Cunoașterea într-o lume a transformărilor

Knowledge in a World of Transformations

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Romîn de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Romîne, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017

Abstract

Contemporary science is developing in a context in which the traditional boundaries between disciplines are becoming increasingly permeable. The major problems of society can no longer be understood exclusively from the perspective of a single specialization: health involves biology, psychology and ethics; the evolution of society involves economics, sociology, demography and politics; technological transformations modify geopolitical relations; and questions regarding life, death or the nature of knowledge continue to link scientific research with philosophical reflection. This issue of the journal Scientific Knowledge suggestively reflects this diversity and, at the same time, this need for convergence.

Keywords: knowledge, Scientific Knowledge, magazine, journal, Volume 5, Number 3

Rezumat

Știința contemporană se dezvoltă într-un context în care granițele tradiționale dintre discipline devin tot mai permeabile. Problemele majore ale societății nu mai pot fi înțelese exclusiv din perspectiva unei singure specializări: sănătatea implică biologie, psihologie și etică; evoluția societății presupune economie, sociologie, demografie și politică; transformările tehnologice modifică raporturile geopolitice; iar întrebările privind viața, moartea sau natura cunoașterii continuă să lege cercetarea științifică de reflecția filosofică. Numărul de față al revistei Cunoașterea Științifică reflectă în mod sugestiv această diversitate și, în același timp, această nevoie de convergență.

Cuvinte cheie: cunoașterea, Cunoașterea Științifică, revista, jurnal, Volumul 5, Numărul 3

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 5, Numărul 3, Septembrie 2026, pp. 4-8
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/cunoasterea-intr-o-lume-a-transformarilor/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Licența CC BY: Această licență permite reutilizatorilor să distribuie, să remixeze, să adapteze și să construiască pe baza materialului în orice mediu sau format, atâta timp cât atribuirea este atribuită creatorului. Licența permite utilizarea comercială.

Știința contemporană se dezvoltă într-un context în care granițele tradiționale dintre discipline devin tot mai permeabile. Problemele majore ale societății nu mai pot fi înțelese exclusiv din perspectiva unei singure specializări: sănătatea implică biologie, psihologie și etică; evoluția societății presupune economie, sociologie, demografie și politică; transformările tehnologice modifică raporturile geopolitice; iar întrebările privind viața, moartea sau natura cunoașterii continuă să lege cercetarea științifică de reflecția filosofică. Numărul de față al revistei Cunoașterea Științifică reflectă în mod sugestiv această diversitate și, în același timp, această nevoie de convergență.

Cele unsprezece studii reunite în Volumul 5, Numărul 3 traversează domenii aparent îndepărtate: psihanaliza și etica relației terapeutice, structura cercetării științifice din România, îmbătrânirea populației, formarea gândirii critice prin lectură, psihologia geloziei, terapiile integrate, transformarea timpului de lucru, geopolitica Orientului Mijlociu, competiția pentru tehnologiile cuantice, comunicarea în bibliotecile universitare și reflecția asupra vieții și morții. Dincolo însă de această diversitate există un fir comun: încercarea de a înțelege omul și societatea într-o perioadă caracterizată prin schimbări rapide, incertitudine și accelerare tehnologică.

Secțiunea dedicată științelor naturale se deschide cu studiul lui Eusebiu Jean Tihan, Liberă asociere între promisiunea onestității și practica autodezvăluirii: o reevaluare a regulii fundamentale în terapiile psihanalitice. Autorul readuce în atenție o distincție fundamentală între regula psihanalitică a sincerității și libera asociere ca tehnică terapeutică. Dincolo de interesul pentru psihologie, problema are o dimensiune epistemologică și morală importantă. Orice formă de cunoaștere a persoanei presupune nu numai metode, ci și un raport de încredere între participanții la procesul cunoașterii. În acest sens, relația terapeutică devine un caz particular al unei probleme mult mai generale: nu există acces autentic la adevărul subiectiv fără condițiile etice care permit exprimarea lui.

O altă dimensiune a cunoașterii apare în studiul Ioanei Petcu, Radiografia ecosistemului de cercetare din România: Centralitate, colaborare și influență. Cercetarea științifică modernă nu mai poate fi privită doar ca activitate individuală. Ea este o rețea de instituții, cercetători, colaborări, centre de influență și fluxuri de informație. Analiza relațiilor dintre aceste componente este esențială pentru a înțelege atât performanțele, cât și vulnerabilitățile sistemului românesc de cercetare. Într-o epocă în care competitivitatea unei societăți depinde tot mai mult de producerea și circulația cunoașterii, cartografierea acestui ecosistem are inclusiv o relevanță strategică.

Secțiunea de științe sociale extinde perspectiva spre probleme care influențează direct structura societății contemporane. Studiul meu, Persoanele vârstnice în România: date, politici și provocări structurale, abordează una dintre cele mai importante transformări demografice ale epocii noastre. Îmbătrânirea populației nu este numai o problemă de statistică demografică și nici exclusiv una privind sistemul de pensii. Ea implică sănătatea publică, piața muncii, protecția socială, relațiile dintre generații, participarea civică și însăși imaginea pe care societatea o construiește despre vârstă. Politicile dedicate persoanelor vârstnice trebuie astfel integrate într-o perspectivă mai largă asupra coeziunii sociale și a demnității umane.

Într-un alt registru, George Constantin, prin studiul Cartea ca instrument de formare a gândirii critice în societatea contemporană, readuce în centrul atenției una dintre instituțiile fundamentale ale culturii: lectura. Într-o societate dominată de fluxuri informaționale rapide, platforme digitale, conținut fragmentat și sisteme algoritmice de recomandare, capacitatea de a citi în profunzime, de a compara argumente și de a distinge informația de interpretare devine tot mai importantă. Cartea nu este numai un vehicul al informației, ci și un instrument de disciplinare a gândirii. În această perspectivă, lectura și gândirea critică devin inclusiv mecanisme de apărare împotriva manipulării și dezinformării.

Dimensiunea psihologică este continuată de Gabriela Leuțeanu, prin cercetarea Determinarea geloziei la adulții tineri. Studierea emoțiilor și a mecanismelor relaționale este relevantă într-o perioadă în care formele de comunicare și interacțiune interpersonală sunt transformate profund de mediul digital. Relațiile umane rămân construite pe mecanisme psihologice vechi, dar acestea sunt plasate astăzi în contexte sociale noi, în care expunerea permanentă, comparația și accesul continuu la informații despre ceilalți pot modifica formele prin care asemenea emoții se manifestă.

Articolul semnat de Laura Mihaela Tihan și Eusebiu Jean Tihan, Protocolul „Recuperarea Corpului”: Integrarea psihodramei moreniene, terapiei somatice și EMDR în tratamentul hiperprolactinemiei funcționale și al doliului perinatal, evidențiază o altă tendință importantă a cercetării actuale: integrarea metodologiilor. Complexitatea experienței umane face adesea insuficientă utilizarea unei singure perspective terapeutice. Corpul, memoria, emoția și trauma nu funcționează ca realități independente, iar intervențiile interdisciplinare încearcă tocmai să răspundă acestei unități a persoanei.

Transformarea nu privește însă numai individul. Bogdan-Alexandru Furduescu și Ioana Petcu, în studiul Evoluția timpului de lucru și modelele organizaționale emergente, analizează o schimbare fundamentală a lumii muncii. Digitalizarea, automatizarea, munca la distanță, flexibilizarea programelor și apariția unor noi modele organizaționale modifică o structură socială care timp de aproape două secole a fost construită în jurul programului industrial standardizat. Discuția despre timpul de lucru devine astfel o discuție despre productivitate, autonomie, echilibru personal, tehnologie și viitorul organizațiilor.

Dinspre transformările sociale interne, numărul se deschide apoi spre geopolitică. Lucian-Andrei Despa, prin studiul De la parteneri militari la actori geopolitici: transformarea actorilor kurzi după înfrângerea teritorială a ISIS. O analiză comparativă între Kurdistanul irakian și Administrația Autonomă din Nord și Estul Siriei, analizează procesul prin care actori inițial definiți predominant prin rolul lor militar ajung să dobândească relevanță geopolitică. Este o temă importantă pentru înțelegerea Orientului Mijlociu contemporan, unde structurile statale clasice coexistă cu rețele politice, identitare și militare ale căror influențe depășesc frontierele formale.

Dimensiunea strategică este continuată în secțiunea științelor formale de Nicolae Parcevschii, prin Studiu de inteligență strategică reflexivă – Dezvoltarea tehnologiilor cuantice în Republica Populară Chineză. Tehnologiile cuantice se află într-un punct în care cercetarea fundamentală întâlnește direct strategia economică și securitatea națională. Calculul cuantic, comunicațiile cuantice, senzorii și criptografia nu mai reprezintă doar domenii ale fizicii avansate, ci componente ale competiției tehnologice globale. Cine va controla infrastructurile și competențele asociate acestor tehnologii ar putea dobândi avantaje importante în economie, comunicații, securitate și apărare. Din acest motiv, dezvoltarea lor nu poate fi separată de analiza geopolitică.

Tot în secțiunea științelor formale, Tudor-Nicolae Popescu tratează, în articolul Comunicarea deficitară în interviul de referințe tradițional dintr-o bibliotecă universitară specializată: Metode și tehnici de îmbunătățire, o problemă care poate părea mai restrânsă, dar care privește în realitate mecanismul fundamental al transferului de cunoaștere. Biblioteca universitară nu este numai un depozit de publicații. Ea reprezintă o interfață între informație și utilizator, iar calitatea comunicării poate determina eficiența accesului la sursele relevante. În epoca abundenței informaționale, identificarea informației utile devine uneori mai dificilă decât accesul la informație în sine.

Numărul se încheie firesc prin filosofie. În Reflecții escatologice privind viața și moartea: De la dogma teologică la dinamica energetică a universului, Nicolae Parcevschii abordează una dintre întrebările care au însoțit umanitatea încă de la apariția gândirii reflexive: ce înseamnă viața și ce înseamnă moartea? Teologia, filosofia și știința au oferit răspunsuri diferite, iar dialogul dintre ele rămâne dificil, dar fertil. Știința poate descrie procesele materiale și energetice ale organismelor și ale universului; filosofia poate analiza conceptele, implicațiile și limitele explicațiilor; tradițiile religioase introduc problema sensului și a transcendenței. Asemenea perspective nu trebuie confundate, dar pot fi puse în dialog.

Privite împreună, contribuțiile acestui număr sugerează o idee esențială pentru misiunea revistei Cunoașterea Științifică: cunoașterea nu este o simplă acumulare de rezultate izolate. Ea este o rețea de întrebări, metode și interpretări care se corectează și se completează reciproc.

De la relația dintre sinceritate și adevăr în psihanaliză până la rețelele cercetării românești; de la problemele unei societăți care îmbătrânește până la transformarea muncii; de la rolul cărții în formarea gândirii critice până la competiția globală pentru tehnologiile cuantice; de la geopolitica Orientului Mijlociu până la întrebarea ultimă asupra vieții și morții, articolele reunite aici exprimă diferite niveluri ale aceleiași nevoi umane: aceea de a înțelege.

Această nevoie devine cu atât mai importantă într-o epocă în care accesul la informație crește mai repede decât capacitatea noastră de a o evalua. Inteligența artificială, automatizarea cercetării, bazele masive de date și comunicarea globală multiplică posibilitățile de cunoaștere, dar nu elimină necesitatea judecății critice. Dimpotrivă, cu cât instrumentele devin mai puternice, cu atât devine mai importantă capacitatea de a formula întrebările potrivite, de a verifica sursele, de a distinge explicația de speculație și de a înțelege implicațiile etice ale utilizării cunoașterii.

În această perspectivă, interdisciplinaritatea nu trebuie privită ca o simplă alăturare de domenii. Ea reprezintă recunoașterea faptului că realitatea nu respectă granițele administrative ale disciplinelor academice.

Prin articolele sale din domeniul științelor naturale, sociale și formale, precum și prin reflecția filosofică, Volumul 5, Numărul 3 al revistei Cunoașterea Științifică încearcă să contribuie la acest dialog. Invităm cititorii nu doar să parcurgă studiile individuale, ci să observe legăturile dintre ele, contradicțiile fertile și întrebările pe care le deschid.

Pentru că progresul cunoașterii începe rareori cu un răspuns definitiv. Cel mai adesea începe cu o întrebare mai bine formulată.

Sfetcu, Nicolae (2026), Cunoașterea într-o lume a transformărilor, Cunoașterea Științifică, 5:3, 4-8, https://www.cunoasterea.ro/cunoasterea-intr-o-lume-a-transformarilor/