Domeniul istoriei științei a evoluat de la o activitate academică de nișă într-o disciplină solidă, globală. Acest articol urmărește dezvoltarea cărților despre istoria științei – de la cronicile timpurii ale realizărilor științifice până la analize moderne, critice – examinând evoluția lor istorică, starea prezentă și direcțiile viitoare. Evidențiez teme intelectuale cheie (cum ar fi dezbaterea internalistă versus externalistă, relația dintre știință și societate și impulsul recent pentru decolonizarea istoriei științei) și evoluția paralelă a practicilor de publicare (presa academică, traduceri și formate digitale). În timp ce ofer o imagine de ansamblu, pun un accent special pe contribuțiile și evoluțiile românești, ilustrând modul în care savanții români au influențat și au reflectat tendințele internaționale. Sunt discutate schimbări istoriografice majore, inclusiv tranziția de la narațiunile celebrative, eurocentrice, la abordări mai contextuale și incluzive. De asemenea, analizez modul în care publicarea istoriei științei s-a schimbat – de la tratatele academice timpurii la monografiile digitale contemporane cu acces deschis – și explorez tendințele viitoare în diseminarea științei istorice. Prin examinarea practicilor trecute și prezente, articolul aruncă lumină asupra viitorului cărților de istorie a științei, subliniind creșterea interdisciplinarității și accesibilității.
