The Concept of Electronic Pensioner in Some Countries Versus Romania

Frătică-Dragomir (Gușe), Alina Mihaela (2024), The Concept of Electronic Pensioner in Some Countries Versus Romania, Cunoașterea Științifică, 3:2, DOI: 10.58679/CS44904,



This article delves into the concept of the electronic pensioner, intricately linked to terms such as digitalization, digitization, and artificial intelligence with various applications in some countries and the hopeful prospects of their use in Romania. We aim to introduce the concept of the electronic pensioner (EP), emphasizing its significance within the context of digital transformation. The use of artificial intelligence (AI) will undoubtedly shape the future world we inhabit. Contributing to the establishment of a resilient Europe for the digital decade, citizens, civil societies, and public institutions should harness the benefits of AI, feeling secure and protected. The European strategy on AI looks to transform the EU into a global hub for AI while ensuring its human-centered and trustworthy nature. Such a goal causes the integration of this concept into the documents of the European Union and the AI strategies of member states. The digital transformation of public administration is multifaceted and intricate, requiring a comprehensive analysis encompassing legal and regulatory frameworks, technological infrastructure, as well as social and cultural norms. Through a comparative analysis, we examine the digital transformation of administration and social security services in countries such as Australia, Japan, India, Malaysia, Spain, and China. Despite adopting distinct approaches to digital transformation, these countries reflect unique political, economic, and social contexts. Nevertheless, common themes and trends appear, including the implementation of the electronic pensioner card. Exploring the potential of artificial intelligence (AI) to address and automate the daily challenges faced by pensioners may herald a future endeavor for many. The pension industry’s complexity demands specialized AI tools to effectively manage and ensure profitability, as initiatives like the Artificial Intelligence Research Centre (CitAI) at the University of London endeavor to implement. Lumera emphasizes the need for AI models to understand concepts such as premium histories, commissions, premium loans, partial withdrawals, redemptions, and reloads. Extensive investigation, experimentation, and development have been dedicated to understanding these AI activation tools pertinent to life and pensions in general.

Keywords: digitalization, digitization, AI, artificial intelligence, human resources management, pensionary

Conceptul de pensionar electronic în unele țări versus România


In acest articol vom aborda conceptul de pensionar electronic fiind strans legat de digitalizare, digitizare si inteligenta artificiala cu aplicatii diverse in unele tari si cu speranta utilizarii acestora si in Romania. Am dori sa introducem acest concept de pensionar electronic (limba engleza-electronic pensioner-prescrutat EP). Acest termen a fost utilizat evaziv pentru prima data in France AI Strategy Report in anul 2020 la Comisia Europeana.

Transformarea digitală a administrației publice este complexă și diversa. Este nevoie de o analiză atentă a diferiților factori, cum ar fi cadrele legale și de reglementare, infrastructura tehnologică și normele sociale și culturale. Această analiză comparativă examinează transformarea digitală a administrației și serviciilor de securitate socială în țări – Australia, Japonia, India, Malaiezia, Spania și China. Comparația constată că aceste țări au adoptat abordări diferite ale transformării digitale, reflectând contextele lor politice, economice și sociale unice. Cu toate acestea, unele teme și tendințe comune reies din analiză cum ar fi cardul electronic al pensionarului. Perspectivele folosirii inteligenței artificiale (AI) pentru a rezolva și automatiza problemele de de zi cu zi ale pensionarilor ar putea fi un lucru de viitor pentru mulți dintre acestia .

Industria pensiilor este suficient de complexă încât instrumentele generice de inteligență artificială se vor lupta întotdeauna să performeze și să ofere rentabilitatea  necesară asa cum CitAI Centrul de Cercetare în Inteligență Artificială al Universității din Londra incerca sa o implementeze. Lumera consideră că modelele de inteligență artificială trebuie să recunoască concepte precum istoricul primelor, comisioanele, împrumuturile cu primă, retragerile și răscumpărările parțiale, reîncărcările etc. Am petrecut o perioada lunga de timp investigând, experimentând și dezvoltăm înțelegerea acestor instrumente de activare a IA specifice vieții și pensiilor, in general.

Cuvinte cheie: digitalizare, IA, inteligența artificială, management resurse umane, pensionare


CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS44904
© 2024 Alina Mihaela FRĂTICĂ-DRAGOMIR (GUȘE). Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.


The Concept of Electronic Pensioner in Some Countries Versus Romania


[1] Head of Social Security Contributions Department Pension House of Bucharest Municipality, Academy of Economic Studies, Bucharest, Doctoral School of Management


1. The concept of electronic pensioner

We aim to introduce the concept of e-pensioner (EP) with the intention of having this term used as a document within the European Union’s strategy on Artificial Intelligence (AI) for the period 2023-2027 and after implemented into the legislation of member countries. The relationship between older generations and emerging forms of digitalization and artificial intelligence is the focal point, aiming to provide an easily approachable dimension for pensioners. This article presents an analytical framework and approaches for integrating pensioners into the digital era. Following the exposition of theoretical foundations, the article delineates the use of pensioner cards in select countries worldwide. The intersection of pensioners with the digital era proves to be a fertile entry point for examining regulatory ordinances in the digital realm. A novel digital form, the AI-based digital portal, involves a technique of facial authentication for pensioners to send digital life certificates.

Two key factors are named across all examined countries. The primary driver of digital transformation is propelled by the desire to enhance the efficiency and efficacy of public administration, which becomes particularly crucial as populations age, leading to increased demand for social services and competition for limited resources in the developed public sector. The innovative application of technology presents opportunities for streamlining processes, enhancing productivity, and reducing costs while concurrently improving service quality.

The use of artificial intelligence (AI) in the management and administration of public pension funds stands for a natural progression of technology in the public domain. In an environment characterized by complexity and volatility, AI can provide a level of analysis and prediction that exceeds human ability. Presently, there exists a wide array of AI-powered tools for object detection, natural language processing, understanding and inference, optical character recognition, predictive analytics, anomaly detection, noise elimination, model forecasting, recommendation systems, and monitoring and observability.

The advantages of artificial intelligence in the pension domain include (Goga, 2023):

  1. operational efficiency;
  2. advanced analysis;
  3. personalization;
  4. compliance with regulations.

Conversely, risks associated with AI in pensions include (Goga, 2023):

  1. data security;
  2. algorithmic errors;
  3. first costs;
  4. ethical considerations.

From an AI perspective, the challenges are manifold and intriguing. Deep learning and predictive analysis are captivating, and natural language processing (NLP) plays an indisputable role in the development of digital systems. Portfolio optimization and transparency, as well as interpretability, are essential. Security and ethics cannot be overlooked concerning the digital realm of pensions, as more complex and interconnected systems become increasingly susceptible to cyber-attacks, and decisions made by AI may pose ethical dilemmas.

The use of AI in pension fund management holds immense potential but also presents significant challenges, both from a management and AI research perspective. A multidisciplinary approach is essential to maximize benefits and minimize risks.

In Australia, the government sets up parameters for a specific area of social security, including legal, regulatory, and operational parameters. This encompasses eligibility and the type of benefits citizens may receive. States oversee many social services, such as the pensioner card, which is already well-implemented.

In India, Australia, China, and Spain, eligibility for social aid is contingent upon citizenship and permanent residency, encompassing indigenous individuals, refugees, and asylum seekers. Additionally, each province and territory has varying eligibility criteria, programs, administrative rules, benefit levels, and provisions for specialized types of aid.

Regarding funding, social security benefits are typically financed through income taxes, employer or employee contributions. Similarly, all these countries set up minimum benefits for potential beneficiaries, with supplements often applied to aid low-income or marginalized beneficiaries.

Concerning organization, specialized authorities at the central government level define parameters for a specific area of social security, including legal, regulatory, and operational parameters. These include eligibility, type of benefit (financial or non-financial), strategic and operational key performance indicators, and who oversees managing a specific benefit. Regarding the digital transformation of social security, eligibility criteria and evaluation methods are of particular importance. Subjective assessment and eligibility criteria need human evaluation and value judgment, often involving in-person consultation to show the most suitable combination of financial and non-financial benefits for a specific individual and their context. In contrast, objective evaluations and eligibility criteria are binary and can be automated to a greater extent.

1.1. Digitization, digitalization, digital transformation

1.1.1. Concept: digitization versus digitalization (Caraiani, 2023:68; Sabbagh et al., 2012:9)

Although both terms refer to the process of modernization, their usage differs. Digitization denotes the conversion of data and documents from analog to digital. Digitization is the process of transforming physical, analog information (such as documents, photographs, reports, invoices, contracts, etc.) into a format that can be stored and accessed on computers, phones, tablets, USB sticks, smartwatches, and similar devices. Digitizing documents does not imply that the physical, analog information will disappear. In many cases, they continue to exist and are used concurrently. On the other hand, digitalization has a broader sense, encompassing methods of digitization as well. Digitalization is the process of transforming information into a digital format, where the information is organized into bits. The result is the representation of an object, image, sound, document, or signal by generating a series of numbers that describe a discrete set of points or samples.

Digitalization entails the transformation of interactions, communications, business functions, and models into digital data, which often transcends both the digital and physical realms. This is clear in areas such as omnichannel customer experiences, integrated marketing, or the industrialization of production with a blend of autonomous, semi-autonomous, and manual operations, electronic services, and the list can continue. Here, we can discuss the notion of a digital workplace. A digital workplace implies that the workforce runs differently, using digital tools such as mobile devices and technologies that make them mobile or employing social collaboration and unified communication platforms, which are digital systems that enable them to work in a more „digital” manner—collaborative, cohesive, and remote.

Innovations in sensor technologies, actuation mechanisms, data transmission, and storage form the basis for digitization within and between companies, as well as in public institutions.

Leading global companies in digitization have recognized this phenomenon and are unfolding the concept of digitization in a structured manner so that decisions can trigger learning processes and operational instructions can be obtained.

Global companies and public institutions that use and attempt to self-digitize strive to generate added value in the „human-machine” community. Machines and operators in production benefit from a higher degree of use, with their operation being safe and secure, and availability and flexibility conforming to market requirements.

Therefore, the introduction and use of modern digital technologies do not stand for an end in themselves but rather a contribution to a sustainable approach to open-system architectures, which makes digital engineering an integral part. The concept of digitization is implicated as a pioneer of digital engineering, enabling planning, commissioning, operation, maintenance, and repairs of installations to be easily integrated into customers’ systems and processes—including innovative methods of evaluation and optimization. Smart data develops and nurtures linear semantics, open interfaces, flexibility, smart services, and device-level adaptability, while edge and cloud are converted into digital format.

Compared to and related to digitization, digital transformation requires widespread adoption of digital technology and cultural changes. Digital transformation refers more to people than to digital technology per se. The transformation process also involves and needs some organizational changes focused on customers, approved by managers, driven by correct challenges of corporate culture, organizations, or public institutions, and exploiting technologies that qualify and transform employees’ ways of working.

Natural language processing (NLP) enables machines to read and understand human language. A sufficiently powerful natural language processing system would allow user interfaces in natural language and the acquisition of knowledge directly from sources written by humans, such as news texts. Some simple applications of NLP include information retrieval, answering questions, and automatic translation (Sfetcu, 2021).

1.1.2. Digitization and digitalization: what is the difference?

In specialized literature and at the basis of information, the argument stands that digitalization cannot occur without digitization. Digitization is the conversion of analog technologies into digital ones, while digitalization is the use of digital technologies and digitized data to influence how work is done, to transform how customers and companies engage and interact, and to create new (digital) revenue streams. Digitization refers to the internal optimization of processes and leads to cost reduction. Conversely, digitalization is a strategy or process that goes beyond technology implementation, to involve a profound, fundamental change in the entire business model and the evolution of work.

1.1.3. Advantages and disadvantages of digitalization

Among the advantages of digitalization, we can highlight the following (Dieffenbacher, 2024; Monge & Soriano, 2023):

It allows saving paper and ink for printing, as documents are archived digitally, thus generating fewer wastes, protecting the environment. Digital documents are easier to share. So, we can imagine conducting a procedure with an institution found in another city or country. Documents can be sent via email, reaching at once; this, instead of sending the corresponding papers by mail, takes days or weeks. It is easier to find a file when it is in digital format. This compared to searching for a specific document in a stack of papers. Digitalization combats the informal economy and governmental corruption; however, digitalization also has some disadvantages (Dieffenbacher, 2024; Monge & Soriano, 2023;) Not all people can easily familiarize themselves with digital media, especially if they are older. So even if an entity change many of its procedures to digital format, some users will not feel comfortable or will be hesitant about the new system. Digital is not always certain. It is possible that due to human error or a virus, for example, files may be lost. Digitalization is not usually immediate; it takes some time to transfer all files. When people share documents or information on digital media, there is always the risk that data may fall into the hands of unscrupulous individuals, such as hackers.

1.1.4. Presentation of the differences between digitization, digitalization, and digital transformation

Digitization, digitalization, and digital transformation are analyzed through five parameters: focus; aim; activity; tools; challenges, with examples for each.

Table no. 1




Digitization Digitalization Digital Transformation
Focus Data conversion Information processing Knowledge use
Objective Changing analog format to digital format Automation of existing business operations and processes Changing the company culture, how it runs, and thinks
Activity Converting paper documents, photographs, microfilms, LPs, films, and VHS tapes into digital format Creating fully digital workflows Creating a new digital company or transforming into a digital one
Instruments Computers and conversion/coding equipment IT systems and software applications Matrix of new digital technologies (currently disruptive)
Challenges Volume – material Price – financials Change resistance – human resource
Example Scanning paper registration forms Entirely electronic registration process All electronic, from registration to content delivery

Sursa: Savic, D. (2019), From Digitization, Through Digitalization, to Digital Transformation, January 2019

Why is digitization important? Using more digital tools for coordinating social security has many advantages. For example, it reduces administrative burden and costs for individuals moving to another country or conducting business there, improves the quality of public services, accelerates social security coordination processes, helps institutions share information and work together better through improved data sharing and automation, minimizes the risk of errors and social security fraud, including the use of forged documents, thus strengthening worker protection and fair labor mobility.

The purpose of digitizing social security coordination also aligns with the goals of Europe’s „Digital Decade” policy program, which aims to transform public services, promote cross-border information exchange, and simplify interactions with the public. EU rules on social security coordination require countries to use digital technologies to access, process, and exchange social security data. They also encourage countries to ensure that services for people exercising their right to free movement in the EU are easy to use.

The EU countries and the Commission are currently working on two key initiatives in this area:

  1. Facilitating social security institutions to exchange information and work together The Electronic Exchange of Social Security Information (EESSI) system helps social security institutions exchange information across Europe. This means that national institutions can process social security claims (e.g., for unemployment benefits, health benefits, family benefits, and pensions) faster and more securely.
  2. Simplifying interactions between the public, businesses, social security institutions, and other public bodies as part of the European Social Security Pass initiative, the Commission has launched a pilot project to explore the feasibility of digitally verifying citizens’ social security rights across borders.

1.2. Artificial Intelligence

Artificial Intelligence (AI) has made extraordinary progress at an unprecedented rate, reaching and surpassing human capabilities in many tasks previously considered beyond the reach of machines, such as language translation, music composition, object detection, medical diagnosis, software programming, and many more.

AI has advanced in almost all sectors of the modern economy, with a major impact on our private, social, and political lives. AI refers to an ecosystem of models and technologies for feeling reasoning, interaction, and learning. The resurgence of AI in the spotlight in recent years is mainly related to data learning, machine learning (ML), which has made strides forward due to the emergence of Big Data. The mix is ​​triple: data reaches the critical mass of learning, algorithms discover predictive patterns and hidden patterns in data, high-performance architectures succeed in compensating for the computing and storage resources needed. Based on this algorithm, AI has succeeded in positively addressing long-standing open challenges, such as understanding and translating texts and speech, recognizing the content of images and videos, and other tasks that were believed to require intelligence. Ten years ago, it was seen that some learning models previously known to be ineffective for the mentioned tasks, if properly generalized and trained on a large dataset, for example, can make a qualitative leap. Indeed, such methods can learn, from image pixels or words in texts, „general” concepts that allow them to accurately recognize and classify new images and texts. (Sfetcu, 2021).

1.2.1. The Concept of Artificial Intelligence?

Artificial Intelligence was set up as an academic discipline in 1956, and in the years that followed, it experienced several waves of publicity and trust, followed by disappointment and loss of funding (known as the „AI winter”), followed by innovative approaches, success, and renewed funding. Research AI has satisfied many different approaches from its start, including brain simulation, modeling human problem solving, formal logic, large knowledge databases, and imitation of animal behavior. In the first decades of the 21st century, machine learning has dominated the research sphere, and this technique has proved successful in solving challenging problems in industry and academia. Sfetcu, N (2021) Machine learning offers a promising approach to improving cybersecurity defense by offering the ability to detect, predict, and respond to cyber threats than traditional methods. (Sfetcu, N, 2024). It is important to note that while machine learning can significantly enhance cybersecurity capabilities, it is not a universal panacea and should be used in conjunction with other security measures, such as encryption, regular software updates, and employee training to create a comprehensive cybersecurity strategy. It is essential to balance reliance on ML with human oversight to ensure that cybersecurity defense is still robust, transparent, and adaptable to the ever-changing nature of cyber threats. (Sftecu, N 2021). Before moving on to the advantages and disadvantages of artificial intelligence, let’s discover what Artificial Intelligence (AI) is. AI gives a computer program the ability to think and learn on its own. It is a simulation of human intelligence (hence, artificial) in machines to perform tasks that are normally administered by humans. There are three main types of AI based on its capabilities – weak AI, strong AI, and super AI (Woollacott, 2023). Weak AI focuses on a task and cannot transcend its limits. Strong AI can understand and learn any intellectual task that a human can do (researchers strive to achieve strong AI). Super AI exceeds human intelligence and can perform any task better than a human.

1.2.2. Advantages and Disadvantages of Artificial Intelligence (Duggal, 2023)

An artificial intelligence program is a program capable of learning and thinking. While artificial intelligence has many benefits, there are also disadvantages. The benefits of AI include efficiency through task automation, data analysis for informed decisions, aid in medical diagnosis, and advancement in autonomous vehicles. Disadvantages of artificial intelligence include job displacement, ethical concerns about bias and privacy, security risks caused by hacking, lack of human-like creativity and empathy. Let’s start by presenting the advantages of artificial intelligence.

  1. Reducing human error.
  2. Zero risks.
  3. 24×7 availability.
  4. Digital aid.
  5. New inventions.
  6. Unbiased decisions.
  7. Perform repetitive tasks.
  8. Daily applications.
  9. AI in risky situations Disadvantages of artificial intelligence.
  10. Excessive costs.
  11. No creativity.
  12. Unemployment.
  13. Makes people lazy.
  14. No ethics.
  15. No emotions.
  16. No improvement, the advantages and disadvantages of artificial intelligence have massive potential to create a better world to live in. While there are both pros and cons of artificial intelligence, its impact on the global industry is categorical.

1.2.3. AI Implementation for Life and Pensions

Lumera (2022) aims to build a comprehensive range of use cases addressing the entire chain of quality of life and pensions. At this moment, we offer four proven use cases of AI:

– Customer Voice uses sentiment analysis to map online reactions to products, advertisements, and corporate messages and allows firms to gain instant market sentiment, altering products or messages accordingly.

– Customer On-boarding uses Intelligent Document Processing (IDP) to completely automate nearly all onboarding activity. It includes reading and verifying identity and other required documents from new customers with about a 95% confidence and integrating them into the policy administration system (PAS) and/or other ecosystem elements.

– Churn Risk finds customer segments at the highest risk of churn. For example, in one project, the AI model found that recently divorced women in their thirties or forties were the segment with the highest probability of churning.

– Optimized Claims Processing uses a combination of activation elements such as object detection, noise removal, and OCR (optical character recognition) to automate the processing of death, accident, or illness claims.

1.2.4. Regulation on the single digital gateway adopted by the Council: improving online access to information and procedures across the EU

In 2018, the Council of Europe adopted a regulation setting up a single digital gateway. The new portal will provide individuals and businesses with online access to information and procedures, as well as support and problem-solving services. The European Parliament’s regulation set up a single digital portal (gateway) to provide access to information, procedures, and help and problem-solving services and to amend Regulation (EU) No. 1024/2012. There are rules for coordinating social security to protect social security rights when populations move to Europe. These rules are being modernized. Digitization can further improve the coordination of social security systems and support fair labor mobility. That’s why the Commission has presented a communication with objectives for digitization in the short and long term. Regulating artificial intelligence stands for the development of policies and laws in the public sector to promote and regulate artificial intelligence (AI). The regulatory and policy landscape for AI is an emerging issue globally. Between 2016 and 2020, over 30 countries adopted dedicated AI strategies. Most EU member states have launched national AI strategies, as have Canada, China, India, Japan, Mauritius, the Russian Federation, Saudi Arabia, the United Arab Emirates, the United States, and Vietnam, Bangladesh, Malaysia, and Tunisia. The Global Partnership on AI was launched in June 2020, developing the fact that AI must be developed following human rights and democratic values, to ensure public trust in technology. In the USA, Henry Kissinger, Eric Schmidt, and Daniel Huttenlocher issued a joint statement in November 2021, calling for a government commission to regulate AI.

2. Applications of the electronic pensioner in various countries.

2.1. India (Purohit, 2021)

2.1.1. Solution of the Department for Pensions and Welfare in India

This department, using artificial intelligence to obtain the status of filing and acceptance of a Digital Life Certificate via SMS, has had the following evolution: In 2014, the Jeevan Pramaan Portal was launched by the Prime Minister to facilitate the lives of pensioners. This allows the online submission of a life certificate from anywhere by anyone, just by attaching a biometric device, such as a fingerprint scanner and iris scanner, to the computer/mobile or by using CSC. „Jeevan Pramaan” uses the Aadhaar platform for biometric authentication of the pensioner. In June 2020, DoPPW launched a mobile phone version of Bhavishya to ease smooth pension processing, tracking, and payment. The technology can send automatic alerts to pensioners and allows users to send contributions, suggestions, and complaints. In August 2020, the Bhavishya 8.0 program was launched with a new feature for PUSH e-PPOs in DigiLocker. DigiLocker is the Indian government’s online digitization service that allows citizens to store important and official documents. Bhavishya is the first application to use PUSH technology, which involves a face authentication technique that does not require more biometric devices, and the process can be done with a single click.

The advantages obtained through this system are: the annual submission of the life certificate to receive a pension will no longer require them to be physically present at pension payment agencies; this requirement has been a barrier for elderly citizens who cannot wait for hours in bank queues due to health issues; the introduction of this technology is an additional step towards ensuring ease of living for pensioners and family pensioners. Under this facility, the identity of a pensioner or the person in their care can be proved using face recognition technique using any Android-based smartphone.

2.1.2. Solution from the West Bengal region

The „e-Pension” Portal is a strategic administrative reform initiative based on an employee-centric workflow of the Directorate of Pensions, Provident Fund and Group Insurance, Finance Department, Government of West Bengal to provide a comprehensive solution to problems related to pension disbursement and other retirement benefits to employees of the institution receiving grants from the state government.

Advantages of the e-Pension portal: this project covers all stakeholders, from applicant to pension payment officer, under a single portal, using the benefits of information and communication technologies (ICT); the project aims to bring a positive solution from the current system based.

2.2. China – The Government of the Hong Kong Special Administrative Region of the People’s Republic of China

The Senior Citizen Card offers a token of appreciation to retirees in China to ease their access to concessions, discounts, or priority services offered by government departments, public transport, private and commercial units. The scheme aims to promote a spirit of respect for the elderly. The Senior Citizen Card scheme, designed for individuals aged over 65, is associated with social benefits such as concessions, discounts, and priority services offered by a wide range of institutions and organizations. To apply for the Senior Citizen Card, visit the website of the Social Welfare Department. The Chinese government introduced the Old Age Allowance (OALA) scheme in 2013. As of February 1, 2023, the monthly pension aid value is $4,060. OALA eligibility criteria are mandatory, and the applicant must be 65 years old; they must have been a resident in Hong Kong for at least seven years and have continuously resided in Hong Kong for at least one year before the application date (absence from Hong Kong for up to 56 days in a year period renders them ineligible). The applicant must not receive Old Age Allowance (OAA) or Disability Allowance (DA) under the Social Security Allowance Scheme. The applicant must continue to live in Hong Kong during the receipt of OALA, and the income and assets of the applicant must not exceed the limits prescribed by law. Residents of Hong Kong aged 65 or older are eligible to apply for a Senior Citizen Card. Application procedure, application form, distribution points of the application form, and fees are followed through a hyperlink.

2.3. Spain (Kemp, 2021)

The legal retirement age in Spain is 65 for both men and women, who can obtain a full pension from the Spanish government if they have worked and paid into a pension fund in the country for over 36 years or a minimum pension with a contribution to the social security system of at least 15 years. Even if they have paid contributions to the pension fund in another EU country, this will be considered for the pension obtained by the citizen in Spain. The Spanish government even has special agreements with the USA, Canada, and Australia to allow residents from these countries to retire in Spain. Foreign citizens who have worked for a period in Spain and have contributed to the pension fund in two or more countries must give documents to the National Institute of Social Security (Instituto Nacional de la Seguridad Social or INSS) in Spain. In Spain, elderly individuals can apply for free or discounted public transportation tickets if they have a pensioner card. The pensioner’s card is eligible in Spain for all pensioners over the age of 65. Targeta Rosa (Pink Card): a social tariff transportation ticket that allows free or reduced-rate travel for the Metropolitan Area of Barcelona. Targeta daurada renfe (RENFE Gold card) offers discounts of up to 40% for train travel for those over 60 years old. The pensioner’s card is used for free travel or to buy tickets at a reduced rate anywhere in Spain. Spain offers an advantage for residents aged 62 or older, GPISD Senior Privilege Gold Card. With this card, they gain free or reduced-price entry to all concerts sponsored by GPISD or sporting events.

2.4. Singapore

In Singapore, eligibility criteria for a pensioner are mandatory, and one must be a permanent resident over the age of 60. While not everyone looks forward to aging, some countries have understood this phenomenon and have implemented the senior citizen card through which they have different bonuses or discounts. Fortunately, there are a multitude of advantages and offers that one can access once becoming eligible. Who is eligible for senior citizen discounts in Singapore? As said in the laws or regulations for seniors in Singapore, anyone who is at least 60 years old is considered a senior citizen and is eligible for these benefits. Documents required for this card are: 1 color photograph, passport-size-the photograph must be taken in the last three months, have a white background, show the entire face from the top of the head to the chin, have well-combed or tied hair, electronic copy for online application. There is no application fee for issuing the senior citizen card. The senior citizen card will be mailed between two and four weeks after receiving the application by TransitLink. Card activation is done at any SimplyGo ticket office with the original identity document, and a minimum reload of $4 is needed to activate the card for use on public transport. Cardholders can activate their cards only from the day they turn 60. Like military personnel and healthcare workers, senior citizen discounts are usually offered as a sign of respect for the elderly. Alongside the Seniors Go Digital initiative launched by the Infocomm Media Development Authority (IMDA), some of Singapore’s major telecommunications companies offer exclusive mobile plans for seniors to aid them in their digital journey.

2.5. Japan

The administration of the Prime Minister of Japan considers this a top priority issue and has developed policies in this regard. In September 2023, the Japanese government set up a digital agency that leads the digitization of the entire country. For the elderly, the „My Number Card” pensioner card has been implemented in Japan, which is assigned to all persons living in Japan and has a chip with digital certification. Due to its strict procedures for personal data, the card can be used with highly confidential and rigorous online verification from government administration to opening bank accounts, leading to its applicability in various situations. The use of the MaaS (Mobility as a Service) Card is part of a project that combines discounts on buses, taxis, and other modes of transportation into a single service. The project experiments with new services to provide city residents with the development they need and allows them to travel by buses through facial recognition.

2.6. Malaysia (Low, 2023)

Malaysian citizens and permanent residents aged 60 and above are entitled to a 20% discount on basic fares using the senior citizen card. The senior citizen card in Malaysia is embraced by the elderly and attracts benefits such as special prices for park tickets for MyKad holders, tourist attractions, and museums have below-average ticket prices for those aged 61 and above. Pensioners with a MyKad card receive help from low prices at the Philharmonic, in national parks, and other tourist centers in the country as well as transport providers.

2.7. Australia

In Australia, the pension institution is called NSW (New South Wales, an Australian state). The policy of this institution in the field of pensions is it is part of the highly centralized federal social security ecosystem and has a high degree of operational consolidation.

In Australia, the federal government handles developing and implementing a national digital transformation strategy, as well as a few key social security services managed by Centrelink (a program of Service Australia). The Centrelink service has played an exemplary role for several social security services and digital governance of public services worldwide. The key lessons of the Australian case are related to the government’s consolidation of social services and the increased focus on whole-of-government and user-centric service production and delivery ecosystems. The Centrelink service has played an exemplary role for several social security services and digital governance of public services worldwide. Australia has significantly focused on legislative and regulatory aspects related to digital transformation in social security issues since 2019 by adopting legislation developed for digitization. The country ensures the catalyst role of legislation by adopting a series of specific privacy, related legal acts, including telecommunications, criminal records, data matching, anti-money laundering, electronic health systems, medical and pharmaceutical benefit schemes, and the Registry of Securities over personal property (Office of the Australian Information Commissioner, 2019). In Australia, the digital transformation of public sector services in general and social security in particular has led to specific challenges about digital inclusion (and exclusion), especially of automated income assessments for deciding eligibility. To ensure service inclusion for regional populations, remote servicing is provided by Services Australia. Services are provided through a combination of agents, access points, service centers, and visits by remote service teams and mobile service centers. Attention is paid to providing services for people of different ethnic backgrounds. Australia has addressed back-end services between federal, provincial, and municipal levels. The fragmented approach is mainly due to their federal nature and the lack of coordination and integration between levels of governance. Today, the country is moving towards a whole-of-government approach in digital architecture, to transition to the WoG architecture, the government has proven a Whole of Government Architecture Working Group (WoG Approach), managed by the Digital Transformation Agency (DTA).

After applying for the physical card, seniors can obtain the digital version through Service NSW in Australia. The following types of Service NSW cards are issued:

  1. Opal Gold Card;
  2. ACT Seniors Card;
  3. Northern Territory Seniors Card;
  4. Queensland Seniors Card;
  5. South Australia Seniors Card;
  6. Tasmania Seniors Card;
  7. Victoria Seniors Card;
  8. Western Australia Seniors Card.

The Opal Gold Cards are reserved for those who are high-pension retirees and for the age limit. The ACT Seniors Card provides a 10% discount on vehicle registration, a 28% discount for electric vehicle registration, concessional public transport fares during peak hours and free travel outside peak hours and free travel for those over 70; and a wide range of discounts from private businesses kindly supporting the senior community.

The ACT Seniors Card also provides access to discounts and benefits on a range of goods and services. To apply for a senior’s card, the applicant must be 60 years of age or older. With a senior’s card in Australia, one can enjoy cheaper medicines under the pharmaceutical benefits scheme, doctor visits.

The ACT Seniors Card also allows seniors to access reciprocal discounts in other states and territories. The ACT Seniors Card can be used interstate and in New Zealand.

Northern Territory Seniors Card

Queensland Seniors Card

South Australia Seniors Card

Tasmania Seniors Card

This card has the following features: this senior card, which has been consolidated for the 2023-2024 edition under the name Seniors Card Directory; Seniors Cards are a way the Government helps build a country that supports seniors, the Tasmanian Government does everything necessary to help retirees access the services and support they need; cardholders will find a range of discounts and special offers from automotive and household needs to health and financial services; the Seniors Card program has introduced online services for Cardholders and Business Partners. The online platform is easy to use, and members can also access accounts and search for discounts anywhere, anytime.

Partners have remained loyal to over 120,000 Tasmanian Seniors cardholders. The Seniors Card program is coordinated by the Tasmanian Government in partnership with the public and private sectors; each year, the program continues to grow, with over 120,000 members and over 600 companies and discounts; the Seniors Card encourages older Tasmanians to support an active lifestyle by providing them with access to concessional public transport throughout Australia. The senior card is useful when traveling abroad as it is accepted by international organizations. This senior card is used in New Zealand, the United States, Hong Kong, Singapore, Canada, and the United Kingdom. You are eligible for a Seniors Card if you meet the following three criteria: you are 60 years of age or older, live in Tasmania, and work less than 20 hours per week in employment. The Tasmanian Government provides public transport, concessions for valid Seniors Cardholders. Seniors Cards issued by any Australian State or Territory are accepted.

3. Vision for the Electronic Pensioner Application in Romania

In Romania, there are approximately 4,759,711 million pensioners. The average monthly pension in Romania is around 2000 lei. 40% of pensioners in the public system of the CNP have pensions of approximately 1,280 lei. In 2021, the process of demographic aging deepened, with nearly 124 elderly people for every 100 young people under 15. By using the proposed service, pensioners can receive help from price discounts and advantages specially created for them. Additionally, merchants can create and combine a niche clientele of pensioners.

3.1. Free Digital Signature for All Romanians

The proposed facility by the Romanian Digitalization Authority. Every Romanian will have a free qualified digital signature within the context of a project to be implemented by the Romanian Digitalization Authority (ADR) and the Ministry of Research. Digital signature for all Romanians is a project proposed by the Romanian Digitalization Authority (ADR). Anyone will have access to this facility after the launch of an extension of the ROeID project. The project will be implemented by ADR in collaboration with the Ministry of Research. And the aim is for every Romanian to have a digital signature.

Digital signature for all Romanians. The ROeID platform is functional and allows any Romanian citizen to connect to digital services offered by the state. For this, an identity card or passport and facial identification are needed. Once the new project is launched, ROeID will be expanded and will offer services including the allocation of a digital signature, free of charge.

Currently, only three companies in Romania can offer such digital signature services for a fee. Allocating digital signatures to every citizen will stand for a step forward in the citizen’s relationship with state institutions. They will no longer have to present themselves at counters for certain services offered by public institutions. It will be sufficient to request them online, based on authentication with a digital signature.

3.2. Development of Electronic Pension Coupons with the Help of the National Public Pension House Platform

Currently, there is an electronic application that works to send information documents about electronic coupons to pensioners in Romania. The procedure provides for each pensioner to have an online account that is approved by any territorial pension house.

3.3. Acquisition of a chatbot named „PER” (Electronic Pensioner) within the territorial pension houses to relieve pressure from counters

3.4. Issuance of pensioner cards from non-refundable funds 2021-2027 as follows: nationwide to include the following functions: health card included in the pensioner card, card for reduced public transport (6 trips for second-class pensioners and for pensioners receiving help from Law 118/1990 between 6 and 12 first-class trips).

3.4.1. Amendment of the legislative framework and introduction of IT applications

3.4.2. Acquisition of a unique platform or a judge chatbot for all territorial pension houses aiming to resolve court processes at various stages

3.4.3. Pensioner card with ATMs in post offices from where they can electronically collect their money and pension coupons

In conclusion, through these actions, Romania will be able to develop its digital system, and by using AI, it helps us to meet exacting standards. For the electronic pensioner, we propose, based on the experience of other countries, the adoption of a single card that will have the following functions:

– use at the bank;

– health card;

– transport card (railways, metro, and urban surface transport);

– use in other activities (museums, shows, spas, supermarkets, taxis).


  1. Buttazzo,G(2023) Rise of artificial general intelligence: risks and opportunities , Frontiers in Artificial Intelligence, CONCEPTUAL ANALYSIS article accessed 25 August 2023 Sec. Machine Learning and Artificial Intelligence Volume 6 – 2023 |
  2. Caraiani Gh, (2023) DIGITALIZAREA ÎN SISTEMUL DE PENSII DIN ROMÂNIA-Univers Strategic, Nr.4/56, Octombrie-Decembrie 2023 pag 67-77, accessed 9 January 2024
  3. accessed at 2 february 2024)
  4. Case studies on digital transformation of social security administration and services -CASE STUDY AUSTRALIA(2022) Reference Project: CHN/18/01/EUR – Improving China’s Institutional Capacity towards Universal Social Protection, United Nations University Operating Unit for Policy-Driven Electronic Governance (UNU-EGOV)., The International Labour Organization 2022 First published 2022 accessed at  4 february 2024)
  5. Dieffenbacher, S, S (2024) Digitization vs Digitalization: Differences, Definitions, and Examples, January ,15, 2024, accessed at 31january 2024
  6. Duggal, N (2023) Advantages and Disadvantages of Artificial Intelligence [AI], Nov 24, 2023, accessed at 10 January 2024
  7. e-Pension Portal Directorate of Pension, Provident Fund & Group Insurance accessed at 10 January 2024
  8. Goga,A(2023) Pensia ta în mâinile unei Inteligențe Artificiale, Opinia unui Profesor de Management, Expert AI 18 octombrie 2023, accessed at 10 January 2024
  9. Low, C (2023) Senior Citizen Promotions & Discounts in Malaysia You Should Check Out 10 Nov 2023 accessed at 14 January 2024
  10. Lumera (2022) Deploying AI for Life and Pensions – the recipe for success, February 1 ,2022 accessed at 10 January 2024.
  11. Kemp, L (2021) What Do You Know About the Spanish “65 Card”? Published: 23 Apr 2021, accessed at 18 January 2024
  12. A European approach to artificial intelligence-Euorpean Commission artificialintelligence accessed at 10 January 2024
  13. Monge,C.E, · ‑Soriano(2023) The role of digitalization in business and management: a systematic literature review ,Review of Managerial Science – accessed at 10 January 2024
  14. Purohit, S (2021) A New AI Technique That Makes Life Easier for Pensioners, Published on 4 Dec 2021 accessed at 8 January 2024
  15. Sabbagh, K, El-Darwiche, B, Friedrich, R, Singh, M (2012) Previously published in “The Global Information Technology Report 2012: Living in a Hyperconnected World,” World Economic Forum, 2012, and by Booz & Company in 2012. digitization.pdf- accessed at 11 January 2024
  16. Savic, D. (2019), From Digitization, Through Digitalization, to Digital Transformation, accessed at 10 January 2024
  17. Sfetcu,N (2021) Introducere în inteligența artificială Publicat de MultiMedia Publishing- accessed at 10 January 2024
  18. Woollacott,E(2023) Three distinct types of artificial intelligence, explained, November 15, 2023, accessed la 31 January 2024
  19. accessed at 22 January 2024
  20. accessed at 10 January 2024
  21. accessed at 10 January 2024
  22. accessed at 10 January 2024
  23. accessed at 10 January 2024
  24. accessed at 10 January 2024
  25. accessed at 10 January 2024
  26. accessed at 10 January 2024
  27. accessed at 10 January 2024
  28. https://www.digiro/stiri/externe/unjudecatorautilizataplicatiachatgptpentruadaunverdictlamfolositcapeosecretara-2238327– accessed at 10 January 2024
  29. accessed at 10 January 2024
  30. e-Pension Portal Directorate of Pension, Provident Fund & Group Insurance – accessed at 10 January 2024
  31. Sfetcu, Nicolae (2024), Apărarea împotriva atacurilor cibernetice prin învățarea automată, Cunoașterea Științifică, 3:2, DOI: 10.58679/CS74213, accessed at 10 January 2024

Constante universale, energia vidului și creșterea în timp a găurilor negre în Modelul Big Bangului Rece

Ionescu, Valentin (2024), Constante universale, energia vidului și creșterea în timp a găurilor negre în Modelul Big Bangului Rece, Cunoașterea Științifică, 3:2, DOI: 10.58679/CS72273,


Universal constants, vacuum energy and the growth of black holes over time in the Cold Big Bang Model


This article refers to and is at the same time a complement to the work The Cold Big Bang Model, hereafter referred to as MBBR or the basic work, which was printed by Tribuna Economică în 2021 with ISBN 987-973-688-429-0.

I. In the current study we deduce the existence of a fundamental constant of any Universe, namely the power released during a cosmological inflation, i.e. the amount of mass-energy generated divided by the duration of the inflation.

II. We show that the power flux density is independent of the definition of the Universe, resulting in a universal constant of the MBBR. This paper launches the hypothesis that a huge amount of energy can be extracted from space – as defined in the MBBR – even from areas called by abuse of language empty space.

III. We propose to calculate the flux of dark matter transported on energy buses (see MBBR §Energy buses) crossing the event horizon of a black hole. We demonstrate formulas that calculate the growth in time of a black hole.

Keywords: cold big bang, vacuum energy, power flux density, dark matter, black hole


Acest articol face referire și este în același timp o completare a lucrării Modelul Big Bang Rece, numită în continuare MBBR sau lucrarea de bază, care a fost tipărită în cadrul editurii Tribuna Economică, în anul 2021, cu ISBN 987-973-688-429-0.

I. În studiul actual deducem existența unei constante fundamentale a oricărui Univers și anume puterea eliberată în timpul unei inflații cosmologice, adică cantitatea de energie-masă generată împărțită la durata inflației.

II. Arătăm ca densitatea fluxului de putere este independentă de definiția Universului, rezultând de aici o constantă universală a MBBR. Acest articol lansează ipoteza că din spațiu – așa cum este al definit în MBBR – poate fi extrasă o cantitate uriașă de energie, chiar din zonele denumite prin abuz de limbaj spațiu gol.

III. Ne propunem să calculăm fluxul de materie întunecată transportat pe magistralele energetice (v. MBBR §Magistrale energetice) care traversează orizontului de eveniment al unei găuri negre. Demonstrăm formule care calculează creșterea în timp a unei găuri negre

Cuvinte cheie: big bang rece, energia vidului, densitatea fluxului de putere, materia întunecată, gaură neagră


CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS72273
© 2024 Valentin IONESCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.


Constante universale, energia vidului și creșterea în timp a găurilor negre în Modelul Big Bangului Rece

Valentin IONESCU[1]

[1] Absolvent al Facultatii de matematica informatica din Bucuresti, promotia 1976, cercetator stiintific principal 3



MBBR definește gravitația cuantică trigonometrică care acționează asupra cantităților cuantificate de energie-masă din celulele spațiului cuantic, anterior fiind definit procesul de formare a spațiului și energiei-masă dar fără a porni de la o singularitate infinit de mică și de densă. Un loc aparte îl are Axioma 8 care, pe scurt, spune că dacă gravitația mută întreaga cantitate de energie-masă dintr-o celulă a spațiului, celula respectivă nu rămâne vidă ci în ea apare instantaneu cantitatea indivizibilă de energie-masă pe care am numit-o unitate Planck de energie-masă (Peu).

Dacă modelele geometrice de univers ne-au obișnuit cu noțiunea de continuum spațiu-timp, MBBR se referă la un tot unitar spațiu-timp-energie-masă a cărui natură este discontinuă.

În MBBR am arătat că viteza cea mai mare din Univers este 1   (v. . Această lucrare studiază Universul în stadiile cele mai timpurii, ca urmare cantitatea de materie întunecată se măsoară în unități de măsură de energie și nu de masă, noțiunea de “masa” ne fiind încă definită.

Pentru efectuarea calculelor vezi aici ( formulele de conversie între sistemele de coordonate Planck și SI precum constantele folosite în toate articolele, așa cum au fost ele definite în MBBR.

Voi reaminti câteva elemente din lucrarea de bază:

Am asociat fiecărei celule de spațiu două cantități de energie, exprimate prin numere naturale, astfel:

  • prima pornește de la 0 și se incrementează cu o unitate ori de câte ori se aplică Axioma 8 unei celule a spațiului cuantic; această cantitate de energie o voi numi energie întunecată; această formă de energie apare exclusiv în timpul stagiilor de dezvoltare ale Universului (v. MBBR §Dinamica energie-masă și Definiția 13). Având aceiași unitate de măsura, cantitățile de materia întunecată și energia întunecată se pot aduna sau scădea.
  • a doua cantitate de energie însumează energia întunecată cu materia întunecată acumulată în urma construcției de bază a Universului și a inflației cosmologice (v. MBBR §Inflația Cosmologică). Aceste două forme de energie le voi denumi mai departe cu același termen de energie-masă folosit mai sus.
  • numesc definiția Universului tripletul de numere întregi C|I|S unde C este nr. de iterații, I nr. de inflații și S nr. de stagii – (MBBR) Definiția 14;
  • energia-masă generată în timpul inflației k este:

ȸk = c2  4k+1  FC    FC+1  (C+1)k,

unde c2 = 1   este o constantă (v. MBBR Definiția 4), FC și FC+1 sunt numerele Fibonacci  de indice C, respective C+1 (v. MBBR §Construcția de bază a Universului – primul paragraf).

Pentru k = 0, ȸ0  este energia-masă generată în timpul construcției de bază a Universului.

  • energia-masă totală a Universului cu definiția C|I va fi conform formulei (2’ MBBR):

Μtotal  = k + ȹ

ȹ fiind energia întunecată totală acumulată ca urmare a interacțiunii gravitaționale în cadrul tuturor stagiilor de dezvoltare ale Universului.

Conform axiomei 7 din lucrarea de bază, o celulă de spațiu, la formare, conține o energie-masă egală cu 1 Peu. Una dintre multele proprietăți interesante ale șirului lui Fibonacci este aceea că șirul  are limita și  =  care este faimosul număr de aur. În plus, în șirul definit mai sus, elementul de indice 14 aproximează numărul de aur până la a cincea zecimală iar precizia crește pe măsură ce crește indicele.


  1. Fie un Univers cu C iterații, formula (2’’) din (MBBR) poate fi scrisă sub forma:

= c2        ,

unde ȸk  este cantitatea de energie-masă produsă de inflația cu nr. k, Tk este timpul cât durează inflația cu numărul k, c2 = 1  și  este numărul de aur căruia i-am atribuit unitățile de măsură ale lui c2, FC și FC+1 sunt numerele Fibonacci asociate indicilor C și C+1 iar k = 0, 1, 2, 3, … numărul inflației. Să observăm că raportul   este constant oricare ar fi k, ca urmare voi generaliza acest rezultat spunând ca pentru un Univers dat, variația energiei-masă produsă de inflație în interval de timp cât durează inflația este o constantă care depinde doar de definiția Universului:


Iată un nou rezultat remarcabil: avem o constantă clară și ce constantă, una care include numărul de aur, în condițiile în care, după cum am văzut în MBBR, constanta gravitațională nu este de fapt o constanta, ea depinzând de cantitatea totală de energiei-masa și vârsta Universului (v. MBBR Definiția 12).

Notez cu ȹk cantitatea de energie întunecată generată în timpul tuturor stagiilor, până la stagiul k inclusiv. Notez EMTk energia-masa totală a Universului la sfârșitul stagiului k. Reamintesc că aceasta energie totală cuprinde materia întunecată adică energia-masa creata în timpul construcției de bază a Universului și a inflațiilor plus energia întunecată generată în timpul stagiilor de dezvoltare ale Universului, până la stagiului k inclusiv.

Rezumând ceea ce am definit până aici, putem scrie:

EMTk =   +  

unde Inf este numărul de inflații petrecut în timpul celor k stagii. Revenind la definiția Universului luată în considerație mai sus: I  Inf, S  k .

Pentru fiecare stagiu în parte este important de definit procentul reprezentat de energia întunecată din energia-masa totală a Universului, deoarece putem să ne propunem ca modelul digital să forțeze executarea unei noi inflații înainte ca energia întunecată sa depășească un anumit procent, n%, din energia-masa generată de construcția de bază a Universului (considerară ca inflația de indice 0) plus energia-masa generată de toate celelalte inflații, adică:


  1. În baza conceptelor dezvoltate în MBBR la capitolul Magistrale energetice, să presupunem că o cantitate E ] de energie-masă se transferă în timp de T[Ptu] pe o suprafață de S [Psu2] și ne propunem să calculăm, în unități de măsura ale SI, densitatea fluxului de putere PSI:

PSI =  =    4.705024526  [W/m2]

Notând: Ct = 4.705024526  [W/m2], atunci formula de mai sus se poate scrie:

(1)                                           PSI  =    Ct

În acest context E, S, T vor fi măsurate în unități Planck iar rezultatul în SI.. Deoarece Ct nu depinde de definiția universului, ea este o alta constanta pe care o voi numi  constanta de radiație în SI.

Putem calcula fluxul minim de materie întunecată – să-l notăm cu E – transportat pe magistralele energetice care traversează o suprafață de 1 m2 într-un timp de t Ptu. Pentru simplificare voi considera că fluxul este perpendicular pe o suprafață și că în zona de univers luată în considerație nu există protoparticule și ca urmare fiecare celulă a spațiului cuantic conține doar 1 Peu, adică, prin abuz de limbaj luăm în considerație doar energia spațiului vid.

Întrucât: 1 m = (1,616229)-1 35 Psu => 1 m2 = 3,82819639 69 Psu2.

Deoarece 1 Psu2 conține 1 Peu care se transferă în timp de t Ptu pe o distanță de 1 Psu, rezultă un schimb de energie pe m2, adică putere pe m2 sau iluminare energetică (sinonim: iradiere – cantitatea de energie luminoasă incidentă pe o suprafață) de:

Esi =   =  4.705024526  1079 W/m2

Evident, același rezultat se obține aplicând formula (1) de mai sus.

Presupunând că t este numărul de Ptu dintr-o secundă rezultă ca:

Esi =  25,366 1035 W/m2 = 25,366  1026 GW/m2

o putere uriașă care dacă poate fi controlată ar putea propulsa prin toată galaxia astronave aparținând raselor inteligente.

III.  Luăm în considerație o gaură neagră cu masa M0 mase solare. Calculele de absorbție le facem pe o fanta cu lățimea de 1 Psu pe orizontul de eveniment, fanta fiind perpendiculară pe planul discului de acreție. Presupunem că din fiecare celulă a spațiului cuantic aflată la o distanță de 1 Psu de fantă, se transferă n Peu cu viteza 1/t din viteza luminii, adică 1 Psu în t Ptu.

Ținând cont de raza Schwarzschild, circumferința în planul discului de acreție este:

Lc = 4

unde G este constanta gravitațională, M0 masa găurii negre în mase solare iar c este viteza luminii în vid. Rezultă:

(1)            Lc = 4          M0  [m] =  1,8561  104  M0  [m]

Conform formulei (1) energia-masa absorbită pe întreaga suprafață a circumferinței ecuatoriale cu lățimea de 1 Psu a găurii negre este:

PSI  =    Ct,  unde Ct = 4.705024526  [W/m2],

Ținând cont că E este energia-masa a n unități Peu pentru fiecare celulă de pe suprafață circumferinței ecuatoriale cu lățimea de 1 Psu a găurii negre, rezultă că  = n, deci:

ҎSI =    4.705024526

Aceasta este presiunea radiației materiei întunecate, pe metru pătrat, pe orizontul de eveniment cu lațimea de 1 Psu al unei găuri negre, presiune calculată în SI. Pe întreaga suprafață puterea radiată va fi:

ҎSI  Lc    =    4,705024526      1,8561  104 [m]  [m]  M=    1,411452143  1049   M0 energie masă/secundă

Deși este foarte comod de a lucra cu formula (1) de mai sus, să facem o mică întrerupere și să rezolvăm problema propusă în acest articol folosind un alt mod de gândire:


Suprafața:  S  =  1,8561  104  M0  [m]  1 Psu = 1,8561  104  M0  [m]

Energia-masa pe suprafață: n Peu / Psu2

E = S [Psu2]  n      M0 = 1,8561  104  [m]          n    M0 = n  1,1484139933140662616498033385121        M0

Energia-masa în J

EJ = n  1,1484139933140662616498033385121        M0  6,626075 -34   =

= n  760.947,725  M0 [J]

Suprafața S este traversată de energia-masa EJ în t Ptu

  • Viteza radiației = , deoarece spațiul parcurs este de 1 Psu

Cât este energia-masa care traversează suprafața S într-o secundă?

Deoarece n  760.947,725  M0 [J] se transferă în t Ptu adică

în t   -44 s, atunci într-o secundă se transferă

n  760.947,725  M0 [J]         44 [s-1] =     1,411452143 49 M0  [W] energie-masă pe secundă, formulă identică cu cea de mai sus.


Să continuăm; pentru a nu mai lucra în unitați de energie solară ci în unități de masă solară, împărțind la energia-masa solară, ultima formulă de mai sus se scrie ca:


(2)             M0 =    78,96214583  M0 mase solare/ secundă


Fie m0 masa inițială a unei găuri negre. Formulele de mai sus indică un tipar de creștere prin absorbție de materie întunecată, astfel: într-o unitate de timp Ut [s], aleasă arbitrar, gaura neagră va crește cu valoarea     78,96214583  M0  Ut mase solare în unitatea de timp Ut. Să o notăm  x=    78,96214583  Ut, deci masa găurii negre, după creșterea în p unități de timp Ut, va fi:


m1= m0+m0 x= m0 (1+x)

m2= m1+m1 x= m1 (1+x)= m0 (1+x)2

m3= m2+m2 x= m2 (1+x)= m0 (1+x)3

m4= m3+m3 x= m3 (1+x)= m0 (1+x)4

  • mp= m0 = m0

Desigur, formula de mai sus este cu atât mai exactă cu cât unitatea de timp aleasă, Ut, este mai mică.

Să luăm ca un prim exemplu gaura neagră a quasarului J0529-4351.

Lumina sa a avut nevoie de 12 miliarde de ani pentru a ajunge la instrumentele VLT. Masa este 17 miliarde de mase solare şi rată de absorbție de ~ 413 mase solare pe an.

Conform formulei (2) rezultă:

78,96214583  17 109 mase solare pe secunda  31.556.952 secunde/an = 413 mase solare pe an

  •  360.678.978.163.272.720 = 413
  • =102.568.229.971.339.643,39 =

Aceasta fiind o ecuație cu necunoscutele numere întregi. Pentru ca  să fie o fracție ireductibilă trebuie ca: t =  și n=100.

În ideea validării calculelor și formulelor de până acum, să facem verificarea inversă adică să calculăm rata de absorbție pe an pentru o gaură neagră de 17 miliarde mse solare, ai cărei parametrii t și n sunt cei de mai sus. Aceasta cu atât mai mult cu cât aici este implicată și formula (1) de mai sus în baza căreia am tras concluzia că spațiul așa zis gol este de fapt un rezervor uriaș de energie.

Conform formulei (1) de mai sus rezultă:

Lc =  1,8561  104  M0  [m] =  1,8561  104  17 109      =

=1.9523037886339126448046656754705 1049

Energia absorbită într-o secundă:

  • Lc    100              =

= 3.5305784867430460825802190659341 1075

  • În J/s: 3.5305784867430460825802190659341 1075            =

= 2.3393877846545929071632725047309

Într-un an:

2.3393877846545929071632725047309      31.556.952=

= 7.3823948029731324950891846594714

În mase solare rezultă:

= 412,9999999

Adică valoarea absorbției de la care am pornit pentru calculul parametrilor t și n.


Un alt exemplu este gaura neagră J2157* care are, după cum informează astronomii în Science Alert, raza Schwarzschild de 670 UA, o masa de  34  mase solare și vârsta de 1,25 miliarde de ani după Big Bang.  Conform formulei (2), după o zi masa absorbită va fi:

78,96214583  34 109  mase solare pe secunda  24  60  60 s

Astronomii afirmă că această valoare trebuie să fie egală cu o masă solară, adică:

231959.199.590.208  (mase solare) = 1 (masă solară)

  • = 231.959.199.590.208

Această ecuație cu necunoscutele numere întregi are soluțiile n=1 și t=231.959.199.590.208 , rezultând de aici că fanta de absorbție de pe orizontul de eveniment are o lățime de 1 Psu și timpul în care materia întunecată a cărei energie-masă este de 1 Peu/1 Psu2 parcurge ultima celulă a spațiului cuantic, înainte de a dispărea dincolo de orizontul de eveniment, este de 231.959.199.590.208  Ptu.

Să procedăm și de data aceasta la o verificare:

Să calculăm nr. de celule pe ecuatorul orizontului de eveniment:

Lc =  670 UA  2   = 670 m

= 2    6.2181782408309713536881221658564

Energia absorbită într-o secundă:

  • Lc    1             =

= 2    4.9723638412652636189004363192098

  • În J/s: 2  9723638412652636189004363192098

= 2    3.2947255739511731633605708583808

Într-o zi:

2    3.2947255739511731633605708583808      24  60  60 = 2    2.846642895893813613143533221641

În mase solare:

2      = 2    0.1592  = 1,00028

Imprecizia provine din valoarea aproximativă a razei Schwarzschild luată în considerație.

Corolar 1

Interpretarea inițială dată parametrului n se referea la numărul de Peu care traversează o celulă de spațiu cuantic de pe fanta de acreție cu o lățime de 1 Psu în t Ptu. Calculele arată că decă n > 1Peu atunci fanta de acreție poate avea o lățime cuprinsă între 1 și n Psu, singura restricție fiind ca toate cele n Peu să traverseze o secțiune a fantei cu lățimea de n Psu și lungimea de 1 Psu în t Ptu.

Interpretarea lui t rămâne neschimbată adică, acest parametru reprezintă timpul în Ptu în care radiația absorbită parcurge ultima celulă a spațiului cuantic înainte de a dispărea dincolo de orizontul de eveniment. Având în vedere că această celulă este un cub cu latura de 1 Psu,    este viteza de prăbușire a materiei întunecate pe fanta de acreție. În cazul celor două exemple de mai sus, aceste viteze în SI sunt:


3  pentru primul caz,


1.2924  în al doilea caz

Vitezele sunt extrem de mici, deoarece materia se prăbușește doar accidental în gaura neagră. Baza discului de acreție, într-adevăr, se rotește cu viteze apropiate de viteza luminii dar, particulele doar întâmplător cad în gaura neagra, poate doar deviate prin ciocnire între ele. De ce atunci acești monștrii consumă cantități atât de mari de materie, așa cum arată exemplele de mai sus? Pentru că fanta de acreție are o lungime aproape dincolo de imaginație. Încercați să vă imaginați gaura neagră din al doilea exemplu: raza ei este 670 unități astronomice. Comparați această valoare cu distanța între soare și ultima planetă a sistemului solar, Neptun. Această distanță este în medie de numai 30 unități astronomice !!

Să ne întoarcem la primul exemplu și să aplicăm formula (3).  Parametrii sunt t =  și n=100, Ut=1 , x =  și p=  daică numărul de secunde din an. Rezultă că noua valoare a masei găurii negre după un an de absorbție este:

17 109   =

= 17 109  1.0000000242941179421608926922745

Scăzând din această valoare masa de la care am pornit, adică 17 109 mase solare rezultă cu cât a crescut masa găurii negre într-un an, adică: 413 mase solare ceea ce validează formula (3). Dar, oare cât de mare ar deveni această gaură neagă după un miliard de ani? Rezultatul ar fi:

masa =17 109    =

= 17 109  35.546.859.433,57 mase solare iar raza Schwarzschild:

= =892.581.519.126.160.375.293.444  =5.950.543.460.841  sau 94.093.012,69

Datele care au stat la baza calculării parametrilor n și t aparținând găuri negre se referă la situația ei de acum 12 miliarde de ani. Deci, la numai un miliard de ani după aceasta, adică acum 11 miliarde de ani,  diametrul acestei găuri negre ar fi trebuit să fie de aproximație 1800 de ori diametrul galaxiei noastre de astăzi.

Să mai jonglăm puțin cu formulele demonstrate mai sus și să calculăm pentru fiecare dintre cele două exemple de găuri negre, cât de mari ar fi putut deveni găurile negre într-un miliard de ani dacă la formare ar fi cântărit o masă solară fiecare.

Pentru primul caz: n=1 și t=231.959.199.590.208 ,

x=    78,96214583, masa găurii negre de o masă solară, după un miliard de ani ar fi:


= =

= = 46.278,2 mase solare.

În baza acestui rezultat suntem îndreptățiți să presupunem că această gaură neagră, la formare, avea o masa mult mai mare decât o masă solară dacă, după un miliard de ani a acumulat doar valoarea de mai sus, deoarece acum 12 miliarde de ani avea 17  mse solare.

Pentru al doilea exemplu:

t =  și n=100.


=  =

= 1.0000000242941179421608926922745 = =

= 35.546.859.433,5656 mase solare

Pentru această gaură neagră cu vârsta de p = 1,25 miliarde de ani, cu masa actuală mp = 34 miliarde de mase solare și cu parametrii (n, t) de mai sus să calculăm masa m0 pe care a avut-o la formare:

Conform formulei (3) rezultă:  =

  • =  – p    =

= 10.531478917042255123753908789053 –    1,25    log(  )= 10.531478917042255123753908789053 –    1,25    log(1.0000000000000007698499413713601) =  -2.657022628990314370711091210947

  • m0 003 mase solare


În lucrarea de bază, prin Axiomele 7 și 8 am redefinit noțiunea se spațiu, am dat un sens exact noțiunii de materie întunecată și  odată cu definirea gravitației cuantice am arătat că spațiul este un izvor nesecat de materie întunecată. Mițcarea acestei materii generează o energie care dacă am învăța să o folosim am elimina din limbajul comun conceptul de criza energetică și în plus am putea ajunge la construirea unor astronave care să străbată galaxia.

Poate că tehnologia de extragere a acestei energii era cunoscută în antichitate, după care s-a pierdut. Basoreliefuri din complexul de la Dendera, din templul lui Hathor, Egipt, par să ilustreze niște becurile luminiscente, conectate printr-un fir, nu la baterii ci la un stâlp numit Djed. Lumina eternă, așa cum a fost numită în antichitate se pare că a existat nu doar în Egipt, dar și în Roma antică.

Nikola Tesla, în lucrarea sa Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency publicată în THE ELECTRICAL WORLD, July 11, 1891 face următoarea afirmație: Înainte ca multe generații să treacă, mașinile noastre vor fi conduse de o putere care poate fi obținută în orice punct al universului.” Răsfoind lucrarea marelui savant, amintită mai sus, constat o anumită asemănare între becurile de la Dendera și lămpile descrise de Tesla, chiar dacă modalitățile de alimentare cu energie par diferite.

În baza rezultatelor calculelor relative la creșterea prin absorbție a găurilor negre, ne întrebăm dacă nu cumva așa numita Cold Spot, respectiv Pata rece CMB (sau WMAP) observată pe harta radiației cosmice de fond cu microunde este o zonă în care există una sau mai multe astfel de găuri negre monstruoase care au absorbit galaxiile din zonă și care, în plus, datorită dimensiunilor uriașe pe care le au, obturează radiația de fond care ar trebui să ajungă la noi. Marginile acestei Cold Spot par mai fierbinți decât vecinătățile, probabil datorită efectului de lentilă gravitațională aplicat background-ului. Ideea că este posibil ca în univers să se plimbe găuri negre devoratoare de galaxii este destul de inconfortabilă. La întrebarea ,, de ce nu vedem astfel de evenimente?”, răspunsul nostru este  ,,pentru că lumina acestor evenimente nu a ajuns încă la noi”.

Dacă cosmologia tradițională se miră de faptul că există găuri negre super masive, cu toate că de la Big Bang, se pare că a trecut prea puțin timp pentru a se forma acești monștrii de zeci de miliarde de mase solare doar prin colapsul direct, absorbția de materie barionică sau fuziuni, acum putem să propunem ipoteza procesului lipsă prin care se pot forma găurile negre supermasive din centrele galaxiilor. Absorbția de materie întunecată de către găurile negre, calculată mai sus, exclude vaporizarea acestora ca efect al radiației Hawking tot așa cum exclude ,,Paradoxul  informațional al găurii negre”. Din aceleași motive excludem și ipoteza conform căreia sfârșitul universului se va realiza  prin așa numitul ,,mare îngheț”. Acum însă, începe să se contureze un alt scenariu și mai sumbru, anume, conform rezultatelor calculelor de mai sus, găurile negre, prin absorbție de materie întunecată, devin din ce în ce mai mari, absorb totul în jurul lor, chiar și galaxiile. Încetul cu încetul universul devine populat doar de găuri negre care, eventual, fuzionează între ele până ce rămâne doar una singură. Din fericire, sau nu, nu va fi așa, deoarece timpul așa cum l-am definit în MBBR are nu numai un început dar va avea și un sfârșit care ar putea veni înaintea acestui scenariu lugubru. Astfel, această perioada în care există timp este doar o etapă, scufundată în ceea ce numim veșnicie, care nu înseamnă un timp nesfârșit ci, absența timpului. Acest subiect este tratat pe larg într-un alt articol derivat din MBBR.


Ionescu, Valentin, Modelul Big Bang Rece, București, Tribuna Economică, 2021

Phil Plait (Jul 1, 2020), „IN THE DISTANT UNIVERSE A SUPERMASSIVE BLACK HOLE EATS A SUN *A DAY*”Syfy Wire: Bad AstronomySyfy

Tesla, Nikola, Experiments with Alternate Currents of High Potential and High Frequency, THE ELECTRICAL WORLD, July 11, 1891

Wolf, Christian; Lai, Samuel (21 December 2023). „The accretion of a solar mass per day by a 17-billion solar mass black hole” (PDF). Retrieved 20 ebruary 2024.

Intelligence–ul ca domeniu al cunoașterii

Tiberiu, Tănase; Boureanu, Ovidiu (2024), Intelligence–ul ca domeniu al cunoașterii, Cunoașterea Științifică, 3:2,


Intelligence as a Field of Knowledge


Current and future competition and conflict will depend on knowledge management. The conflicts and battles of the future will be decided by who can collect, process, analyze and disseminate intelligence in the most efficient and effective way possible; those with the best communication and collaborative intelligence channels at            the nation-state-network and nation-state-network groups (alliances/coalitions) level will have the competitive advantage and global supremacy. Knowledge is paramount, it is             essential, and it is based on intelligence. Knowledge has value and intelligence, i.e. strategic information is power. Knowledge without intelligence cannot exist, just as qualitative intelligence cannot exist without knowledge. To avoid possible failures and to adapt to the trends of the 21st century, we must approach the reform and development of the intelligence field through the prism of the three aspects stated by Sherman Kent, which are essential: knowledge-theory, organization-management, action-strategy, but through a holistic vision specific to Dimitrie Gusti’s approach, namely through the Science of the Nation. We also consider that the Romanian scientific school could contribute to a considerable extent, through some of the most renowned Romanian specialists and researchers of the interwar scientific life and not only, as they were: Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Anton Dumitriu, Gheorghe Zapan, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Nicolae Georgescu-Roegen, Ștefan Odobleja and others.

Keywords: sociological school, science of the nation, globalization of information, intelligence field, intelligence community


Competiția și conflictele actuale și viitoare vor depinde de managementul cunoștințelor. Conflictele și bătăliile viitorului vor fi decise de cine poate colecta, procesa, analiza și disemina informații în cel mai eficient și eficient mod posibil; cei cu cele mai bune canale de comunicare și informații colaborative la nivelul rețelei naționale-stat-rețea și al grupurilor (alianțe/coaliții) națiune-stat-stat vor avea avantajul competitiv și supremația globală. Cunoașterea este primordială, este esențială și se bazează pe inteligență. Cunoașterea are valoare și inteligență, adică informația strategică este putere. Cunoașterea fără inteligență nu poate exista, la fel cum inteligența calitativă nu poate exista fără cunoaștere. Pentru a evita eventualele eșecuri și a ne adapta la tendințele secolului XXI, trebuie să abordăm reforma și dezvoltarea domeniului informațiilor prin prisma celor trei aspecte enunțate de Sherman Kent, care sunt esențiale: cunoaștere-teoria, organizare-management, acțiune-strategie, ci printr-o viziune holistică specifică demersului lui Dimitrie Gusti și anume prin Știința Națiunii. De asemenea, considerăm că școala științifică românească ar putea contribui într-o măsură considerabilă, prin unii dintre cei mai renumiți specialiști și cercetători români ai vieții științifice interbelice și nu numai, așa cum au fost: Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Anton Dumitriu, Gheorghe Zapan, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Nicolae Georgescu-Roegen, Ștefan Odobleja ș.a.

Cuvinte cheie: școala de sociologie, știința națiunii, globalizarea informațiilor, domeniul informațiilor, comunitatea de informații


CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
© 2024 Tănase TIBERIU, Ovidiu BOUREANU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.


Intelligence–ul ca domeniu al cunoașterii

Tănase TIBERIU[1], Ovidiu BOUREANU[2],

[1] Lect. Univ. Dr., Universitatea Româno-Americană, București, secretar al Diviziei de Istoria Științei, DIS/ CRIFST – Academia Română, lector univ. la Univ. Româno-Americană, membru al Societății de știinte istorice din România.

[2] Membru al CSI&GA, formator, membru colaborator al Diviziei de Istoria Științei/CRIFST – Academia Română, absolvent al cursului ,,Inițiere în istoria şi filosofia ştiinţei şi tehnicii’’, promoția 2023, organizat de DIS/CRIFST, licențiat al facultății de Management-Marketing, Universitatea Româno-Americană, București



Ideea elaborării acestui articol a luat naştere din dorinţa de a sprijini şi de a completa eforturile tuturor celor interesați de domeniul de intelligence, inclusiv şi cel de cercetare-dezvoltare având în vedere că şcoala şi cercetarea, deci și sistemul românesc de intelligence, s-au aflat într-o perioadă de tranziţie, iar în prezent în faza de pregatire și adaptare a unui nou model.

Desigur, în cadrul acestuia vor trebui definite propriile concepte, pentru ceea ce Dewerpe numea „ştiinţa politică a guvernării”, care îşi bazează existenţa pe obţinerea informaţiilor, indiferent din ce surse ar proveni acestea, deschise, private sau închise. Evoluţia domeniului de intelligence necesită argumente prin care dorim să dovedim că avem de a face cu o știintă și nu de aplicarea empirică a unor principii general valabile ale „ştiinţei politice a secretului de stat” şi deci de elaborarea şi dezvoltarea unui sistem şi a unei școli proprii de intelligence[1].

Acesta, desigur nu a fost numai cazul ţării noastre, ci al tuturor statelor mai mici, care nu au avut timpul şi tăria necesară combinării resurselor umane, cunoştinţelor, domeniilor științelor  politice, sociologice, economice şi militare în vederea constituirii unei epistemologii specifice fundamentate pe un vast program de cercetare .

Necesitatea adaptării şi consolidării acestui domeniu dovedeşte nevoia acută a coordonării, valorificării şi optimizării tuturor resurselor umane ale naţiunii la nivel strategic, care, în era post-informaţională, ar trebui să se desfăşoare după reguli, metodologii şi paradigme noi, diferite de cele ale perioadei Războiului Rece, presupunand existenţa muncii ştiinţifice în aria de cunoastere care contribuie la naşterea şi dezvoltarea „ştiinţei intelligence”

Desigur, noile modele şi paradigme îşi au originea în trecut, iar orice demers ştiinţific trebuie să apeleze la valorile perene specifice fiecărei discipline în parte. Astfel, la nivel mondial, în secolul trecut a fost elaborată o ştiinţă modelată în esenţă pe secret.

Către o teorie, știință și un domeniu al intelligence-ului

Încercarea de a valorifica un material faptic şi empiric în raport cu criterii definite de clasificare şi măsurare conduce în general la necesitatea unei construcţii teoretice.

În mod evident, în domeniul care ne preocupă o astfel de încercare este datorată lui Sherman Kent, care fundamentează intelligence-ul strategic (1949).

De fapt, istoricul american Sherman Kent, a elaborat în anul 1949 un model al intelligence-ului strategic american, în lucrarea sa ,,Strategic Intelligence for American World Policy”, devenind pe bună dreptate părintele intelligence-ului strategic american[2].

Perspectiva sa este cea discursivă, fapt explicabil prin orizontul de cunoştinţe specific domeniului său, în care acesta era specializat, istoria, dar şi experienţei pe care a acumulat-o prin activitatea desfăşurată ca şef al ,,Estimărilor naţionale de intelligence”.

Peste mai bine de două decenii apare însă o altă poziţie, prin care problematica teoretizării domeniului intelligence nu se mai raportează la un orizont de cunoştinţe eminamente bazat pe o singură perspectivă, ci tinde către o structură în care principala problemă rezidă în integrarea perspectivelor teoretice din mai multe domenii.

Astfel, lucrarea lui Clauser şi Weir[3]  este reprezentativă din acest punct de vedere, deoarece, pe de o parte, tratează tema construirii unei metodologii de cercetare a intelligence-ului, iar pe de altă parte, a unei politici adaptative specifică actului de conducere a cercetării într-un astfel de domeniu.

În mod evident, în această perioadă s-a produs un salt conceptual în care, preluând ideile de bază ale intelligence-ului strategic, trasate de Sherman Kent, avem identificată problematica centrală a intelligence-ului ca domeniu: de a construi un cadru care să compatibilizeze perspectiva cercetării academice cu cea a artei operative într-un tot integrat şi orientat către un singur scop, susţinerea procesului decizional al statului pentru îndeplinirea obiectivelor sale strategice.

Consideraţiile care urmează scot în evidenţă faptul că din documentarea făcută, atât problematica unei teorii pentru intelligence, chiar la nivel discursiv, cât şi integrarea pusă în evidenţă mai înainte sunt două probleme deschise. De aceea, primul pas cu care trebuie sa începem este identificarea curentelor de opinie reprezentative în direcţia problematicii intelligence-ului teoretic.

Domeniul informaţiilor (intelligence) încearcă să emuleze modelul academic al cercetării, fiind o activitate care trebuie să satisfacă trei criterii[4]:

Activitatea trebuie să aibă un scop precis, în sensul că aceasta urmăreşte un obiectiv final identificabil, care încearcă să răspundă unei probleme sau unui set de probleme specifice.

2) Activitatea trebuie să fie practicată în mod sistematic: trebuie să se conformeze unui plan sau unui proiect.

3) Activitatea trebuie să producă noi cunoştinţe sau noi interpretări, faţă de cunoştinţele existente anterior.

Activitatea de informaţii (intelligence) are ca obiect al preocupărilor informaţiile strategice (şi previziunile) sub aspectul acţional al informațiilor, iar recenta apariție a spațiului cibernetic mută problemele în spațiul virtual.

Aspectul acţional al intelligence-ului are caracter potenţial, revenind  numai  factorilor  de  decizie  politico-militari  la  nivel naţional, în cazul în care aceştia ţin cont şi îşi fundamentează  deciziile  pe  baza de informaţiile strategice – intelligence primite din partea comunităţii de intelligence.

Competiţia pentru informaţii este tot atât de veche ca şi conflictul inter-uman. Ea este cu adevărat o caracteristică definitorie a umanităţii. Statele, corporaţiile şi indivizii caută să-şi mărească şi să-şi protejeze propria bancă de informaţii, în timp ce încearcă să o limiteze şi să o penetreze pe cea a adversarului.

De aceea, în acest domeniul intelligence statul contemporan refuză amatorii, oricât de talentaţi ar fi aceştia; el are nevoie de reguli bine codificate, de oameni bine formaţi, experimentaţi şi de practici eficiente. „Ca să ştii tot, fă parte dreaptă adevărului şi falsului”, scria în 1830 Antoine Fortuné de Brack[5]. Iar în 1885 Fix enunţa clar o atare ambiţie: „Cel care este mai bine informat despre adversarul său are un avantaj imens: deciziile sale vor fi luate pe baze solide, oferite de date pozitive. Astfel, el va şti, în vreme ce inamicul sau va ghici, doar.”[6]

Am menţionat deja că, activitatea de informaţii (intelligence) îşi are originea în domeniul militar, în care concepţia tradiţională, referitoare la intelligence, era următoarea:

Intelligence-ul în contextul domeniului militar reprezintă produsul cunoştinţelor noastre şi a înţelegerii terenului, stării vremii, activităţilor, posibilităţilor şi intenţiilor unui inamic real sau potenţial […]. Acesta reprezintă obiectivul şi rolul unei structuri intelligence, la orice nivel, atât în timp pe pace, cât şi în timp de război, acela de a furniza cunoştinţele cerute de cei care formulează politici şi elaborează planuri şi decizii”[7].

Experienţa acumulată în perioada celui de-al doilea război mondial a dus la crearea unei literaturi americane de intelligence valoroase. Activitatea de informaţii, facând uz de metodele clasice (scolastice, consacrate de-a lungul istoriei), a ajutat la câştigarea războiului şi a putut contribui la menţinerea păcii. Autorii de după această perioadă, reacţionând la atacurile din interior, ulterioare afacerii Watergate din anii 1970, au susţinut, în spiritul aceleiaşi idei, faptul că activitatea de informaţii a constituit o parte indispensabilă a arsenalului S.U.A., în calitatea ei de superputere. Activitatea intelligence a fost considerată ca fiind elementul cheie în politica externă. În acelaşi timp, au existat şi voci care au susţinut, dimpotrivă, faptul că cercetarea în domeniul sociologiei ar reprezenta elementul cheie pentru o guvernare pe baze ştiinţifice[8].

Shulsky[9]  este influenţat de afirmaţiile lui Turner, care spunea că informaţiile (intelligence-ul) de cea mai bună calitate reprezintă cheia succesului în aproape orice acţiune guvernamentală […], intelligence-ul a reprezentat întotdeauna putere, dar în prezent există mai multe posibilităţi de a obţine informaţii de calitate, iar SUA are posibilităţile de a face acest lucru, mai mult decât oricare altă naţiune[10]  şi are o nouă viziune asupra activităţii de informaţii (intelligence), pe care a asemuit-o cu „o ştiinţă socială universală care caută să înţeleagă şi în final să prezică toate tipurile de probleme de ordin politic, economic, social şi militar”[11].

Trebuie să amintim aici, acoperirea enciclopedică vizionară a lui Gusti, cu peste o jumătate de secol înainte de Shulsky, care a intuit dezvoltarea fără precedent a unui domeniu, care în România nu a fost cultivat, prin elaborarea ştiinţei naţiunii: „Din clipa în care naţiunea ni se înfăţişează ca forma cea mai însemnată a vieţii sociale moderne, ştiinţa societăţii, sociologia, trebuie să se constituie şi ea, în primul rând, ca o ştiinţă a naţiunii”[12].

Dacă ar fi fost continuată munca lui Gusti, probabil s-ar fi ajuns la situaţia din deceniile al patrulea şi al cincilea, care au fost, în special în societatea americană, consacrate construcţiei doctrinare a domeniului, în care s-a depus un efort uriaş de teoretizare fiind elaborate o serie de lucrări de referinţă ale domeniului, astfel: Allen Dulles şi colab., The CIA and National Organization for Intelligence, Washington DC, Government Printing Office, 1949; Sherman Kent, Strategic Intelligence for American World Policy, Princeton, Princeton University Press, 1949; George S. Pettee, “The Future of American Secret Intelligence”, Washington DC, Infantry Journal, 1946; Willmoore Kendall, “The Function of Intelligence”, World Politics, 1949 – 1; Roger Hilsman, Strategic Intelligence and National Decisions, Glencoe, Free Press, 1956; Washington Platt, Strategic Intelligence Production: Basic Principles, New York, Praeger, 1957; Harry Howe Ransom, Central Intelligence and National Security, Cambridge (Mass.), Harvard University Press, 1958, pentru ca, un deceniu mai târziu, ştiinţele sociale să facă recurs la cuantificare şi modelare.

Ca subdomeniu al politicului, intelligence-ul utilizează instrumentele ştiinţei informaţiei şi, aşa cum sublinia Ransom, în anul 1958, informaţia – adică faptul de a şti lucruri pe care ceilalţi nu le ştiu – face parte din „ştiinţa guvernării”[13].

Aşadar, acest domeniu al „informaţiei”, devenit domeniul intelligence, s-a transformat într-o ştiinţă de sine stătătoare, singulară, cu obiective, metode, şi reguli proprii, după cum o caracterizează Dewerpe. Printr-o abordare sistemică, sub presiunea erei informaţionale, a tehnologiei informaţiei, astăzi ea se împarte în subsisteme complexe succesive de culegere, evaluare, analiză-estimare, diseminare ce alcătuiesc un proces de intelligence continuu şi interactiv, deoarece produsul final, care este secret, constituie integrarea informaţiilor din toate sursele (deschise şi închise).

La alt nivel situează intelligence-ul Michael Herman, pe care îl vede ca pe o teorie existentă cu privire la puterea informaţiei şi la instituţiile care o exploatează[14]. Prin „teorie”, acesta înţelege doar o serie de concepte şi generalizări care încearcă să explice anumite lucruri, subliniind faptul că „am fost întotdeauna impresionat de atenţia acordată conceptelor din domeniul războiului şi luptei armate, atât în studiile academice, cât şi în practica instruirii şi educării trupelor şi am simţit faptul că vocaţia formativă atât a studiilor, cât şi a practicienilor din domeniul activităţii de intelligence, duce lipsă de asemenea elemente teoretice fundamentale. Contribuţia nord-americană în domeniul conceptualizării activităţii de intelligence este valoroasă, dar incompletă şi, în afara unui cerc academic restrâns, ea nu este cunoscută în Marea Britanie în măsura în care ar trebui să fie”[15].

Putem sesiza, amploarea pe care a cunoscut-o intelligence-ul, după tratarea ştiinţifică a acestuia de către mediile academice şi universitare americane. Acum cinci decenii, acesta a devenit o disciplină aparte a raţionamentului, deoarece culegerea informaţiilor vizează pentru serviciile speciale ale statului, în realitate, un adevăr ascuns, încifrat, atât la nivelul informaţiilor din surse închise (secrete, conform paradigmelor Războiului Rece), cât, mai ales, la nivelul informaţiilor din surse deschise. În Era Informaţională, informaţiile din surse deschise, care au devenit majoritare în cadrul unui proces intelligence (procentul informaţiilor din surse deschise exploatate într-un proces intelligence variază în cadrul serviciilor de informaţii între 70% şi 95%), contribuie la realizarea produselor intelligence, care trebuie să slujească deciziilor guvernamentale. Produsele intelligence au un caracter predictiv, purtând amprenta capacităţilor ştiinţelor sociale. Însă, ca o necesitate obiectivă, dictată de raţiuni de supravieţuire la nivel macro-statal sau macro-organizaţie, ele induc cerinţe procedurale de verificare mult mai profunde (teoretic) decât ale ştiinţelor sociale. Intelligence-ul aplică procedee în care munca asupra sursei şi informaţiei este decisivă în măsura în care stabilirea adevărului unui fapt este strâns legată atât de credibilitatea sursei, care îl afirmă, cât şi de veridicitatea informaţiei transmise[16].

Aceasta este direcţia științifică, ce avea să urmeze după 1945: mai puţin doctrină de război şi mai mult o teorie generală a politicii, reprezentând concepţia americană dominantă – ce a fost pusă în practică în timpul Războiului Rece – care se înscrie în chip explicit în teoria deciziei.

Astfel, evoluţia ştiinţei, progresul fără precedent al ştiinţelor sociale, a teoriei deciziei, transformă domeniul „informaţiilor” din spionaj în intelligence, face din spionaj o „informaţie evaluată”[17], a cărei calitate de adevăr a fost verificată, adică evaluată ştiinţific.

De fapt, această evoluţie nu face decât să completeze etapele unui proces intelectual de informare, ce va deveni proces de intelligence. Acest proces se rafinează mai ales prin etapa de evaluare şi estimare, care înseamnă: „a cerne, a clasifica şi a estima credibilitatea informaţiei culese, procedând din această analiză la deducţii pertinente, ce vor fi interpretate în relaţie cu necesităţile celor care planifică, decid şi operează.”[18]

Chiar dacă Herman consideră că intelligence-ul este incomplet, din punctul de vedere al unei teorii, nu putem să nu subliniem argumentele lui Clauser şi Weir. Aceştia afirmă că, spre deosebire de cercetarea academică, cercetarea în intelligence este constrânsă şi limitată de factorul timp, de un control foarte mic sau absent asupra variabilelor experimentale, de date insuficiente şi uneori de necesitatea de a folosi date de o calitate necunoscută, în sensul incertitudinii cognitive[19] . Pe lângă aceste constrângeri, cercetarea în intelligence diferă de cercetarea academică în alte aspecte, după cum urmează[20] :

  • Un mult mai mare accent se pune pe predicţie şi previziune în activitatea de intelligence, decât asupra descrierii şi interpretarilor, care predomină cercetarea academică;
  • Activitatea de intelligence foloseşte mijloace de colectare a datelor şi informaţiilor mai eficiente decât cele ale oricărei universităţi sau instituţii private;
  • Spre deosebire de rezultatele cercetării academice, cele ale activităţii de intelligence sunt în general clasificate (pe niveluri de secret);
  • Produsul activităţii de intelligence trebuie să abordeze o problemă actuală sau potenţială în numele adevărului.
  • Activitatea de intelligence este o formă mult mai pragmatică de cercetare decât cea a domeniului academic.

Principalul factor care a contribuit la crearea domeniului intelligence, aflat în simbioză perfectă cu conceptul de societate civilă, este globalizarea informaţiei. Efectul indus de aceasta relativ la accesul potenţial la cunoaştere astfel oricine poate prelua cantitatea de informaţie dorită  asupra oricărui subiect într-un timp extrem de scurt comparativ cu zece ani în urmă și având costuri minime. Saltul calitativ depinde numai de maniera în care îşi poate concentra structura şi analiza respectiva cantitate, adică de metodele şi metodologiile utilizate.

Despre grupurile care abordează domeniul Intelligence

În general, specialiștii care abordează şi studiază domeniul informaţiilor (intelligence) se împart în patru mari grupări:

– cei din domeniul ştiinţelor politice şi relaţiilor internaţionale,

– specialişti ai domeniului istoriei activităţii de intelligence,

– ziarişti specializaţi în domeniul intelligence şi

-specialişti care provin din interiorul comunităţii de intelligence.

În ţara noastră se disting în principal specialiştii care abordează aspectele istorice ale domeniului intelligence. Metodele, tehnicile şi metodologiile de lucru ale specialiştilor şi analiştilor intelligence nu sunt prezentate în nici o lucrare care abordeaza acest domeniu din punct de vedere conceptual.

De aceea, și din cauza acestui inconvenient, lucrarea de faţă are şi foloseşte ca material bibliografic mai mult literatura anglo-saxonă, ce a fost deschisă opiniei publice şi în perioada Războiului Rece şi post-Război Rece, întrucât în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii au fost depuse eforturi uriaşe pe linia cercetării şi dezvoltării ştiinţifice a domeniului intelligence în ultimele cinci, şase decenii.

Cu toate ca nu exista o moştenire a memoriei instituţionale colective în acest domeniu, ca bază contributivă a dezvoltării unui model de informaţii (intelligence) din România, şcoala ştiinţifică românească iși aduce contribuția într-o măsura considerabila, prin unii dintre cei mai renumiţi specialişti şi cercetători români ai vieţii ştiinţifice interbelice şi nu numai, precum: Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Anton Dumitriu, Gheorghe Zapan, Octav Onicescu, Gheorghe Mihoc, Nicolae Georgescu-Roegen, Ştefan Odobleja şi alţii.

În acest sens, dintre cei amintiţi, motivaţia considerării lui Dimitrie Gusti ca un  precursor al domeniului și formării unui sistem românesc de intelligence social o constituie munca şi eforturile de cercetare ale acestuia în domeniul sociologiei.

Însă, nevoia acută a coordonării resurselor ştiinţifice ale naţiunii, de care amintim mai sus, face ca imaginea unui sistem complet de informaţii (intelligence) să nu poată fi întregită în totalitate numai prin zestrea de cunoaştere românească, obligându-ne să apelăm la uriaşul bagaj de cunoaştere occidentală, în special american, britanic şi francez, care a luat naştere printr-un efort susținut de aceste state, prin intermediul unora din cei mai buni specialişti şi cercetători ai secolului al XX-lea.

Odată cu încheierea Războiului Rece şi declanşarea revoluţiei informaţionale se produc schimbări profunde de paradigmă şi sistemice ale „ştiinţei politice a secretului de stat” care declanşează necesitatea adaptării structurale şi conceptuale a tuturor entităţilor de informaţii (intelligence) care acţionează la nivelul statelor, organismelor politico-militare, economice, religioase regionale şi internaţionale.

Modificarea procentului de informaţii din surse deschise care intră în procesul operativ-informativ (intelligence), în favoarea acestora, prin atingerea unor praguri ce variază între 40% şi 95%, datorită dezvoltării fără precedent a tehnologiei informaţionale, face ca activitatea de informaţii (intelligence) să îşi transforme baza fundamentală a raţiunii sale de a fi: intelligence-ul există mai mult pentru a răspunde unor întrebări şi probleme şi din ce în ce mai puţin pentru a obţine informaţii secrete. Cultura informațiilor de până acum se va constitui într-un obstacol major pentru reformarea comunității de intelligence, Berkowitz şi Goodman (1991) argumentând faptul că „secretul poate fi singura și cea mai importantă caracteristică definitorie a culturii intelligence-ului”, iar cultura se va constitui în obstacolul major pentru reformarea oricărei comunităţi de intelligence[21].

Dimitrie Gusti, precursor al domeniului și formării unui sistem românesc de intelligence social.

Dimitrie Gusti, remarcabil erudit român, a activat în viața profesională ca publicist, conferenţiar, preşedinte al Institutului Social Român, director al ,,Arhivei pentru ştiinţa şi reforma socială”, director al Casei Culturii Poporului, academician şi vicepreşedinte al Academiei, preşedinte al Casei Autonome a Monopolurilor, preşedinte al Oficiului Naţional al Cooperaţiei, preşedinte al Societăţii de Radiodifuziune, decan al Facultăţii de Litere, ministru de Instrucţie, director general al Fundaţiei Culturale Regale ,,Principele Carol’’ şi autor de cărţi didactice, dar a fost înainte de orice – şi a rămas mai presus de orice – profesor. Toate activităţile lui sunt legate de cariera de profesor și aceasta apare ca un principiu fundamental care leagă planul activităţii sale filosofice cu acela al activităţii lui sociale şi politice.

Profesorul a urmat studiile universitare în Germania şi Franţa, în perioada 1900-1909, mai întâi ca student în filosofie la Leipzig şi apoi ca student în ştiinţe juridice la Berlin. După terminarea studiilor în Germania a lucrat un timp la Paris, cu Durkheim, în domeniul sociologiei.

Perioada studiilor sale de la Leipzig (1900 – 1904) se orientează în special înspre filosofia morală. Perioada studiilor sale la Berlin (1904 -1909) este plină de preocupări sociologice. Aceste studii au cuprins întreaga arie a ştiinţelor sociale fi idrumate de W. Wundt la Leipzig şi Fr. Paulsen la Berlin (filozofie generala, etica și psihologia sociala). Formarea economică şi statistică a urmat-o la Leipzig cu K. Bücher şi cu Schmoller la Berlin.

Orientarea juridică, în criminologie, în drept internaţional şi în politica externă a dobândit-o la Berlin, cu Franz von Liszt. În sociologia propriu-zisă l-au iniţiat mai întâi F. Tönnies şi P. Barth, iar la Paris, francezul Emile Durkheim. A studiat istoria universală cu K. Lamprecht iar cu Ratzel, antropogeografia.

Este autorul unui mare număr de lucrări ştiinţifice, între care: „Egoismus und Altmismus” (1904); „Introducere în cursul de istoria filosofiei greceşti” (1910); „Sociologia războiului” (1915); „Realitate, ştiinţă şi reformă socială. Câteva indicaţiuni asupra metodei” (1919); „Individ, societate, stat” (1923); „Cosmologia elenă” (1929); „Sociologia monografică, ştiinţă a realizării sociale” (1934); „Sociologia militans. Introducere în sociologia politică” (1935); „Cunoaşterea sociologică şi acţiunea culturală. însemnătatea lor pentru viaţa naţională şi de stat” (1936); „Temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice” (1937); „Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii” (1939); „Ştiinţa naţiunii” (2 voi, 1939); „Problema sociologiei” (1940); „Îndrumări pentru monografiile sociologice” (1940); „La Science sociologie, d’ethique et de politique” (1941); „La Science de la realite sociale” (1941); „La sociologie des unites sociales” (1943) etc. De asemenea, a coordonat monumentala „Enciclopedia României” (4 vol., 1938-1943).

Dimitrie Gusti a fost cel care a subliniat pentru prima dată în gândirea românescă necesitatea schimbării paradigmei social-politice, pledând pentru o implicare totală a științei în ameliorarea și îmbunătățirea stării societății. „Pornind de la observația că orice știință socială apare atunci când există o nevoie socială, a apărut și în România, odată cu înființarea noului stat în 1918, necesitatea cercetării realităților sociale dintr-o țară care diferea extrem de mult în diversele ei provincii istorice. Se simțea nevoia găsirii unei soluții științifice la criza societății de după Marea Unire”[22]

Școala Sociologică pe care a înființat-o Dimitrie Gusti la București a avut tocmai acest rol, de pătrundere în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, în cele mai umile bordeie, pentru a schimba radical starea de fapt a populației[23].

Dimitrie Gusti arăta în 1937 că „o naţiune este şi însumarea unor străduinţe anterioare, un rezultat al unui proces istoric, experienţă de viaţă săvârşită de înaintaşi, acumulată şi transmisă prin tradiţie din generaţie în generaţie.”  În acest context, străduinţele anterioare pe linie de informaţii în ţara noastră chiar dacă s-au desfăşurat prin derularea normală a acestui domeniu şi transmiterea unui anumit palier şi nivel de cunoştinţe generaţiilor următoare, duc lipsa de manifestare a unei componente vitale a disciplinei informaţiilor: cea de cercetare-dezvoltare, componentă ce reprezintă motorul şi esenţa existenţei şi funcţionării cu succes a oricărui domeniu sau întreprinderi umane în aceasta lume.  

            Pe lângă aceasta, Gusti a elaborat un model de monografie socială ce poate fi adaptat la nevoile actuale de descriere a unei ţinte informative (stat-naţiune), şi eventual completat cu elemente descriptive specifice secolului 21, pentru întocmirea unor documentare intelligence de valoare. Evident aici ne referim la planul conceptual al respectivului sistem, deoarece mijloacele tehnice vor fi cele specifice societăţii informaţionale.

În urmă cu aproximativ 60-70 de ani, reputatul sociolog român a elaborat unul din primele modele sociologice de studiere a unei unități sociale, monografia socială, care poate constitui, inclusiv astăzi, un documentar conceptual valoros pe linie de intelligence, ce poate fi întocmit de analiştii acestui domeniu. Tot la acea vreme, printr-o viziune excepţională cercetătorul român a analizat şi predicţionat problema formării „Federației Statelor Europene”. Un element important îl poate constitui participarea țării noastre la o viitoare „Agenția Europeană de Intelligence” ori actualul Serviciu European de Acțiune Externă, precum și la politicile și organismele de specialitate care iau naștere în acești ani pe baza Tratatului de la Lisabona.

„Ştiinţa naţiunii” elaborată de Gusti s-ar putea constitui într-o bază pentru lansarea unui studiu de genul celui iniţiat de Kent în 1949, Intelligence Strategic pentru Politica Americană Mondială, bineînţeles nu pentru o acoperire globală a politicii statului, cât pentru descrierea fidelă a intelligence-ului strategic, concept şi nivel de la care să decurgă apoi toate componentele sistemului naţional de intelligence.

În acest plan, efortul specialiştilor români, în materie de cercetare & dezvoltare pe linia activităţilor de intelligence trebuie să se manifeste şi în acest domeniu atât de important pentru orice stat-naţiune. La ora actuală, există şansa utilizării analizei competitive şi benchmarkingului pentru preluarea şi valorificarea imenselor eforturi depuse în domeniul intelligence de alte state-naţiuni democratice, cum ar fi Marea Britanie, SUA, Japonia, Franţa, Suedia etc., pentru a încerca eliminarea decalajelor existente între performanţele propriilor servicii şi companii şi cele realizate de cele mai bune entităţi din domeniu, fără a fi nevoie să „reinventăm roata”.

De asemenea, modelul de intelligence al unui stat care trebuie să tindă spre normalitate şi maturitate va fi aproape complet în momentul în care sunt realizate trei nivele ale acestuia: cunoaşterea, organizarea şi activitatea. Cu alte cuvinte, atunci când va fi definită teoria acestuia (cunoaşterea), când va fi proiectată o structură specifică acestei teorii şi condiţiilor Erei Informaţionale (organizarea) şi va fi elaborată strategia naţională de intelligence (activitatea) începem să discutăm despre un model.

Necesitatea componentei defensive a existenţei statului a dus la dezvoltarea unei discipline comprehensive printr-un program al unei ştiinţe totale, ce duce la limită enciclopedismul conţinut o „enciclopedie secretă a lumii”, cumulând informaţii despre un stat, organizarea sa, funcţionarii săi, etc., lucrare care necesită ani întregi de muncă şi care este actualizată în permanenţă.

Dimitrie Gusti a dus mai departe viziunea asupra societății românești, punând în relație directă sociologia, politica și etica. Astfel, în anul 1910, el detaliază această conexiune, susținând că „Științele sociale – Sociologia, Politica și Etica formează o serie riguros logică, fiecare știință dintre ele este o consecință logică a celor care o precedează, după cum fiecare știință care precedează este ipoteza metodologică a celei ce urmează; așa, Sociologia este o consecință logică a științelor sociale, Politica și Etica sunt o consecință logică a sociologiei și științelor sociale. Sociologia nu este posibilă fără rezultatele științelor sociale particulare, științele sociale particulare nu sunt complete fără cercetările sociologice. Politica se fondează pe sociologie și pe științele sociale particulare, științele sociale particulare și sociologia găsesc completarea lor necesară în politică. Etica este știința normativă cea mai înaltă, care închide seria științelor sociale explicative și normative”[24].

Ce este de făcut în domeniul Intelligence-lui!

Statele moştenesc experienţe diferite şi binenţeles se manifestă diverse aşteptări în ceea ce priveşte activitatea intelligence.

Importanţa activităţii intelligence pentru orice stat este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională.

Pentru a evita eventualele eşecuri şi a ne adapta tendinţelor secolului 21 trebuie să abordăm reformarea şi dezvoltarea domeniului intelligence prin prisma a celor trei aspecte enunțate de Sherman Kent : cunoasterea/ teoria, organizarea managementul, actiunea/ strategia[25].

Cunoaşterea este prioritară, este esentială și se bazează pe informații. Cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence de calitate nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume intelligence-ul cunoaşterii, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului.

Puterea se mută acum dinspre state, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea; adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului (brain power). Paradigma: „cine are informația deține puterea” a fost înlocuită de „cine are cunoastere și împărtaşeşte informaţia deţine puterea”.

Competiţia şi conflictele actuale şi ale viitorului vor depinde de gestionarea cunoaşterii cunoașterii. Conflictele şi bătăliile viitorului vor fi decise de cine va putea să colecteze, proceseze, analizeze şi disemineze intelligence-ul în modul cel mai eficient şi eficace posibil; cei ce vor deţine cele mai bune canale de comunicare şi de intelligence colaborativ la nivel de stat-naţiune-reţea şi grupuri de state-naţiune-reţele (alianţe/ coaliţii) vor deţine avantajul competitiv şi supremaţia la nivel global.

Acestea sunt unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor în secolul 21.

Domeniul și sistemul naţional de intelligence trebuie să fie capabil să creeze şi să optimizeze puterea statului pe plan naţional, precum şi influenţa acestuia în plan internaţional.

Deci, ca o concluzie printre punctele de sprijin ale unui model de intelligence se include cu siguranţă şcoala sociologică, iar în cazul nostru, în special prin baza teoretică şi conceptuală a exponentului ei de seama, Dimitrie Gusti, dar şi contribuţiile unor specialişti străini care au fundamentat propriile modele de intelligence naţionale, cum este cazul profesorului Sherman Kent. Totodată, modelul românesc va putea fi sprijinit de doctrina de intelligence a Alianţei Nord-Atlantice la care România este parte integrantă, prin adaptarea structurii conceptuale a acesteia.


[1]       Berkowitz, B., & Goodman, A. E. (2000). Best Truth: Intelligence in the Information Age. Yale University Press.

[2]       Butoi, I., (2019), Natură şi cultură în Şcoala Gustiană . O analiză conceptuală a primelor          scrieri             programatice ale lui D. Gusti. Revista Polis, Volum VII, Nr. 1 (23), Serie nouă, decembrie 2018 – februarie 2019.

[3]        Clauser, J. K., & Weir, S. M. (1976). Intelligence Research Methodology, an Introduction to Techniques and Procedures for Conducting Research in Defense Intelligence. Washington             DC: Defense Intelligence School.             u.txt  ”

[4]        Constantin, L., (2000). Etica națiunii și formarea elitelor în concepția lui Dimitrie Gusti, „Revista Română de Sociologie”, Serie nouă, anul XI, nr. 3–4, Bucureşti, 2000,        %20%20art10.pdf, Preluat pe 24.05.2023.

[5]       Colonel Fix, (1891), Le Service dans les etates-majors, Paris-Nancy, Berger-Levrault,

[6]       Dwerpe, A. (1998). Spionul – antropologia secretului de stat contemporan. București:   Editura Nemira.

[7]        Encyclopaedia Britanica, sursa:,             articolul Intelligence and Counterintelligence.

[8]        Gusti, D. (1946). Sociologia Militans – Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii, vol. 1,             Cunoasterea, Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti.

[9]       Gusti, D. (1990). Sociologie românească. Sociologie Românească, 1(1-2), 7-12.             sursa:

[10]      General Fortune De Brack (1880). Avant-postes de cavalerie legere: Souvenirs, Paris, Anselin, 1831.

[11]     Herman, M. (1996). Intelligence Power in Peace and War. Cambridge University Press.

[12]     Kent, S. (1949). Strategic Intelligence for American World Policy. Princeton: Princenton             University Press. Sursa:


[13]     ***Management of Information – Vector of Business Competitivity Professor Alecxandrina DEACONU PhD Valentin BICHIR, PhD Student Academy of Economic Studies, Bucharest – Revista Română de Statistică – Supliment Trim II/2012.

[14]     Onicescu şi M.C. Botez, (1985). Incertitudine si modelare economică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

[15]     ***Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), (1984), Intelligence Doctrine, Agenţia Militară a NATO pentru Standardizare, august.

[16]     Ransom, H. H., (1958) Central Intelligence and National Security. Cambridge, Mass.: Harvard University Press. Pp. xiv, 287.

[17]     Sfetcu Nicolae, (2019) Epistemologia serviciilor de informații, editura Media Publishing.

[18]     Sebe, M. M. (2009). Intelligence guvernamental și privat pentru competivitate și securitate națională. București: Editura Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”.

[19]     Shulsky, A. N., (1991) Silent Warfare: Understanding the World of Intelligence, Washington D.C.: Brassey’s.

[20]     Tănase, T. (2009 iulie-septembrie.) Intelligence modern, în Revista Intelligence nr, 16.

[21]     Turner, S. (1991), Intelligence for a New World Order, Foreign Affairs, vol. 70, nr. 4.

[22]     Zamfir, C. (1990) Incertitudinea – O perspectiva psiho-sociologică, Editura Enciclopedica.

[23]      *** Sursa: =1&dq = Clauser+%C8%99i+Weir+(Krizan+1999)&pg=PA42&printsec=frontcover

[24]   *** Sursa:


[1][11], p. 407.

[2] [2]

[3] [3], p. 36.

[4] [12]



[7][15], paragraful 104.



[10][21] p. 150-151

[11] [19] p. 161

[12] [8]

[13] [16] p.8

[14] [11]

[15] [11]

[16] [12]

[17] [7]

[18] [6]

[19] [22]

[20] [3], p. 36.

[21] [1]

[22] [9]

[23] [23]

[24] Dimitrie GUSTI, ”Introducere la cursul de Istoria Filosofiei Grecești, Etică și Sociologie”, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, București, pp. 24-25.


[25][18], p. 253.

Despre unele prevederi canonice și civile privind gestionarea actuala a bunurilor bisericești parohiale

Mazilu, Dumitru (2024), Despre unele prevederi canonice și civile privind gestionarea actuala a bunurilor bisericești parohiale, Cunoașterea Științifică, 3:2,


About some canonical and civil provisions regarding the current management of parish church assets


I am firmly convinced that in the fervent of the current society, characterized by chaos and divisions, the Church using the civil procedural aspect can become the lifeline in the correct management of a church heritage at the level of a rural parish unit.

Only under these conditions can one accept one of the truths according to which the Church through the concomitance of canonicity and civil procedure is a reality that parish priests should know and that through everything they decide they can only assume and respond equally both before the ecclesiastical courts and before the civil courts.

Keywords: canonical provisions, civil provisions, asset management, parish church assets


Sunt ferm convins că într-un fervent al societății actuale, caracterizat de haos și dezbinări, Biserica folosindu-se și de aspectul procedural civil poate deveni  colacul de salvare în gestionarea corectă a unui patrimoniu bisericesc la nivelul unei unități parohiale rurale.

Numai în aceste condiții se poate accepta unul dintre adevărurile  potrivit căruia Biserica  prin concomitența dintre canonicitate și procedura civilă este  o  realitate pe care preoții parohi ar trebui să știe și că prin tot ceea ce decid nu pot decât să își asume și să răspundă în egală măsură atât în fața instanțelor de judecată bisericească cât și în fața instanțelor de judecată civilă.

Cuvinte cheie: prevederi canonice, prevederi civile, gestionarea bunurilor, bunuri bisericești parohiale


CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086,
© 2024 DumitrDUMITRU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.


Despre unele prevederi canonice și civile privind gestionarea actuala a bunurilor bisericești parohiale

Dumitru MAZILU[1]

[1] Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” al Universității București



Sunt ferm convins că într-un fervent al societății actuale, caracterizat de haos și dezbinări, Biserica folosindu-se și de aspectul procedural civil poate deveni  colacul de salvare în gestionarea corectă a unui patrimoniu bisericesc la nivelul unei unități parohiale rurale.

Numai în aceste condiții se poate accepta unul dintre adevărurile  potrivit căruia Biserica  prin concomitența dintre canonicitate și procedura civilă este  o  realitate pe care preoții parohi ar trebui să știe și că prin tot ceea ce decid nu pot decât să își asume și să răspundă în egală măsură atât în fața instanțelor de judecată bisericească cât și în fața instanțelor de judecată civilă. [1]

Pentru că scopul fundamental al Bisericii este atât mântuirea membrilor ei dacă stăm și ne gândim la simplul fapt că ea este- ”chemată să-L urmeze pe Domnul nostru Iisus Hristos” dar și acela de a pune la dispoziție întreg pachetul legislativ și canonic necesar să îi aducă la Hristos, condiție a transparenței  și corectei iconomisiri a atot ceea ce poate dobândi ca și bun patrimonial.  Prin acest echilibru  Biserica responsabilizează clerul ca să rămână în Hristos, legați prin legătura credinței și a dragostei dar și prin buna chiversinire a tuturor darurilor pe care prin bunăvrerea Sa le rânduiește cum se poate mai folositor”.

Prin aceea ce am expirmat anterior nu intenționez decât să conduc  la ideea că între înțelesul canonic și cel civil al aspectului de bun patrimonial nu se face diferență atunci când vine  vorba de responsabilitatea gestionării și dobândirii unui astfel de drept.

Atât preotul paroh -iconomul patrimoniului parohia cât și comunitatea de credincioși nu poartă între ei pe linia răspunderii în materie semnul egal.  Nu trebuie gândit așa. Biserica a fost întemeiată pentru ca să contreze în spațiul eclezial administrativ atât valori sacramentale și de utilitate gospodărească bunuri care prin natura lor pot fi de două categori: bunuri patrimoniale sacrametale care sunt private de dreptul de înstrăinare și bunuri imobile și mobile care pot fi utilizate prin natura lor fie în regim de împrumut fie prin regim de achiziție din partea terțelor persoane donatare [2].

Biserica este rânduită chiar din  vremea apostolică  și până în zilele noastre -să se folosească sau să primească  ”mijloace sfințitoare cu valoare ssacramentală incluse în categoria volorilor patrimoniale dar și de mijloace mobile și imobile care prin servitutea lor constitue bogăția sau tezaurul patrimonial palpabil[3]  pentru ca toată suflarea ce se deservește  și beneficiază de pe urma lor să se numească o binecuvântată și ajutată pentru a spori spiritual și societal.

A deține un patrimoniu prin dubla lui categorie costituie penttru preotul paroh rural -asumarea unui angajament: (….) jur înaintea bunului Dumnezeu și înaintrea Chiriarhului meu că îmi voi lua angajamentul de a-mi chivernisi a mea casă și Biserica”. În aceste circumstanșe se explică asumarea răspunsului afirmativ și angajatoriu de a propăși spre  o astfel de slujire slujire deosebită.

Cu tot ceea ce deține patrimonial Biserica și deci din punct de vedere administrativ parohia poate să fie  numită și ”centrul creației”[4], care prin excelență abordează  sacrul.

În aceste circumstanțe asupra parohului planează întreaga responsabilitate administrativă și iconomică coordonate care sunt fundamentale pentru o bună  organizare și respectare a  principiilor canonice ale acestui ”ethos eclesial”.

Dacă până acum am descris printr-o formă succintă ce motivează o astfel de responsabilă administrare a patrimoniul eclezial sacru și material, în continuare voi încerca mai întâi să expun câteva informații istoriografice cu privire la exercitatrea dreptului de administrare a bunurilor patrimoniale bisericești, apoi voi încerca să identific câte prevederi canonice și civile care stau la baza exercitării acestui drept  însoțite de  abateri care produc sau generează efecte de ordin canonic și penal, ca urmare a  nerespectării ordinii procedurale în materie.

La baza acestor exemple sursa informațională au asigurat-o studiile de cercetare în materie  ale celor mai de seamă canoniști ai secolului al XX-lea, cei care s-au aplecat cu foarte mare atenție asupra acestui sensibil subiect. Mai mult decât atât tot ei sunt cei care în tratatele lor aduc exemple concrete privind corecta gestionare a patrimoniului parohial adăugând și exemple de abateri disciplanare precum și încadrarea acestora în această privință  .

Dacă în primele trei secole dreptul de administrare a bunurilor parohiale aparține a exclusiv episcopilor[5] care la rândul îl transferau prin delegare, diaconilor și preoților.

Începând cu secolul al IV-lea se conturează din punc de vedere juridic și canonic, noțiuniule de bun al Bisericii sub denumirea de res Ecclesiae sau sub denumirea de bun bisericesc(bona ecclesiastica) care deschide o perspectivă argumentativă din punct de vedere juridicși canonic dreptul de administrare.

Aceste perspective se referă strict la:

  1. În primele secole creștine se formulează unele canoane sau reguli pastorale noi prin Biserica au reușit să pună început elaborării statututlui bunurilor, modalitatea de administrare și sancționarile canonice ca urmare a deselor situații de încălcare a acestui statut.

”Il y a eu un défaut constant d’harmonie, qui s’explique par la lutte de deux principes, l’élément païen et l’élément chrétien, dont la fortune n’a pas toujours suivi une marcheuniforme. (…) Aussi la conclusion de mon travail sera celle-ci : le droit romain a été meilleur sous l’époque chrétienne que dans les âges antérieurs les plus brillants; tout ce qu’on a dit de contraire n’est qu’un paradoxe ou un malentendu. Mais il a été inférieur aux législations modernes, nées à l’ombre du christianisme et mieux pénétrées de son esprit”[6]

  1. Concomitent cu formularea acestui stataut și statul a depus foarte mult efort în reglementarea unui set de legi privind exercitarea dreptului administrativ care până în ziua de astăzi a suferit mutiple amendamente fără să piardă din vedere reponsabilitatea și asumarea juridică și canonică a gestionării unui patrimoniu.

Aici  este important să subliniem că la baza formulării acestei ramuri de drept stă dreptul roman.

  1. Liantul dintre canonicitate și legislativul civil în materie îl constiuie dreptul roman, în sensul că lui i se datorează reciprocitatea dintre cele două.

Ulterior când se clarifică drepturile și obligațiile pe care le poate deține o parohie precum și asimilarea ei ca unitate administrativ teriotirială de sine stătătoare dar aflată sub ascultare chiriarhală, se definitivează din punct de vedere normativ și dreptul de administrare a bunurilor drepturile și obligațiile legate de modul de gestionare a bunurilor bisericești.

În paralel acest drept se constitue ca un drept de proprietate. La rândul lui dreptul de proprietate reprezintă și un drept real principal.

Acestei structuiri i se adaugă și setul de norme disciplinare care crează un front comun cu setul de prevederi și metodele lor disciplinare canonice, exprimându-se prin aceasta relația de simfonie dintre domeniul dreptului canonic și cel civil

È senza dubbio molto comune ricordare che sia i diritti civili che quelli canonici sancisce il    principio del diritto o della libertà di associazione, sotto l’espressione integrum est. [7]

Traducere: Este, fără îndoială, foarte obișnuit să ne amintim că atât drepturile civile, cât și cele canonice consacră principiul dreptului sau libertății de asociere, sub expresia integrum est.[8]

În decursul veacurilor normele canonice au rămas nealterate iar cât privește relația lor cu  normele de drept civil mereu acestea au asigurat o transparență veridică. Acest lucru se datorează și faptului că principiile de ddrept civil care derivă din cele ale dreptului romanic, au fost preluate și aplicate și în practica eclezială fiind, desigur, adaptate potrivit necesităților și transformărilor de ordin eclesial și societal. Nu doresc să insist foarte mult asupra acestei legături de simfonie dintre cele două, dar afost necesar să știm de unde își au izvorul de inspirație aceste principii ecleziastice ale dreptului bisericesc și de ce între acestea și cele ale dreptului civil nu există acel perete despărțitor.

În partea a doua a cestui articol voi încerca să exemplific felul cum normele canonice împreună cu cele civile devin aplicabile pentru o coerentă și atentă exercitare a dreptului de administrare actuală abunurilor bisericești ale unei parohii care se pot constitui ca obiecte sau bunuri patrimoniale mobile, imobile și sacramentale.

De asemenea în exemplificările ce vor urma voi adăuga și partea de abateri și modul lor de sancționare  pornind de la prevedrile cannice și cele civile actualizate.

Exemplul 1: Însușirea de bunuri. Pot exista situații în care clericii și chiar mirenii susutrag din bunurile bisericii(obiecte, fonduri bănești, donații în bunuri și alimente, obiecte de cult etc.) pe care le pot valorifica în interes personal dar prin complictate.

1.1. Redarea textului canonic și identificarea cuvintelor cheie

”Eπίσκοπος à πρεσβύτερος ή διάκονος κοσμικὰς φροντίδας μὴ ἀναλαμ- βανέτω᾽ εἰ δὲ μή, χαθαιρείσθω”.[9]

Traducere: Episcopul, preotul sau diaconul să și asume preocupări de corectă administare a bunurilor bisericești. În caz contrar,  dacă a manifesta preocupări lumești prin însușirea în interes personal al vreunui bun bisericesc să fie caterisit.

Analiză canonică: în cuprinsul acestui text identificăm expresia ”să-și asume preocupări lumești rușinoase” care constituie un imperativ. Prin expresia ”preocupări lumești” -în sensul ei restrâns- canonul șase apostolic răspunde  din punct de vedere juridic mai multor reglementări după cum urmează:

  1. a) Codul Penal: aspectul rușinos al faptelor comise de un cleric au la bazăși ”participația”[10] deoarece preotul nu săvârșește unul singur astfel de abateri, ci se folosește de diferiți ”complici”[11] care în orice moment pot constitui furnizori de date cu privire la timpul și modul săvârșirii unor astfel de infracțiuni.



  1. b) Codul civil: Cuvântul cheie din cuprinsul textului canonului 6 care face legătura cu art. 1369 este cel de ”asumare” care prin similitudine echivalează cu termenul de asumare/răspundere civilă pentru fapta proprie și răspunderea altor persoane.
  • răspunderea pentru fapta proprie[12]-aici este implicat subiectul activ al abaterii -în cazul de față -preotul paroh -administratorul unității parohiale -cel care a i-a determinat pe complici să cauzeze prejudiciul ;
  • răspunderea altor persoane[13]-aici sunt implicați complicii la fel și considerați subiecți activi -(cântăreț, pangarist, consilieri, persoane apropiate etc.) care fiecare au ajutat cu bună știință să prejudicieze motiv pentru care răspund solidar cu autorul faptei.


1.2. Sancționarea abaterii

În textul canonului apostolic (can.16 cartg.) întâlnim expresia”preoții și diaconii să nu fie întreprinzători sau administratori și nici să nu-și procure hrana printr-o muncă rușinoasă sau necinstită și să nu-și însușească bunuri ce nu i se cuvin de drept.”  care ca și tip de abatere se poate corobora și cu (participația), astfel că subiectul activ preotul paroh) și cei aflați în complicitate devin pasivi de sancționări din puncte de vedere penal, civil, regulamentar canonic și statutar.

Exemplul 2 : Pot exista situații când clerici și mireni pot să înstrăineze bunuri patrimoniale fără acordul chiriarhului sau a consiliului parohial. Exemple de astfel de înstrăinări:

  1. Înstrăinerea icoanelor de pe catapeteasmă și nerecuperarea lor ;
  2. Înstrăinarea mobilierului bisericesc înainte de a fi supus casării și eliminării lui din inventarul bisericii;
  3. Înstrăinarea de terenuri agrigole și păduri, fânețe și pajiști terțelor persoane care pot aduce mari prejudicii;
  4. Înstrinarea obiectelor de cult și nerecuperarea lor la termen;
  5. Înstrăinarea diverselor cărți de rânduială a căror valoare istorică este de mare importanță
  6. Înstrăinarea cărților din biblioteca parohială și nerecuperarea lor etc.

Redarea textului canonic și identificarea cuvintelor cheie:

Ὥστε μηδένα À πρεσβύτερον ἢ διάκονον ἔκληψίν τινα λαμβάνειν καὶ ὥστε τοὺς ἀναγνώστας γαμετὰς λαμβά- γειν”.[14]

Traducere: De asemenea, s-au acceptat ca episcopii, preoții și diaconii să nu fie întreprinzători sau administratori mincinoși eliberând bunuri diferite ale bisericii fără ale recupera.

  1. a) Codul Penal: expresia ”să nu fie întreprinzători ” este mai mult o formă de exprimare artificială în spatele căreia se ascunde – faptele de ilicite care devin prin natura lor -fapte penale pentru care cei în cauză sunt pedepsiți conform legii în vigoare.

Din punct de vedere penal ”participația”[15] este pedepsită cu închisoare de la 3luni la 6 luni  deoarece preotul nu săvârșește unul singur astfel de abateri, ci apelează la ”complici”[16] . Această situație este una rușinoasă și nedemnă atât pentru cleric dar mai cu seamă și pentru cei ce acceptă să țină tonul unor astfel de preocupări necreștinești.

  1. b) Codul civil: Cuvântul cheie din cuprinsul textului canonului 16 care face legătura cu art. 14 este cel de ”recuperare” care prin similitudine echivalează cu termenul de răspunderea civilă privind restituirea prejudiciului”[17]
  • răspunderea civilă a inculpatului[18]-aici este implicat subiectul activ al abaterii -în cazul de față -preotul paroh -administratorul unității parohiale -cel care a i-a determinat pe complici să cauzeze prejudiciul ;
  • răspunderea altor persoane[19]-aici sunt implicați complicii la fel și considerați subiecți activi -(cântăreț, pangarist, consilieri, persoane apropiate etc.) care fiecare au ajutat cu bună știință să prejudicieze motiv pentru care răspund solidar cu autorul faptei.


Ca și remarci concluzive această relație de recirpocitate dintre prevederile canonice și cele civile expuse într-un mod practic prin exemplele oferite se atrage atenția asupra:

  1. a) Biserica este și ea o instituție cu valoare juridică în care sunt prezente pe baza unui inventar, tot felul de bunuri cu caracter mobil, imobil și scramental care generează dreptul de administrare și folosire a acestora, având la bază norme canonice și civile.
  2. b) Preoții trebuie să fie pe deplin asumați atunci când primesc cu binecuvântare chiriarhală calitatea juridică și canonică de administratori ai bunurilor parohiale conștienți că în cazul orcărei abateri: furt sau înstrăinare ale acestora, pot produce efecte de ordin penal și pot suporta consecințele legisației în materie de la simpla suspendare a acestui drept până la caterisire și chiar executare de pedeapsă fie prin detenție fie la domiciliu.

Aceste lucruri demonstrază încă odată că principiile canonice fundamentale pentru administrarea patrimoniului parohial genereasă necesitatea aplicării prin cororborare și nu separat, ținându-se cont și de hotărârile Stautare ale Bisericii .[20]


[1] Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, ”Teologie Dogmatică ortodoxă”, Vol. II, Editura Basilica, București, 2022, p. 224.

[2] Lect. Univ. dr. Iulian Mihai L. Constantinescu, ”Personalitatea juridică și capacitatea civilă a Bisericii privind dreptul de administrare a Patrimoniului”, apud, Lect. Univ. dr. George Grigoriță, ”Bunurile Bisericii ieri și astăzi”, Edit. Basilica, București, 2016, p. 200.

[3]Și fiind-că acésta nû se putea realisa, față cu condițiunile existenței pămêntești, (…) începênd cu Apostolii, să trăiască pănă la sfîrșitul vécurilor și pentru ca nicĭ odată să nu lipséscă din ea, atât organele instituite de D-deŭ pentru sfințirea omului, cât și mijlócele sfințitóre.”, † Silvestru Episcop de Canev, ”Theologia dogmatică ortodoxă-cu expunere istorică a dogmelor”, trad. de arhim. Gherasim Miron, Vol. IV, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1903, p. 223.

[4]La chiesa è contemporaneamente l’immagine del mondo nella sua totalità e nelle sue espressioni parziali. Questo fatto deriva dall’origine primordiale della chiesa creata da Dio stesso. Essa è prima di tutto l’immagine del Creatore e, poi, come immagine, rappresenta in modo simbolico e tipologico tutto il mondo”, Nikos A. Matsoukas, ”Teologia Dogmatică e simbolica ortodossa”, Edizioni Dehoniane, Roma, 1996, p. 211.

[5] Il Codice di Dirito canonico attribuise al Vescovo la reppresentanza dela diocesi « in tutti i negozi giuridici »  (can. 393 e can. 190 )A. Bucci, ”Le radici storiche della formazione giuridica del concetto di bene ecclesiastico”, în: Appolinaris, LXXVII(2004), 1-2, p 387, apud Lect. Univ. Dr. Georgică Grigoriță, Prevederi canonice privind dreptul de administrare a bunurilor bisericii, în Bunurile Bisericii Ieri și Azi, Revista Colecția Studia Canonica, Vol. II, Ed. Basilica, București, 2016, p.177.

[6] De asemenea, concluzia muncii mele va fi aceasta:  Dreptul roman era mai bine sub era creștină decât în ​​cele mai strălucite epoci anterioare; tot ce avem spus despre el dimpotrivă este doar un paradox sau o neînțelegere. Dar era inferior legislației modernă, născută în umbra creștinismului și pătruns mai bine de mintea lui. Traducere de text din M. Troplong, De l`enfluence du Chrestianisme sur le droit civil des romains, Paris, 1943, pp. 211-231.

[7] L. Capogrossi Colognesi, Proprieta e diritti reali. Usi e tutela della proprieta fondiatria nel diritto romano, Editore: Il Cigno, Roma, 1999, p. 187.

[8] On observera rapidement que ce canon utilise, seul au milieu d’un catalogue des droits des fidèles qui préfère généralement l’expression ius est, la formule integrum est. Pour une interprétation de l’usage de ces deux expressions différentes. Traducere:  Vom observa rapid că dreptul canonic folosește un set de reguli normative emulând cu actele normative de drept civil, generând această armonie sau simfony asimilează expresia ius est, formula integrum est”, în D. Le Tourneau, « Réflexions sur la partie “De Christifidelibus” du Code », A.C., 28, 1984, p. 173-189.

[9] Can. ap. 14 (10-15) cf.  Périclès-Pierre JOANNOU ”LesCanonsDesSynodesParticuliers” în Rev. Discipline Generale Antique, (Ν᾿ -IX” 8) t. LL 2, Tipografia Italo-Orientale, Roma 1952, adresa Web;

[10] Participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori sau complici”, cf. art.23, în Legea 15 din 21 iunie 1968 respectiv Codul Penal/1968, republicat în Monitorul Oficial nr. 65. Din 16 apr. 1997.

[11] Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită, cf. art. 26, în Legea 15 din 21 iunie 1968 respectiv Codul Penal/1968, republicat în Monitorul Oficial nr. 65. Din 16 apr. 1997.

[12]Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună – ştiinţă, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei.”, cf. art.145, Codul Civil/2012.

[13] cf. art. 1369, Cap. IV, Secțiunea a 3-a, în Legea 287/2009, republicată la zi și consolidată și publicată în Monitorul Oficial nr. 255/2012,cf. Legea 138/2014, cf. Legea 60/2012.

[14] Can. ap. 14 (10-15) cf.  Périclès-Pierre JOANNOU ”LesCanonsDesSynodesParticuliers” în Rev. Discipline Generale Antique, (Ν᾿ -IX” 8) t. LL 2, Tipografia Italo-Orientale, Roma 1952, adresa Web:;

[15] Participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori sau complici”, cf. art.23, în Legea 15 din 21 iunie 1968 respectiv Codul Penal/1968, republicat în Monitorul Oficial nr. 65. Din 16 apr. 1997.

[16] Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită, cf. art. 26, în Legea 15 din 21 iunie 1968 respectiv Codul Penal/1968, republicat în Monitorul Oficial nr. 65. Din 16 apr. 1997.

[17] Cf. Art. 14, lit. (a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;

[18] ”Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună – ştiinţă, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei în privința recuperării prejudiciului”, art. 145, Codul Civil/2012.

[19] cf. art. 1369, Cap. IV, Secțiunea a 3-a, în Legea 287/2009, republicată la zi și consolidată și publicată în Monitorul Oficial nr. 255/2012,cf. Legea 138/2014, cf. Legea 60/2012.

[20] Lect. Univ. Dr. Georgică Grigoriță, Prevederi canonice privind dreptul de administrare a bunurilor bisericii, în Bunurile Bisericii Ieri și Azi, Revista Colecția Studia Canonica, Vol. II, Ed. Basilica, București, 2016, p.197

1 2 3 4 39