Sârbu, Sebastian (2025), Revoluția tehnologică și ipoteza unui nou model globalist, Cunoașterea Științifică, 4:2, https://www.cunoasterea.ro/revolutia-tehnologica-si-ipoteza-unui-nou-model-globalist/

 

The Technological Revolution and the Hypothesis of a New Globalist Model

Abstract

Why has none of the modes of social organization through which humanity has gone so far achieved perfection, which is why their change was necessary?

All these modes of production or social systems had great imperfections, due to the fact that in human society there is still a social law, unknown to people, very simple, but whose requirements have not been and are not fulfilled even at present, not only due to ignorance of it, but also due to the fact that man cannot act to regulate its practical functioning mechanism even at this moment, even if its mode of functioning were known.

However, in order to understand its mode of action, it is first necessary to know this social law, after which man must be prepared to proceed to ensuring its requirements scientifically, at the moment when the progress of science and technology will reach the initial level of „human supercivilization”, that is, that of knowing the human brain and reproducing natural human intelligence with the help of technology in order to obtain equivalent artificial intelligence.

Keywords: technological revolution, hypotheses, globalist model, social organization, information society

Rezumat

Din ce cauză nici unul din modurile de organizare socială prin care a trecut omenirea până în prezent nu a atins perfecţiunea, fapt pentru care a fost necesară schimbarea lor ?

Toate aceste moduri de producţie sau sisteme sociale au avut mari imperfecţiuni, datorită faptului că în societatea omenească mai acţionează încă o lege socială, necunoscută oamenilor, foarte simplă, dar ale cărei cerinţe nu au fost şi nu sunt îndeplinite nici în prezent, nu numai datorită necunoaşterii acesteia, ci şi datorită faptului că omul nu poate acţiona pentru reglarea mecanismului ei de funcţionare practică nici în acest moment, chiar dacă i s-ar cunoaşte modul de funcţionare.

Totuşi pentru a putea înţelege modul ei de acţiune este necesară mai întâi cunoaşterea acestei legi sociale, după care omul să fie pregătit pentru a trece la asigurarea cerinţelor acesteia în mod ştiinţific, în momentul în care progresul ştiinţelor şi al tehnicii va atinge nivelul de început al „supercivilaţiei umane”, adică acela al cunoaşterii creierului uman şi al reproducerii inteligenţei naturale umane cu ajutorul tehnicii pentru a se obţine inteligenta echivalentă artificială.

Cuvinte cheie: revoluția tehnologică, ipoteze, model globalist, organizare socială, societatea informațională

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 2, Iunie 2025, pp. xxx
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086,
URL: https://www.cunoasterea.ro/revolutia-tehnologica-si-ipoteza-unui-nou-model-globalist/
© 2025 Sebastian SÂRBU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Revoluția tehnologică și ipoteza unui nou model globalist

Sebastian SÂRBU[1]
f.boylard@gmail.com

[1] Președintele Academiei Naționale de Securitate și Organizare

 

Din ce cauză niciunul din modurile de organizare socială prin care a trecut omenirea până în prezent nu a atins perfecţiunea, fapt pentru care a fost necesară schimbarea lor ?

Toate aceste moduri de producţie sau sisteme sociale au avut mari imperfecţiuni, datorită faptului că în societatea omenească mai acţionează încă o lege socială, necunoscută oamenilor, foarte simplă, dar ale cărei cerinţe nu au fost şi nu sunt îndeplinite nici în prezent, nu numai datorită necunoaşterii acesteia, ci şi datorită faptului că omul nu poate acţiona pentru reglarea mecanismului ei de funcţionare practică nici în acest moment, chiar dacă i s-ar cunoaşte modul de funcţionare.

Totuşi pentru a putea înţelege modul ei de acţiune este necesară mai întâi cunoaşterea acestei legi sociale, după care omul să fie pregătit pentru a trece la asigurarea cerinţelor acesteia în mod ştiinţific, în momentul în care progresul ştiinţelor şi al tehnicii va atinge nivelul de început al „supercivilaţiei umane”, adică acela al cunoaşterii creierului uman şi al reproducerii inteligenţei naturale umane cu ajutorul tehnicii pentru a se obţine inteligenta echivalentă artificială.

De aici rezultă că cel care este realizatorul operelor culturale, religioase, ştiinţifice este omul şi că pentru a materializa aceste opere este necesar  a se aplica următoarele direcţii noi de evoluţie:

1.Un sistem social nou de organizare bazat pe bunul informaţional, postindustrial;

2.Adoptarea în toate statele lumii a declarării cunoaşterii umane, drept resursă şi componentă a capitalului intelectual;

3.Trecerea la economia cunoaşterii, industrializarea resursei informaţionale şi valorificarea la maximum a capitalului intelectual;

4.Cercetarea şi înregistrarea capitalului intelectual ca element activ în patrimoniului organizaţiilor şi în produsul intern brut al fiecărei naţiuni;

5.Trecerea de la societatea materială la cea informaţională, bazată pe inovaţie, creativitate şi spiritualitate;

6.Legiferarea valorilor din cultură, ştiinţă, religie care sunt în acord cu cerinţele de evoluţie, reformă şi conservare benefică a societăţilor cu instituţiile lor;

7.Integrarea valorilor umaniste şi de cunoaştere utilitară în ordinea socială dinamică după modelul Eticii protestante consacrată de Max Weber.

Legea universală a scării, ierarhiei sau piramidei valorilor sociale, unde valoarea socială poate fi valoarea umană, valoarea unei fiinţe extraterestre, a unui robot sau a unei maşini cibernetice dotată cu creier având inteligenţă naturală sau artificială de tip «uman, într-o clasă de valori unică.

În acelaşi timp trebuie introdusă ideea de clase de inteligenţă şi clase valorice, dând diverse punctaje(HOM.]., într-o clasă de valori  deteminată. Desigur aici se poate da pe scurt şi o definiţie a valorii umane, care este produsul dintre inteligenţa naturală sau artificială şi educaţia primită sau informaţiile înmagazinate în timpul vieţii persoanelor, rezultatele muncii acestora precum şi alţi factori, mai puţin importanţi, dar care vor fi utilizaţi în cazul unei departajări strânse.

La prima vedere această definiţie atestă o simplitate aproape puerilă a acestei legi sociale, considerând-o ca pe o invenţie de domeniul S.F., în realitate putem spune că ea este o lege fundamentală şi poate prima, carte stă la baza oricărei societăţi inteligente, de tipul celei umane, din univers. De aici şi caracterul ei universal. Nu discutăm despre alte fiinţe decât omul, sau despre înlocuire omului cu tehnica superioară, însă aceasta fiind o lege universală, ea este valabilă pe oricare punct al unei scale.

Altfel spus, conform acestei legi, trebuie pus „omul potrivit la locul potrivit” pe scara socială, pentru că omul este factorul cel mai important în progresul social şi nerespectarea acestei legi atrage după sine conflicte sociale, începând de la cele mai mici conflicte între oameni, plecând de la nedreptăţi sociale până ia revolte şi revoluţii sociale, ajungându-se chiar la războaie între naţiuni şi conflicte antiglobalizare.

Această lege este atât de evidentă şi de simplă, încât seamănă întrucâtva cu „legea gravitaţiei” din fizică, descoperită de Isaac Newton. Toată lumea ştia că merele cădeau pe Pământ, dar el a fost singurul care şi-a dat seama şi a descoperit că în spatele acestui fenomen stătea legea atracţiei universale dintre corpurile cereşti, atât de importantă în fizică, iar pe baza acesteia a pus bazele mecanicii newtoniene, valabilă şi astăzi ca un caz particular al teoriei lui Einstein.

În acelaşi timp  mai există o soluţionare posibilă în ceea ce priveşte modul de utilizare sau arbitrajul social asupra valorilor umane în cadrul societăţii umane, pornind de la ideea cunoscută că oamenii, încă de la naştere, nu sunt egali. Introducând ideea de clase de inteligenţă şi valorice şi ajungând la concluzia că arbitrajul social actual făcut de semenii noştri conduce la principala contradicţie a funcţionării normale a societăţii,introducerea arbitrajului cibernetic, ar reprezenta singura soluţie de organizare a sistemului social. Deci pentru o justă utilizare a forţei de muncă în societate, ea trebuia aşezată după o scară valorică.

Arbitrajul social nu poate fi asigurat de om din cauza limitelor pe care le are creierul său şi care apar mai ales în cazuri de aşa zisă egalitate valorică sensibilă dintre unii indivizi sociali. De aici rezultă că, numai o maşină cibernetică cu inteligenţă artificială de tip uman poate face rapid şi corect această analiză a milioane sau miliarde de creiere umane, ca apoi să le plaseze într-o ierarhie valorică extrem de corectă, fără erori. Realizarea arbitrajului social ciberelectronic va conduce la investirea sa prin lege, la început în fiecare ţară şi apoi pe plan internaţional. Aceasta va fi soluţia ideală, ţinând seama si de avantajele informaticii privind capacitatea de testare şi înmagazinare uriaşă de informaţii şi date, precum şi viteza de prelucrare, comparare şi selecţionare a cadrelor pe linie de personal, mult superioară în raport cu posibilităţile creierului uman şi de aceea arbitrajul social cibernetic se va impune imediat ce va fi posibil datorită progresului ştiinţific.

Acest robot sau arbitru social corect nu există până în prezent, aşa că societatea capitalistă va continua să existe încă cel puţin 20-30 sau chiar 50 de ani, până când aşa cum au comunicat specialiştii de la „ Institutul Creierului Uman” din orăşelul Waku de lângă Tokyo, vor reuşi să îndeplinească ambiţiosul lor program de cercetare, care va conduce la cunoaşterea completă a creierului uman şi reproducerea lui cu ajutorul mijloacelor tehnici modeme, CIP-URI electronice, etc. Realizarea arbitrului social electronic va conduce la investirea sa prin lege, în fiecare ţară şi va conduce la obţinerea unor rezultate spectaculoase nu numai în organizarea socială şi administrativă, dar şi celelalte domenii, cum ar fi spre exemplu arbitrajul sportiv, juridic, la concursuri de frumuseţe, de ocupare de posturi, etc.

Care sunt factorii care vor conduce la trecerea de la sistemul capitalist actual la un nou mod de organizare socială, pe care autorul 1-a denumit Umanitarism?

Această trecere la o nouă organizare socială presupune următoarele :

[] -Acţiunea legii scării, ierarhiei sau piramidei valorilor sociale, indiferent de faptul că ea este sau nu cunoscută de oameni;

[] – Un progres social impresionant al ştiinţelor şi al tehnicii;

[] -Cunoaşterea creierului uman atât structural cât şi funcţional, în legătură cu marile progrese ale medicinii corpului uman ce vor fi înregistrate în această perioadă ;

[] -Reproducerea tehnică a creierului uman, cu ajutorul mijloacelor tehnicii, electronicii, informaticii, nanotehnicii, chimiei şi altele, prin executarea unor proiecte de creiere cu inteligenţă artificială de tip uman, având incluse în ele programe mai mult sau mai puţin complexe, corespunzând diferitelor clase de inteligenţă şi valoare umană;

[] – Înlocuirea modului de apreciere a valorii umane, făcui în prezent cu ajutorul banilor, printr-un sistem de punctaje [ HOM.], într-o reţea generalizată, internaţională a informaticii;

[] – Apariţia sau crearea roboţilor cu inteligenţă artificială de tip uman, care să conducă la realizarea controlului sau arbitrajului social, a cărei acţiune va fi legiferată în toate statele terestre.

Progresul ştiinţific şi necesitatea unei mai bune gospodăriri a resurselor de aer, apă, hrană, minerale şi resurse energetice a unei populaţii în permanentă creştere pe planetă, va determina:

[] – Procesul de unificare şi conducere comună internaţională, aceasta presupunând în primul rând unificările reţelelor de informatică, limba comună (engleză, spaniolă), conducerea de către O.N.U. şi a diviziunilor sale, a vieţii sociale pe Pământ, unificarea sistemului de apreciere valorică a omului (în bani, aur, punctaje HOM.) în bănci, în sistemul financiar şi în cel de personal. Introducerea şi generalizarea cârdurilor după dispariţia banilor ;

[] – Dispariţia războaielor dintre naţiuni în societate şi micşorarea riscurilor tehnologice şi ecologice în afectarea planetei sau apariţia riscului de autodistrugere a civilizaţiei umane prin realizarea unităţii dintre culturi, religii, naţiuni şi a unui limbaj ştiinţific unic şi universal.

Cum va arăta noul sistem de organizare socială, denumit de autor Umanitarist, pentru a se delimita de alte forme sociale?

Putem spune că :

UMANITARISM      =     Globalism + acţiunea Legii scării valorilor umane

=          altă formă de capitalism

=          doctrina neorenaşterii umaniste

Aplicabil în SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ POSTINDUSTRIALĂ

Progresul social va conduce treptat şi automat la schimbarea organizării sociale capitaliste cu altă nouă denumită de ^[1]autor umanitaristă sau „Cel de al treilea val”, cum a fost denumită de către Alvin Toffler, autorul cărţilor „Şocul viitorului” (1) şi „Al treilea val” (2)  care a întrevăzut o „superluptă” între formele actuale de organizare socială, denumite de el ca forţele celui de „Al doilea Val” şi cea viitoare denumită „Al treilea Val”, fără însă ca în urma minuţioasei sale analize sociale să poată găsi „cauza” ce determină această cerere de schimbare şi superluptă care a început după el, încă de pe la jumătatea secolului XX al e.n., căpătând forme din ce în ce mai acute pe la sfârşitul mileniului al doilea şi începutul mileniului al treilea, pe fondul crizei generale a capitalismului.Sper că cele dezvăluite este răspunsul adecvat, ce se conturează în sociologie şi economie politică din lumea întreagă, care se află pe drumul cercetării în această direcţie. Odată cu această cunoaştere a creierului uman, societatea va intra într-o etapă denumită de autor a supercivilizaţiei umane. Toate şi totul tinde spre unificare pe planetă, întrucât unicul lucru care contează şi va înlătura orice fel de discriminare, de sex, rasă, etc., este omul şi valoarea sa umană sau socială, care-1 va reprezenta în faţa societăţii viitoare. Banii vor dispare, în scurt timp şi în focul lor va apare un punctaj [HOM.] în reţeaua de calculatoare, adoptat universal sau internaţional. Astfel omul va scăpa de fetişismul banilor, care multă vreme în trecut 1-a etichetat ca bogat sau sărac, capabil sau incapabil, ceea ce a creat întotdeauna drame de care literatura universală este plină de exemplificări ale acestor suferinţe umane. Băncile vor continua să aibă stocuri de aur şi rolul lor va fi acum de servicii specializate pentru operaţii financiare, care vor opera cu punctaje [HOM.], într-o reţea de calculatoare generalizată pe plan internaţional. Reţelele de genul INTERNET-ului actual vor fi generalizate pe domenii şi interconectate pe întreaga planetă, urmând să fie conduse de maşini cibernetice ^[2]foarte inteligente. Religiile actuale vor dispare pe termen lung şi va apare una singură, total diferită de celelalte, denumită de autor „Magna Carta Santa del Universo”, iar cu această ocazie vor dispare divergenţele care cândva au condus la războaie sfinte, denumite cruciade sau jihad. Iniţiativele, invenţiile şi noutăţile vor circula foarte rapid şi nu vor fi ascunse, aşa cum se întâmplă de multe ori astăzi. Acestea vor arăta ca o explozie în domeniul ştiinţelor şi al cunoaşterii, care va conduce la o intensificare a progresului social.

Progresul tehnic permanent şi intens va conduce la eliberarea forţei de muncă din sectoarele grele cu munci fizice, care vor fi preluate de roboţi sau cibermaşini inteligente. Aceasta va permite oamenilor să se ocupe mai mult de sănătatea lor, de artă, de muzică sau de ceea ce le face plăcere, fiind din ce mai mult asistaţi de o suită de roboţi specializaţi atât acasă cât şi în munca lor socială. Munca nu va mai fi obligatorie, fiecare individ ajuns în umanitarism, urmând să aibă un ajutor social minim încă de la naştere, care se va majora corespunzător în cazul în care individul va face şi o activitate în folosul societăţii.Datorită bunei sale organizări, văzută din afara sa, această nouă societate va apărea la prima vedere ca o societate de tip militar, dar desigur lucrurile nu vor sta aşa, democraţia organizată având la bază un mare respect al oamenilor pentru legi şi pentru o bună convieţuire socială, vor fi eliminate formele actuale de anarhie. Oamenii mulţumiţi de încadrarea lor socială asigurată de un arbitraj social majoritar cibernetic şi corect vor fi mai buni, mai altruişti, împăcaţi cu situaţia lor personală şi vor colabora ca într-o mare familie. Acest lucru rezidă din faptul că acum omul a intrat în atenţia societăţii, în locul banilor, de unde şi atenţia foarte mare pe care i-o va acorda societatea de la naştere şi până la moartea sa, el fiind adevăratul creator de valori, bunuri, opere şi civilizaţie, iar până la urmă al societăţii umane inteligente. În lipsa omului nu există nimic, decât un univers mort şi o materie moartă, inertă. Când dezvoltarea tehnică extraordinară va conduce la dispariţia sistemului de remunerare sau salarizare deja instalat în sistemul punctajului pe calculator [HOM.], atunci umanitarismul va ajunge în faza sa finală, a capitalului intelectual-creator, unde fiecare va primi de la societate necesarul personal pentru nevoile vieţii şi va da societăţii tot ce poate după capacitatea sau valoarea sa social-umană . Cu toate că în societatea cunoaşterii, postindustrială  va dispare funcţia de apreciere a muncii prin salarizare, totuşi acţiunea legii universale a scării valorilor social-umane va continua şi atunci, când oamenii şi roboţii vor continua să fie promovaţi în ierarhia socială pe baza ei, aceasta însemnând recunoaşterea valorii lor sociale sau social-umane, a meritelor lor sociale. Epoca maşinilor cibernetice sau roboţilor cu inteligenţă artificială de tip uman este foarte compatibilă cu societatea postindustrială. Ca fapt divers, nimeni nu va mai concepe o viaţă socială fără roboţi. Să nu mai vorbim de treburile din gospodărie, unde oamenii vor fi asistaţi de o mulţime de roboţi ajutători, care vor fi primii ce vor apărea din punct de vedere istoric.

„De ce Umanitarismul este o organizare socială de tipul socialist-nou ?

Autorul ţine să menţioneze în mod expres că schimbările sociale ce vor urma sunt cerute de legile sociale cunoscute, dar mai ales de legea scării valorilor umane, care este legea fundamentală a acestei societăţi, pe fondul imensului progres social împins înainte de ştiinţă şi tehnică, iar spre deosebire de modul de schimbare a sistemelor sociale anterioare, trecerea la Umanitarism se va face cu convulsii sociale mai mici, iar multe dintre acestea ar putea fi evitate sau estompate, dacă s-ar cunoaşte modul în care acţionează această lege socială primordială.

După cum  am văzut Capitalismul, chiar şi cel reformat din ţările occidentale dezvoltate are pierderi determinate de folosirea incorectă a forţei de muncă, datorită formelor de supraproducţie, de proastă planificare sau de utilizare masivă şi nejustificată a resurselor materiale şi energetice, în dorinţa capitaliştilor de a obţine profituri cât mai mari.

O altă direcţie este aceea a împărţirii şi folosirii rezultatelor muncii în folosul unei mici mase de oameni, a patronilor, care sunt privilegiaţi , în detrimentul masei mari de angajaţi, muncitori, etc., care adeseori sunt retribuiţi sub nivelul minim al existenţei lor,  oricât s-ar zbate sindicatele în această direcţie. Din această cauză lupta de clasă, îmbrăcând mai multe forme, dar cel mai ades întâlnită fiind aceea a mişcărilor şi negocierilor sindicale, terminată adeseori cu greve, conduce la alte pierderi ale organizării capitaliste. Datorită acestor considerente capitalismul nu poate realiza o planificare mai bună şi nici o organizare mai bună a resurselor umane şi materiale, pierderile fiind impresionante. Adeseori în cazul pierderilor datorate crizelor de supraproducţie, capitaliştii preferă să arunce sau să distrugă stocurile de bunuri materiale decât să le ofere gratuit sau la preţuri scăzute restului populaţiei, numai pentru a-şi menţine preţurile mari sau de monopol.

Acestea sunt motivele pentru care capitalismul trebuie să fie astfel înlocuit cu o societate mai planificată, mai organizată şi mai bună pentru toţi.

Legea scării valorilor sociale,  secondată de arbitrajul ciberelectronic,  va înlătura nepotismul şi alte racile ale socialismului vechi, va permite dezvoltarea şi organizarea unei societăţi tehnocrate, dezinteresate, lucrând în favoarea tuturor membrilor societăţii şi va milita pentru folosirea raţională şi planificată a resurselor materiale şi energetice precum şi pentru prevenirea accidentelor tehnologice şi ecologice prin măsuri sociale luate.

Socializarea capitalismului va veni de la sine, cu timpul, în mod progresiv, iar saltul de trecere la UMANITARISM se va face odată cu cunoaşterea creierului uman, a reproducerii sale cu ajutorul mijloacelor tehnicii avansate şi a apariţiei inteligentei artificiale de tip uman, care va conduce la realizarea arbitrajului social ciberelectronic.

În contextul de azi al autocrației reprezentate de țările din BRICS digitalizarea nu poate fi folosită în scopuri abuzive. De aceea tehnologia modernă trebuie folosită doar în scopuri civile, pentru progresul științei și în respect față de drepturile omului respectiv față de valorile universale ale democrației. Din această perspectivă Occidentul are această cultură bine închegată a democrației dar și o experiență istorică în acest sens care îi conferă legitimitatea în folosirea tehnologiei moderne strict în scopul prosperității, păcii și protecției drepturilor civile.

Bibliografie

• Alvin, Toffler – ,,Şocul viitorului”, Ed. Politică, Bucureşti, 1973.
• Alvin, Toffler –  ,, Al treilea val”, Ed. Politică, Bucureşti, 1983
• Th.W.Schultz – ,,Investment in the human capital”, Free Press, New York, 1970.
• Gary, Baker – ,, Human capital- a Theoretical and Empirical Analysis”, Columbia University Press, New York, 1993.
• Mircea, Bulgaru – ,, Mileniul trei – disperare şi speranţă”, Ed. Revista Română de Statistică, Bucureşti, 2003.
• Mihajlo, Mesarovic, Eduard, Pestel – ,, Omenirea la răspântie”, Ed. Politică, Bucureşti, 1975.
• Edwin, Reischauer – ,, Toward the 21st Century : Education for a  changing World”, New York, Alfred A. Knopf, 1973.
• Sârbu, Sebastian, ,, Cartea naţiunii”, Ed. Fundaţiei Internaţionale Mihai Eminescu, Bucureşti, 2008.
• Institutul Naţional de Cercetări Economice, Institutul de Prognoză Economică -Academia Română, ,,Proiecţii şi scenarii de evoluţie  a  creşterii economice în România, pe termen lung şi foarte lung” Editura  Academiei Române, Bucureşti, 2012.
• Ruwart, J, Mary, „ O lume de salvat- Cealaltă  piesă a jocului de puzzle”, Editura Viitorul Românesc, 1994

Note

^[1] Alvin, Toffler – ,,Şocul viitorului”, Ed. Politică, Bucureşti, 1973.

^[2] Alvin, Toffler –  ,, Al treilea val”, Ed. Politică, Bucureşti, 1983