Mareșalul Mustafa Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne

Alexandru Cristian

Cristian, Alexandru (2025), Mareșalul Mustafa Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne, Cunoașterea Științifică, 4:3, 100-105, https://www.cunoasterea.ro/maresalul-mustafa-kemal-attaturk-fauritorul-turciei-moderne/

Marshal Mustafa Kemal Atatürk – The Founder of Modern Turkey

Abstract

This article is a presentation of the social and political work of the great leader of modern Turkey, Marshal Mustafa Kemal. In this article we support the idea that Turkey reformed itself without a strong external stimulus. The first part of the article is represented by describing the personality of Mustafa Kemal, the second part refers strictly to the reforms implemented by the great leader.

Keywords: Turkey, Ottoman Empire, leader, history, reforms

Rezumat

Acest articol este prezentarea operei sociale și politice a marelui conducător al Turciei moderne, mareșalul Mustafa Kemal. În acest articol susținem ideea că Turcia s-a reformat singură fără un puternic stimul extern. Prima parte a articolul este reprezentată descrie personalitatea lui Mustafa Kemal a doua parte se referă strict la reformele implementare de marele conducător.

Cuvinte cheie: Turcia, Imperiul Otoman, lider, istorie, reforme

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 100-105
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/maresalul-mustafa-kemal-attaturk-fauritorul-turciei-moderne/
© 2025 Alexandru CRISTIAN. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Mareșalul Mustafa Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne

Alexandru CRISTIAN[1]
alexandrucristian87@yahoo.com

[1] Doctor, istoric și specialist in relații internaționale – Ministerul Apărării Naționale

Introducere

Orice mare putere se construieşte pe umerii unor personalităţi remarcabile înzestrate cu viziune şi ambiţie. Din ruinele Imperiului Otoman a apărut o personalitate care a catalizat toate energiile creatoare şi a făurit o nouă naţiune, liderul militar Mustafa Kemal, supranumit Atatürk, tatăl turcilor. Mustafa Kemal a vrut să construiască o societate laică care să fie fundamentul pentru un stat modern. Îndepărtarea de natura multinaţională a Imperiului a fost una dintre marile reuşite ale lui Atatürk.[1]

În opinia lui Friedman moştenirea turcă este o provocare uriaşă, tradiţia islamică şi mentalitatea imperială. Fondatorul Turciei moderne a ştiut să împletească aceste forţe pentru a modela viitorul destin al Turciei. Atatürk spunea că Turcia îşi cunoaşte limitele şi nu doreşte nici un centrimetru de pământ străin dar nu va renunţa la nici un centimentru din ceea ce este pământul turc.[2]

Mustafa Kemal a introdus un cadru de legi general ce a permis abrogarea califatului dar şi titlurilor nobiliare otomane, cel de bei şi de paşă.[3] Fără această rupere brutală de trecut, Atatürk nu putea fonda Turcia modernă. Reformele impuse au convertit societatea turcă dintr-o societatea ruptă din Evul Mediu într-o societatea modernă, laică cu valori occidentale.

Părintele Turciei moderne a întrevăzut că viitorul nu mai aparţine imperiilor ci statelor moderne care trebuie să se adapteze noilor timpuri ce vor veni. Fără autoritarismul şi fervoarea reformelor de la început, Turcia nu ar fi ajuns în prezent ceea ce este.

Personalitatea lui Mustafa Kemal este covârşitoare pentru destinul modern al Turciei. Tatăl turcilor a fost privit cu repulsie de către conservatori dar după rezultatele obţinute, un statut mărit pe plan internaţional, controlul asupra strâmtorilor, podişul anatolian în deplină stăpânire şi dobândirea unei părţi europene, toţi liderii s-au lăsat conduşi de geniul politic al lui Mustafa Kemal.

Mustafa Kemal deschide în istoria lumii un exemplu de transformare a unui stat arhaic, autarhic, opera sa reformatoare este comparată cu Japonia Erei Meiji, marea excepţie fiind că Turcia s-a reformat singură fără o voinţă externă.

1. Reformele lui Mustafa Kemal Atatürk

Evoluţia statelor în istorie nu este liniară. Un stat nu este o mare putere de-a lungul a mai multor secole sau decenii. Istoria ne-a arătat că evoluţia sa este ciclică, ne referim la istoria politică a lumii pentru că istoria descoperirilor ştiinţifice este o linie căreia nu-i vedem capătul. Marele imperiu otoman s-a dezintegrat la începutul secolului XX. Din el a mai rămas podişul Anatoliei şi o mică parte din Peninsula Balcanică, teritoriu cunoscut sub numele de Republica Turcia. Creatorul acestui stat este o uriaşă personalitate politică Mustafa Kemal. Din ruine şi din moştenirea feudală a pus bazele unui stat care în prezent deţine preşedinţia celor mai dezvoltate state din lume, G20.

A scrie şi a vorbi despre Turcia de astăzi fără a aminti de făuritorul Turciei moderne este o greşeală enormă. Reformele lui Kemal Atatürk ne arată progresul uriaş pe care urmaşul unui imperiu falimentar l-a realizat. Moştenitorii imperiilor care s-au destrămat după Primul Război Mondial au avut o istorie agitată plină de convulsii. Datorită reformelor cumpătate şi a echilibrului impus de Kemal Atatürk Turcia a avut o istorie relativ liniştită concentrată pe modernizare şi dezvoltare. Spunem relativ liniştită deoarece probleme interne şi externe apar în orice împrejurări istorice.

Republica Turcă s-a proclamat pe data de 29 octombrie 1923. Preşedinte al Turciei a devenit generalul Mustafa Kemal. Autoritatea acestuia a fost uriaşă, în timpul vieţii guvernarea sa nu a avut nici o opoziţie internă.

Supranumit făuritorul Turciei moderne, Mustafa Kemal a impus un cadru de legi care a abrogat importanţaţ religiei în stat, dreptul canonic religios, sistemul unic de educaţie reprezentat prin şcolile religioase şi califatul islamic.[4]

Tribunalele religioase au fost desfiinţate, legile islamice care ghidau viaţa socială au fost abrogate, poligamia a fost interzisă, au fost introduse legi mai permisive în ceea ce priveşte divorţul şi moştenirea. Mustafa Kemal a refuzat ca femeile să mai poarte văl islamic, a introdus obligativitatea căsătoriei civile.[5]

Reformele lui Mustafa Kemal s-au bazat pe şase principii generale denumite şi cele şase săgeti, republicanism, populism, etatism, secularism şi revoluţionism. Baza reformelor sale a fost viziunea seculară asupra statului şi naţionalismul. Kemal Atatürk a promovat un naţionalism agresiv, un turco-centrism care a dus o politică de refuz a drepturilor elementare ale kurzilor. Identitatea, limba şi cultura kurdă erau interzise. Ba mai mult denumiri de aşezări kurde, eponimele kurde au fost interzise şi turcizate. Pentru o mai bună organizare a societăţii turce Kemal Atatürk a introdus obligativitatea numelor de familie.[6]

Femeile au fost şi sunt un subiect delicat şi controversat în religia islamică. Dacă unii interpreţi ai Coranului le consideră importante, cei mai mulţi ignoră atributul femeilor. Kemal Atatürk este primul conducător islamic care a acordat un drept politic femeilor, dreptul de a vota şi de a fi alese. Dreptul de vot al femeilor a fost introdus în 1930, cu mult înaintea Franţei de exemplu.[7]

Marele om politic susţinea că statul turc trebuie rupt de trecutul său otoman şi de legile sale anacronice. Pentru a evolua un stat are nevoie de reforme profunde şi eficiente. Pentru Turcia Kemal Atatürk a fost un adevărat reformator, un vizionar care a întrevăzut importanţa ţării sale în viitorul istoriei lumii.

O bătălie intens dusă de Kemal Atatürk a fost obţinerea dreptului asupra Strâmtorilor de la Marea Neagră. Prin Convenţia de la Montreux din anul 1936, Turcia era deplina stăpână a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi putea hotărâ militarizarea sau nu a strâmtorilor. Conform convenţiei statul turc acorda dreptul unei nave de război de a trece prin strâmtori. Portavioanele nu aveau voie să intre în Marea Neagră iar un stat neriveran putea să trimită în Marea Neagră o singură navă de război pe o perioadă limitată, trei săptămâni.[8]

Concluzii

Planul de secularizare şi de modernizare al Turciei a cuprins şi reforme ce au avut un efect direct asupra vieţii turcilor. Introducerea calendarului gregorian, instaurarea duminicii ca zi de sărbătoare în loc de vineri a aliniat ţara la sistemul economic şi politic al Occidentului. Conceperea unui nou cod civil după model elveţian, a unui cod penal a modernizat justiţia arhaică care se ghida după legi nescrise. Introducerea alfabetului latin alături de purificarea limbii turce de termeni arabo-persani este o realizarea culturală uriaşă. Introducerea cadastrului şi a sistemului metric au permis adaptarea societăţii turce la noile cerinţe ale dezvoltării.[9]

Noul otomanism este o abordare a Turciei ca un revers al medaliei pentru că nu a fost primită în Uniunea Europeană. Prin refuzul primirii Turciei în Uniunea Europeană există riscul radicalizării acestei ţări şi crearea unei breşe periculoase în sud-estul Europei şi chiar exportatea fundamentalismului islamic în inima Europei datorită numeroasei populaţii turce din ţările europene.

Viitorul Turciei trebuie să fie în Uniunea Europeană şi să fie alături de Uniunea Europeană un generator de stabilitate şi democraţie. Impunerea noului otomanism ar ruina eforturile Turciei făcute de a se rupe de trecutul otoman şi de a pătrunde în civilizaţia occidentală.

Personalitatea lui Mustafa Kemal a fost providenţială pentru destinul şi viitorul Turciei. Fără implementarea acestor reforme Turcia nu putea merge pe calea modernizării şi a dezvoltării.

Bibliografie

Cărţi

Cristian Alexandru, Între Elefant, Urs şi Dragon-Spre o nouă arhitectură globală, Editura RAO, Bucureşti, 2014
Cristian Alexandru, Paradigme ale securității internaționale, Editura Militară, 2024.
Erickson J. Edward, Mustafa Kema-ATATŰRK, Editura Litera, Bucureşti, 2014

3.Filip Adrian , Puterea Navală- Componentă a geopoliticii maritime universale, Atlantism versus Eurasianism, Editura Sitech, Craiova, 2013

Friedman George, Ţinuturi de frontieră, O călătorie geopolitică în Eurasia, Editura RAO, Bucureşti, 2013

4.Güngör Güven şi Vasile Simileanu Vasile coordonatori, Turcia de la Kemal Atatürk la U.E., Editura TOPFORM, Bucureşti, 2014

Mayall V. Simone, Turkey: A thwarted ambition, Mc Nair Paper 56, National Defense University, Washington D.C, 1997

Articole în cărţi, reviste

Aparaschivei Sorin, Turcia- Mutaţii şi Tendinţe în rândul elitelor politico-militare, în volumul Turcia de la Kemal Atatürk la U.E., coordonatori Güven Güngör şi Vasile Simileanu, Editura TOPFORM, Bucureşti, 2014
Bacik Gokhan, Salur Sammas, Coup- Proofin in Turkey, în European Journal of Economic and Political Studies, nr.2, 2010, Fatih University, Istanbul , 2010

3.Buzăianu Alina, Turcia şi Uniunea Europeană: Despre o nesfârşită odiseea a integrării europene, în volumul Turcia de la Kemal Atatürk la U.E., coordonatori Güven Güngör şi Vasile Simileanu, Editura TOPFORM, Bucureşti, 2014

Dalay Galip, Dov Friedman Dov, The A.K.P. party and the evolution of turkishh political islam foreign policy, Insight Turkey, vol 15, nr. 2, 2013
Gourdon de Carpentier Come, Turkey: Nation or Empire, în volumul Turcia de la Kemal Atatürk la U.E., coordonatori Güven Güngör şi Vasile Simileanu, Editura TOPFORM, Bucureşti, 2014
Hashemi Abbas Seyed, The Ottoman Response to the Western Storm: Lesson for Neo-Ottomanism in Turkey, The Quarterly Journal of Political Studies of Islamic World, vol 2, 2014, Imam Khomeini International University, Qazvin, Iran
Nazare Vasile, Turcia putere regională cu ambiţii globale la Marea Neagră , în volumul Turcia de la Kemal Atatürk la U.E., coordonatori Güven Güngör şi Vasile Simileanu, Editura TOPFORM, Bucureşti, 2014
Schmid Dorothée, Turquie: La quête de surclassement , în RAMSES 2015-Le défi des emergent, sub coord. Thierry de Montbrial, Philippe Moreau Defarges, Editura DUNOD- I.F.R.R., Paris, 2014.

Surse bibliografice online

14.http://www.lse.ac.uk/IDEAS/publications/reports/pdf/SR007/introduction.pdf

Note

[1] George Friedman, Ţinuturi de frontieră, O călătorie geopolitică în Eurasia, Editura RAO, Bucureşti, 2013, p.73
[2] Simone V. Mayall, Turkey: A thwarted ambition, Mc Nair Paper 56, National Defense University, Washington D.C, 1997, p.40
[3] Edward, J. Erickson, Mustafa Kema-ATATŰRK, Editura Litera, Bucureşti, 2014, p.134
[4] Edward, J. Erickson,, op.cit., p. 30
[5] Ibidem , p. 32
[6] Ibidem, pp.132-133
[7] Ibidem, p. 134
[8] Convenţia de la Montreux http://www.globalsecurity.org/military/world/naval-arms-control-1936.htm, accesat la data de 25 februarie, ora 12.45
[9] Sorin Aparaschivei, op. cit, p. 17

Mareșalul Mustafa Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne

Marshal Mustafa Kemal Atatürk – The Founder of Modern Turkey

Abstract

Rezumat

Mareșalul Mustafa Kemal Atatürk – făuritorul Turciei moderne

Introducere

1. Reformele lui Mustafa Kemal Atatürk

Concluzii