specifice de performanță, aliniind stimulentele contractorilor cu obiectivele sectorului public[37].

Referințe Academice

Aceste referințe oferă o înțelegere detaliată a modului în care principiile NPM au fost aplicate în industria transporturilor, evidențiind atât succesele, cât și domeniile de îngrijorare.

Hood, C. (1991), în „A Public Management for All Seasons?”[38], conturează principiile de bază ale NPM.

”Apariția „noului management public” (denumit în continuare NPM) în ultimii 15 ani este una dintre cele mai izbitoare tendințe internaționale în administrația publică… În linii mari, NPM presupune o cultură a onestității în serviciul public așa cum este dată. Rețetele sale au eliminat într-o oarecare măsură dispozitivele instituite pentru a asigura onestitatea și neutralitatea în serviciul public în trecut (salarii fixe, reguli de procedură, permanența mandatului, restricții asupra puterii de conducere de linie, linii clare de divizare între sectorul public și cel privat) . Măsura în care NPM este probabil să inducă coroziune în ceea ce privește astfel de valori tradiționale rămâne de testat.” [39]

Pollitt, C., & Bouckaert, G. (2004), în „Public Management Reform: A Comparative Analysis – New Public Management, Governance, and the Neo-Weberian State”[40], discută despre implementarea reformelor NPM în diferite țări și sectoare, inclusiv transportul.

„Împuternicirea clienților este o temă care a fost în repetate rânduri pe buzele politicienilor aplecați spre reformă, în special în țările anglo-saxone… Birocrația modernizată trebuie să fie o „organizație care ascultă”: statul trebuie să fie prieten și partener, nu un profesor sever… Politicile optime vor apărea (sau vor fi „co-produse”) din rețelele orizontale ale părților interesate participante. Astfel, tema împuternicirii/participării apare în toate cele trei modele ale noastre și are multe aspecte și unghiuri diferite” [41]

Hodge, G. A., & Greve, C. (2007), în „The Challenge of Public-Private Partnerships: Learning from International Experience”[42], analizează complexitățile și rezultatele PPP-urilor în diverse industrii, inclusiv transportul.

”În ciuda popularității crescânde pe tot globul și în ciuda faptului că guvernul a încheiat contracte cu sectorul privat de secole, puțini oameni sunt astăzi de acord cu privire la ce este un PPP modern… Fenomenul PPP a crescut cu siguranță. Dintr-o temă istorică recurentă, dar foarte mult o chestiune de politică publică de fundal, ea a evoluat pentru a deveni un principiu politic central și pentru unele guverne, aproape obsesiv, care îi angajează pe cetățeni timp de decenii prin aranjamente juridice din ce în ce mai complexe și tehnice.” [43]

Impactul NMP asupra industriei transporturilor

Reformele NMP, având ca scop eficiența și eficacitatea rezultatelor, depind de contextul administrativ, politic și politicile prin care au fost implementate acele reforme. [44]

Eficiență îmbunătățită: Multe agenții de transport au raportat o eficiență operațională crescută și economii de costuri datorită practicilor NPM. Prin adoptarea practicilor din sectorul privat, sistemele de transport public pot realiza o mai bună utilizare a resurselor și un management financiar.

Calitatea îmbunătățită a serviciilor: Accentul pus pe serviciul clienților a condus la îmbunătățiri ale calității serviciilor de transport, cu o mai bună fiabilitate, curățenie și sisteme de informații ale utilizatorilor. dintre îmbunătățirile notabile .

O mai mare responsabilitate și transparență: Utilizarea indicatorilor de performanță și a mecanismelor de raportare a sporit responsabilitatea agențiilor de transport. Această transparență ajută la o mai bună guvernare și supraveghere.

Provocări și critici

În ciuda beneficiilor sale, NPM în sectorul transporturilor s-a confruntat cu critici privind accentuarea eficienței în detrimentul echității și valorii publice. Criticii susțin că accentul pe măsurile de reducere a costurilor și motivele de profit poate compromite standardele de siguranță și accesibilitatea, în special în zonele rurale sau deservite. În plus, fragmentarea cauzată de privatizare și dereglementare poate duce la provocări de coordonare și la niveluri inconsecvente de servicii între regiuni. Au fost ridicate probleme precum excluderea serviciilor necesare din punct de vedere social, dar mai puțin profitabile, și complexitatea gestionării PPP-urilor.

Criticile „noului management public” au inclus rolul diferit în funcție de public[45], utilizarea teoriei doar de unele țări[46], și lipsa de baze teoretice reale și riguroase[47].

Criticii NPM afirmă că sunt linii neclare între elaborarea politicilor și furnizarea de servicii, scăzând capacitatea cetățenilor de a alege în mod eficient serviciile guvernamentale adecvate de care au nevoie: „Noțiunea de alegere este esențială pentru conceptul economic al unui client. În general, în guvern, există puține opțiuni, sau chiar deloc.”[48] De asemenea, NPM pune sub semnul întrebării integritatea și conformitatea managerilor: „Guvernul trebuie să fie responsabil în fața interesului public mai larg, nu numai în fața clienților sau consumatorilor imediati individuali [de servicii guvernamentale]” [49] Astfel, mulți cercetători cred că NPM a ajuns la apogeul său, printre altele și datorită erei digitale și noii importanțe a tehnologiei. NPM ar mai fi în creștere doar în țările care sunt mai puțin industrializate[50].

Conform lui Dunleavy, NPM este un fenomen cu două niveluri[51]: o teorie a schimbării manageriale bazată pe importarea în sectorul public a conceptelor centrale din practicile de afaceri, și teoria influențată de alegerile publice. Temele principale ale NPM s-au concentrat pe dezagregare (divizarea ierarhiilor mari din sectorul public)[52], concurență (separarea cumpărătorului/furnizorului în structurile publice), și incentivare (recompensarea performanței managerilor) [53].

Direcții viitoare

Privind în perspectivă, evoluția NPM în industria transporturilor va continua probabil să evolueze. Inovațiile precum digitalizarea, tehnologiile inteligente și practicile durabile vor modela politicile și strategiile operaționale viitoare. Guvernele și autoritățile de transport vor trebui să găsească un echilibru între încurajarea concurenței și asigurarea accesului universal, în special în zonele în care forțele pieței singure ar putea să nu fie suficiente.

Critica lui Robert Denhardt, care a propus teoria „Noului serviciu public”, a atins următoarele aspecte[54]: a) NPM ar trebui să servească cetățenii mai degrabă decât clienții, b) interesul public a fost un scop mai degrabă decât un produs secundar, c) acordarea unei mai mari importanțe cetățeniei, d) necesitatea unei gândiri strategice și acțiune democrată, e) responsabilitate mare, f) serviciu, nu direcționare, g) axarea excesivă pe productivitate.

O alternativă ar fi guvernanța erei digitale (DEG), centrată pe informație și tehnologie[55]. În țările cu o tehnologie adecvată, NPM nu mai poate concura foarte bine cu DEG. A. M. Omar a provocat DEG prin integrarea abordării guvernării cu tehnologia rețelelor sociale, oferind baza teoretică și practică necesară prin aplicarea efectivă a social media în procesul de guvernare[56].

Concluzie

NPM a influențat în mod semnificativ administrația publică prin promovarea unei culturi a managementului orientat către rezultate, încurajând inovația și concentrându-se pe calitatea serviciilor. Cu toate acestea, s-a confruntat și cu critici pentru că acordă prioritate eficienței în detrimentul echității și ar putea submina etosul serviciului public.

NPM a influențat semnificativ industria transporturilor prin introducerea practicilor sectorului privat în managementul transportului public. Deși a condus la îmbunătățiri notabile ale eficienței și calității serviciilor, este esențial să echilibrăm aceste câștiguri cu considerente de echitate și valoare publică pentru a asigura servicii de transport cuprinzătoare și incluzive.

În esență, NPM s-a dovedit a fi un instrument puternic în alinierea practicilor sectorului public cu principiile bazate pe piață, sporind în cele din urmă calitatea și accesibilitatea serviciilor de transport în epoca modernă.

În concluzie, noul management public a remodelat în mod semnificativ industria transporturilor prin promovarea eficienței, a răspunderii și a inovației. Prin privatizare, dereglementare și management bazat pe performanță, NPM a deblocat noi potențiale pentru îmbunătățirea serviciilor și creșterea economică. Deși rămân provocări, în special în asigurarea echității și siguranței, evoluția continuă a NPM promite să conducă la progrese continue în sectorul transporturilor, de care beneficiază societățile din întreaga lume.

Bibliografie

• Alford, John, și Owen Hughes. „Public Value Pragmatism as the Next Phase of Public Management”. The American Review of Public Administration 38, nr. 2 (iunie 2008): 130–48. https://doi.org/10.1177/0275074008314203.
• Barzelay, Michael. The New Public Management: Improving Research and Policy Dialogue. University of California Press, 2001.
• Blythe, P. T. „Improving public transport ticketing through smart cards”. Proceedings of the Institution of Civil Engineers – Municipal Engineer 157, nr. 1 (martie 2004): 47–54. https://doi.org/10.1680/muen.2004.157.1.47.
• Broadbent, Jane, și Richard Laughlin. „Public private partnerships: an introduction”. Accounting, Auditing & Accountability Journal 16, nr. 3 (1 ianuarie 2003): 332–41. https://doi.org/10.1108/09513570310482282.
• Chadwick, Edwin. „Results of different principles of legislation and administration in Europe; of competition for the field, as compared with competition within the field of service”. Journal of the Royal Statistical Society of London, nr. 22 (1859).
• Daraio, Cinzia, Marco Diana, Flavia Di Costa, Claudio Leporelli, Giorgio Matteucci, și Alberto Nastasi. „Efficiency and effectiveness in the urban public transport sector: A critical review with directions for future research”. European Journal of Operational Research 248, nr. 1 (1 ianuarie 2016): 1–20. https://doi.org/10.1016/j.ejor.2015.05.059.
• Dawson, Sandra, și Charlotte Dargie. „New Public Management: An Assessment and Evaluation with Special Reference to UK Health”. Public Management: An International Journal of Research and Theory 1, nr. 4 (ianuarie 1999): 459–81. https://doi.org/10.1080/14719039900000021.
• Denhardt, Janet V., și Robert B. Denhardt. „The New Public Service: Serving, Not Steering”. Routledge & CRC Press, 2015. https://www.routledge.com/The-New-Public-Service-Serving-Not-Steering/Denhardt-Denhardt/p/book/9781138891258.
• Dunleavy, Patrick. „The Globalization of Public Services Production: Can Government be «Best in World»?” Public Policy and Administration 9 (1 iunie 1994): 36–64. https://doi.org/10.1177/095207679400900204.
• Dunleavy, Patrick, Helen Margetts, Simon Bastow, și Jane Tinkler. „New Public Management Is Dead—Long Live Digital-Era Governance”. Journal of Public Administration Research and Theory 16, nr. 3 (1 iulie 2006): 467–94. https://doi.org/10.1093/jopart/mui057.
• Farazmand, Ali, și Jack Pinkowski, ed. Handbook of Globalization, Governance, and Public Administration. New York: Routledge, 2006. https://doi.org/10.1201/b13629.
• Fonseca, Filipa, Sofia Pinto, și Carlos Brito. „Service Quality and Customer Satisfaction in Public Transports”. International Journal for Quality Research 4 (1 ianuarie 2010): 125–30.
• Frederickson, H., Kevin Smith, Christopher Larimer, și Michael Licari. The public administration theory primer, third edition. The Public Administration Theory Primer, Third Edition, 2018. https://doi.org/10.4324/9780429494369.
• Grantham, Andrew. „How Networks Explain Unintended Policy Implementation Outcomes: The Case of UK Rail Privatization”. Public Administration 79, nr. 4 (2001): 851–70. https://doi.org/10.1111/1467-9299.00283.
• Hodge, Graeme, și Carsten Greve. The Challenge of Public-Private Partnerships: Learning from International Experience. Edward Elgar Publishing, 2005. https://research.cbs.dk/en/publications/the-challenge-of-public-private-partnerships-learning-from-intern.
• Hood, Christopher. „A Public Management for All Seasons?” Public Administration 69, nr. 1 (1991): 3–19. https://doi.org/10.1111/j.1467-9299.1991.tb00779.x.
• Kaboolian, Linda. „The New Public Management: Challenging the Boundaries of the Management vs. Administration Debate”. Public Administration Review 58, nr. 3 (1998): 189–93. https://doi.org/10.2307/976558.
• Kaparias, I., M. Bell, A. Gal-Tzur, O. Komar, Carlo G. Prato, L. Tartakovsky, B. Aronov, et al. „Key Performance Indicators for traffic management and Intelligent Transport Systems Deliverable”, 2011. https://www.semanticscholar.org/paper/Key-Performance-Indicators-for-traffic-management-Kaparias-Bell/54538f8cf18c169d139390d09309adf4fdf8b4f7.
• Kickert, Walter J.M. „Public Governance in the Netherlands: An Alternative to Anglo-American ‘Managerialism’”. Public Administration 75, nr. 4 (1997): 731–52. https://doi.org/10.1111/1467-9299.00084.
• Lapuente, Victor, și Steven Van de Walle. „The Effects of New Public Management on the Quality of Public Services”. Governance 33, nr. 3 (2020): 461–75. https://doi.org/10.1111/gove.12502.
• Molander, Sofia, Markus Fellesson, Margareta Friman, și Per Skålén. „Market Orientation in Public Transport Research—A Review”. Transport Reviews 32 (1 martie 2012): 155–80. https://doi.org/10.1080/01441647.2011.633248.
• Morisson, Arnault, și Mathieu Doussineau. „Regional Innovation Governance and Place-Based Policies: Design, Implementation and Implications”. Regional Studies, Regional Science, 1 ianuarie 2019. https://rsa.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/21681376.2019.1578257.
• MSG Content Team. „New Public Management Model”, 2024. https://www.managementstudyguide.com/new-public-management.htm.
• Omar, Abdul Malik. „Digital Era Governance and Social Media: The Case of Information Department Brunei”. Ediție de Vasaki Ponnusamy, Khalid Rafique, și Noor Zaman, 2020, 19–35. https://doi.org/10.4018/978-1-7998-1851-9.ch002.
• Osborne, David, și Ted A. Gaebler. Reinventing Government: How The Entrepreneurial Spirit Is Transforming The Public Sector. Basic Books, 1992.
• Pike, Andy, Mike Coombes, Louise Kempton, Danny Mackinnon, și Peter O’Brien. „Decentralising governance in England”. Town and country planning: the quarterly review of the Town and Country Planning Association 89 (4 decembrie 2020): 409–16.
• Pollitt, Christopher, și Geert Bouckaert. Public Management Reform: A Comparative Analysis – New Public Management, Governance, and the Neo-Weberian State. OUP Oxford, 2011.
• Preston, John, Gerard Whelan, Chris Nash, și Mark Wardman. „The Franchising of Passenger Rail Services in Britain”. International Review of Applied Economics 14, nr. 1 (1 ianuarie 2000): 99–112. https://doi.org/10.1080/026921700101506.
• Schedler, K., și Isabella Proeller. „The New Public Management : A Perspective from Mainland Europe”, 2002. https://www.semanticscholar.org/paper/The-new-public-management-%3A-a-perspective-from-Schedler-Proeller/aedcb28959c721c2823a86c19def132d727e5310.
• Waldo, Dwight. The Administrative State: A Study of the Political Theory of American Public Administration. New York: Routledge, 2017. https://doi.org/10.4324/9781315130859.
• Wirahadikusumah, Reini, Betty Susanti, Vaughan Coffey, și Charles Adighibe. „Performance-based Contracting for Roads – Experiences of Australia and Indonesia”. Procedia Engineering, Civil Engineering Innovation for a Sustainable, 125 (1 ianuarie 2015): 5–11. https://doi.org/10.1016/j.proeng.2015.11.002.
• Wolf, Charles. „A Theory of Nonmarket Failure: Framework for Implementation Analysis”. The Journal of Law and Economics 22, nr. 1 (aprilie 1979): 107–39. https://doi.org/10.1086/466935.
• Wong, Yale Z., și David A. Hensher. „The Thredbo Story: A Journey of Competition and Ownership in Land Passenger Transport”. Research in Transportation Economics 69, nr. C (2018): 9–22.
• Xu, Runya, Qigui Sun, și Wei Si. „The Third Wave of Public Administration: The New Public Governance”. Canadian Social Science 11, nr. 7 (26 iulie 2015): 11–21. https://doi.org/10.3968/%x.
• Yamamoto, Hiromi. „New Public Management – Japan’s Practice”, 2003. https://www.semanticscholar.org/paper/New-Public-Management-Japan%27s-Practice-Yamamoto/b74b768decde6cfdc0ed372f5173e31479bf9244.

Note

[1] Alford și Hughes, „Public Value Pragmatism as the Next Phase of Public Management”.

[2] Waldo, The Administrative State.

[3] Wolf, „A Theory of Nonmarket Failure”.

[4] Xu, Sun, și Si, „The Third Wave of Public Administration”.

[5] Osborne și Gaebler, Reinventing Government.

[6] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[7] Pollitt și Bouckaert, Public Management Reform.

[8] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[9] Xu, Sun, și Si, „The Third Wave of Public Administration”.

[10] Dunleavy et al., „New Public Management Is Dead—Long Live Digital-Era Governance”.

[11] Osborne și Gaebler, Reinventing Government.

[12] Pollitt și Bouckaert, Public Management Reform.

[13] Osborne și Gaebler, Reinventing Government.

[14] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[15] Alford și Hughes, „Public Value Pragmatism as the Next Phase of Public Management”.

[16] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[17] Morisson și Doussineau, „Regional Innovation Governance and Place-Based Policies”.

[18] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[19] Schedler și Proeller, „The New Public Management”.

[20] MSG Content Team, „New Public Management Model”.

[21] MSG Content Team.

[22] Kaboolian, „The New Public Management”.

[23] Farazmand și Pinkowski, Handbook of Globalization, Governance, and Public Administration.

[24] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[25] Yamamoto, „New Public Management – Japan’s Practice”.

[26] Chadwick, „Results of different principles of legislation and administration in Europe; of competition for the field, as compared with competition within the field of service”.

[27] Wong și Hensher, „The Thredbo Story”.

[28] Pike et al., „Decentralising governance in England”.

[29] Kaparias et al., „Key Performance Indicators for traffic management and Intelligent Transport Systems Deliverable”.

[30] Molander et al., „Market Orientation in Public Transport Research—A Review”.

[31] Preston et al., „The Franchising of Passenger Rail Services in Britain”.

[32] Fonseca, Pinto, și Brito, „Service Quality and Customer Satisfaction in Public Transports”.

[33] Daraio et al., „Efficiency and effectiveness in the urban public transport sector”.

[34] Blythe, „Improving public transport ticketing through smart cards”.

[35] Grantham, „How Networks Explain Unintended Policy Implementation Outcomes”.

[36] Broadbent și Laughlin, „Public private partnerships”.

[37] Wirahadikusumah et al., „Performance-based Contracting for Roads – Experiences of Australia and Indonesia”.

[38] Hood, „A Public Management for All Seasons?”

[39] Hood.

[40] Pollitt și Bouckaert, Public Management Reform.

[41] Pollitt și Bouckaert.

[42] Hodge și Greve, The Challenge of Public-Private Partnerships.

[43] Hodge și Greve.

[44] Lapuente și Van de Walle, „The Effects of New Public Management on the Quality of Public Services”.

[45] Dawson și Dargie, „New Public Management”.

[46] Kickert, „Public Governance in the Netherlands”.

[47] Frederickson et al., The public administration theory primer, third edition.

[48] Denhardt și Denhardt, „The New Public Service”.

[49] Denhardt și Denhardt.

[50] Dunleavy et al., „New Public Management Is Dead—Long Live Digital-Era Governance”.

[51] Dunleavy, „The Globalization of Public Services Production”.

[52] Barzelay, The New Public Management.

[53] Dunleavy, „The Globalization of Public Services Production”.

[54] Denhardt și Denhardt, „The New Public Service”.

[55] Dunleavy et al., „New Public Management Is Dead—Long Live Digital-Era Governance”.

[56] Omar, „Digital Era Governance and Social Media”.

Articol cu Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/).