Această sinteză-manifest nu a fost scrisă pentru a răspândi panică, pentru a transforma neliniștile prezentului într-o profeție inevitabilă a distrugerii sau pentru a adăuga încă o voce alarmistă corului de avertismente care, repetate fără măsură și fără soluții, riscă să obosească societatea și să o împingă spre resemnare, ci pentru a spune, cu luciditate, responsabilitate și respect față de adevăr.
București, 5 august 2026 – MultiMedia Publishing anunță dezvoltarea și implementarea, în cadrul celor patru reviste academice publicate de editură – Cunoașterea Științifică, Intelligence Info, IT & C și Index Academic – a unei infrastructuri informatice specializate care permite bazelor de date academice, motoarelor de căutare științifice, agregatoarelor și serviciilor internaționale de descoperire a informației să preia automat metadatele bibliografice ale articolelor publicate. Noua aplicație integrează mai multe dintre standardele și protocoalele utilizate pe scară largă în ecosistemul internațional al … Citeşte mai mult
Comunicarea își propune să analizeze prezența lui Nicolae Iorga în arhivele audio-radio, cu accent asupra fragmentului sonor păstrat din conferința radiofonică „Unități organice din viața statelor și a națiunilor”, difuzată la 24 martie 1939, în cadrul ciclului „Sfaturi pe întunerec”. Pornind de la documentele identificate în Arhiva Radio România și în materialele Radio România Cultural, studiul examinează valoarea vocii ca sursă istorică, formă de memorie culturală și instrument de transmitere a autorității intelectuale în spațiul public interbelic. Nicolae Iorga nu este cercetat aici doar ca istoric, om politic, publicist și profesor, ci și ca personalitate radiofonică, prezentă în procesul de formare a unei culturi naționale prin intermediul radioului. Comunicarea urmărește, de asemenea, relația dintre manuscris, conferință rostită, publicare în presă și conservare fonotecară, propunând o lectură arhivistică a radioului ca instituție a memoriei.
Știința contemporană se dezvoltă într-un context în care granițele tradiționale dintre discipline devin tot mai permeabile. Problemele majore ale societății nu mai pot fi înțelese exclusiv din perspectiva unei singure specializări: sănătatea implică biologie, psihologie și etică; evoluția societății presupune economie, sociologie, demografie și politică; transformările tehnologice modifică raporturile geopolitice; iar întrebările privind viața, moartea sau natura cunoașterii continuă să lege cercetarea științifică de reflecția filosofică. Numărul de față al revistei Cunoașterea Științifică reflectă în mod sugestiv această diversitate și, în același timp, această nevoie de convergență.
Articolul propune o reevaluare a destabilizărilor din sistemele complexe, depășind determinismul clasic newtonian care explică marile catastrofe doar prin șocuri externe proporționale.
Pe baza teoriei Criticității Autoorganizate (CAO), formulate în 1987 de Per Bak, Chao Tang și Kurt Wiesenfeld, se demonstrează că sistemele disipative deschise evoluează autonom către un punct critic. În această stare, orice perturbare minoră — o metaforică „ultimă boabă de nisip” — poate declanșa o avalanșă de proporții nelimitate, mărimea catastrofei depinzând de tensiunile interne acumulate, nu de amploarea factorului declanșator.
Interviul de referințe tradițional încă se prezintă drept un factor esențial în funcționarea bibliotecii ca un întreg, datorită acestuia bibliotecarii putând ajuta beneficiarii să găsească, să evalueze și ulterior să utilizeze resursele și informațiile într-un mod eficient. Obstacole pot surveni inevitabil în cadrul unui asemenea serviciu, bibliotecarii fiind astfel nevoiți să asigure un grad de stabilitate pentru anumiți factori, cum ar fi nevoile beneficiarilor, tipul de resurse oferite și disponibilitatea acestora precum și standarde de ordin etic.
