Tudor, Dona. (2026), Valeria Guțu Romalo și reconfigurarea gramaticii limbii române: Între normă, funcție și discurs, Cunoașterea Științifică, 5:2, 117-123, https://www.cunoasterea.ro/valeria-gutu-romalo-si-reconfigurarea-gramaticii-limbii-romane-intre-norma-functie-si-discurs/
Valeria Guțu Romalo and the reconfiguration of the grammar of the Romanian language: Between norm, function and discourse
Abstract
The present study analyzes Valeria Guțu Romalo’s contributions to the reconfiguration of Romanian grammar from a functional, epistemologically integrated perspective grounded in the discursive dynamics of language. The paper examines how the author reconsiders the concept of linguistic norm by shifting the emphasis from rigid prescription to actual usage and explores the integration of this view into the Romanian and broader European linguistic context. It also discusses the implicit sociolinguistic and pragmatic dimensions of her work, as well as the methodology that gives it coherence and modernity. The study argues that Valeria Guțu Romalo is a major landmark in contemporary Romanian linguistics through the synthesis she achieves between structural rigor, functional flexibility and openness toward discourse analysis.
Keywords: Valeria Guțu Romalo, Romanian grammar, linguistic norm, functionalism, discourse, sociolinguistics, pragmatics
Rezumat
Prezentul studiu analizează contribuțiile Valeriei Guțu Romalo la reconfigurarea gramaticii limbii române dintr-o perspectivă funcțională, epistemologic integrată și ancorată în dinamica discursivă a limbii. Lucrarea urmărește modul în care autoarea reconsideră conceptul de normă lingvistică, deplasând accentul de la prescripția rigidă la raportarea constantă la uz, și examinează integrarea acestei viziuni în contextul lingvistic românesc și european. Sunt discutate, de asemenea, dimensiunile sociolingvistice și pragmatice implicite ale operei sale, precum și metodologia care îi conferă unitate și modernitate. Studiul susține că Valeria Guțu Romalo reprezintă un reper esențial al lingvisticii românești contemporane, prin sinteza realizată între rigoarea structurală, flexibilitatea funcțională și deschiderea către analiza discursului.
Cuvinte cheie: Valeria Guțu Romalo, gramatica limbii române, normă lingvistică, funcționalism, discurs, sociolingvistică, pragmatică
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 2, Iunie 2026, pp. 117-123
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/valeria-gutu-romalo-si-reconfigurarea-gramaticii-limbii-romane-intre-norma-functie-si-discurs/
© 2026 Dona TUDOR. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Valeria Guțu Romalo și reconfigurarea gramaticii limbii române: Între normă, funcție și discurs
Conf. Univ. Dr. Dona TUDOR[1]
donatudor@gmail.com
[1] CRIFST, Divizia de Istoria Științei, Filiala București
Introducere
În evoluția lingvisticii românești contemporane, opera Valeriei Guțu Romalo ocupă un loc distinct prin rigoarea conceptuală, echilibrul metodologic și capacitatea de a reconecta gramatica la realitatea vie a limbii. Contribuția sa nu se reduce la descrierea unor structuri sau la fixarea unor reguli, ci vizează însăși schimbarea perspectivei din care este înțeleasă limba: nu ca sistem închis și autosuficient, ci ca organism funcțional, aflat într-o permanentă relație cu uzul, cu variația și cu practicile discursului.¹
Această repoziționare este esențială pentru înțelegerea modernității operei sale. În tradiția gramaticală românească, norma a fost adesea tratată ca autoritate externă, cu valoare în primul rând prescriptivă. Valeria Guțu Romalo nu anulează ideea de normă, dar îi schimbă centrul de greutate: norma devine inteligibilă numai în raport cu uzul, cu dinamica internă a limbii și cu necesitatea unei descrieri adecvate fenomenului lingvistic real.² În acest sens, autoarea deschide calea unei gramatici mai flexibile, fără a o lipsi de rigoare.
Prezentul articol își propune să evidențieze trei direcții majore ale acestei contribuții: redefinirea normei lingvistice, afirmarea unei perspective funcționale asupra gramaticii și deschiderea cercetării gramaticale spre dimensiunea discursivă, sociolingvistică și pragmatică. Ipoteza de lucru este că Valeria Guțu Romalo reprezintă un punct de sinteză în lingvistica românească, acolo unde se întâlnesc exigența structurală, sensibilitatea față de uz și interesul pentru funcția comunicativă a limbii.³
1. Valeria Guțu Romalo în contextul lingvisticii românești
Locul ocupat de Valeria Guțu Romalo în cultura lingvistică românească trebuie înțeles prin raportare la o tradiție în care gramatica a avut, multă vreme, un pronunțat caracter normativ și clasificator. În acest cadru, limba era privită cu precădere ca sistem de forme și reguli, iar cercetarea urmărea stabilitatea și fixarea modelului considerat corect. Un asemenea efort a fost indispensabil pentru consolidarea limbii literare, dar a avut și limita de a privilegia norma în detrimentul mobilității reale a uzului.
În raport cu această tradiție, Valeria Guțu Romalo introduce o mutație de accent. Ea nu contestă necesitatea normei și nici valoarea descrierii sistemului, ci arată că acestea nu pot fi desprinse de funcționarea concretă a limbii. Gramatica nu este, în viziunea sa, doar inventarul unor forme, ci expresia unei ordini dinamice, a unei organizări a sensului în comunicare.⁴ Tocmai aici se produce modernizarea demersului: în refuzul de a separa radical sistemul de utilizarea lui.
Această deschidere explică și relevanța europeană a operei sale. Fără a abandona exigențele tradiției românești, Valeria Guțu Romalo se racordează la direcțiile moderne care privesc limba funcțional, relațional și contextual. Ea nu rămâne prizoniera unei gramatici a etichetelor, ci propune o gramatică a mecanismelor vii, capabilă să surprindă relația dintre structură, funcție și discurs. Din această perspectivă, opera sa reprezintă nu doar un moment important în istoria gramaticii românești, ci și o etapă de maturizare a reflecției teoretice asupra limbii.
2. Norma lingvistică: de la prescripție la uz
Unul dintre cele mai importante aspecte ale operei Valeriei Guțu Romalo este reconsiderarea noțiunii de normă. În înțelegerea comună și, adesea, în practica didactică, norma apare ca o instanță fixă, exterioară vorbitorului, care stabilește ceea ce este corect și sancționează abaterea. Valeria Guțu Romalo nu neagă funcția reglatorie a normei, dar o readuce în interiorul vieții limbii. Norma nu poate fi concepută împotriva uzului, ci trebuie înțeleasă în relație cu acesta.⁵
Această poziție are consecințe teoretice importante. Ea mută reflecția lingvistică din zona unei prescripții pure în zona unei normativități reflexive, capabile să distingă între regulă, frecvență, acceptabilitate și variație stilistică. Limba literară nu mai apare ca bloc imuabil, ci ca rezultat al unui proces istoric și cultural de selecție și stabilizare. În această lumină, corectitudinea nu este anulată, dar este înțeleasă mai nuanțat, ca rezultat al raportului dintre tradiție, uz cultivat și coerența internă a sistemului.⁶
Mai mult decât atât, această viziune restabilește relația dintre normă și comunitatea vorbitorilor. Norma nu mai este o simplă instanță abstractă, ci rezultatul unei istorii sociale a limbii, al unei continuități culturale și al unei practici discursive validate în timp. Tocmai de aceea, reflecția Valeriei Guțu Romalo depășește cadrul unei gramatici normative în sens restrâns și se apropie de o lingvistică a funcționării reale a limbii.
Relevanța acestei perspective se vede cu atât mai clar astăzi, când limbajul este supus presiunilor comunicării accelerate, medierii tehnologice și intersecției registrelor. Într-o asemenea lume, o normă rigidă devine insuficientă. Valeria Guțu Romalo propune, implicit, un model de echilibru: normă fără dogmatism, rigoare fără încremenire. Aici rezidă actualitatea profundă a operei sale.
3. Perspectiva funcțională asupra gramaticii
O a doua dimensiune esențială a contribuției sale este perspectiva funcțională asupra gramaticii. În această viziune, structurile limbii nu sunt analizate exclusiv prin forma lor, ci și prin rolul pe care îl îndeplinesc în comunicare. Întrebarea decisivă nu mai este doar „cum este construită o formă?”, ci „ce face ea în enunț?”, „ce raporturi instituie?”, „ce efect de sens produce?”.⁷
Prin această mutare de accent, gramatica iese din spațiul strict al clasificării și intră în cel al interpretării. Categoriile gramaticale nu mai sunt simple etichete, ci instrumente prin care limba organizează experiența și construiește mesajul. O asemenea înțelegere apropie gramatica de semantică și de analiza discursului, fără a-i diminua precizia. Dimpotrivă, precizia devine mai bogată, pentru că include și funcția, și contextul de apariție al formei.
La Valeria Guțu Romalo, funcționalismul nu presupune renunțarea la sistem, ci înțelegerea lui ca sistem în funcțiune. Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai fertile formule implicite ale operei sale. Limba nu poate fi cunoscută doar ca arhitectură formală, fiindcă formele devin relevante numai în măsura în care participă la producerea sensului. De aceea, cercetarea gramaticală trebuie să privească simultan structura și utilizarea ei.
Această perspectivă produce și o schimbare de metodă. Analiza nu se mai mulțumește cu identificarea formelor, ci urmărește relațiile dintre ele, valorile contextuale, distribuția funcțională și contribuția la organizarea discursului. În consecință, gramatica devine un mod de a înțelege funcționarea limbii, nu doar de a o clasifica. Această mutație explică locul central pe care Valeria Guțu Romalo îl ocupă în modernizarea reflecției gramaticale românești.
4. Deschiderea spre discurs, sociolingvistică și pragmatică
Deși opera Valeriei Guțu Romalo se situează în centrul gramaticii, ea lasă să se vadă constant o sensibilitate pentru dimensiunea discursivă a limbii. Limba nu există decât actualizată în enunțuri, iar enunțurile apar întotdeauna într-o situație de comunicare, în relație cu vorbitori concreți, cu intenții concrete și cu contexte concrete. De aici rezultă că descrierea gramaticală nu poate ignora mediul în care structurile funcționează efectiv.⁸
Această intuiție apropie cercetarea sa de sociolingvistică. Dacă norma se definește și prin uz, iar uzul aparține unei comunități, atunci orice reflecție asupra limbii presupune implicit luarea în considerare a variației sociale, stilistice și culturale. A vorbi despre gramatică înseamnă, într-o anumită măsură, a vorbi și despre comunitatea care o produce și o validează. Tocmai prin această deschidere, opera sa se sustrage formalismului îngust și se așază într-o zonă de intersecție fertilă între gramatică și viața socială a limbii.
În același timp, se poate identifica și o dimensiune pragmatică. Structurile nu semnifică integral prin ele însele, ci prin relația lor cu situația de enunțare, cu intenția comunicativă și cu poziția interlocutorilor. Chiar atunci când nu formulează explicit o teorie pragmatică, Valeria Guțu Romalo lucrează cu o sensibilitate clară față de context și față de condițiile producerii sensului. În acest sens, opera sa anticipează sau însoțește direcții care aveau să devină esențiale în lingvistica actuală.
Prin urmare, contribuția sa nu poate fi limitată la o reformulare internă a gramaticii. Ea introduce, în fond, o altă relație între gramatică și discurs, între regulă și uz, între formă și semnificație. Aceasta este una dintre marile sale forțe: capacitatea de a reintroduce gramatica în circuitul viu al limbajului.
5. Metodologie și relevanță epistemologică
Forța operei Valeriei Guțu Romalo derivă nu doar din concluzii, ci și din metodă. Autoarea practică o cercetare bazată pe observația atentă a faptelor de limbă, pe echilibrul dintre descriere și interpretare și pe refuzul schematismelor simplificatoare. Ea nu forțează limba să intre într-un model teoretic rigid, ci caută instrumente de analiză adecvate complexității obiectului.⁹
O asemenea poziție are importanță epistemologică. Ea arată că lingvistica nu poate progresa prin dogmatism, ci prin adecvare, finețe și capacitatea de a integra mai multe niveluri ale fenomenului lingvistic. Structuralismul oferă disciplină descriptivă; funcționalismul aduce atenția pentru rolul comunicativ; deschiderea spre discurs și pragmatică lărgesc cadrul interpretării. Meritul Valeriei Guțu Romalo este acela de a fi realizat o sinteză coerentă între aceste direcții, fără a le confunda și fără a le reduce una la alta.¹⁰
Din acest motiv, opera sa are valoare exemplară și pentru reflecția asupra modului în care se face lingvistică. Ea arată că adevărata rigoare nu înseamnă rigiditate, ci adecvarea fină a conceptelor la mobilitatea obiectului studiat. În cazul limbii, acest obiect este întotdeauna istoric, dinamic și dependent de uz. A-l descrie fără a-i recunoaște această natură înseamnă a-l simplifica excesiv.
De aici decurge și relevanța pedagogică a operei sale. Într-o epocă în care studiul limbii oscilează adesea între formalism steril și relativism fără criterii, modelul propus de Valeria Guțu Romalo oferă o cale mediană: rigoare fără dogmatism, normă fără înghețare, deschidere fără pierderea exigenței științifice.
Concluzii
Valeria Guțu Romalo trebuie considerată una dintre figurile majore ale modernizării gramaticii limbii române. Importanța ei rezidă în faptul că a reușit să deplaseze reflecția gramaticală dinspre o înțelegere exclusiv normativă și clasificatoare spre una funcțională, dinamică și sensibilă la discurs. Prin reconsiderarea normei, a arătat că limba literară nu este un cod înghețat, ci o realitate vie, supusă uzului și istoriei. Prin perspectiva funcțională, a demonstrat că formele gramaticale trebuie înțelese și prin rolul lor comunicativ. Prin deschiderea către context, variație și enunțare, a apropiat gramatica de viața concretă a limbii.
Opera sa reprezintă astfel un punct de sinteză între tradiție și modernitate, între disciplina structurală și flexibilitatea interpretativă. Într-un moment în care lingvistica actuală este obligată să răspundă schimbărilor rapide ale comunicării, modelul propus de Valeria Guțu Romalo rămâne nu doar valabil, ci necesar. El ne amintește că adevărata rigoare nu constă în înghețarea limbii, ci în înțelegerea mișcării ei.
În cele din urmă, meritul fundamental al Valeriei Guțu Romalo este de a fi redat gramaticii contactul cu limba vie. Aceasta este lecția cea mai profundă a operei sale: gramatica nu trebuie gândită împotriva limbii, ci împreună cu ea.
Note
¹ Valeria Guțu Romalo, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas, 2005, p. 45–46.
² Valeria Guțu Romalo, Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, București, Humanitas, p. 32–34.
³ Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române, vol. I–II, București, Editura Academiei Române, 2005, p. 67–69.
⁴ Valeria Guțu Romalo, Aspecte ale evoluției limbii române, p. 74–76.
⁵ Valeria Guțu Romalo, Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, p. 41–43.
⁶ Ibidem, p. 58–60.
⁷ Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române, vol. I–II, p. 112–115.
⁸ Valeria Guțu Romalo, Aspecte ale evoluției limbii române, p. 88–90.
⁹ Valeria Guțu Romalo, Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, p. 91–94.
¹⁰ Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii române, vol. I–II, p. 154–157.
Bibliografie
Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997
Guțu Romalo, Valeria, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas, 2005.
Guțu Romalo, Valeria, Corectitudine și greșeală. Limba română de azi, București, Humanitas,2008.
Guțu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române, vol. I–II, București, Editura Academiei Române, 2005.
Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba română contemporană, București, Editura Didactică și Pedagogică,1978.
Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iași, Polirom,2004.
