Mazilu, Dumitru (2023), Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească, Cunoașterea Științifică, 2:2, 57-78, DOI: 10.58679/CS58546, https://www.cunoasterea.ro/parohia-in-textul-sfintelor-canoane-si-in-practica-bisericeasca/

 

The parish in the text of the holy canons and in church practice

Abstract

The etymology of the word parish leads us to provide some explanations from the canonical point of view and from that of church practice. In what follows I will treat this subject in an alternative way, in the sense that each canonical example will be passed through both linguistic and ecclesiastical analysis – both with the idea of achieving a complete approach to this chosen subject.

Keywords: parish, holy canons, church practice

Rezumat

Etimologia cuvântului parohie ne determină să aducem câteva explicații din punct de vedere canonic și din cel al practicii bisericești. În cele ce urmează voi trata acest subiect într-o manieră alternativă, în sensul că fiecare exemplu canonic va fi trecut atât prin analiza lingvistică cât și prin analiza din punct de vedere bisericesc -acestea în ideea de a realiza o abordare completă a acestui subiect ales.

Cuvinte cheie: parohie, sfinte canoane, practica bisericească

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023, pp. 57-78
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS58546
URL: https://www.cunoasterea.ro/parohia-in-textul-sfintelor-canoane-si-in-practica-bisericeasca/
© 2023 Dumitru Mazilu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească

Masterand Pr. Dumitru Mazilu

mitimaz@yahoo.com

 

Etimologia cuvântului parohie ne determină să aducem câteva explicații din punct de vedere canonic și din cel al practicii bisericești. În cele ce urmează voi trata acest subiect într-o manieră alternativă, în sensul că fiecare exemplu canonic va fi trecut atât prin analiza lingvistică cât și prin analiza din punct de vedere bisericesc -acestea în ideea de a realiza o abordare completă a acestui subiect ales.

Atunci când  ne referim la termenul de parohie, apelăm la fondul  lingvistic grec. unde îl întâlnim sub denumirea de ”παροικία”. Evoluția  acestui termen își demonstrează începutul prin folosirea acestuia cu mai multe înțelesuri, care  arată tendința de generalizare a denumirii  de ”parohie”.

Acest proces este explicat de unii cercetători în domeniu pe care în mod succint îi voi aminti dimpreună cu propriile lor argumente.

Argumentul lingvistic:

Pierre De Labriolle(1958) afirma:  Lexiconul grec dezvăluie un prim înțeles pe care scriitorii greci îl oferă o traducere corectă a verbului P()/ care înseamnă ”vecin de regiune, locație, unitate teritorială”.[1]

Wilhem Dittenberger(1967) specialist în dreptului public grec susținea:  ”termenul parohia care are valoare de adjectiv,  pe lângă înțelesul administrativ de regiune sau unitate administrativă posedă și un înțeles strategic-militar. [2]

Ambele păreri sunt argumentate de trei exemple:

Exemplu 1:  În orașul Efes odată cu invazia armate, locuitorii acestui oraș au preferat să se adăpostească în ”πάρoχoι”[3]. Aici termenul are înțelesul de vecinătate, ținut, unitate învecinată[4].

Exmplul 2: În orașele grecești, lângă străinii care tocmai treceau prin (πάρoχoια), erau acei străini domiciliați, cei care au promis că se vor  întoarce într-o zi în ținutul lor pe motiv că au renunțat la toate motivele lor ascunse . În acest exemplu termenul este asimilat cu înțelesul de ”ținut”[5]

Exemplul 3 : Persoanele care plăteau un impozit special, nu putea deține o proprietate sau să se căsătorescă fără ca la nivelul acelei comunități să nu aibă un șef, un intermediar legal între ei și Stat. Ulterior termenul de metikii a fost înlocuit cu termenul de (πάρoχoια).

În cele ce urmează voi prezenta evoluția lingvistică în perioada sec. al II-lea a termenului de ”παροικία” în dorința de a o înțelege și mai bine. (Vezi fig.1)

Fig. 1 Axa evoluției termenului de ”παροικία” specifică sec. al II-lea 

Argumentare literară

Acest tip de argumentare mă ajută în demersul meu cu caracter științific să  pot urmări dezvoltarea termenului de parohie și din punct de vedere  literar. Aici, analizând cu mare atenție textele argumentative am întâmpinat un limbaj adecvat pe care l-am considerat unul foarte  important în trasarea axei evolutive de-a lungul secolelor al II-lea  și al III-lea și începutul secolului al IV-lea.

Astfel limbajul literar ajunge să preia controlul în ceea ce privește apropierea de înțelesul  termenului de parohie prin următoarele exemple:

Exemplul 1: Unul dintre importanții cercetători în domeniu, Cremer Kӧgel demonstrează faptul că prin substantivul παρoxία[6] se poate diferența dintre un sediu tranzitoriu și un sediu permanent, iar această ușoară evoluție este înregistrată în a doua jumătatea a secolului al II-lea, mai precis în anul 138 dp. Hr. când unele teritorii dețineau anumite sedii cu caracter permanent la care acoliții creștinismului își găseau refugiul din calea păgânilor.[7]

Exemplul 2: În textul Vulgatei latine apare cuvântul pergrinatio, folosit în peste 40 de locuri și care face referire la înțelesul de ”comunitateb creștină”[8] atribuit termenului de parohie -aflat sub coordonarea arhiereilor sau preoților trimiși.

Exemplu 3: În Septuagintă acest termen este întâlnit în două locații:

1. a) terram echivalentul termenului de parohia (Geneză cap. VII, v. 8)[9]

b)primogeniti  echivalentul termenului de parohia (Exod cap. VI, v. 14.)[10]

Exemplul 4: Substantivul  (πάρoχoια) apare cu de sensul biserică locală într-un fragment din ”scrisoarea trimisă de  Biserica din Philomelium către Biserica din Smirna”[11] în anii 155-157 d. Hr., pe fondul evenimentelor istorice legate de martiriul Sfântului Policarp:

Exemplul 5: Substantivul (πάρoσωρινή) apare și într-o scrisoare pe care Sfântul Clement Romanul: ”Επομένως, αδελφοί, εγκαταλείποντας την προσωρινή κατοικία από αυτόν τον κόσμο, ας κάνουμε το θέλημα Εκείνου που μας κάλεσε και ας μην φοβόμαστε να φύγουμε από αυτόν τον κόσμο”[12]

Această scrisoare a fost trimisă unităților parohiale aflate sub înalta purtare de grijă a episcopului Clement, ceea ce dovedește încă odată că deja termenul de parohie acordat unităților bisericești începea să capete primul înțeles câtuși de cât apropite sensului definitoriu.

Acest înțeles îl găsim cu denumirea de ”unitate administrativ bisericească teritorială”. Observăm că primele înțelesuri primare ale termenului de parohie sunt ca denumire încărcate de mai mai mulți termeni juridici. Ulterior vom observa că pe scara evolutivă a acestui termen, se vor diminua acești termeni asociativi (unitate + administrativ – bisericească + teritorială). Se ajunge  la comprimarea acestora într-un singur termen.

Ca să înțelegem și mai bine cum stau pentru început lucrurile voi reda într-o formă stilizată ceea ce am exprimat mai înainte:

Fig. 2 Exemplu de înțeles acordat termenului de ”παροικία”

Ca și încadrare istorică, ne putem orienta după timpul descoperirii  acestei scrisori, pe care unii cercetători îl consideră undeva în jurul anului 201 adică în  prima jumătate a ”secolului al  III-lea d. Hr. Textul original preluat din limba greacă a fost tradus în limba franceză: ”C’est pourquoi, mes frères, laissant le séjour de ce paroici, faisons la volonté de Celui qui nous a appelés et ne craignons pas de sortir de ce monde.[13]

Exemplul 6

O altă dovadă de care ne putem folosi în explicarea termenului de parohie este chiar scrisoarea Episcopului Eusebiu de Cezareea.

Redare text:

……”xαὶ πάσαι, ταὶϛ xατὰ πάντα τόπoν τἧϛ άγίαϛ xαὶ xxθολαἧϛ Σxxλησίασ παροιxίαιϛ...”[14]

Referitor la termenul în sine care este menționat în textul scrisorii, unii cercetători ai literaturii de specialitate susțin că acesta:  are un sens mai mult arhaic dar care nu se separă de înțeelsul prorpiuzis. Ca denumire arhaică: ”Biserică locală”.[15]

Aceste exemplificări  pe care le-am prezentat mai sus, ca pe niște mărturii clare ale începutului procesului de conceptualizare a termenului de parohie, luând în calcul transerabilitatea semantică a acestui cuvânt. Ca și pentru secolul al II-lea doresc să apelez la o prezentare pe axa evolutivă a termenului, și acele înțelesuri specifice jumătății secolului al II- lea și respectiv secolul al-III-lea.

Fig. 3 Evoluția termenului de ”παροικία” în perioada Sec.al II-lea și  Sec. al III-lea

Argumentare cronologică

Prin argumentarea cronologică  mă voi strădui, să prezint în continuare  evoluția  termenului de parohie, sigur, ținând cont mai mult  de rolul pe care ierarhia bisericii îl vor avea în fazele evolutive ale conceptualizării canonice. Ca și în cele anterior analizate voi apela la o formă structurată în acțiunea mea analitică.

Prima explicație este aceea că unii bizantinologi, aduc mărturii clare asupra înțelesului pe care îl avea termenul de parohie, în primele secole. Astfel la sfârșitul secolului al III-lea termenul de parohie va intra în limbajul uzual al creștinilor, folosit cu înțelesul de ”biserică locală  sau  biserici locale fie urbane fie rurale” aflate sub conducerea directă a episcopului locului.

Exemplul 1: Din informațiile lui Pr.Teodor Bodogae, textele eusebiene surprind ca și nuanță lexicală  înțelesul mult mai clar al termenului de ”παροιxία echivalând cu exprimarea ”cutare sau cutare biserică”[16]

Exemplul 2: Tot din informațiile istoricului Eusebiu de Cezareea aflăm că cei  numiți pe seama bisericilor locale- supranumite παροιxία, erau episcopii așa cum reiese din următoarea consemnare:” Sic, memoratus est primus Episcopus in Ephesina ecclesia Timotheus…. [17]

A doua explicație care justifică motivul folosirii termenului de παροιxία, este legată de  constituirea stabilă şi organizată a grupurilor creştine în diverse părţi ale lumii romane.

În secolul al IV-lea  termenul de παροιxία, suportăunele modificări semantice. Despre acest aspect, Pierre de Labriolle (1928 )afirmă: ”referitor la această perioadă a primei jumătăți secolului al IV-lea cu greu se pot reconstituii formele de evoluție ale expresiei παροιxία”[18]

În această perioadă  termenul  ”paroeciae„ trece  de la forma latinizată care se traducea cu înțelesul de teritoiu administrativ eclesial  la  formă greceasă, parochia care era administrată direct de eparhiot și care așa cum vom vedea v-a primi mai multe înțelesuri. Înțelesul acestui termen, specific  primei jumătăți a secolului al IV-lea a căptat o direcție semantică promițătoare pentru faza definitivă(conceptualizarea).

Argumentarea patristică

Exemplul 1:

Episcopul Alexandru al Alexandriei în scrisoarea sa trimisă colegului său din Constantinopol ( 313 probabil 317),  folosea termenul de παροιxία cu înțețesul de ”eparhie”.

Exemplul 2:

Așa s-a desfășurat canonul 18 de la Sinodul local din Ancyra (314)începe cu acești termeni „În cazul în care episcopii au ales, dar nu sunt bineveniți de eparhia pentru care au fost numiți ar dori să pătrundă în alte locuri eparhii și violențe asupra (episcopilor) deja instalați. »

Exemplul 3

La fel și în scrisoarea scrisă din închisoare pe la 364 pe patru episcopii Egiptului, Isihie, Pahomie, Teodor și Phileas la Melitius din Lycopolis, cuvântul parohia apare la de trei ori în sensul neîndoielnic de eparhie.

Paroecia a căpătat și înțelesul de eparhie. Dezavantajul pe care acesta din urmă l-ar putea oferi termenului de bază, este că a aparținut limbajului administrativ civil. Să explicăm.

În Imperiul reorganizat de Dioclețian, fiecare din cele patru mari prefecturi Orient, Iliria, Galia, Italia au fost împărțite în mai multe „eparhii administrate de vicarii prefecti pretorio”.[19]

De aici inconvenientul himeric al anumitor confuzii enervante, dar pe care le voi evita pe cât posibil în demersul meu științific.

Ca să eliminăm confuzia trebuie să specificăm faptul că noul înțeles al termenului de paroecia adică eparhia a servit pentru a clarifica limitele teritoriale ale acelei comunități creștine.

Ca să eliminăm confuzia trebuie să adăugăm un alt argument și anume: un fapt cunoscut este că creștinismul a fost mai întâi o religie a orașelor și că progresul ei a fost bun mai rapid în centrele urbane decât în mediul rural.[20]

Fig. 4 Evoluția termenului de ”παροικία” în perioada Sec.al III-lea și  Sec. al IV-lea

Pe măsură ce numărul comunităților de creștini sporea, la fel și numărul de numiri ale episcopilor era din ce în ce mai mare. Ca să se mențină un echilibru în viața bisercească, s-a simțit nevoia alcătuirii unor prevederi canonice care în timp să statornicească dreapta credință și buna rânduiala a Bisericii drept măritoare atât din punct de vedere al organizării dar mai ales din punct de vedere disciplinar.

De aceea în cele ce urmează voi arăta cum a evoluat termenul de ”παροικία” ținând cont de datele relevante pe care ni le oferă izvoarele canonice cunoscute sub numele de prevederi canonice sau pe scurt canoane.

În primul rând voi urmări să identific în câte locuri este întâlnit termenul de parohie atunci când vorbim de textele sfintelor canoane, iar în al doilea rând voi încerca să demonstrez felul în care, specificitatea acestui termen care purta  în primă fază înțelesul de ”Biserică locală sub autoritatea episcopului”[21] trece în mod progresiv la înțelesul de ”parohie ca unitate rurală supusă jurisdicției directe a episcopului”[22].

Legătura etimologică dintre parohiat și multiplele ei înțelesuri, dobândite în timp, are la bază  ierarhia, pentru că parohia este considerată:”parte integrantă a configurației eparhiale”[23].

În acest sens  Profesorul Borras Alphonse explică: ”Conciliul Vatican II a învățat că «Principalii colaboratori ai episcopilor sunt preoți parohi cărora, ca pastori proprii, li se încredințează îngrijirea sufletelor într-o anumită parte a eparhiei, sub autoritatea Episcopului însuși”. Acest aspect istoric a pornit încă din secolul IV….”»[24]

Continuând printr-o prelucare a celor expuse în citatul de mai sus, am dedus  următoarele:

chiar dacă preoților le-au fost încredințate prin numire, parohiatele, cu condiția domicilierii în comunitate, rămân sub direcat coordonare  a eparhiotului [25]  .

1. b) parohul/titularul jurisdicției canonice (episcopul/preotul) este considerat o persoană responsabilă în actul administrarării parohiei în baza numirii de către episcop/mitorpolit, cel care i-a încredințat comunitatea spre păstorire însă este lipsit de puterea decizională: ”cu scopul de a le ajuta, ca prin intermediul principiilor de administrarea canonică ale parohiatului, să călăuzaescă sufletele acelei comunități pe calea mântuirii fără a decide într-u totul.”[26]

În cele ce urmaeză voi prezenta toate acele locații în care pe baza unei intense cercetări, am reușit să le identific și să le supun unei forme de prezentări structurate pentru a arăta cum a evoluat în decursul celor opt secole termenul de ”παροικία”.

Locația 1:  Canonul 14 ap.

Text original: ”Ἐπίσκοπον μὴ ἐξεῖναι καταλείψαντα τὴν ἑαυτοῦ παροικίαν ἑτέρα ἐπιπη- δᾶν, χἂν ὑπὸ πλειόνων ἀναγκάζοιτο, εἰ μή τις εὔλογος αἰτία ἣ à τοῦτο βιαζομένη αὐτὸν ποιεῖν, ὡς πλέον τι κέρδος δυναμένου αὐτοῦ τοῖς ἐχεῖ- …”[27]

Analiza termenului

1. a) Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία pe care îl întâlnim în acest canon face referire la înțelesul de episcopat, asta însemnând că vorbim de prima jumătatea a secolului al IV-lea. Specificitatea acestui termen pentru secolul al IV-lea se rezumă la o altă încadrare pe care o are din punct de vedere teritorial și anume la întreg cuprinsul jurisdicțional al episcopatului aflat sub conducerea directă a eparhiotului(episcopului).
2. b) Înțelesul practic bisericesc al termenului: Termenul de παροικία pe care îl conține textul canonului 14 apostolic, trasează o direcție precisă spre înțelesul atât de Biserică Locală adică έkkλησία sinonim al acestui termen[28]. Revenind, παροικία sau έkkλησία era aflată sub directa coordonare canonică și administrativă a episcopului. Episcopul avea sub păstorirea sa toți credincioșii care din punct de vedere jurisdicțional aparțineau acelei unități administrative locale la fel ca și clericii(preoții și diaconii).

Din conținut acestui canon descoperim că episcopatul  avea regim  juridic care implicau drepturi și obligații canonice. La fel și conducătorii acestora, în contextul dat (sec. III și IV)  episcopii și clerul inferiori care erau chemați la dreapta propovăduire a turmelor cele cuvântătoare încredințate acestora prin numire.

Din relatările traducerilor făcute de diverși canoniști, acest termen parohia capătă înțelesul de episcopat, pe baza deducție care are la bază 3 argumente:

Deducem că purta înțelesul de episcopat pentru că jurisdicția canonică era condusă doar de episcop și de aici rezultă corelația dintre termenii: episcop și episcopat. O explicație din punt de vedere lingvistic ne-ar ajuta și mai mult să înțelegem corelația:

Fig. 5

Termenul de Ἐπίσκοπον (gr.) = episcop își are rădăcinile în însăși înțelesul termenului de  ”παροικία”=episcopt/eparhie[29]

Deducem că parohia oferă un al doilea înțeles- mitropolie, pe baza unor situații canonice ivite la acea vreme.Să explicăm puțin. Când un episcop pe baza iconomiei, dorea să meargă în altă eparhie/episcopat(cauza fiind invazia păgânilor)- [30]trebuia să obțină acceptul mai multor episcopi, de unde deducem că aceștia erau aflați sub ascultarea canonică a mitropolitului care  avea sub păstorire mitropolia. Și în această situație vorbim de corelația dintre termeni mitropolie și termenul ”παροικία”.

Fig. 6

Curios este faptul că aici termenul de ”παροικία” se păstrează dar tot pe parcursul derulării canonului el își schimbă sinonimic înțelesul cu cel de mitropolie

Numai printr-o astfel de redare explicită reușim să ne dăm seama care este evoluția acestui termen destul de interesant. De reținut că dublul înțeles al termenului de  ”παροικία” așa cum reiese din imagini, este influențat și de creșterea numărului de acoliți ai cultului ortodox care îl mărturiseau pe Hristos. Odată cu această creștere se simțea nevoia de a înființa mai multe episcopate atât în mediul urban cât și în mediul rural. Atenție și unele și altele  erau conduse direct  de episcopi.

Exemple de alte  canoane:

Luând prin analogie, același înțeles cel de episcopat sau mitropolie atribuit termenului de παροικία, îl găsim și la :

a)canonul 15 ap., însă diferența se face prin folosirea termenului în contextul răsponsabilității canonice pe care trebuie să și-o asume clerul în contextul mutării dintr-un episcopat în altul.

1. b) can. 16 Sin I ec., este un alt canon, care folosește acest termen cu înțelesul de episcopat, și care la fel în mod particular alocă o mare importanță disciplinei clericale în raport cu transferul făcut dintro eparhie în alta.[31]
2. c) can. 20 Sin. IV ec. Conține acelați termen cu același înțelesc cel de episcopat- prin care se sporește importanța jurisdicției în sine aflată sub conducerea episcopului- dată fiind obligativitatea adresată clerului-prin care se cere să nu părăsească episcopatul/eparhiatul ”παροικία” fără acceptul titularului acesteia. De această dată situația este foarte clar trasată- spre a lăsa să se înțeleagă importanța și canonicitatea unei astfel de episcopat sau mitropolii. Dar asupra acestui înțeles pe care can. 20 ni-l oferă, voi stărui mai târziu atunci când se va ajunge la tratarea canoanelor sinoadelor ecumenice cele care ne vorbesc de importanța episcopatului/eparhitului.

Locația 2:  Canonul 15 ap.

Text original: ”Εἴ τις πρεσβύτερος ἢ διάκονος À ὅλως τοῦ καταλόγου τῶν κληρικῶν, ἀπολείψας τὴν ἑαυτοῦ παροικίαν, εἰς ἑτέραν ἀπέλθοι, καὶ παντελῶς διαστὰς διατρίβοι ἐν ἄλλῃ παροικίᾳ παρὰ γνώμην τοῦ ἰδίου ἐπισκόπου, τοῦτον κελεύομεν μηκέτι λειτουρ- γεῖν, εἰ μάλιστα προσχαλουμένου αὐτὸν τοῦ ἐπισκόπου οὐχ ὑπαχού- σειεν, ἐπιμένων τῇ ἀταξίᾳ” ὡς λαϊ- χὸς μέντοι ἐκεῖσε κοινωνείτω.”[32]

Analiza termenului

Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία pe care îl întâlnim în acest canon face referire tot la înțelesul  de episcopat/eparhiat[33].

După cum observăm termenul capătă o altă nuanță semantică specifică aceleiași perioade, ceea ce arată că deciziile episcopilor din acea perioadă cu privire la împărțirea teritorială a zonelor, masiv populate de creștini era una  necesară.

Se simțea nevoia unei organizări și sistematizări administrativ- bisercești, dar atenție vorbim de perioada sfârșitul sec. al III- lea și începutul sec. al IV-lea când nici măcar nu se putea lua în calcul  definitivarea termenului de παροικία -acestuia fiindu-i în continuare asociat termenul de episcopat/eparhiat. Sigur el nu părăsește înțelesul de Biserică locală supranumită și Biserica locală.

Însă ceea ce apare foarte  interesant pentru partea acestui text(can. 15.ap),  este  traducerea din limba greacă  în limba latină  a termenului de παροικία, în urma căreia a rezultat noul înțeles–  enorie. În mod surprinzător nu părăsește înțelesul de eparihie sau episcopat, ceea ce ne permite să îl încadrăm istoric în prima jumătate a secolului al IV-lea.  Termenul de enorie are un înțeles mai extins ceea ce mi-a permis  să-l aduc ca element de noutate în atribuirea de noi înțelesuri pe care termenul de παροικία le-a căpătat în decursul a mai multor secole. Pentru a face dovada unei cercetări serioase,  am dorit ca la argumnetarea  istorică să vin unele completări menite să lărgească puterea de orizont  a specificității termenului de ”παροικία” . Folosindu-mă de încadrarea istorică, ce are la bază un studiu aprofundat, am  încercat ca informațiile obținute să le încadrez în așa numie  argumente cărora le-am dat o identitate.

Argumentul teritorialității

Într-adevăr și în această perioadă de început existau teritorii mai multe cu comunități de creștini care erau păstorite de un episcop. Acest lucrul nu însemnă faptul că ar exista tendința asocierii înțelesului actual. Nicidecum. Nu avem cum să confundăm lucrurile mai ales că ceea ce am prezentat până aici este specific secolului a-IV-lea. Chiar nu se poate vorbi de παροικία de ca o uniate administrativă autonomă.  Revenind la situația istorică, lucrurile evoluau rapid și măsurile trebuiau să fie luate cât mai repede și cu chibzuință de către episcopul locului.

În această situație eparhiotul era nevoit să delege preoții în teritoriile nou formate care, repet aparțineau Bisercii Locale din ora.

Aceștia erau trimiși în teritoriu pentru rezolvarea problemelor de ordin pastoral și administrativ bisericesc. Sigur, am avea tendința să punem întrebarea: ce rol au preoții și diaconii în această ecuație de vreme ce aceste unități administrativ-bisericești cu înțelesul de episcopate/eparhaite erau conduse direct de către episcop? Ei bine, rolul preoților și a diaconilor aflați pe lângă episcopi era unul misionar și nu  ca cel al preotului paroh( delegat al episcopului în parohie)  numit pe perioadă nedeterminată.  Repet erau trimiși în teritoriu doar pentru a săvârși sfintele slujbe sau de a transmite la vreme de nevoi mesaje ale scaunului chiriarhal.

Argumentul disciplinar

Pentru că numărul preoților se înmulți-se, unii dintre aceștia erau tentați să părăsească episcopatul din care făceau parte și să plece într-altul fără învoirea eparhiotului. Pe fondul acestor derapaje s-a simțit nevoia să se ia unele măsuri reparatorii.

Canonul 15ap. într-o asemenea manieară a fost conceput. Chiar și acele mențiuni canonice care trimit la partea organizatorică și disciplinară a unui episcopat îi scot în evidență însăși importanța canonică. Episcopatul nu era o jurisdicție din și în care se putea face orice.

Acestui canon i-au fost rânduite unele rigori care se îndreaptă către cler sub forma unor obligații și interdicții canonice  adresate  acelor categorii de preoți(delegați ai episcopului în teren) care încercau să și părăsească episcopatul fără voia eparhiotului.

1. b) Înțelesul parctic bisericesc al termenului: Termenul de παροικία pe care îl conține textul canonului 15 apostolic, exprimă un nou înțeles, tocmi pe fondul recomandărilor și a deciziilor pe care acest text le conține. Fără a mă repeta prin a ceea ce am spus la punctul (a) aș dori să contribui cu unele idei analitice prin care să explic în mod concis noul înțeles atrubuit termenului παροικία.

Eplicația 1:  Multiple teritorii care erau păstorite de un singur episcop erau  asimilate cu termenul de parohie care printr-o traducere mai permisivă era numită și enorie, fără însă să înțelegem confuz lucrurile. Nu avem cum să confundăm, mai ales că începând cu secolul al IV-lea și multe secole după aceata chiar, nu s-a putut vorbi de înțelesul termenului  παροικία ca de o uniate administrativă similară cu înțelesul ei actual.

Explicație2:  Pe fondul încreștinării masive, mulți dintre creștini s-au grupat  în foarte multe comunități și de la câteva comunități s-a ajuns să ocupe nenumărate teritorii Din punct de vedere juridicțional și canonic, un episcop avea posibilitatea să păstorească mai multe teritorii.

Teritorii multe și situații la fel de multe. Existau și unele cauze care nu sufereau amânare, ori prezența fizică a episcopului în mai multe locații și în același timp era imposibilă.

Explicația 3: Episcopatul pentru ca să funcționeze foarte bine, această situație impunea o disciplină a clerului, iar rezolvarea a fost asigurată de acest  canon care face referire la obligațiile și interdicțiile adresate  acestei categorii de preoți (delegați ai episcopului în teren). Dar asupra acestui aspect canonic nu este cazul să insistăm.

Exemple de alte canoane:

Luat prin analogie, acest canon constituie fundamentul mai multor canoane apărute ulterior, fiecare dintre acestea aducând unele amendamente, tocmai pentru a demonstra că:

a)Biserica se pliază în funcție de fiecare context istoric spre a menține un echilibru pastoral misionar foarte important pentru viața bisericească din acele timpuri;

1. b) Canoanele Apostolice constituie fundamentul canonic și izvorul tuturor canoanaelor și hotărârilor luate în decursul secolelelor pănă astăzi, prin aceasta făcându-se demonstrată congruența sua concordanța canonică.

Ca și exemple de congruență canonică pentru canonul 15. Ap. voi prefera să ofer doar două exemple, suficient cît să demonstrez legătura.

Canonul  15 de la Sardica  oferă o continuitate canonului 15 apostolic. Înțelesul pe care îl acordăm pentu această perioadă a secolului al IV-lea adică cel de parohie se regăsește în cele două traduceri:

Limba greacă ”….ἑτέρας παροικίας……” echivalează cu sensul de episcopat;[34]

Limba latină  ”… alia paroecia…” care echivalează cu sensul de eparhie;[35]

Canonul 16 de la Sardica pe de o parte  confirmă importanța canonică a episcopatului iar pe de cealaltă parte  trezește o  curiozitate aparte datorită  traducerii acestui canon,  noul înțeles acordat termenului de parohie și anume cel de enorie.

Limba greacă= termenul de parohie îl găsim ca”… ἐπαρχιῶν…” care este echivalat cu sensul de episcopat/eparhiat/enorie;[36]

Limba latină  ”… regionibus …” care echivalează cu sensul de eparhie .[37]

Locația 3:  Canonul 34ap.

Text original: ”Τοὺς ἐπισκόπους ἑκάστου ἔθνους εἰδέναι χρὴ τὸν ἑαυτῶν πρῶτον, χαὶ ἡγεῖσθαι αὐτὸν ὡς κεφαλήν, χαὶ μηδέν τι πράττειν περιττὸν ἄνευ τῆς ἐχείνου γνώμης, ἐκεῖνα δὲ μόνον πράττειν ἕκαστον, ὅσα τῇ αὐτοῦ  παροιχίᾳ ἐπιβάλλει καὶ ταῖς ὑπ᾽ αὐ- τὴν χώραις”. [38]

Analiza termenului

1. a) Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία pe care îl întâlnim în textul canonului 34 ap revine prin traducere la înțelesul de bază adică cel de Biserică Locală[39]dovadă că deși ne aflăm ca expunere cronoligă în a doua jumătatea a secolului al IV-lea, constatăm că acesta a rămas nealterat ca și primă formă de traducere.
2. b) Înțelesul practic bisericesc al termenului: Termenul de παροικία pe care îl conține textul canonului 34 apostolic, trasează o direcție precisă spre înțelesul de Bisercă Locală,  instituție care era aflată sub directa coordonare canonică și administrativă a Marelui Episcop în contextul extinderii numărului de episcopate. Sigur că acest canon este completat de obligațiile pe care le au atât Marele Episcop dar mai ales preoții și horepiscopii în  teritoeiile unde aceștia sunt trimiși. Ca și în celelalte canoane, revin cu rugămintea -să nu se confunde acest termen de ”paroicia” cu înțelesul actual. Și în cazul acestui nou înțeles de  Biserică locală  , putem reafirma importanța termenului în sine, care impune noi și noi prevedri care se încadrau perfect în alcătuirea unor strategii ale activității administrativ-bisericești la nivelul  Voi exemplifica prin două argumente:

1) delegarea de preoți în satele mărginașe unde nu putea ajunge Episcopul  spre a transmite diverse circulare ;

2) delegarea de horepiscopi -cei care au posibilitatea canonică de a cooordona mai multe teritorii -prezentând aceleași drepturi și oblogații ca și preoții cu toate cu se mai creau și unle abuzuri.

Exemple de alte canoane:

Canonul 9 de la Antiohia este singurul canon  care asigură continuitatea acetsu înțeles de eparhie așa cum o regăsim în  canonul 34 ap. dovada o fac următoarele forme traduse:

Limba greacă ”….” τῇ ἐπαρχίᾳ ἐπισκόπων……” echivalează cu sensul de eparhiet și este atribuit termenului de episcopat;[40]

Limba latină  ”… episcoporum provinciae…”[41] această expresie care este alcătuită din cele două cuvinte episcoporum + provinciae ne determină ca să oferim un înțeles clar al termenului de paroecia care echivalează cu sensul de eparhie, folosindune de tehnica traducerii inverse.

Locația 4:  Canonul 20 de la Sinodul I Ecumenic

Text original: ””Εφόσον υπάρχουν κάποιοι που λυγίζουν τα γόνατά τους (γονατίζουν) τις Κυριακές και τις ημέρες της Πεντηκοστής – για να μπορούν όλοι να παρατηρούν τον εαυτό τους με τον ίδιο τρόπο σε κάθε ενορία (επισκοπή), φάνηκε στην ιερά σύνοδο ότι έπρεπε να γίνουν προσευχές. ) στον Θεό ενώ στέκονται στα πόδια”.[42]

Analiza termenului

1. a) Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία își păstrează la o distanță de timp semnificativă ”ενορία”. Încadrarea istorică ne trimite exact în perioada desfîșurării lucrărilor sinodului I ecumenic, mai extact în a doua  jumătate a secolului al III-lea.

Specificitatea acestui nou înțeles nu amputează din însemnătatea canonică a termenului paroecia ci adaugă o nouă sinonimie. Intenția utilizării acestui nou înțeles chiar în rândul canoniștilor, este aceea de a demonstra importanța uniformizării cultului în toate episcopatele. Aici termenul atrage atenția prin decât prin aceea ce trebuie să se respecte într-o astfel de unitate administrativă ținând cont de corecta participare la sfintele slujbe.

1. b) Înțelesul practic bisericesc al termenului: Termenul de παροικία  pe care îl conține textul canonului 20 de la lucrările primului sinod ecumenic, anunță de fapt luarea unor decizii(prevederi) care sunt menite să asigure o uniformizare cultualică, dacă ne raportăm la felul în care credincioșii ar trebui să se comporte atunci când  participă la  slujbele cultului divin public.

Din traducerile acestui acest canon, mi-am dat seama că prin însăși conținutul lui, părinții sinodali urmăreau o uniformizare a cultului, dar și impunerea unor rânduieli canonice (ex: Îngenunciatul la sfintele slujbe [43]). Aceste prevederi canonice confirmă încă o dată preocupările accentuate ale eparhiilor de corecta comportamentul enoriașilor privind  respectarea și urmarea unei bune rânduiali.

Prin acest canon se impuneau episcopilor, preoților și diaconilor să desfășoare ample acțiuni de  catehizare și îndrumrae a credincioșilor  (apelându-se la strategii misionare nederanjante), pentru ca aceștia să respecte a aceste hotărâri sau prevederi canonice care prin ascultare și îndeplinire creează echilibrul misionar și litrugic.

Exemple de alte canoane:

Canonul 91 al Sfântului Vasile cel Mare de cărui conținut nu ne legăm aici, crează mediul favorabil exprimării unei concordanțe canonice. Pentru a dovedi acest lucru,  am folosit metoda argumentării care în esență se rezumă la caracterizarea și evidențierea a două izvoare canonice importante care oferă posibilitatea transferabilității etimologice a termenului de parohie:

Primul izvor: Canonul 91

Autorul acestui canon: Sfântul Vasile cel Mare episcop al Cezareei Capadociei, eparhiotul acestui teritoriu, cel care folosește termenul de parohie cu înțelesul de episcopat.[44]

Locația expunerii pubilce: Cazareea – pe care Sfântul Amfilohie episcopul de Iconia eparhia o numește eparhia.  [45]

Al doilea izvor: Canonul 1 al Sfântului Teofil al Alexandrie[46]

Canonul 2 al Sfîntului Teofil al Alexandriei constituie un al doilea izvor autentic care prin însăși conținutul textului, ne ajută să deducem că este vorba de o îndrumare adresată creștinilor de pe cuprinsul teritoriului.

Acest canon la fel ca și celelalte izvoare canonice ne sugerează legătura etimologică dintre termenul parohie și înțelesurile acestuia. La baza acestei afirmații prefer să vă aduc două argumente științifice care vor oferii o autenticitate așteptată:

Părintele Nicodim Milaș susține că acest canon 1 la fel ca și în alte expemple de izvore canonice, oferă în cadrul dezbaterii temei noastre suficiente date care să releveze evoluția în timp a termenului de parohie prin folosirea mai multor înțelesuri care nu părăsesc încadrarea și definirea ei corectă  cel puțin specifică perioadei în care acesta a fost scris și făcut cunoscut;

În baza celor prezentate descoperim că acest canon a fost făcut cunoscut în cadrul unui teritoriu care pentru a prima jumătate a sec. al V-lea încă avea denumirea de :

Limba latină: … ”eclessia”…unitaate administrativă și păstorită direct de episcop care poate fi asimilată cu înțelesul d episcopat, chiar dacă în anumite situații erau delegați preoți și diaconi care aveau in rol executiv nu și decizional.

Limba greacă: πολί care era cunoscut în Alexandria ca teritoriu încredințat unui episcop și care pe baza transferabilitîții etimologice, ea constituie o parhohie de a cărei înțeles se leagă cuvântul episcopat sau enorie.

Locația 5:  Canonul 17 de  la Sinodul IV Ecumenic

Text original: ”Οι ενορίες στην ύπαιθρο (στα χωράφια) ή σε άλλα χωριά θα πρέπει να μείνουν ασυγκίνητες από τους επισκόπους που τις κρατούν (κατέχουν, τις κυβερνούν) και ειδικά αν κυβερνώντας τους χωρίς βία, τις κυβέρνησαν για τριάντα χρόνια”.[47]

Analiza termenului

1. a) Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία este întâlnit aici sub înțelesul termenului grecesc  ενορίες  care în contextul lucrărilor sinodului IV ecumenic(451 Calcedon) adică în a doua jumătate a secolului al V-lea, acest termen confirmă prin folosirea lui în continuare cu aceleași înțelesuri :
2. a) apariția celor cinci scaune episopale care erau considerate de origine apostolică care primise-ră calitatea de patriarhate (Roma, Constantinopol, Antiohia, Ierusalim)
3. b) lămurirea anunitor neînțelegeri care apăruse-ră pe marginea refuzului de a accepta că orice parohie cu înțelesul de ενορίες (eparhie/episcopat) își păstrează calitatea de unitate administrativ-bisericească coordonată direct de către episcop. Această calitate a fost promovată de Sfântul Ignatie[48].
4. b) Înțelesul teologic al termenului: Termenul de παροικία  pe care îl conține textul canonului 17 de la lucrările  sinodului IV ecumenic, vizează problematica parohiei rurale:
5. a) parohiile de țară(de câmp) erau conduse de episcopii care mulți dintr aceaștia erau supuși unor nedreptăți pentru care trebuaiu să fie luate unele soluții canonice;
6. b) episcopii care coordonau parohiile aici cu înțelesul de episcopate/enorii/eparhii- se confruntau cu situații neplăcute de aceea salvarea a venit prin acest canon. Potrivit acestui izvor canonic episcopii „aveau obligația să se adreseze sinodului mitropolitan care putea oferii soluțiile necesare”[49].

Exemple de alte canoane:

Primul izvor canonic : canonul 25 Sardica[50]

parohia era acea unitate administratitivă prezentă și la sate și la orașe dar care nu a suferit niciun fel de modificare în ceea ce privește denumirea sau definirea juridică și canonică, ele rămânând acele teritorii apartenente Bisercii Locale.

Al doilea izvor canonic: Canonul 9 Sin. IV ecumenic[51]

1. a) parohiile rurale și cele urbane potrivit prevedrilor canonice trebuie să rămână nestrămutate de la episcopii tutulari.
2. b) folosirea termenului de parohie în cadrul lucrărilor sinodului ecumenic al VI-lea, și mai cu seamă în alcătuirea cononului 9, evidențiază caliatea de eparhiaot al episcopiscopului , care prin acțiune misionare se face direct răspunzător asupra a tot ceea ce se petrecea în parohia sa -aici cu înțelesul de enorie[52].
3. c) răspunderea directă a episcopului față de eparhia sa, implică respectarea noilor prevederi canonice potrivit cărora acesta :

– nu are voie să-și abandoneze parohiatul(enoria) din motive bizare(neplauzibile);

-totuși dacă la nivelul parohiei (enoriei) episcopul manifestă nemulțumiri de natură misionară, spre ai i se  oferi protecție și pentru a evita și mai mari tulburări, acesta are obligația să sezizeze sinodul mitorpolitan care era singurul în măsură să transmită soluții de rezolvare a unor astfel de crize.

Observăm cum de la un canon la altul, termenul de parohei se bucură de o atenție deosebită și de o protecție sporită prin prevederi canonice bine întocmite.

Locația 7:  Canonul 10 de  la Sinodul al VII-lea ecumenic:

Text original: ”Εφόσον κάποιοι από τους κληρικούς, αδιαφορώντας για την κανονική τάξη, αφήνοντας την ενορία τους, τρέχουν σε άλλη ενορία, και ιδιαίτερα σε αυτήν την θεοφύλακα και βασιλική πόλη….”.[53]

Analiza termenului

10. a) Încadrarea istorică a folosirii termenului: Termenul de παροικία este întâlnit aici sub înțelesul termenului grecesc  ενορία, care în contextul lucrărilor sinodului  VII ecumenic, a fost folosit în conținutul canonului 10. Acest înțeles rămâne neschimbat prin definirea lui și în a doua jumătate a secolului al VIII-lea.
11. b) Înțelesul practic bisericesc al termenului: Termenul de  παροικία  pe care îl conține textul canonului 10 întocmit la Sinodul VII ecumenic vizează

Argumentul disciplinar :

1) toți clericii care doreau să părăsească enoria ενορία așa cum este folosit în acets canon, trebuia să înștiințeze Episcopul bisercii locale sau în cel mai rău caz chiar Episcopatul Constantinipolitan;

2) Cei care nu se supuneau acestui canon și săvârșeau astfel de abateri, erau sancționați cu refuzul de a mai reveni la ενορία de bază acolo unde fusese-ră inițial numiți;

Argumnetul  etimologic al termenului de parohie:

1)pe baza transferabilității etimologice termenul de parohie își păstrează nealterate înțelesurile de episcopat/ enorie/ eparhie care devin specifice și celi de a doua jumătăți a secolului al VIII-lea;

faptul că până în secolul al VIII-lea s-au păstrat nealterate aceste înțelesuri, descoperim că evoluția etimologică a termenului parohie este una înceată dar bine întenționată dacă ne referim la etapele pe care le-a traversat până la stadiul de concept adică cel actual.

În baza celor prezentate mai sus, adică prin exemplificarile și analiza izvoarelor canonice, vă propun să îmi acceptați metoda analitică și demonstrativă prin care am dorit să evidențiez legătura dintre termenul de paroecia și cele trei înțelesuri pe care le-a dobândit dar și felul cum a evoluat această organizare parohială  de-alungul celor 4 secole, sigur privite din punct de vedere canonice dar din cel al practicii bisericești.

Concluzii

Apreciez faptul în decursul primelor secole creștine legătura etimologică dintre parohiat și multiplele ei înțelesuri, dobândite în timp, are la bază  ierarhia.

De asemenea am constatat că evoluția termenilogie nu a influențat negativ modul de organizare a unităților administrativ bisericești pe fondul transformări socio-politice ale Bizanțului.

Ca și până în ziua de astăzi episcopul este cel care poate decide ceea ce este permis sau nu într-o unitate de acest tip.

Toate înțelesurile canonice ale termenului de paroicia arată dinamismul Bisercii Ortodoxe similar cu starea actuală a vieții bisericești.

Bibliografie

1.Borras Alphonse ,”La parrocchia .Diritto canonico eperspecttive pastorali” Editura Dehoniane, Bologne, 1997;

2.Cremer Kӧgel, Revista ”Biblisch-theologisches Wörterbuch der neutestamentlichen Gräzität”, 1911;

3.Eusebiu Caesariensis, Historia ecclesiasticahttps://gallica.bnf.fr/ark, accesat la data 16. Dec. 2022;

4.Michaele Tvveedale,” Biblia Sacra Juxta Vulgatam Clementinam”, 2009, ;

5.Mons. Pio Vito Pinto, ”Commento Al Codice Dei Cannoni”, apud Pr. Ploștinaru Alexandru, ”Evoluția istorică  de-alungul timpului”, la adresa web: http://www.e-communio.ro/stire2824-parohia-si-parohul, accesat la data de 22.dec.2022.

6.Pierre de Labriolle, ”Paroecia”, Revista Recherchés de Science Religieus, février-avril, Tome XVIII, Numéro exthaobdinaire 1-2, Paris, 1938;

7.Pr. Dumitru Fecioru, ”Scrierile Sfinților Părinți Apostolici”, Editura IBMaBOR, 1993;

8.Teodor Bodogae, ”Studiu introductiv”, Revista Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (serie nouă), Tomul LXVII, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2021;

9.Wilhem Dittenberger „Sylloge Inscriptionum Graecarum , Vol. I, col.323, 1928;

10.Idem, „Sylloge Inscriptionum Graecarum, Vol. III, col.11, 1928;

11.William A  Bleiziffer, ”Parohia. O persepectivă  canonică”, accesat la web:file:///C:/Users/mitim/Downloads/Parohia_O_perspectiva_canonica%20(1).pdf, accesat la data de 22.dec.2022;

12.Wolfgang Fischer, ”História Eclesiástica”, Editura Novo Seculo, Sao Paulo,2002;

Note

[1] Pierre de Labriolle, ”Paroecia”, Revista Recherchés de Science Religieus, février-avril, Tome XVIII, Numéro exthaobdinaire 1-2, 1938, Paris, , p .63, la adresa web: https://gallica.bnf.fr/accueil/fr/content/accueil-fr, accesat la data 16 dec. 2022;

[2]  ” En 86 les Éphésiens, sentant leur ville menacée par de graves périls, accordent le droit de cité aux”πάρoχoι”, acest comentariu are la bază textul original: ”Οι Εφέσιοι, νιώθοντας την πόλη τους να απειλείται από σοβαρούς κινδύνους, παραχωρούν το δικαίωμα της ιθαγένειας στους «πάρoχoι»,”Wilhem Dittenberger „Sylloge Inscriptionum Graecarum , Vol. I, col.323, 1928, p.529, la adresa web: http://www.attalus.org/docs/sig.html, accesat la data de 14. Dec. 2022;

[3] Idem,  „Sylloge Inscriptionum Graecarum, Vol. III, col.11, 1928,p.7, la adresa web: http://www.attalus.org/docs/sig.html, accesat la data de 16. Dec. 2022;

[4] Pierre de Labriolle, op.cit. 65;

[5] Ibidem, p. 65

[6]” J’ai essayé de démontrer que le terme paroisse devient commun à travers la valeur nominale, avec le sens de siège ou d’union administrative permanente et non temporaire typique de l’espace administratif ecclésiastique et du droit civil”, Cremer Kӧgel, Revista ”Biblisch–theologisches Wörterbuch der neutestamentlichen Gräzität”, 1911, p.781 -782;

[7] Ibidem, op. cit. p. 782;

[8] Michaele Tvveedale,” Biblia Sacra Juxta Vulgatam Clementinam”, 2009, p.97, accesat la adresa web:  https://www.wilbourhall.org/pdfs/vulgate.pdf, accesta la data: 14.dec.2022;

[9] Geneză (6-7), v.8 : ”De animantibus quoque mundis et immundis, et de volucribus, et ex omni quod movetur super terram”

[10] Exod, (6) v.14: ” Isti sunt principes domorum per familias suas. Filii Ruben primogeniti Israelis : Henoch et Phallu, Hesron et Charmi”

[11] ”C’est pourquoi, mes frères, laissant le séjour de ce faisons la volontéde celui qui nous a appelés et ne craignons pas de sortir de ce monde”, Pierre de Labriolle, ibidem, op.cit. 69;

[12] Pr. Dumitru Fecioru, ”Scrierile Sfinților Părinți Apostolici”, Editura IBMaBOR, 1993, p.88;

[13] Pierre de Labriolle, ”Paroecia”, articol publicat în Revista ”Recherchés de Science Religieus”, février-avril, Tome XVIII,  Numéro exthaobdinaire 1-2, Paris, 1928, p .64, la adresa web: https://gallica.bnf.fr/accueil/fr, accesat la data 16 dec. 2022;

[14] Wolfgang Fischer, ”História Eclesiástica”, Editura Novo Seculo, Sao Paulo,2002, p.117;

[15] Ibidem;

[16] Teodor Bodogae, ”Studiu introductiv”, Revista Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (serie nouă), Tomul LXVII, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2021, p.525;

[17] Eusebiu Caesariensis, Historia ecclesiasticahttps://gallica.bnf.fr/ark:/12148/btv1b105467809/f10.item#, accesat la data 16. Dec. 2022.

[18] Pierre de Labriolle, op.cit. 74;

[19]Ibidem, op. cit. p.77;

[20] Ibidem, p. 77;

[21] Pierre de Labriolle, op.cit. 81;

[22] Ibidem;

[23]           Mons. Pio Vito Pinto, ”Commento Al Codice Dei Cannoni”, apud Pr. Ploștinaru Alexandru, ”Evoluția istorică  de-alungul timpului”, la adresa web: http://www.e-communio.ro/stire2824-parohia-si-parohul, accesat la data de 22.dec.2022.

[24]           „Il Concilio Vaticano II ha insegnato che «I principali collaboratori del Vescovo sono i parroci, ai quali, come a pastori propri, è commessa la cura delle anime in una determinata parte della diocesi, sotto l’autorità del Vescovo stesso. Questo aspetto storico e iniziato gia IV sec.”, Borras Alphonse , ”La parrocchia .Diritto canonico eperspecttive pastorali” Editura Dehoniane, Bologne, 1997, p. 61, apud, Lect. Univ. Pr. William A. Bleiziffer, op.cit., p. 38, la adresa web: file:///C:/Users/mitim/Downloads/Parohia_O_perspectiva_canonica%20(1).pdf, accesat la data de 22.dec.2022.

[25] ”Conciliul din Calcedonia nu elimină integrarea parohiei în structura eparihei(episcopiei)”,Borras Alphonse, ”Les Communautés paroissiales”, Editura Cerf, Paris, 1996, p. 118;

[26]           Pr. Alexandru Ploștinaru , op. Cit. a adresa web: http://www.e-communio.ro/stire2824-parohia-si-parohul, accesat la data de 22.dec.2022.

[27] Episcopul nu are voie să își părăsească parohia pentru a prelua o alta, chiar dacă este obligat să facă acest lucru de un număr mare de credincioși, decât dacă la bază există un motiv plauzibil, care să-l oblige să facă acest lucru, pe considerentul că ar putea obține un câștig mai mare în credința adevărată pentru noua lui turmă…”, traducere după textul original grecesc al Can. ap. 14 (10-15) cf.  Périclès-Pierre JOANNOU ”LesCanonsDesSynodesParticuliers” în Rev. Discipline Generale Antique, (Ν᾿ -IX” 8) t. LL 2, Tipografia Italo-Orientale, Roma 1952, adresa Web: https://archive.org/details/JoannouFontiDisciplineGeneraleAntiqueIVeIXeS.Vol.1.2;

[28] Cf. Can. 15. Ancira;

[29] Cf. Can 3 Ancira, 15 ap., 21. Antiohia, termenul de παροικία este folosit cu înțelesul de eparhie condusă de un ierarh(episcop) și nu de un preot. Am preferat să insist asupra acestui aspect pentru a elimina confuziile legate de încadrarea acestui terman ca și înțeles al primelor secole creștine.   În contextul deciziilor sinodale luate cu privire la interdicția transferării  clerului de la o parohie la alta, se traduce cu înțelesul:  interdicția transferării  clerului de a  de la o eparhie la alta.

[30] Nicodim Milaș, Explicarea canoanelor  ” afirmă : mulţi alţii cu acest fel de iconomicesc şi de nevoie chip, își lasă Episcopiile, şi Mitropoliile ce avea mai înainte,…din pricina răutăților păgânilor revenind cu timpul.”

[31] Ibidem, p. 58;

[32] Périclès-Pierre Joannou op. cit. p. 15

[33] Pidalion original, op.cit. 1841, p. 32

[34] Périclès-Pierre Joannou op. cit. p. 15

[35] Ibidem;

[36] Ibidem;

[37] Ibidem;

[38] Ibidem, p. 24;

[39] Pidalion, p. 48

[40]  Périclès-Pierre Joannou op. cit. p. 24;

[41] Ibidem;

[42] Ibidem, p. 156;

[43] Dr. Nicodim Milaș, op. Cit. p.72

[44] Dr.Nicodim Milaș, ”Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii -Canaonele Sinoadelor ecumenice” , Vol. 2. Partea a I-a, Arad, Tipografia Diecezană, 1931, p. 142;

[45] Ibidem;

[46] Ibidem;

[47] *** Canoanele Bisericii Ortodoxe ediție bilingvă, Editura Bazilica, 2018, p. 210;

[48] Dr.Nicodim Milaș, ”Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii -Canaonele Sinoadelor ecumenice” , Vol. I. Partea a II-a, Arad, Tipografia Diecezană, 1931, p. 234

[49] Ibidem, p. 236;

[50] Périclès-Pierre Joannou op. cit. p. 122;

[51]*** Canoanele Bisericii Ortodoxe ediție bilingvă, Vol II, Editura Bazilica, Bucuerști, 2018, p. 226

[52]  Dr.Nicodim Milaș, ”Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii -Canaonele Sinoadelor ecumenice” , Vol. I. Partea a II-a, Arad, Tipografia Diecezană, 1931, p. 234

[53] *** Canoanele Bisericii Ortodoxe ediție bilingvă, Vol I, Editura Bazilica, Bucuerști, 2018, p. 45;