Sfetcu, Nicolae (2025), Știința nu e doar despre a avea dreptate, ci și despre a face bine, Cunoașterea Științifică, 4:4, 3-6, https://www.cunoasterea.ro/stiinta-nu-e-doar-despre-a-avea-dreptate-ci-si-despre-a-face-bine/

Science is not just about being right, but also about doing good

Abstract

We live in a time when “normal” is being reconfigured from quarter to quarter. Average temperatures risk setting new records, artificial intelligence is entering labs and offices at the same time, and old questions – what we are about, how we live together, what and how we learn – are returning with fresh urgency. This issue of Cunoașterea Științifică proposes an arc across these anxieties: from the physics of the planet to the social fabric of communities, from genes involved in neurodegeneration to the education that prepares resilient minds. Each article opens a door; together, they outline a map of responsibility.

Keywords: science, philosophy, global warming, Alzheimer’s disease, the universe, Traian Vuia, nuclear energy, church, cyberbullying, work-life balance, education, Andrei Rădulescu

Rezumat

Trăim o vreme în care „normalul” se reconfigurează de la trimestru la trimestru. Temperaturile medii riscă să fixeze noi recorduri, inteligența artificială intră în laboratoare și în birouri în același timp, iar întrebările vechi – despre ce suntem, cum trăim împreună, ce și cum învățăm – revin cu o urgență proaspătă. Acest număr din Cunoașterea Științifică propune un arc peste aceste neliniști: de la fizica planetei la țesătura socială a comunităților, de la genele implicate în neurodegenerare la educația care pregătește minți reziliente. Fiecare articol deschide o ușă; împreună, ele conturează o hartă a responsabilității.

Cuvinte cheie: știința, filosofie, încălzirea globală, boala Alzheimer, universul, Traian Vuia, energetica nucleară, biserica, hărțuirea cibernetică, echilibrul viață-muncă, educația, Andrei Rădulescu

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 4, Decembrie 2025, pp. 3-6
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086,
URL: https://www.cunoasterea.ro/stiinta-nu-e-doar-despre-a-avea-dreptate-ci-si-despre-a-face-bine/
© 2025 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Știința nu e doar despre a avea dreptate, ci și despre a face bine

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), al Academiei Române, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science ResearcherID V-1416-2017

Trăim o vreme în care „normalul” se reconfigurează de la trimestru la trimestru. Temperaturile medii riscă să fixeze noi recorduri, inteligența artificială intră în laboratoare și în birouri în același timp, iar întrebările vechi – despre ce suntem, cum trăim împreună, ce și cum învățăm – revin cu o urgență proaspătă. Acest număr din Cunoașterea Științifică propune un arc peste aceste neliniști: de la fizica planetei la țesătura socială a comunităților, de la genele implicate în neurodegenerare la educația care pregătește minți reziliente. Fiecare articol deschide o ușă; împreună, ele conturează o hartă a responsabilității.

În Științe naturale, Nicolae SFETCU ne așază în fața oglinzii climatice, acolo unde „punctele de basculare” nu sunt metafore, ci borne dincolo de care dinamica sistemelor se schimbă ireversibil. Editorialul său despre evoluția încălzirii globale nu este doar un inventar de riscuri, ci și o critică a inacțiunii: a decalajului dintre ce știm și ce facem. A vorbi astăzi despre scenarii viitoare înseamnă a accepta că viitorul se scrie în prezent – în politicile publice, în tehnologiile adoptate, în rutinele noastre.

Tot aici, Maria Crina ISAC coboară la nivelul molecular și radiografiază trei noduri genetice esențiale în patogeneza bolii Alzheimer: APP, PSEN1 și MAPT. Analiza sa, atentă la subtilitățile variațiilor genomice, arată cum o boală aparent uniformă devine un peisaj de mecanisme și căi biochimice distincte. Într-o lume care îmbătrânește rapid, asumarea acestei complexități nu e un lux academic, ci o precondiție pentru diagnostic precoce și terapii personalizate.

Viorel APREUTESEI reia marea întrebare – „Din ce este format universul?” – cu un curaj lucid: el propune ipoteze intuitive, reamintindu-ne că, uneori, progresul științei pornește dintr-o bună întrebare bine pusă și din reconectarea cu intuiția informată. A vorbi despre materie, energie, ordine și haos înseamnă a ne reaminti că, între particulă și cosmos, se află aceeași căutare: sensul.

Un leitmotiv al numărului este energia – atât ca resursă fizică, cât și ca metaforă a mobilizării societale. Lucian Ștefan COZMA, Daniela Georgiana GOLEA și Cosmin Vasile ȚENU propun să privim din nou spre opera de inventică a lui Traian Vuia pentru idei aplicabile crizei energetice de azi. Dincolo de soluțiile tehnice, gestul intelectual de a recupera moșteniri inventive arată că inovația reală are memorie – și că viitorul poate fi accelerat descoperind, reinterpretând și combinând inteligent idei uitate.

Aceeași echipă revine cu un text despre noi soluții tehnologice în energetica nucleară, gândite ca un pas înspre securitatea comunității europene. Dincolo de polarizări, articolul invită la un dialog matur despre siguranță, costuri, sustenabilitate și suveranitate tehnologică. Dezbaterea informată este, aici, combustibilul esențial.

În Științe sociale, Damian SPINEI ne poartă în satul Zăluceni, raionul Florești, Republica Moldova, pentru a observa cum biserica structurează identitatea și obiceiurile locale. Studiul său arată, cu respect pentru specific, că modernitatea nu dizolvă neapărat tradiția, ci o negociază, o resemnifică. În epoca migrațiilor și a conectivității, comunitățile care își înțeleg rădăcinile pot sta mai ferm în vânt.

În aceeași secțiune, Bogdan – Alexandru FURDUESCU abordează două teme de graniță între sociologie, psihologie organizațională și dreptul muncii. Hărțuirea cibernetică la locul de muncă scoate la lumină un paradox al digitalizării: spațiile „virtuale” produc efecte foarte reale. Nu mai vorbim doar despre politici interne, ci despre arhitectura platformelor, alfabetizare digitală și mecanisme de raportare eficiente. Apoi, în Iluzia echilibrului viață–muncă, autorul atacă un slogan devenit aproape ideologie. Mai util decât un ideal abstract – sugerează textul – este un design onest al rolurilor și al limitelor, adaptat etapelor vieții și diferențelor dintre oameni și meserii.

În Științe formale, Viorel GAFTEA discută despre transformări și parcursul educațional modern. Nu e vorba doar de instrumente (platforme, aplicații), ci de un contract didactic reînnoit: competențe transferabile, evaluare pentru învățare, colaborare om–tehnologie și infrastructuri care reduc, nu adâncesc, inechitățile. Educația ca ecosistem, nu ca listă de conținuturi.

Numărul se încheie cu Filosofie, acolo unde Cristina PETRESCU recuperează personalități ale culturii românești prin figura academicianului Andrei Rădulescu. Dincolo de date și cronologii, exercițiul este unul de memorie critică: a revedea biografii înseamnă a revedea criteriile după care evaluăm contribuția culturală și civică. Într-o vreme cu memorie scurtă, asemenea relecturi sunt igienă intelectuală.

Privind în ansamblu, numărul de față desenează trei linii de forță:

1. Interdependența: Clima, energia, sănătatea, educația și coeziunea socială sunt piese ale aceluiași puzzle. Nu putem discuta securitatea energetică ignorând alfabetizarea științifică sau modul în care comunitățile acceptă schimbarea.
2. Traducerea: De la genom la politic public, de la ipoteză cosmologică la sensul comun, e nevoie de traducători – oameni și instituții care fac cunoașterea utilizabilă fără a-i dilua rigoarea.
3. Responsabilitatea: Știința produce explicații; societatea le transformă în decizii. Între cele două, spațiul revistei noastre rămâne un loc de întâlnire: critic, deschis, plural.

Mulțumim autorilor pentru generozitatea intelectuală și cititorilor pentru răbdarea de a merge cu noi „în profunzime”, nu doar „în trend”. Vă invităm să parcurgeți textele cu spirit critic și curiozitate. S-ar putea să descoperiți că, dincolo de diferențele de metodă, toate contribuțiile de aici pun aceeași întrebare: cum transformăm cunoașterea în viitor – un viitor locuibil, echitabil, demn de a fi moștenit?

Lectură bună și să ne revedem, în 2026, cu aceeași energie a celor care știu că știința nu e doar despre a avea dreptate, ci și despre a face bine.