12 oct. 2022

Lansarea revistelor ”Cunoașterea Științifică”, ”Intelligence Info” și ”IT & C” în cadrul Salonului de carte POLEMOS

de | postat în: Media | 0

Lansarea revistelor ”Cunoașterea Științifică”, ”Intelligence Info” și ”IT & C” în cadrul Salonului de carte POLEMOS

Comunicat de presă

În peisajul media actual, există o zonă insuficient acoperită de publicații: cea a revistelor a căror abordare se situează între jurnalele științifice foarte stricte și contra cost, și magazinele de informații și știri. Este domeniul publicațiilor care își păstrează rigurozitatea științifică dar permite accesul gratuit autorilor mai puțin cunoscuți, a studenților, masteranzilor și doctoranzilor, dar și a profesioniștilor recunoscuți în domeniu. Publicații care oferă gratuit cititorilor săi informații de strictă actualitate din toate domeniile, pornind de la cunoașterea generală, zona intelligence atât de actuală în zilele noastre, și cea a tehnologiei informațiilor și comunicații.

Vineri 21 octombrie, ora 18.30, MultiMedia Publishing va lansa, în cadrul Salonului de carte ”POLEMOS – istorie, științe politice, securitate și apărare”, trei reviste : ”Cunoașterea Științifică” (https://www.cunoasterea.ro/), ”Intelligence Info” (https://www.intelligenceinfo.org/) și ”IT & C” (https://www.internetmobile.ro/).

Cele trei publicație apar trimestrial începând din septembrie 2022, intenționând să ajute la înțelegerea naturii globale a provocărilor actuale. Prin ele încercăm să promovăm un dialog între diverse perspective și experiențe, bazat pe cercetări originale asupra practicii și studiului domeniilor respective la nivel național, european și global.

Publicațiile permit cercetătorilor și practicienilor, atât din sectorul public cât și din cel privat, să-și împărtășească cunoștințele, ideile și abordarea cu privire la studiile specifice. Misiunea noastră este axată pe oferirea de șanse egale cadrelor universitare și practicienilor din domeniile specifice să discute și să provoace idei consacrate și emergente, să abordeze lacunele existente în cunoaștere prin promovarea noilor cunoștințe, și să modeleze evoluția cunoașterii dincolo de comunitățile tradiționale de cercetare.

La lansarea celor trei publicații vor vorbi Tiberiu Tănase, Şerban-Dan Predescu, Alexandru Neacşu, Dumitru Preda, Stan Petrescu, Constantin Hlihor, Narcis Zarnescu, Alba Iulia Catrinel Popescu, și alții.

Salonul de carte ”POLEMOS – istorie, științe politice, securitate şi apărare”, este deschis în perioada 19 – 22 octombrie 2022, în cadrul Cercului Militar Național, Strada Constantin Mille Nr. 1. Salonul este deschis de miercuri până vineri, între orele 11:00 și 19:00, iar sâmbătă, între orele 11:00 și 13:00.

Intrarea este liberă.

Contact:

Nicolae Sfetcu
MultiMedia Publishing
Email: office@multimedia.com.ro
Tel./WhatsApp: 0745 526 896

9 sept. 2022

Apel adresat de participanții la Congresul Istoricilor Români, Alba Iulia, 8-10 septembrie 2022

de | postat în: Media | 0

Congresul Istoricilor Români, Alba Iulia, 8-10 septembrie 2022

Cei peste 640 de participanți la a treia ediție a Congresului Istoricilor Români au adoptat prezentul Apel adresat confraților de breaslă, cadrelor didactice, cercetătorilor, arhiviștilor, muzeografilor, bibliotecarilor, opiniei publice, mass-media și, nu în ultimul rând, autorităților statului român.

Timpurile pe care le trăim sunt deosebit de complexe, tulburi și grave, derulându-se cu o viteză extraordinară, adăugând neliniștilor existențiale ale oamenilor o mulțime de întrebări despre soarta prezentă și viitoare a omenirii. De la Tucidide la Max Weber, de la Nicolae Iorga, Marc Bloch până astăzi, ISTORIA a adus publicului și oamenilor de stat narațiuni despre evenimente, fenomene și procese adevărate care au avut ca actor central OMUL. Menirea istoricilor a fost ca oamenii nu doar să cunoască, dar și să înțeleagă mersul timpurilor trecute și al celor prezente pentru a ști de unde veneau, cum să-și îmbunătățească viața prezentă și să gândească încotro era mai bine să meargă în viitor.

Dorința de înțelegere a sensului devenirii îi poate face pe contemporanii noștri să se apropie tot mai mult de scrisul istoric. Lor le este însă tot mai greu să discearnă sensuri prezente și viitoare din abordări de tip „parohial”, din lucrări ale unor așa-ziși „istorici de nișă”, care pretind monopol pe domenii înguste și chiar pe surse documentare. Mai mult, colecții valoroase arhivistice sunt controlate și „aranjate” de birocrați care se pretind și „specialiști” în domeniul istoriei şi arhivisticii, cu singurul argument că prezintă fapte din trecut, dar fără o reconstituire a proceselor societale. De aceea, este de datoria noastră să milităm pentru continua profesionalizare a meseriei de istoric, să ne apropiem de toate categoriile de izvoare cu discernământ, aplicând metoda critică și arătând întreaga onestitate care trebuie să ghideze tot timpul munca noastră de cercetare.

În timpurile noastre, paradoxal, asistăm chiar la un abuz de istorie. Pe măsură ce disciplina istorie se reduce ori se scoate aproape cu totul din școală, mulți politicieni și lideri ai statelor și comunităților umane folosesc frecvent expresia „Istoria ne învață…”. În fapt, azi vedem că istoria este folosită chiar ca o armă în disputele politice, în dezinformările bătăliilor informaționale și pentru manipulări ale opiniei publice, ale comunităților locale și ale celei internaționale. Vedem adesea că se practică manipularea istoriei pentru a justifica politici interne, regionale și globale, sau chiar interese de grup, care pot evolua către drame umane sau chiar catastrofe umanitare. Credem că, de aceea, Federația Internațională a Drepturilor Omului a constatat că se poate ajunge la „crime contra istoriei”, care pot fi generate de adoptarea unor legi represive la adresa libertății de exprimare pe teme istorice, la refuzul de a da acces cercetării arhivelor, la distrugerea sau schimbarea sensului monumentelor comemorative etc. În astfel de condiții, trebuie să atenționăm autoritățile române care mai doresc să țină istoria la secret sau chiar să distrugă memoria istoriei românești că efortul lor este greșit și în van, iar comunitatea istoricilor şi arhiviştilor va face toate eforturile pentru a se asigura un acces corect şi cât mai larg tuturor categoriilor de utilizatori. Comunitatea istoricilor şi arhiviştilor din România nu poate accepta astfel de atitudini și declară că se va menține pe linia profesională și morală instituită de marii părinți ai istoriografiei naționale. Cel puțin Academia Română și entitățile ei de cercetare a istoriei își propun o mai intensă prezență în arena creativității istoriografice și a dezbaterilor publice.

Cunoașterea în mod corect, critic, de către tineri mai ales, a istoriei naționale, dar și a istoriei minorităților naționale ca parte a acestei țări, cu toate împlinirile și neajunsurile prezente la toate națiunile, trebuie să-i preocupe nu numai pe cei care activează în breasla noastră, ci și pe decidenții politici ai României. Pe de altă parte, oamenii au tot mai multă nevoie de istorie universală, pentru a avea un cadru verosimil de înțelegere și circumscriere a studiilor de istorie locală, națională, regională. Fără revenirea disciplinei Istorie la statutul pe care l-a avut cel puțin în primii ani după 1989, fără acordarea finanțării adecvate institutelor Academiei, instituţiilor de arhivă (Arhivele Naţionale, Arhivele Diplomatice şi Arhivele Militare), muzeelor și facultăților de istorie, publicațiilor de istorie etc. este compromisă păstrarea identității națiunii române și se pecetluiește dispariția sa treptată. Ținem să subliniem determinarea istoricilor români de a coopera cu istoriografiile europene și internaționale, cu instituțiile și rețelele profesionale ale istoricilor care servesc cu credință principiile Muzei Clio, cercetarea și prezentarea adevărului istoric.

De asemenea, solicităm ca numărul de ore de istorie din învățământul preuniversitar din România să fie cel puțin egal cu media orelor de istorie din statele UE, respectiv de 3 ore pe săptămână. Solicităm Ministerului Educației să înceapă în cel mai scurt timp un dialog cu reprezentanții Academiei Române – Comitetului Național al Istoricilor Români, ca singură entitate reprezentativă pentru breasla istoricilor din România, în așa fel încât viitoarea lege a învățământului să reflecte corect statutul istoriei și al istoricilor.

Alba Iulia, 8 septembrie 2022

Președinte,
Academician Ioan-Aurel Pop

8 sept. 2022

Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining)

de | postat în: Numărul 2, Științe formale | 0

Bentley, Drew (2022), Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining), Cunoașterea Științifică, 1:2, 52-63Bentley, Drew (2022), Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining), Cunoașterea Științifică, 1:2, 52-63, Traducere și adaptare independente: Nicolae Sfetcu, https://www.cunoasterea.ro/invatarea-automata-a-regulilor-de-asociere-in-mineritul-datelor-data-mining/

 

Rezumat

Învățarea regulilor de asociere este o metodă de învățare automată bazată pe reguli pentru a descoperi relații interesante între variabilele din bazele de date mari. Este destinată să identifice reguli puternice descoperite în bazele de date folosind unele măsuri de interes. Astfel de informații pot fi folosite ca bază pentru deciziile cu privire la activitățile de marketing, cum ar fi, de exemplu, prețurile promoționale sau plasările de produse. Din analiza coșului de piață, regulile de asociere sunt folosite astăzi în multe domenii de aplicații, inclusiv mineritul utilizării web, detectarea intruziunilor, producția continuă și bioinformatica. Spre deosebire de mineritul secvenței, învățarea regulilor de asociere nu ia în considerare, de obicei, ordinea elementelor fie într-o tranzacție, fie între tranzacții.

 

Cuvinte cheie: învățarea automată, reguli de asociere, mineritul datelor, data mining

 

Abstract

The learning of the association rule is a rule-based machine learning method for discovering interesting relationships between variables in large databases. It is intended to identify strong rules discovered in databases using some measures of interest. Such information may be used as a basis for decisions regarding marketing activities, such as, for example, promotional pricing or product placements. From market basket analysis, association rules are used in many application areas today, including web usage mining, intrusion detection, continuous manufacturing, and bioinformatics. Unlike sequence mining, association rule learning typically does not consider the order of elements either within a transaction or between transactions.

 

Keywords: machine learning, association rules, data mining, data mining

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 52-63
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/invatarea-automata-a-regulilor-de-asociere-in-mineritul-datelor-data-mining/
© 2022 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea traducerii revine translatorului. Licența CC BY-NC-SA 4.0

 

Acesta este un articol cu Acces Deschis distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții pe orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corect.

This is an Open Access article distributed under the terms of the Creative Commons Attribution License CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), which permits unrestricted use, distribution, and reproduction in any medium, provided the original work is properly cited.

 

Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining)

Drew Bentley

 

Învățarea regulilor de asociere este o metodă de învățare automată bazată pe reguli pentru a descoperi relații interesante între variabilele din bazele de date mari. Este destinată să identifice reguli puternice descoperite în bazele de date folosind unele măsuri de interes. Astfel de informații pot fi folosite ca bază pentru deciziile cu privire la activitățile de marketing, cum ar fi, de exemplu, prețurile promoționale sau plasările de produse. Din analiza coșului de piață, regulile de asociere sunt folosite astăzi în multe domenii de aplicații, inclusiv mineritul utilizării web, detectarea intruziunilor, producția continuă și bioinformatica. Spre deosebire de mineritul secvenței, învățarea regulilor de asociere nu ia în considerare, de obicei, ordinea elementelor fie într-o tranzacție, fie între tranzacții.

Definiție

Exemplu de bază de date cu 5 tranzacții și 5 articole
ID tranzacție lapte pâine unt bere scutece
1 1 1 0 0 0
2 0 0 1 0 0
3 0 0 0 1 1
4 1 1 1 0 0
5 0 1 0 0 0

Urmând definiția originală a lui Agrawal și colab., problema minării regulilor de asociere este definită astfel:

Fie I = {i1, i2, …, in} un set de atribute n binare numite itemuri.

Fie D = {t1, t2, …, tm} un set de tranzacții numit bază de date.

Fiecare tranzacție din D are un ID de tranzacție unic și conține un subset de articole din I.

O regulă este definită ca o implicație a formei:

X ⇒ Y

unde X, Y ⊆ I și X ∩ Y = Ø.

Fiecare regulă este compusă din două seturi diferite de elemente, cunoscute și sub denumirea de seturi de itemuri, X și Y, unde X este numit antecedent sau partea stângă (LHS) și Y consecvent sau partea dreaptă (RHS).

Pentru a ilustra conceptele, folosim un mic exemplu din domeniul supermarketurilor. Setul de articole este I = {lapte,pâine,unt,bere,scutece} iar în tabel este prezentată o mică bază de date care conține articolele, unde, în fiecare intrare, valoarea 1 înseamnă prezența articolului în tranzacția corespunzătoare, iar valoarea 0 reprezintă absența unui articol în tranzacția respectivă.

Un exemplu de regulă pentru supermarket ar putea fi {unt, pâine} ⇒ {lapte}, ceea ce înseamnă că, dacă se cumpără unt și pâine, clienții cumpără și lapte.

Notă: acest exemplu este extrem de mic. În aplicațiile practice, o regulă are nevoie de un suport de câteva sute de tranzacții înainte de a putea fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic, iar seturile de date conțin adesea mii sau milioane de tranzacții.

Concepte utile

Pentru a selecta reguli interesante din setul tuturor regulilor posibile, se folosesc constrângeri asupra diferitelor măsuri de semnificație și interes. Cele mai cunoscute constrângeri sunt pragurile minime de sprijin și încredere.

Fie X un set de articole, X ⇒ Y o regulă de asociere și T un set de tranzacții ale unei baze de date date.

Suport

Suportul este o indicație a frecvenței cu care setul de articole apare în baza de date.

Valoarea suport a lui X în raport cu T este definită ca proporția de tranzacții din baza de date care conține setul de articole X . În formula: supp(X)/N

În exemplul de bază de date, setul de articole {bere,scutece} are suport, deoarece apare în 20% din toate tranzacțiile (1 din 5 tranzacții). Argumentul supp() este un set de precondiții și, prin urmare, devine mai restrictiv pe măsură ce crește (în loc să fie mai incluziv).

Încredere

Încrederea este un indiciu al cât de des s-a constatat că regula este adevărată.

Valoarea de încredere a unei reguli, X ⇒ Y, în raport cu un set de tranzacții T, este proporția tranzacțiilor care conține X care conține și Y.

Încrederea este definită ca:

conf(X ⇒ Y) = supp(X ∪ Y)/supp(X).

De exemplu, regula {unt,pâine} ⇒ {lapte} are un nivel de încredere de 0,2 > în baza de date, ceea ce înseamnă că pentru 100% dintre tranzacțiile care conțin unt și pâine regula este corectă (100% din cazurile în care un client cumpără unt si paine, cumpără și lapte).

Rețineți că supp( X ∪ Y) înseamnă suportul uniunii elementelor din X și Y. Acest lucru este oarecum confuz, deoarece în mod normal gândim în termeni de probabilități de evenimente și nu de seturi de elemente. Putem rescrie supp(X ∪ Y) ca probabilitate comună P(EX ∩ EY), unde EX și EY sunt evenimentele pentru care o tranzacție conține setul de articole X sau, respectiv, Y.

Astfel, încrederea poate fi interpretată ca o estimare a probabilității condiționate P(EY | EX), probabilitatea de a găsi RHS a regulii în tranzacții cu condiția ca aceste tranzacții să conțină și LHS.

Creștere

Creșterea (lift) unei reguli este definită astfel:

lift(X ⇒ Y) = supp(X ∪ Y) / supp(X) × supp(Y)

sau raportul dintre suportul observat și cel așteptat dacă X și Y ar fi independenți.

De exemplu, regula {lapte,pâine} ⇒ {unt} are o creștere de  0,2 / 0,4 × 0,4  = 1,25.

Dacă regula ar avea o creștere de 1, ar implica faptul că probabilitatea de apariție a antecedentului și cea a consecinței sunt independente una de cealaltă. Când două evenimente sunt independente unul de celălalt, nu poate fi luată în considerare nicio regulă care să implice aceste două evenimente.

Dacă creșterea este > 1, asta ne permite să cunoaștem gradul în care aceste două apariții sunt dependente una de cealaltă și face ca acele reguli să fie potențial utile pentru prezicerea consecințelor în seturile de date viitoare.

Valoarea creșterii este că ia în considerare atât încrederea regulii, cât și setul de date general.

Convingere

Convingerea unei reguli este definită ca conv(X ⇒ Y) = (1- supp(Y))/(1 – conf(X ⇒ Y)) .

De exemplu, regula {lapte, pâine} ⇒ {unt} are o convingere de (1 – 0,4)/(1 – 0,5) = 1,2, și poate fi interpretată ca raportul dintre frecvența așteptată pe care X apare fără Y (adică frecvența la care regula face o predicție incorectă) dacă X și Y au fost independenți, împărțit la frecvența observată a predicțiilor incorecte. În acest exemplu, valoarea convingerii de 1,2 arată că regula {lapte, pâine} ⇒ {unt} ar fi incorectă cu 20% mai des (de 1,2 ori mai des) dacă asocierea între X și Y ar fi pur întâmplătoare.

Proces

(Setul de articole frecvente, unde culoarea casetei indică câte tranzacții conțin combinația de articole. Rețineți că nivelurile inferioare ale rețelei pot conține cel mult numărul minim de articole ale părinților lor; de exemplu. {ac} poate avea numai cel mult min(a, c) elemente. Aceasta se numește proprietatea de închidere în jos.)

Regulile de asociere sunt de obicei necesare pentru a satisface un suport minim specificat de utilizator și o încredere minimă specificată de utilizator în același timp. Generarea regulilor de asociere este de obicei împărțită în două etape separate:

  1. Se aplică un prag minim de asistență pentru a găsi toate seturile de articole frecvente dintr-o bază de date.
  2. O constrângere minimă de încredere se aplică acestor seturi frecvente de articole pentru a forma reguli.

În timp ce al doilea pas este simplu, primul pas necesită mai multă atenție.

Găsirea tuturor seturilor de articole frecvente într-o bază de date este dificilă, deoarece presupune căutarea tuturor seturilor de articole posibile (combinații de articole). Setul de seturi de articole posibile este setul de putere peste I și are dimensiunea 2n -1 (excluzând setul gol care nu este un set de articole valid). Deși dimensiunea setului de putere crește exponențial în numărul de elemente n în I, este posibilă căutarea eficientă folosind proprietatea de închidere în jos a suportului (numită și anti-monotonitate) care garantează că pentru un set de articole frecvente, toate subseturile sale sunt de asemenea, frecvente și, prin urmare, pentru un set de articole rar, toate super-seturile sale trebuie să fie, de asemenea, rare. Exploatând această proprietate, algoritmii eficienți (de exemplu, Apriori și Eclat) pot găsi toate seturile de articole frecvente.

Istorie

Conceptul de reguli de asociere a fost popularizat în special datorită articolului din 1993 al lui Agrawal și colab., care a obținut peste 18.000 de citări conform lui Google Scholar, în august 2015, și este, prin urmare, una dintre cele mai citate lucrări din domeniul mineritului de date. Cu toate acestea, este posibil ca ceea ce se numește acum „reguli de asociere” să fie similar cu ceea ce apare în lucrarea din 1966 despre GUHA, o metodă generală de extragere a datelor dezvoltată de Petr Hajek și colab.

O utilizare timpurie (circa 1989) a suportului minim și a încrederii pentru a găsi toate regulile de asociere este cadrul de modelare bazată pe caracteristici, care a găsit toate regulile cu supp(X) și conf(X ⇒ Y) mai mari decât constrângerile definite de utilizator.

Măsuri alternative de interes

Pe lângă încredere, au fost propuse și alte măsuri de interes pentru reguli. Câteva măsuri populare sunt:

  • Toată încrederea
  • Puterea colectivă
  • Convingerea
  • Pârghia
  • Creșterea (numit inițial dobândă)

Mai multe măsuri sunt prezentate și comparate de Tan și colab. și de Hahsler. Căutarea tehnicilor care să modeleze ceea ce a cunoscut utilizatorul (și folosirea acestor modele ca măsuri de interes) este în prezent o tendință de cercetare activă sub numele de „Interesantitate subiectivă”.

Asociații statistice solide

O limitare a abordării standard de a descoperi asocieri este că, prin căutarea unui număr masiv de asocieri posibile pentru a căuta colecții de articole care par a fi asociate, există un risc mare de a găsi multe asocieri false. Acestea sunt colecții de elemente care apar concomitent cu o frecvență neașteptată în date, dar o fac doar întâmplător. De exemplu, să presupunem că luăm în considerare o colecție de 10.000 de articole și căutăm reguli care conțin două articole în partea stângă și 1 articol în partea dreaptă. Există aproximativ 1.000.000.000.000 de astfel de reguli. Dacă aplicăm un test statistic pentru independență cu un nivel de semnificație de 0,05 înseamnă că există doar 5% șanse de a accepta o regulă dacă nu există asociere. Dacă presupunem că nu există asociații, ar trebui să ne așteptăm totuși să găsim 50.000.000.000 de reguli. Descoperirea statistică a asocierilor controlează acest risc, în majoritatea cazurilor reducând riscul de a găsi asocieri false la un nivel de semnificație specificat de utilizator.

Algoritmi

De-a lungul timpului au fost prezentați mulți algoritmi pentru generarea regulilor de asociere.

Unii algoritmi bine cunoscuți sunt Apriori, Eclat și FP-Growth, dar fac doar jumătate din treabă, deoarece sunt algoritmi pentru extragerea de elemente frecvente. Un alt pas trebuie făcut după generarea regulilor din seturile de articole frecvente găsite într-o bază de date.

Algoritmul Apriori

Apriori folosește o strategie de căutare pe lățime mai întâi pentru a număra suportul seturilor de articole și utilizează o funcție de generare a candidatului care exploatează proprietatea de închidere descendentă a suportului.

Algoritmul Eclat

Eclat (alt. ECLAT, înseamnă Equivalence Class Transformation) este un algoritm de căutare în profunzime care utilizează intersecția setată. Este un algoritm natural elegant, potrivit atât pentru execuție secvențială, cât și pentru execuție paralelă, cu proprietăți de îmbunătățire a localizării. A fost introdus pentru prima dată de Zaki, Parthasarathy, Li și Ogihara într-o serie de lucrări scrise în 1997:

  • Mohammed Javeed Zaki, Srinivasan Parthasarathy, M. Ogihara, Wei Li: New Algorithms for Fast Discovery of Association Rules. KDD 1997.
  • Mohammed Javeed Zaki, Srinivasan Parthasarathy, Mitsunori Ogihara, Wei Li: Parallel Algorithms for Discovery of Association Rules. Data Min. Knowl. Discov. 1(4): 343-373 (1997)

Algoritmul de creștere FP

FP înseamnă tipar frecvent (frequent pattern).

În prima trecere, algoritmul contorizează apariția elementelor (perechile atribut-valoare) din setul de date și le stochează în „tabelul antetului”. În a doua trecere, construiește structura arborelui FP prin inserarea instanțelor. Elementele din fiecare instanță trebuie să fie sortate în ordinea descrescătoare a frecvenței lor în setul de date, astfel încât arborele să poată fi procesat rapid. Elementele din fiecare caz care nu îndeplinesc pragul minim de acoperire sunt eliminate. Dacă multe cazuri au cele mai frecvente elemente în comun, arborele FP oferă o compresie ridicată aproape de rădăcina arborelui.

Procesarea recursivă a acestei versiuni comprimate a setului de date principal crește direct seturi mari de articole, în loc să genereze elemente candidate și să le testeze pe întreaga bază de date. Creșterea începe din partea de jos a tabelului antet (având cele mai lungi ramuri), prin găsirea tuturor instanțelor care se potrivesc condiției date. Este creat un nou arbore, cu numărătoare proiectate din arborele inițial corespunzătoare setului de instanțe care sunt condiționate de atribut, fiecare nod primind suma numerelor fii. Creșterea recursivă se încheie atunci când niciun element individual condiționat de atribut nu mai atinge pragul minim de suport, iar procesarea continuă pentru elementele de antet rămase ale arborelui FP original.

Odată ce procesul recursiv s-a încheiat, toate seturile mari de articole cu acoperire minimă au fost găsite și începe crearea regulilor de asociere.

Alți algoritmi

AprioriDP

AprioriDP utilizează programarea dinamică în extragerea frecventă a seturilor de articole. Principiul de funcționare este eliminarea generației candidate, cum ar fi arborele FP, dar stochează numărul de suport într-o structură de date specializată în loc de arbore.

Algoritmul de minerit cu reguli de asociere bazată pe context

CBPNARM (Context Based Association Rule Mining Algorithm) este algoritmul dezvoltat în 2013 pentru a aplica regulile de asociere miniere pe baza contextului. Folosește o variabilă de context pe baza căreia suportul unui set de articole este modificat pe baza căreia regulile sunt în cele din urmă populate în setul de reguli.

Algoritmi bazați pe seturi de noduri

FIN, PrePost și PPV sunt trei algoritmi bazați pe seturi de noduri. Ei folosesc noduri într-un arbore FP de codare pentru a reprezenta seturile de articole și folosesc o strategie de căutare în profunzime pentru a descoperi seturi de articole frecvente folosind „intersecția” seturilor de noduri.

Procedura GUHA ASOC

GUHA este o metodă generală de analiză exploratorie a datelor care are fundamente teoretice în calculul observațional.

Procedura ASSOC este o metodă GUHA care analizează regulile de asociere generalizate folosind operații rapide cu șiruri de biți. Regulile de asociere extrase de această metodă sunt mai generale decât cele produse de Apriori, de exemplu, „articolele” pot fi conectate atât cu conjuncții, cât și cu disjuncții, iar relația dintre antecedent și consecință a regulii nu se limitează la stabilirea unui suport și încredere minime, ca în Apriori: poate fi utilizată o combinație arbitrară de măsuri de interes susținut.

Căutare OPUS

OPUS este un algoritm eficient pentru descoperirea regulilor care, spre deosebire de majoritatea alternativelor, nu necesită constrângeri monotone sau antimonotone, cum ar fi suportul minim. Folosit inițial pentru a găsi reguli pentru un rezultat fix, a fost ulterior extins pentru a găsi reguli cu orice element ca o consecință. Căutarea OPUS este tehnologia de bază în popularul sistem de descoperire a asociației Magnum Opus.

Lore

O poveste faimoasă despre minerit cu reguli de asociere este povestea „berei și scutecului”. Un presupus sondaj privind comportamentul cumpărătorilor din supermarketuri a descoperit că clienții (prezumabil bărbați tineri) care cumpără scutece tind să cumpere și bere. Această anecdotă a devenit populară ca exemplu al modului în care regulile de asociere neașteptate pot fi găsite din datele de zi cu zi. Există opinii diferite cu privire la cât de adevărată este povestea. Daniel Powers spune:

”În 1992, Thomas Blischok, managerul unui grup de consultanță de retail la Teradata, și personalul său au pregătit o analiză a 1,2 milioane de coșuri de piață de la aproximativ 25 de magazine Osco Drug. Au fost dezvoltate interogări de baze de date pentru a identifica afinitățile. Analiza „a descoperit că între orele 17:00 și 19:00 consumatorii cumpărau bere și scutece”. Managerii Osco NU au exploatat relația bere și scutece prin apropierea produselor pe rafturi.”

Alte tipuri de minerit a asocierilor

Reguli de asociere cu relații multiple: Reguli de asociere cu relații multiple (MRAR) este o nouă clasă de reguli de asociere care, spre deosebire de regulile de asociere primitive, simple și chiar multi-relaționale (care sunt de obicei extrase din baze de date multi-relaționale), fiecare element de regulă constă dintr-o entitate dar mai multe relații. Aceste relații indică relații indirecte între entități. Luați în considerare următorul MRAR în care primul element constă din trei relații locuința, vecinătatea și umiditatea: „Cei care locuiesc într-un loc care este în apropierea unui oraș cu tip de climă umedă și, de asemenea, au mai puțin de 20 de ani -> starea lor de sănătate este bună” . Astfel de reguli de asociere pot fi extrase din datele RDBMS sau din datele web semantice.

Regulile de asociere bazate pe context este o formă de regulă de asociere. Regulile de asociere bazate pe context pretind mai multă acuratețe în analizarea regulilor de asociere, luând în considerare o variabilă ascunsă numită variabilă de context care modifică setul final de reguli de asociere în funcție de valoarea variabilelor de context. De exemplu, orientarea coșurilor în analiza coșului de piață reflectă un model ciudat în primele zile ale lunii. Acest lucru se poate datora unui context anormal, adică salariul este luat la începutul lunii.

Învățarea setului de contrast este o formă de învățare asociativă. Cursanții cu set de contrast folosesc reguli care diferă semnificativ în distribuția lor între subseturi.

Învățarea la clasă ponderată este o altă formă de învățare asociativă în care ponderea poate fi atribuită claselor pentru a se concentra pe o anumită problemă de interes pentru consumatorul rezultatelor mineritului de date.

Descoperirea modelelor de ordin înalt facilitează capturarea de modele de ordin înalt (politetice) sau asocieri de evenimente care sunt intrinseci datelor complexe din lumea reală.

Descoperirea modelului K-optimal oferă o alternativă la abordarea standard a învățării regulilor de asociere care necesită ca fiecare model să apară frecvent în date.

Mineritul setului de articole frecvente aproximat este o versiune relaxată a mineritului setului de articole frecvente care permite ca unele dintre elementele din unele rânduri să fie 0.

Taxonomie ierarhică a regulilor de asociere generalizate (ierarhie conceptuală)

Reguli de asociere cantitativă, date categorice și cantitative

Reguli de asociere a datelor cu intervale, de ex. împărțiți vârsta în reguli de asociere maxime cu intervale de 5 ani

Mineritul secvențial al modelelor descoperă subsecvențele care sunt comune pentru mai mult decât secvențele minsup într-o bază de date de secvențe, unde minsup este setat de utilizator. O secvență este o listă ordonată de tranzacții.

Reguli secvențiale care descoperă relațiile dintre articole, luând în considerare ordinea în timp. Se aplică în general pe o bază de date de secvențe. De exemplu, o regulă secvențială găsită în baza de date cu secvențe de tranzacții ale clienților poate fi aceea că clienții care au cumpărat un computer și CD-Rom-uri, au cumpărat ulterior o cameră web, cu o anumită încredere și suport.

Clusteringul subspațial, un tip specific de clustering de date cu dimensiuni înalte, se bazează, în multe variante, și pe proprietatea de închidere descendentă pentru anumite modele de clustering.

Warmr este livrat ca parte a suitei de extragere a datelor ACE. Permite învățarea regulilor de asociere pentru reguli relaționale de ordinul întâi.

Minimizarea așteptată a entropiei flotante descoperă simultan relațiile dintre nodurile (denumite elemente aici) ale unui sistem și, de asemenea, între diferitele stări în care se pot afla nodurile. Teoria leagă asocierile inerente sistemelor, precum creierul, de asocierile prezente în percepție.

Referințe

Hâjek, Petr; Feglar, Tomas; Rauch, Jan; and Coufal, David; The GUHA method, data preprocessing and mining, Database Support for Data Mining Applications, Springer, 2004, ISBN 978-3-540-22479-2

Tan, Pang-Ning; Michael, Steinbach; Kumar, Vipin (2005). “Chapter 6. Association Analysis: Basic Concepts and Algorithms” (PDF). Introduction to Data Mining. Addison-Wesley. ISBN 0-321-32136-7.

 

Sursa: Drew Bentley, Business Intelligence and Analytics. © 2017 Library Press, Licență CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu

4 sept. 2022

Republica lui Platon

de | postat în: Numărul 2, Recenzii cărți | 0

Sfetcu, Nicolae (2022), Republica lui Platon, Cunoașterea Științifică, 1:2, 81-89Sfetcu, Nicolae (2022), Republica lui Platon, Cunoașterea Științifică, 1:2, 81-89, DOI: 10.58679/CS33939, https://www.cunoasterea.ro/republica-lui-platon/

 

Rezumat

Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.
Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.
Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.

Sursa: Πολιτεία (375 î.e.n.), de Plato, Traducere în engleză de Benjamin Jowett (1901), MultiMedia Publishing (2022), ISBN 978-606-033-654-9, https://www.telework.ro/en/e-books/the-republic-on-justice-annotated-by-plato/

 

Cuvinte cheie: Platon, Republica

 

Abstract

The Republic was written approximately between 380 and 370 BC. The title Republic is derived from Latin, being attributed to Cicero, who called the book De re publica (About public affairs), or even as De republica, thus creating confusion as to its true meaning. The Republic is considered an integral part of the utopian literary genre. The second title, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, On Justice), may have been included later. The central theme of the book is justice, argued with the help of several Platonic theories, including the allegorical myth of the cave, the doctrine of Ideas, dialectics, the theory of the soul, and the design of an ideal city. The Republic is considered by many academics to be the greatest philosophical text ever written, being the most studied book in top universities.

Source: Πολιτεία (375 BC), by Plato, English translation by Benjamin Jowett (1901), MultiMedia Publishing (2022), ISBN 978-606-033-654-9, https://www.telework.ro/en/e-books/the-republic-on-justice-annotated-by-plato/

 

Keywords: Plato, Republic

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 81-89
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/republica-lui-platon/
© 2022 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor

 

Acesta este un articol cu Acces Deschis distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), care permite utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții pe orice mediu, cu condiția ca lucrarea originală să fie citată corect.

This is an Open Access article distributed under the terms of the Creative Commons Attribution License CC BY 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/), which permits unrestricted use, distribution, and reproduction in any medium, provided the original work is properly cited.

 

Republica lui Platon

Nicolae Sfetcu

 

Republica (greaca veche: Πολιτεία, Politéia) a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. A. E. Taylor afirmă că Republica era deja scrisă în 388 (Taylor 2009), iar G. C. Field a sugerat data de 375 î.e.n. (Hornblower, Spawforth, și Eidinow 2012) Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.

Republica este doar a treia parte a unui proiect mai amplu care urma să includă o istorie ideală a Atenei, precum și o filozofie politică și fizică. Dialogul are loc în Pireu, în casa lui Cephalus din Siracuza (Platon 1848).

Cartea este divizată în 10 cărți: prima tratează tema dreptății; în următoarele două cărți Platon își expune teoria „statului ideal”; cărțile a patra și a cincea tratează relația dintre lucruri și idei, dintre lumea sensibilă și suprasensibilă (hiperurania); cărțile a șasea și a șaptea descriu teoria cunoașterii; cărțile a opta și a noua a vorbesc despre stat și familie; iar ultima carte analizează ideea de nemurire a sufletului cu Mitul lui Er.

Studiile stilometrice sugerează că prima carte a fost scrisă anterior și separat de celelalte nouă (Brandwood 1992, 96–97). Dümmler sugerează că a fost publicată inițial ca un dialog autonom, (Dümmler 1889) cu gândul la o continuare ulterioară (Szlezák 1992, 368). Charles Kahn subliniază legătura strânsă care unește diferitele cărți ale Republicii (Kahn 2008).

Tema centrală a cărții este dreptatea, (Brickhouse și Smith 2022) argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Republica se referă la ceea ce se numește φιλοσοφία περὶ τὰ ἀνθρώπινα („filozofia lucrurilor umane”), fiind prezentată ca o lucrare organică, enciclopedică și circulară, cu accent pe relația dintre universal și particular.

Există mai multe interpretări privind arhitectura Republicii, inclusiv ipoteza unei „compoziții concentrice”, a unei structuri „în arc”, a „boltelor mari” în care justiția constituie centrul echilibrului, sau a unei structuri în „oglindă” (Mathieu 2014).

Benjamin Jowett evidențiază câteva aspecte din carte, considerate de el a fi cele mai importante (Jowett 1892): (1) caracterul dual al Republicii, a unui stat elen și a unui regat al filosofilor, paradoxurile Republicii așa cum au fost denumite de Morgenstern (comunitatea de proprietate, familiile, domnia filozofilor, analogia dintre individ și stat), subiectul educației, diferențe esențiale între politica antică și cea modernă sugerate de Republica, compararea Republicii cu Politicianul și Legile, influența exercitată de Platon asupra imitatorilor săi, și natura și valoarea idealurilor politice și a idealurilor religioase.

Richard Lewis Nettleship consideră Republica drept o carte de filozofie morală (Nettleship 1958), în care adevărata întrebare este Cum să trăim cel mai bine, inseparabilă de întrebarea: Care este cea mai bună ordine sau organizare a societății umane?

Philip Allott afirmă că în Republica este vorba despre trei lucruri codependente și codeterminante: ”ființa umană individuală, societatea umană și universul – Eu și Noi și Toți,” dezvoltând ”o filozofie a ceea ce credem că știm (epistemologie) și o filozofie a ceea ce alegem să facem (moralitatea).” (Allott 2011)

Mulți filosofi au văzut în Republica o primă schiță a socialismului (Plato și Stelli 2007), subliniind aspectele comunale și anti-individualiste evidențiate în conceptul de bine colectiv și în ideea comunității bunurilor, femeilor și copiilor.

Popper a întrezărit în starea ideală a filosofului din Republica prototipul statului autoritar modern cu structura ierarhică a societății, cultul conducătorilor și puritatea rasei. El consideră că Republica „a fost înțeleasă de autorul ei nu atât ca un tratat teoretic, ci ca un manifest politic de actualitate” (Popper 2020, vol. 1: 162).

Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată (Gibbons 2001), fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top (Ha 2016) (Jackson 2016).

Martin Luther King, Jr., a spus că Republica ar fi singura carte pe care ar fi dus-o pe o insulă pustie, alături de Biblie (Sharpe 2019).

Personaje

Socrate: filozof, profesor al lui Platon, care ocupă cea mai mare parte a dialogurilor, dezvoltând tema orașului ideal.

Thrasymachus: sofist, care inițiază discuția, argumentând inițial că dreptatea este „profitul celui mai puternic”.

Cephalus: proprietar în vârstă al casei care găzduiește dialogul; susține că dreptatea și fericirea în viață constau în acumularea de bunuri materiale.

Glaucone: elev al lui Socrate care îl însoțește din Cephalus

Polemarco: elev al lui Socrate, fiul lui Cephalus

Adimanto: elev al lui Socrate.

Clitophon: politician atenian

Lysias, Euthydemus și Charmantide: prezenți fără a participa la dialog (Plato și Jowett 1991, 360a–340b)

Conţinut

Cartea I: Socrate ajunge la casa lui Cephalus, unde începe discuțiile despre bătrânețe și își prezintă propriul model de fericire și dreptate. Polemarco își spune și el opinia despre dreptate și justiția ca datorie, să faci bine pentru prieteni și rău pentru dușmani. Thrasymachus își exprimă opinia lui despre justiția politică, susținând că dreptatea este practic utilitatea celor care sunt mai puternici. Socrate intervine spunând că dacă cei aflați la putere ar fi tirani, aceștia ar face rău tuturor, și prin nedreptate pot fi controlați toți. Dreptatea este o virtute a sufletului, după cum spune Socrate, contrazicându-l astfel pe Thrasymachus care vede nedreptatea ca pe o virtute.

Cartea II: Glaucone intervine vorbind despre viața dreaptă și categoriile de bine, afirmând că dreptatea omului constă în obţinerea propriilor avantaje. O nedreptate nepedepsită necesită forța puterii. Dreptatea adevărată pentru omul de rând ar fi o „nedreptate deghizată”. Adimante intervine afirmând că se caută dreptatea doar pentru reputația pe care i-o dă omului drept. Socrate propune analiza dreptății într-un „oraș ideal”, plecând de la origini, de la nucleul primitiv, un simplu sat de țărani cu sarcini specifice care apoi se extinde și are nevoie de pază, și ulterior de o conștiință a oamenilor care constă în cunoaștere și educație, expunând sarcinile fiecărui cetățean.

Cartea a III-a: Prezintă îndatoririle și educația artistică a gardienilor orașului, care nu trebuie să fie corupți de poezie și literatură. Socrate distinge trei tipuri de poezie: imitativă, narativă și mixtă. Minciuna trebuie rezervată doar conducătorilor cu intenția de a face bine (”minciuna nobilă”). Gardienii trebuie să se ferească de imitație, mergând doar pe acțiuni virtuoase. Educația lor vizează gimnastica și medicina, și domeniul juridic, pentru un trup sănătos și un suflet curat. Astfel, „am purificat, fără să ne dăm seama, cetatea despre care, puțin mai devreme, o consideram dependentă de lenevie” (Plato și Jowett 1991, cart. II, 399 d). În oraș ar trebui admiși doar artiștii și lucrătorii care vor crea lucruri frumoase. Adimante și Socrate discută apoi despre vorbirea utilă și vorbirea imitativă, problema iubirii și medicina.

Cartea a IV-a: Reia problema justiției în rândul cetățenilor. Adimanto întreabă dacă gardienii sunt fericiți cu constrângerile care li se impun, iar Socrate afirmă că în oraș toți sunt mulțumiți de sarcinile pe care le au, cu o educație adecvată. Virtuțile principale sunt înțelepciunea, curajul, cumpătarea, la care se adaugă dreptatea, suma celor trei virtuți. Înțelepciunea (specifică conducătorilor) implică o cunoaștere profundă și abilitatea de a da sfaturi bune. Curajul este o abilitate specifică soldaților, ”pentru a proteja constant judecata asupra lucrurilor de temut și asupra lor”. Cumpătarea (specifică lucrătorilor) implică faptul că cetăţenii nu trebuie să fie nici prea bogaţi (pentru că vor înceta să lucreze) nici prea săraci. Ulterior Socrate analizează tipurile de suflet, făcând o analogie cu cu caii orașului, alb și negru, conduși de un vizitiu moderator (omul).

Cartea a V-a: La îndemnul lui Adimant, Thrasymachus și Glaucon de a discuta despre comunităţile de femei şi copii, Socrate descrie relațiile de familie din oraș: „soțiile războinicilor noștri vor fi toate comune tuturor: niciuna dintre ele nu va trăi în mod special cu niciuna dintre ele; la fel copiii vor fi comuni, iar părinţii nu-şi vor cunoaşte copiii, nici aceştia din urmă părinţii lor ” (Plato și Jowett 1991, cart. II, 457c-d-462e). Căsătoriile între cetățeni „mai buni” favorizează binele orașului, iar copiii trebuie să fie puși în comun, susținând frăția comună. Continuă vorbind de importanța filosofiei pentru politică și făcând o comparație între individ și oraș, ambele prezentate ca organisme unificate. Filosoful trebuie să practice căutarea permanentă a adevărului, fiind astfel cel care greșește cel mai puțin, deci cel mai bun reprezentant al politicii pentru orașul ideal.

Cartea a VI-a: Se continuă discuția destinului filosofilor și sofiștilor, cu argumentarea că filosoful este cel mai potrivit să guverneze cu înțelepciune. Socrate face o analiză a politicii grecești. Evidențiază faptul că guvernele l-au disprețuit totdeauna pe filosof, prin „alegoria corăbiei”, în care cârmaciul este un bătrân orb, înțelept, dar care este contestat în mod constant de oamenii de la bord care vor să guverneze. Filosoful-rege asigură mântuirea orașului. Face analogia dintre ideea de bine ca cea mai înaltă cunoaștere și soare care, în perfecțiunea lui luminează cu înțelepciune. Apoi desenează o linie cu patru segmente: imagini sensibile, obiecte sensibile, entități matematice și Idei, care pot fi cunoscute prin, respectiv, imaginație (εἰκασία), credință (πίστις), rațiune discursivă (διάνοια) și inteligență (νόησις).

Cartea a VII-a: Socrate pune în discuție „mitul peșterii”, pentru a ne face să înțelegem obscurantismul ignoranței în care se află omul, de unde trebuie să se poată elibera pentru a găsi adevărata „lumină” a înțelepciunii. Filosoful rupe lanțurile și iese din peșteră în lumea exterioară, o metaforă a dialecticii ascendente, înțelegând astfel că interiorul peșterii este doar o reflectare distorsionată a lumii reale care este lumea inteligibilă. După ce a conștientizat existența unei alte lumi mai bune și veridice, Socrate continuă cu instruirea regelui filosof, afirmând că acesta trebuie să continuie cu studiul matematicii, geometriei și dialecticii. Filosoful este cel care se ridică până la contemplarea ideii de Bine, și acesta este motivul pentru care el este cel mai bun gardian posibil.

Cartea a VIII-a: Aici Socrate face cea mai profundă analiză a fericirii celor drepți și celor nedrepți. Vorbește de principalele forme de guvernare: aristocrația, timocrația, oligarhia, democrația și tirania (cea mai rea). Favorizează aristocrația în detrimentul oligarhiei și democrației care în timp devin corupte și trec în forme mai proaste de guvernare, precum timocrația și tirania.  În oligarhie săracii se vor revolta împotriva bogaților și vor construi un regim democratic care promovează „puterea de a face tot ce vrei” . Dar libertatea și egalitatea duc la neliniște, copiii nu-și mai respectă părinții, și vor apare leneșii și profitorii, și în final anarhia care va favoriza tiranul care se va prezenta ca un protector.Concluzia lui Socrate este că, din cauza impulsivității sufletului uman și a corupției, este necesară intervenția filozofului.

Cartea a IX-a: Socrate insistă asupra ideii că tiranul, deși stăpânește prin frică, este el însuși sclavul propriilor pasiuni. Socrate detaliază metafizica plăcerilor, lăudând plăcerile raționale drepte ale filosofului, superioare celorlalte două părți iraționale ale sufletului. Socrate face apoi o recapitulare: oamenii vor fi cei mai fericiți în aristocrație, mai puțin în timocrație, și mai puțin în oligarhie și așa mai departe până la democrație și tiranie. În suflet există trei părți: partea rațională sau intelectul (Noûs, νοῦς), partea care caută vitejie și onoruri , și partea inferioară (ὲπιθυμία), care caută doar plăcere. Evidențiază diferența dintre dintre filozoful conducător și tiran, și face apel la o alegorie împărțind sufletului într-un monstru polifal, un leu și în final un om care datorită leului, domină monstrul, garantând dreptatea.

Cartea a X-a: În ultima carte se discută despre poezie și imitație. Poetul, și arta în general, imită obiectele sensibile, deci generează o iluzie bazându-se pe pasiuni ascunse care contaminează sufletul și fac cetățeni răi. Prin urmare, astfel de artiști ar avea interdicție în orașul ideal, dar trebuie păstrate ditirambele (lauda zeilor) și epopeele. Socrate reiterează nemurirea sufletului. Viciile îl fac rău, dar nu îl distrug. La final, expune „mitul lui Er” din Pamfilia, care a fost găsit mort după o bătălie dar a reînviat la rugul funerar pentru că i se ordonase de către Judecătorii Supremi să fie „mesagerul din viitor”. Puritatea sufletului nu poate fi obținută doar după ce s-a eliberat de limitările corpului uman, meritând abia atunci răsplata de după moarte, adică viața veșnică în contemplarea adevărului.

Unitatea internă a acestei ultime cărți a fost adesea pusă la îndoială, fiind văzută ca un apendice la celelalte nouă cărți, (Babut 1994) ca fiind scrisă ulterior celorlalte cărți ale Republicii, sau chiar ca ca fiind opera unui editor care a imitat opera lui Platon.

Există multe interpretări ale Republicii prin divizarea ei în funcție de subiectele tratate, una din cele mai cunoscut astfel de clasificări fiind cea a lui Bertrand Russell, în O istorie a filosofiei occidentale (Russell 2013, cart. I, part 2, cap. 14):

  1. Cărțile I–V:  definirea justiției; comunități ideale („utopie”); educația gardienilor;
  2. Cărțile VI–VII: conducătorii filozofi; mitul peșterii; teoria Formelor; regimuri politice;
  3. Cărțile VIII-X: forme practice de guvernare.

Jowett evidențiază cinci „diviziuni naturale ale Republicii, astfel:

  1. Cartea I început — II 367: Morala din viața de zi cu zi și din teoriile perioadei.
  2. Cartea II 368 — V 471: Precizarea sistemului implicat în existența ființei morale.
  3. Cartea V 471 — până la sfârșitul Cărții V: Moralitatea ideală sau religia filozofică și baza ei reală sau metafizică.
  4. Cărți V – IX: Verificarea legăturii dintre binefacere și bunăstare
  5. Cartea X: Coroborarea psihologică a criticii cu aspectul nereal. (Bosanquet 1895)

Bibliografie

Allott, Philip. 2011. „On First Understanding Plato’s Republic”. European Journal of International Law 22 (4): 1165–73. https://doi.org/10.1093/ejil/chr085.

Babut, Daniel. 1994. „L’unité du livre X de La République et sa fonction dans le dialogue”. MOM Éditions 24 (1): 235–58.

Bosanquet, Bernard. 1895. A Companion to Plato’s Republic for English Readers. Macmillan and Company.

Brandwood, Leonard. 1992. „Stylometry and chronology”. În The Cambridge Companion to Plato, ediție de Richard Kraut, 90–120. Cambridge Companions to Philosophy. Cambridge: Cambridge University Press. https://doi.org/10.1017/CCOL0521430186.003.

Brickhouse, Thomas, și Nicholas D. Smith. 2022. „Plato”. 2022. https://iep.utm.edu/plato/.

Dümmler, F. 1889. Akademika. Ricker, Giessen, 1889. https://www.biblio.com/book/akademika-dummler-f/d/1395442061.

Gibbons, Fiachra. 2001. „The Thinking Person’s Favourite Thinkers”. The Guardian, 7 septembrie 2001, sec. UK news. https://www.theguardian.com/uk/2001/sep/07/books.humanities.

Ha, Thu-Huong. 2016. „These Are the Books Students at the Top US Colleges Are Required to Read”. Quartz. 2016. https://qz.com/602956/these-are-the-books-students-at-the-top-us-colleges-are-required-to-read/.

Hornblower, Simon, Antony Spawforth, și Esther Eidinow. 2012. The Oxford Classical Dictionary. OUP Oxford.

Jackson, Abby. 2016. „The Most Popular Required Reading at America’s Top 10 Colleges”. Business Insider. 2016. https://www.businessinsider.com/the-most-popular-required-reading-at-the-top-10-us-colleges-2016-1.

Jowett, Benjamin. 1892. „Plato’s The Republic – Jowett’s analysis”. 1892. https://oll.libertyfund.org/page/plato-s-the-republic-jowett-s-analysis.

Kahn, Charles H. 2008. Platone e il dialogo socratico: l’uso filosofico di una forma letteraria. Vita e Pensiero.

Mathieu, Frédéric. 2014. „[Mémoire II] Platon. Un Regard Sur L'Égypte – Compte Rendu”. https://www.academia.edu/49290467/_M%C3%A9moire_II_Platon_Un_regard_sur_l%C3%89gypte_Compte_rendu.

Nettleship, Richard Lewis. 1958. „Lectures on the Republic of Plato”. 1958. https://books.google.ro/books/about/Lectures_on_the_Republic_of_Plato.html?id=IUj51irGmzcC&redir_esc=y.

Plato, și Benjamin Jowett. 1991. The Republic: The Complete and Unabridged Jowett Translation. Vintage Books.

Plato, și G. Stelli. 2007. „La Repubblica – Platone – Libro – Armando Editore – I classici della filosofia | IBS”. 2007. https://www.ibs.it/repubblica-libro-platone/e/9788860811486.

Platon. 1848. Les lois, la République, dialogues biographiques et moraux… V. Lecou.

Popper, Karl R. 2020. The Open Society and Its Enemies. Princeton University Press.

Russell, Bertrand. 2013. History of Western Philosophy: Collectors Edition. Routledge.

Sharpe, Matthew. 2019. „Guide to the Classics: Plato’s Republic”. The Conversation. 2019. http://theconversation.com/guide-to-the-classics-platos-republic-127724.

Szlezák, Thomas A. 1992. Platone e la scrittura della filosofia. Analisi di struttura dei dialoghi della giovinezza e della maturità alla luce di un nuovo paradigma ermeneutico. 3° edizione. Milano: Vita e Pensiero.

Taylor, C.C.W. 2009. „Plato’s Epistemology”. The Oxford Handbook of Plato, ianuarie. https://doi.org/10.1093/oxfordhb/9780195182903.003.0007.

1 … 58 59 60 61 62 63 64 65