8 feb. 2025

Diplomație medicală – securitatea sănătății într-un sistem medical „de campanie”

de | postat în: Arhiva, Numărul 1, Științe formale, Volumul 4 | 0

Cunoasterea - Descarcă PDFGliga, Alexandru; Tănase, Tiberiu (2024), Diplomație medicală – securitatea sănătății într-un sistem medical „de campanie”, Cunoașterea Științifică, 4:1, 224-234, https://www.cunoasterea.ro/diplomatie-medicala-securitatea-sanatatii-intr-un-sistem-medical-de-campanie/

 

Medical Diplomacy – Health Security in a „Campaign” Medical System

Abstract

Medical diplomacy is becoming an area of great interest in the current context of globalization. Until the end of the 20th century a „field” (battlefield) medical system mainly referred to problems encountered during armed conflicts, territorial occupations and medical intelligence were mainly considered in military organizations. Today, with the intense phenomenon of globalization and the variety of problems faced by medical systems around the world, the need for knowledge, security and information management in the health sector are being raised to a new level. Preparing for crisis situations and understanding the concept of health security requires the integration of a detailed study and ongoing analysis of global demographics, geopolitics and biological dynamics in order to develop complex and coherent strategies that encompass as many factors as possible that may impact public health.

Keywords: medical diplomacy, health, security, medical system

Rezumat

Diplomația medicală devine un domeniu de mare interes în contextul actual al globalizării. Dacă până spre sfârșitul secolului 20 un sistem medical „de campanie” făcea cu precădere referire la problemele întâmpinate pe parcursul conflictelor armate, a ocupărilor teritoriale, iar intelligence-ul medical își găsea utilitatea în cadrul organizațiilor militare, astăzi, odată cu fenomenul intens al globalizării și cu problemele diverse cu care se confruntă sistemele medicale din întreaga lume, nevoia de cunoaștere, securitate și management informațional în domeniul sănătății sunt conștientizate la un alt nivel. Pregătirea pentru situații de criză dar și înțelegerea conceptului de stare de siguranță medicală presupune integrarea unui studiu detaliat și o analiză permanentă a demografiei, geopoliticii și dinamicii biologice la nivel global spre a se putea dezvolta strategii complexe și coerente care să cuprindă cât mai mulți factori ce pot impacta sănătatea publică.

Cuvinte cheie: diplomație medicală, sănătate, securitate, sistem medical

 

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 4, Numărul 1, Martie 2025, pp. 224-234
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086,
URL: https://www.cunoasterea.ro/diplomatie-medicala-securitatea-sanatatii-intr-un-sistem-medical-de-campanie/
© 2025 Alexandru GLIGA, Tiberiu TĂNASE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Diplomație medicală – securitatea sănătății într-un sistem medical „de campanie”

Alexandru GLIGA[1], Tiberiu TĂNASE[2]
dr.alexandrugliga@gmail.com, tiberiutanase26@gmail.com

[1] Disciplina Odontoterapie Restauratoare, U.M.F „Carol Davila”, 050474 București, România; Secția Endodonție, Departamentul Biotehnologie Medicală, Parodontologie, Restaurări dentare și Pedodonție, Universitatea din Siena, 53100 Siena, Italia;

[2] Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS)

 

Introducere

Diplomația medicală își dovedește incontestabil utilitatea în contextul globalizării și a translatării intereselor, preocupărilor, dificultăților și problemelor din sistemul de sănătate public de la un nivel restrâns, național, la unul de anvergură internațională [1-3]. Securitatea medicală poate fi amenințată nu doar într-un sistem medical în curs de maturizare ca cel din România, în care standardizarea este încă în lucru (ghiduri, protocoale, algoritmi clinici, trasee clinice)[4], dar și la nivel global, în rândul țărilor cu sisteme bine monitorizate, dacă procentul minorităților etnice va pune la încercare randamentul protocoalelor și a liniilor de tratament în vigoare [5-8].

Discuții

Cu toate că se discută de apariția conceptului de diplomație medicală încă de la jumătatea secolului 19 [9], conștientizarea importanței legăturii conceptuale între securitatea sănătății și sistem de sănătate public este încă în dezbateri [10]. Unul din exemplele cele mai recente care subliniază interdependența unui sistem de sănătate de un sistem de securitate a sănătății este pandemia COVID-19 [10]. In studiul realizat de Brown et al. în 2022 „The role of health systems for health security: a scoping review revealing the need for improved conceptual and practical linkages” se remarcă noțiunea de „securitate în sănătate” ca fiind des asimiliată în publicații cu siguranța în caz de urgență sau epidemii/pandemii [10], aspect care nu ține cont de o conceptualizare la nivel de stare de siguranță/securitate [10].

Într-un concept holistic și bine integrat securitatea națională de sănătate este pro-activă în egală măsură cu urgențele medicale și cu factorii patogeni cu acțiune pe termen mediu și lung (radiații, vreme, calitatea alimentației, etc), dar și cu orice alt factor care interesează și poate pune în pericol sănătatea publică. Totodată, există studii [11, 12] care certifică faptul că o strategie integrată duce nu doar la dezvoltarea sistemului medical, dar și la creșterea securității sănătății populației, chiar și în țări cu venituri mici și medii cum ar fi: Bangladesh, Cambogia, India, Tanzania, Thailanda, Vietnam sau Liban [10].

În anul 2021, în Marea Britanie se produc schimbări în denumirea unor instituții [13], aceste măsuri fiind, printre altele, un bun prilej de conștientizare a activităților, dar și a responsabilităților pe care o astfel de instituție le are la nivelul siguranței sănătății naționale. Ca analiză comparativă, în România, denumirea instituției cu același specific este Direcția de Sănătate Publică.

Diplomație medicalăFigura 1 [13]

Semantica cuvântului securitate face referire la siguranță, la protecția și apărarea individului, a unei coumunități sau a unei națiuni împotriva primejdiilor. În ceea ce privește relația de asociere cu domeniul medical, activitatea unei instituții/direcții de acest profil ar trebui să asigure prin metode de cercetare, analiză, strategie și implementare protecția sănătății umane indiferent de amenințare (poluare, epidemii, pericole biologice, radioactivitate, condiții climatice severe, conflicte armate etc.). O astfel de activitate nu poate fi realizată decât într-un context de colaborare interinstituțională coroborat cu un management de nivel înalt.

Încă de la începuturile celui de-al doilea război mondial în Statele Unite ale Americii se demarează o activiate de centralizare a informației ce vizează domeniile medicale, intelligence-ul și securitatea națională [14]. Din iunie 1941, timp de 67 de ani, conceptul de Intelligence Medical a suferit transformări permanente [14]. Plecând inițial de la o subdivizie în cadrul Armatei Statelor Unite înființate la inițiativa șefului serviciului medical militar, această inițiativă ajunge să formeze „National Center for Medical Intelligence”, un centru național de protecție a intereselor S.U.A. la nivel global, ce operează alături de Ministerul Apărării, Ministerul Sănătății, C.I.A. și multe alte instituții de interes național și internațional [14].

Diplomație medicalăFigura 2 [14]

Când se discută despre medicina de campanie, reacția publică poate fi reținută sau chiar circumspectă. Imaginea creată de medicina practicată în timpul conflictelor armate este una limitată istoric la neajunsurile întâmpinate pe perioada unei stări de război. Foarte important de subliniat însă este faptul că medicina de campanie a adus și multe descoperiri și progrese în domeniu [15-17].

Dificultățile din vreme de criză sunt totodată regăsite în problemele cu care multe state se confruntă chiar și în perioade de pace sau stabilitate epidemiologică. Infrastructura limitată, criza de personal, medicamente sau materiale insuficiente, sisteme publice suprasolicitate, standardizare și centralizare deficitară, fonduri limitate ș.a. sunt probleme curent regăsite în multe state fără ca acestea să traverseze situații de criză/alertă [18].

Profesorul Leon C. Megginson a afirmat: „Conform Originii speciilor lui Darwin, nu cea mai intelectuală dintre specii supraviețuiește; nu cea mai puternică supraviețuiește; ci specia care supraviețuiește este cea care este capabilă să se adapteze și să se ajusteze cel mai bine la mediul în schimbare în care se află” [19]. În fapt, un sistem medical performant ar trebui să fie reprezentat de capacitatea de răspuns a acestuia la orice fel de condiții și să se poată adapta, oferind randament, performanță și predicție și în perioadele de criză, indiferent de natura acestora. Din multiple cauze, sistemul medical românesc a fost nevoit să se adapteze în ultimii 35 de ani și să ofere predicție, constanță și securitate în serviciile medicale publice cu toate limitările și dificultățile datorate lipsei de fonduri (procent sub media EU din PIB alocat sănătății), crizei de personal, schimbărilor sociopolitice și economice constante [20, 21] și lista poate continua. Cu toate acestea, la nivelul anului 2021 datele eliberate de Institutul Național de Statistică arată că în România, 72.8% din populație se declară ca având o stare de sănătate bună și foarte bună, procent comparativ cu țările dezvotate ale Uniunii Europene, în timp ce speranța de viață la naștere rămâne la coada clasamentului European [18, 20].

Diplomație medicalăFigura 3 [18]

În timp ce unele sisteme de sănătate se află în plin proces de eficientizare, alte state al căror sistem a atins un platou de dezvoltare se pregătesc să poată susține o eventuală perioadă de criză („de campanie”) care de această dată poate fi de altă natură decât cea epidemiologică, survenind ca urmare a intensificării fenomenului de globalizare. Securitatea sănătății trebuie astfel asigurată la nivel global prin politici coerente și strategii de dezvoltare realiste care prin diplomație medicală să ofere o stare de siguranță la nivel global [1]. Acest lucru poate fi realizat printr-un proces de analiză bine diferențiat, urmat de o planificare și de un program de cooperare orientat în perspectiva unei dezvoltări integrate a statelor cu coeficienți de performanță scăzuți și sisteme medicale precare [1, 22].

Destabilizarea unui sistem se poate produce de fiecare dată când intervin factori noi în ecuație, care, atunci când se discută de un sistem medical, aceștia pot fi diverși și pot include elemente demografice de natură etnică/rasială, sociale, culturale, economice, predispoziții, obiceiuri de viață, alimentație etc. Chiar dacă o astfel de situație poate fi mai ușor asimilată într-un sistem predictibil, bine centralizat și ajuns la maturitate, diplomația medicală privește către o securitate a sănătății la nivel global. Acest lucru implică bineînțeles un set de legi de sănătate internaționale (IHR) care din 1951 sunt prezente în agenda Organizației Mondiale a Sănătății spre a fi implementate și menținute în cadrul sistemelor de sănătate naționale [1].

Atât aspectele economice cât și cele culturale, religioase și geopolitice influențează și modelează felul în care sistemul de sănătate funcționează de jur imprejurul acestui glob [22]. În procesul dinamic și accelerat al globalizării, medicina este supusă unor încercări care s-au adeverit și acutizat odată cu experiența oferită de pandemia COVID-19 [7]. Securitatea sănătății la nivel mondial a fost pusă la încercare, iar sintagma „nimeni nu este în siguranță până când toată lumea nu va fi în siguranță” întărește conceptul în care medicina contemporană are nevoie stringentă de diplomație medicală tradusă prin cooperare internațională spre soluționarea cât mai rapidă a momentelor de criză și insecuritate într-o situație medicală „de campanie” [23].

Elementele demografice de tip etnic/rasial au fost și vor rămâne un subiect sensibil în ceea ce privește dinamica efectelor farmaceutice și a schemelor de tratament/vaccinare. Componenta demografică este în acest moment isuficient studiată și incomplet aprofundată în studiile clinice conduse [5], prin urmare, eventualele efecte cauzate de aceste variabile sunt greu de prevăzut la nivelul actual al cunoașterii.

Cum poate ajunge securitatea medicală sa fie amenințată de efectele globalizării?

Pe lângă elementele mai sus prezentate și alte componente care nu sunt tratate în acest articol (o nouă criză economică mondială, un conflict la nivel mondial etc.), globalizarea presupune o dinamică demografică greu de cuantificat, care poate în egală măsură să nu reprezinte o amenințare reală, dar reprezintă fără îndoială un subiect ce interesează diplomația medicală [1]. Cu toate acestea, dacă facem referire la momentul de debut al pandemiei COVID-19 (China, Wuhan, decembrie 2019), nici aceasta nu a reprezentat o amenințare reală până la momenul critic. În acest sens, politica de securitate medicală trebuie să prevină o eventuală perioadă de criză spre a nu ajunge ca medicina bazată pe dovezi știițifice să devină greu de practicat din cauza diversității rasiale multiple.

Deși greu de crezut în acest moment, însă o etnografie mixtă, cu populație metisă aflată la un procent considerabil (în prezent se discută încă de minorități), poate să modifice rezultatul și indicii de predictibilitate a tratamentelor sau schemelor de vaccinare de până la acel moment punând la risc securitatea medicală. Majoritatea studiilor clinice randomizate au fost realizate la nivel național și au fost extinse la scară internațională preponderent cu scop comparativ. Astfel de politici naționale sunt ușor de justificat având în vedere faptul că întotdeauna aspectele demografice, alături de specificitatea unei națiuni, au fost luate în calcul pentru dezvoltarea și definitivarea de scheme terapeutice (substanțe utilizate, dozaje, intervale de administrare etc.). Acest lucru este ușor de observat chiar la nivelul Uniunii Europene [24-26]. Subiectul rămâne însă unul sensibil la nivelul cercetătorilor, astfel că, din perspectiva Societății Europene de Cardiologie, schema de tratament preventiv a bolilor coronariene și ischemice este influențată de factori etnici și rasiali [26], în timp ce un alt studiu condus în Marea Britanie în anul 2021 subliniază că diferențele interetnice ce privesc farmacocinetica sunt neglijabile [8].

Un lucru general acceptat de toate școlile medicale este că în orice patologie tratamentul de elecție îl reprezintă prevenția, astfel că, dat fiind statusul actual al cunoașterii, o prevenire a unei situații nefavorabile nu poate fi decât binevenită. Un scenariu sumbru poate fi reprezentat de o nouă stare medicală de campanie, în care securitatea sănătății publice să fie amenințată de rezultate medicale lipsite de consecvență și predictibilitate. Prin urmare, multe din evidențele științifice după care a fost ghidată până la acel moment medicina nu mai produc efect, atrăgând după sine o resetare majoră a tuturor algoritmilor de până la acel moment.

Diplomația medicală poate împiedica un astfel de fenomen, chiar dacă anvergura acestuia nu prezintă în prezent un potențial apocaliptic. Starea de securitate medicală poate fi propagată la nivelul populației printr-o comunicare eficientă, dar și o implementare bună de strategii și măsuri proactive dezvoltate la nivel internațional, cu scopul de a asigura siguranța chiar și în scenariile mai puțin probabile.

Benjamin Franklin a spus „If you fail to plan, you are planning to fail”, sintagmă care se aplică în numeroase domenii de activitate, inclusiv în cel studiat de acest material, cei mai buni strategi fiind cei care își planifică inclusiv eventualul eșec pentru a putea minimiza pierderile.

Literatura de specialitate recomandă deja ca viitoarele studii clinice să se defășoare multirasial [5, 6] și să se țină cont de cât mai multe elementele definitorii care să poată evidenția eventualele diferențe și să eficientizeze și să updateze protocoalele terapeutice. O îndatorire ce revine Organizației Mondiale a Sănătății și care se poate concretiza tot cu ajutorul uneltelor diplomatice medicale, este formarea de echipe multicentrice care să aducă la un consens stadiul actual al cunoașterii la nivel global și să dezvolte o strategie de cercetare în acest sens spre a obține rezultate cu valoare clinică.

Din perspectivă națională, ar fi salutar ca în România să se analizeze oportunitatea înființării unui departament/instituții cu scop în menținerea securității sănătății populației prin activități de diplomație și intelligence medical.

Concluzii

Diplomația medicală joacă un rol definitoriu în fenomenul globalizării [1-3, 5, 6, 9, 27]. O dezvoltare a sistemului mondial de securitate medicală poate fi realizat doar cu dezvoltarea fiecărui sistem medical național în parte [10, 27, 28].  Chiar dacă acum pare de neprevăzut o stare medicală de campanie cauzată de contextul demografic al globalizarii, „paza bună trece primejdia rea”.

Bibliografie

  1. KATZ, R.; KORNBLET, S.; ARNOLD, G.; LIEF, E.; FISCHER, J.E. Defining Health Diplomacy: Changing Demands in the Era of Globalization. Milbank Q. 2011, 89, 503–523, doi:10.1111/j.1468-0009.2011.00637.x.
  2. Health diplomacy. Available online: https://www.emro.who.int/health-topics/health-diplomacy/index.html.
  3. Global health needs global health diplomacy. Available online: https://www.emro.who.int/health-topics/health-diplomacy/about-health-diplomacy.html.
  4. Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 și Planului de Acțiuni Pentru Perioada 2023–2030. Available online: https://ms.ro/ro/transparenta-decizionala/acte-normative-in-transparenta/hotărâre-a-guvernului-privind-aprobarea-strategiei-naționale-de-sănătate-2023-2030-și-a-planului-de-acțiuni-pentru-perioada-2023-2030-în-vederea-implementării-strategiei-naționale-de-sănătate/.
  5. Khalil, L.; Leary, M.; Rouphael, N.; Ofotokun, I.; Rebolledo, P.A.; Wiley, Z. Racial and Ethnic Diversity in SARS-CoV-2 Vaccine Clinical Trials Conducted in the United States. Vaccines 2022, 10, doi:10.3390/vaccines10020290.
  6. Gibson, C.M.; Yuet, W.C. Racial and Ethnic Differences in Response to Anticoagulation: A Review of the Literature. Journal of Pharmacy Practice, 34, 685–693, doi:10.1177/0897190019894142.
  7. Demographic perspectives of the impact of COVID-19 pandemic. Available online: https://iiasa.ac.at/projects/demographic-perspectives-of-impact-of-covid-19-pandemic.
  8. Olafuyi, O.; Parekh, N.; Wright, J.; Koenig, J. Inter-ethnic differences in pharmacokinetics—is there more that unites than divides?. Pharmacol Res Perspect 2021, 9, e00890, doi:10.1002/prp2.890.
  9. Fidler, D.P. The globalization of public health: the first 100 years of international health diplomacy. Bull.World Health Organ. 2001, 79, 842–849.
  10. Brown, G.W.; Bridge, G.; Martini, J.; Um, J.; Williams, O.D.; Choupe, L.B.T.; Rhodes, N.; Ho, Z.J.M.; Chungong, S.; Kandel, N. The role of health systems for health security: a scoping review revealing the need for improved conceptual and practical linkages. Globalization and Health 2022, 18, 51, doi:10.1186/s12992-022-00840-6.
  11. Ammar, W.; Kdouh, O.; Hammoud, R.; Hamadeh, R.; Harb, H.; Ammar, Z.; Atun, R.; Christiani, D.; Zalloua, P. Health system resilience: Lebanon and the Syrian refugee crisis. Journal of Global Health 2016, 6, doi:10.7189/jogh.06.020704.
  12. Atun, R.; Weil, D.E.; Eang, M.T.; Mwakyusa, D. Health-system strengthening and tuberculosis control. The Lancet 2010, 375, 2169–2178, doi:10.1016/S0140-6736(10)60493-X.
  13. Letter from Michael Brodie, PHE Interim Chief Executive and Jonathan Marron, DHSC Director General for Public Health. Available online: https://www.gov.uk/government/publications/location-of-public-health-england-phe-functions-from-1-october-2021/public-health-system-reforms-location-of-public-health-england-functions-from-1-october (accessed on 27 September2021).
  14. Jonathan D. Clemente Medical Intelligence. Intelligencer: Journal of U.S. Intelligence Studies 2013, 20.
  15. Van Way, C.3. War and Trauma: A History of Military Medicine. Mo.Med. 2016, 113, 260–263.
  16. Van Way, C.3. War and Trauma: A History of Military Medicine – Part II. Mo.Med. 2016, 113, 336–340.
  17. The impact of war on medical developments. Available online: https://www.bbc.co.uk/bitesize/articles/z8cvbqt#z2w4kty.
  18. State of Health in the EU – Synthesis Report 2023. Available online: https://health.ec.europa.eu/state-health-eu/publications_en?f%5B0%5D=oe_publication_type%3Ahttp%3A//publications.europa.eu/resource/authority/resource-type/PUB_GEN.
  19. The evolution of a misquotation. Available online: https://www.darwinproject.ac.uk/people/about-darwin/six-things-darwin-never-said/evolution-misquotation.
  20. Petre, I.; Barna, F.; Gurgus, D.; Tomescu, L.C.; Apostol, A.; Petre, I.; Furau, C.; Năchescu, M.L.; Bordianu, A. Analysis of the Healthcare System in Romania: A Brief Review. Healthcare 2023, 11, doi:10.3390/healthcare11142069.
  21. Vladescu, C.; Scintee, S.G.; Olsavszky, V.; Hernandez-Quevedo, C.; Sagan, A. Romania: Health System Review. Health.Syst.Transit 2016, 18, 1–170.
  22. Mittelman, M.; Hanaway, P. Globalization of Healthcare. Glob Adv Health Med, 1, 5–7, doi:10.7453/gahmj.2012.1.2.001.
  23. Kim, D.J.; Kim, A.I. Global health diplomacy and North Korea in the COVID-19 era. International Affairs 2022, 98, 915–932, doi:10.1093/ia/iiac048.
  24. Esposito, S.; Principi, N. Differences in vaccinations in European Union. Human Vaccines 2008, 4, 313–315, doi:10.4161/hv.4.4.5587.
  25. Peiró, S.; Maynard, A. Variations in health care delivery within the European Union. Eur.J.Public Health 2015, 25, 1–2, doi:10.1093/eurpub/cku223.
  26. Tamargo, J.; Kaski, J.C.; Kimura, T.; Barton, J.C.; Yamamoto, K.; Komiyama, M.; Drexel, H.; Lewis, B.S.; Agewall, S.; Hasegawa, K. Racial and ethnic differences in pharmacotherapy to prevent coronary artery disease and thrombotic events. Eur Heart J Cardiovasc Pharmacother 2022, 8, 738–751, doi:10.1093/ehjcvp/pvac040.
  27. Gross, M.L. 204C10Medical Diplomacy and the Battle for Hearts and Minds. In Military Medical Ethics in Contemporary Armed Conflict: Mobilizing Medicine in the Pursuit of just War; Gross, M.L., Gross, M.L., Eds; Oxford University Press, 2021; pp. 0.
  28. Kluge, H.; Martín-Moreno, J.M.; Emiroglu, N.; Rodier, G.; Kelley, E.; Vujnovic, M.; Permanand, G. Strengthening global health security by embedding the International Health Regulations requirements into national health systems. BMJ Global Health 2018, 3, e000656, doi:10.1136/bmjgh-2017-000656.
30 ian. 2025

Expo 2025 Osaka: Viziunea Japoniei pentru o Societate a Viitorului

de | postat în: Media | 0

În aprilie 2025, întreaga lume își va îndrepta atenția către Osaka, unde va avea loc următoarea mare Expoziție Mondială. Intitulată Expo 2025 Osaka, Kansai, Japonia, acest eveniment ambițios va fi prima expoziție globală organizată pe mare, desfășurându-se pe insula artificială Yumeshima din Golful Osaka. Deși spectacolul inovației și arhitecturii va captiva vizitatorii, adevărata semnificație a Expoziției constă în implicațiile sale mai largi. Aceasta este, în esență, un test pentru viitorul societății umane—o încercare de a proiecta soluții pentru provocările globale stringente, consolidând în același timp influența Japoniei pe scena internațională.

 

Un Laborator pentru Viitor

 

Tema Expoziției, Proiectarea unei Societăți Viitoare pentru Viețile Noastre, nu este doar un slogan abstract. Este atât o aspirație, cât și o necesitate într-o eră marcată de revoluția tehnologică, schimbările demografice și crizele de mediu. Cele trei subteme—Salvarea Vieților, Împuternicirea Vieților și Conectarea Vieților—reflectă urgența cu care societățile trebuie să abordeze problemele legate de progresul medical, sustenabilitatea urbană și dezvoltarea economică echitabilă.

Organizatorii văd Expo 2025 ca pe un Laborator Viu, unde tehnologii emergente precum diagnosticarea medicală asistată de AI, infrastructura bazată pe hidrogen și mobilitatea urbană avansată vor fi testate în medii reale. Această viziune se aliniază cu strategia de lungă durată a Japoniei de a folosi evenimentele globale drept catalizatori pentru progres național—Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964 au introdus Shinkansen-ul, iar Expo 1970 Osaka a marcat ascensiunea Japoniei ca putere tehnologică. În 2025, Japonia își propune să își reafirme rolul de inovator în sustenabilitate și tehnologie centrată pe om.

 

„Marele Inel” și Filosofia Unificării

 

Elementul arhitectural definitoriu al Expoziției, Marele Inel, simbolizează unitatea în diversitate. Cu o circumferință de 2 kilometri și construit în mare parte din lemn, va fi una dintre cele mai mari structuri din lemn din lume. Alegerea acestui material nu este doar estetică—reflectă angajamentul Expo 2025 față de designul sustenabil și neutralitatea carbonului. Structura va găzdui pavilioanele celor 158 de națiuni participante, fiecare contribuind cu propria viziune despre societatea viitorului.

Această accentuare a unității nu este întâmplătoare. Japonia, o țară profund ancorată în armonia comunitară, folosește Expoziția ca platformă pentru a contracara fragmentarea ordinii globale. Pe fondul creșterii tensiunilor geopolitice și al protecționismului economic, Expo 2025 este un apel pentru o cooperare globală reînnoită—un contrast puternic față de politicile izolaționiste care câștigă teren în multe părți ale lumii.

 

Puncte Forte: Inovație Tehnologică și Leadership în Sustenabilitate

 

Pe hârtie, Expo 2025 promite să fie un spectacol tehnologic. Evenimentul va prezenta inovații futuriste precum Mobilitate Aeriană Avansată (AAM), sisteme AI de traducere simultană și infrastructură urbană bazată pe hidrogen. Angajamentul Japoniei față de Inovația Verde—de la tehnologiile de captare a carbonului la energia bazată pe hidrogen—se aliniază cu obiectivele sale climatice mai ample. Expoziția Virtuală își propune să democratizeze accesul și să extindă participarea dincolo de limitele fizice.

În plus, planificarea meticuloasă și eficiența Japoniei în execuția proiectelor oferă o bază solidă pentru succesul evenimentului. Țara a demonstrat de nenumărate ori—fie prin sistemele sale de transport, fie prin reziliența sa la dezastre naturale—că poate livra proiecte ambițioase cu precizie.

 

Puncte Slabe: Costuri, Logistică și Riscul de Promisiuni Neîndeplinite

 

Totuși, Expo 2025 nu este lipsită de provocări. Costurile evenimentului sunt estimate să depășească proiecțiile inițiale, ceea ce a generat dezbateri în Japonia despre rentabilitatea pe termen lung a acestei investiții. Proiectele de infrastructură, inclusiv legăturile de transport îmbunătățite către insula Yumeshima, se confruntă cu întârzieri și posibile depășiri de buget.

De asemenea, există riscul ca Expo 2025 să devină mai mult un spectacol decât o inițiativă cu impact real. Multe Expoziții Mondiale au prezentat inovații impresionante care nu au fost niciodată implementate pe scară largă. Roboții umanoizi prezentați la Expo Aichi 2005, de exemplu, au fost apreciați la momentul respectiv, dar nu au reușit să devină parte integrantă a vieții cotidiene.

 

Oportunități: Diplomație Culturală și Avantaj Economic

 

Expo 2025 reprezintă o oportunitate pentru Japonia de a-și reafirma statutul de lider global în tehnologie și sustenabilitate. Cu implicarea unor mari corporații precum Toyota, NTT și Panasonic, Expoziția devine și un instrument de diplomație economică. Capacitatea Japoniei de a stabili tendințe în mobilitatea urbană, tehnologia mediului și guvernarea digitală ar putea influența politicile internaționale în deceniile următoare.

În plus, România va avea propriul său pavilion național în cadrul Expo 2025, ceea ce oferă oportunitatea de a-și promova cultura, inovarea și economia într-un cadru global. Aceasta este o șansă pentru România de a-și consolida parteneriatele comerciale cu Japonia și alte națiuni participante.

 

Amenințări: Incertitudini Globale și Tensiuni Politice

 

Pe de altă parte, peisajul geopolitic rămâne incert. Disrupțiile lanțurilor de aprovizionare, instabilitatea economică globală și relațiile diplomatice fluctuante pot influența nivelul de participare și investiții. În timp ce Expo 2025 promovează unitatea globală, realitatea politicii internaționale ar putea complica eforturile de colaborare.

 

Concluzie: O Expoziție cu Mize Mari

 

Într-un moment în care cooperarea globală devine tot mai fragilă, Expo 2025 oferă o alternativă—un apel la rezolvarea colectivă a provocărilor globale. Totuși, succesul său va fi măsurat nu doar prin numărul de vizitatori sau prin arhitectura spectaculoasă, ci prin inițiativele politice și tehnologice care vor rezulta din acest eveniment.

 

Până atunci, rămâne de văzut dacă Osaka 2025 va fi un model pentru viitor sau doar o altă spectaculoasă Expoziție Mondială care va rămâne în paginile istoriei.

 

© 2025 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

27 ian. 2025

Lansare „Cartea Albă a Turismului din România, ediția a 4-a” – între viziune și realitate

de | postat în: Media | 0

George V. Scripcariu

Luni, 27 ianuarie 2025, Hotel Sheraton București devine scena lansării unei lucrări esențiale pentru industria turismului românesc: cea de-a patra ediție a „Cartii Albe a Turismului”. Cu toate acestea, în timp ce evenimentele de acest tip sunt necesare, ele nu trebuie să mascheze adevărurile incomode despre starea turismului din România.

 

Viziunea promisă

 

Conform organizatorilor, evenimentul își propune să contureze un plan ambițios de dezvoltare durabilă, punând accent pe:

– *Valorificarea potențialului natural și cultural* al României.

– *Adoptarea unor strategii de promovare moderne*, capabile să poziționeze țara pe harta turismului internațional.

– Construirea unei imagini atractive și unitare pentru destinațiile turistice românești.

Printre cei care vor lua cuvântul se numără lideri politici și economici precum *Florin Jianu, **Bogdan-Gruia Ivan* sau *Ștefan-Radu Oprea*, precum și reprezentanți din mediul privat și academic.

 

O critică la sânge a realităților din turismul românesc

 

Deși inițiativele precum „Carta Albă a Turismului” sunt binevenite, ele nu pot ascunde carențele structurale ale sectorului turistic românesc:

 

  1. Lipsa infrastructurii moderne

 

Drumurile proaste, lipsa conexiunilor de transport rapide și condițiile precare din multe stațiuni împiedică dezvoltarea unui turism competitiv. În loc să investim în autostrăzi și căi ferate rapide, ne complacem în soluții provizorii și discursuri populiste.

 

  1. Subfinanțarea și strategii incoerente

 

Bugetele alocate promovării turismului sunt minime, iar campaniile de marketing internațional sunt adesea lipsite de coerență și viziune. România rămâne o „destinație ascunsă”, necunoscută pentru majoritatea turiștilor străini.

 

  1. Degradarea patrimoniului cultural

 

În loc să protejăm și să valorificăm siturile istorice și culturale, ne confruntăm cu nepăsare și distrugere. Cetăți uitate, biserici de lemn în ruină și sate abandonate sunt dovada clară a lipsei de implicare.

 

  1. Lipsa de profesionalism în servicii

 

Industria ospitalității din România suferă de o criză acută de personal calificat. Angajații sunt slab pregătiți, iar experiența turiștilor este adesea compromisă de servicii sub așteptări.

 

  1. Absența unei viziuni unitare

 

Turismul românesc pare să funcționeze pe principiul „fiecare pe cont propriu”. Lipsa unei coordonări între autoritățile centrale, locale și mediul privat îngreunează orice progres sustenabil.

 

De la promisiuni la acțiune

 

În timp ce evenimentele precum lansarea „Cartii Albe” sunt necesare pentru a aduce în prim-plan problemele și soluțiile, fără acțiuni concrete acestea rămân doar exerciții de imagine.

 

România are un potențial turistic imens, însă acesta nu va fi valorificat până când nu vom aborda cu seriozitate problemele de bază: infrastructură, finanțare, educație și promovare. În lipsa unor reforme reale, orice inițiativă de acest tip riscă să devină doar o altă pagină într-o carte de vise neîmplinite.

Turismul românesc are nevoie de mai mult decât de discursuri frumoase. Are nevoie de fapte.

 

 

© 2025 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

19 ian. 2025

Imperfecţiunile democraţiilor şi căile de depăşire a lor

de | postat în: Media | 0

Petru Ababii
Email: azumut1947@gmail.com
s. Bolohani, r. Orhei, Republica Moldova

Se spune că democraţia este ceea ce a inventat mai bun omenirea în materie de adevăr, echitate şi drept social.  Lumea de veacuri a căutat un adevăr suprem în relaţiile sociale care să satisfacă deopotrivă şi în cea mai mare măsură necesităţile  tuturora în diverse sfere ale vieţii. Însă potrivit binecunoscutei legi a relativităţii totul în ea este relativ inclusiv mult râvnitul adevăr în care individul uman îşi pune atâta şi atâta speranţă. Pentru a pătrunde însă în esenţa relaţiei dintre adevăr, echitate socială şi drept social este imposibil fără a nu atinge colateral componenta filosofică a problemei.

Mersul triumfal al instaurării regimurilor democratice în lume a arătat însă, că ele sunt departe de a rezolva toate problemele cu care se confruntă. Cu toate acestea atare lucru nu ne permite să subestimăm, totuşi, partea bună a sistemelor democratice în raport cu caracterul dictatorial al formelor autoritare de guvernare a statelor. Unul dintre cele mai importante ajunsuri de natură însă relativă al democraţiilor este acela, că ele permit schimbarea de către majoritatea corpului social în urma unor alegeri libere a unui regim cu altul. Spun relativ, pentru că, de fapt, are loc înlocuirea  unui regim imperfect cu altul la fel de imperfect sau mai puţin imperfect. Altfel spus o imperfecţiune este schimbată cu alta în mod liber şi nu întotdeauna în cunoştinţă de cauză, imperfecţiuni care însă pentru unii, fiind interpretate în mod fals, sunt satisfăcătoare, bune sau chiar foarte bune, iar pentru alţii – nemulţumitoare, rele sau foarte rele. În felul acesta cercul rezolvării problemelor ridicate de relaţiile umane în interiorul comunităţii se închide, fără însă a le aduce la un numitor comun. Atare lucruri sunt dovedite de nenumăratele crize, contradicţii şi frământări sociale de masă care zdruncină serios temeliile democraţiilor occidentale prospere crezute de nezdruncinat.

Nu putem să ne închipuim un corp social ce alcătuieşte o formaţiune statală în afara unei mobilităţi vitale în stare să-i asigure existenţa determinată de relaţiile de dependenţă a structurilor sociale care îl alcătuiesc. De aceea vom considera fenomen democratic autentic participarea fiecărui membru al colectivităţii în aceeaşi măsură atât la actul decizional cât şi la cel de traducere activă în viaţă a lui. În variantă desăvârşită deci, fenomenul democratic în esenţă depinde de caracterul activităţii factorului demografic. Dar pentru ca acest lucru să se petreacă este nevoie de o conştiinţă civică înaltă a lui, lucru însă pe care nici o democraţie nu-l poate înfăptui. Astfel se face că, chiar şi în  cele mai avansate democraţii o mare parte din factorul demografic rămâne în afara actului decizional cu toate că în integritatea lui el participă într-un fel sau altul la procesul de traducere în viaţă a problemelor pe care le pune statul în faţă.

Din acest motiv absenteismul este foarte ridicat atât în cele mai democratice exerciţii sociale cum sunt plebiscitele referenţiale cât şi în plebiscitele pentru alegerea conducerii statului. Este acesta un argument în plus care dovedeşte faptul, că democraţia nu este în stare să rezolve toate problemele ridicate de neajunsurile de care suferă. Toate alegerile d-ea lungul timpului  din terțe state au arătat în detaliu, că acei cărora li s-a cerut să-şi opineze poziţia privitor la modalitatea de ieşire din nenumăratele crize politice dar nu numai, prin lipsa lor de responsabilitate şi poziţie civică faţă de actul decizional hotărăsc soarta celor care se implică activ în el. Altfel spus cei ce nu sunt la urna de vot hotărăsc soarta celor ce sunt. De aceea ca o astfel de aberaţie să nu influenţeze destinul unei întregi societăţi un referendum (un scrutin electoral) trebuie să fie validat, reieşind din numărul celor care nu au ieşit la vot, dar nu din numărul celor care au eșit  la vot. Rezultatul unui astfel de eczercițiu consultativ  va arăta care este starea adevrtă a actului democrstic într-o țară sau alta.  El ar oferi posibilitatea de a  gândi asupra cauzelor , care au făcut ca să existe un număr sau altul de indiferenți, a le analiza și a lua niște decizii favorabile în măsură să rezolve motivația  aparției lor și a situaților de acest gen cu scopul ca partea neparticipativă a societății să fie ascultată, auzită,  înțeleasă.și racordată la actul decizional în suficientă măsură capabilă s-o facă activă și eficientă  socil, econoic, politic și culturl.în cât mai mare măsură, fapt ce neapărat va duce la eficientizarea per ansamblu a componentelor  demografice dar și a celor democratice.

Însă cu toate acestea nici o astfel de calificare a rezultatelor unui consult popular nu înlătură toate consecinţele pe care le ridică caracterul relativist al abordării relaţiilor sociale ce se instalează, chiar, şi printr-un vot liber într-o construcţie statală democratică. Căci, întotdeauna indiferent de opţiuni, vor exista mari părţi din populaţie, care într-un fel sau altul îşi vor vedea interesele lezate parţial sau total în urma votului uneia sau alteia din majorităţi în terţe scrutine electorale.

Crizele mondiale nu sunt  numai de natură economică sau  morale, dar în primul rând crize de structură şi eficienţă a celor mai avansate democraţii aparent prospere şi stabile. Cauza o găsim în incorecta interpretare a adevărului.

Lumea se mişcă astăzi, ca de altfel cum s-a mişcat întotdeauna, în cercul îngust al adevărului relativ în căutarea adevărului esenţial. Oare, parafrazat spus,  atunci când cei ce nu sunt hotărăsc soarta celor ce sunt nu este o aberaţie? Şi de ce cei ce sunt în minoritate trebuie să sufere din cauza celor ce sunt în majoritate a căror alegere este departe de adevăr şi exprimă doar un adevăr relativ într-un proces electoral democratic? Ieşirea din asemenea circuit aparent închis există, şi ea duce spre adevărul care rezolvă toate problemele omului, cu toate că se consideră că omenirea n-a inventat nimic mai bun în materie de politică socială decât democraţia. Acest adevăr se numeşte adevărul religios – pentru lumea creştină adevărul creştin.

Nu întâmplător o lume dezamăgită de eficienţa claselor politice născute din sânul democraţiilor crede din ce în ce mai mult în biserică şi din ce în ce mai puţin  în capii partidelor ce o guvernează. Adevărul religios spune că  într-un fel sau altul indivizii unei colectivităţi se află în relaţii de interdependenţă în care fiecare se găseşte sub stăpânirea celuilalt, iar toţi împreună – sub stăpânirea Celui Atotputernic. Acesta este adevărul căutat şi care se găseşte la dispoziţia tuturora şi a fiecăruia. Îl vom găsi în Învăţătura creştină.

Traducerea în fapt a normelor Legii care-l consfinţeşte reprezintă calea ce duce din adevărul relativ spre adevărul esenţial. Ea ne oferă şansa pe care, folosind-o vom rupe cercul îngust al adevărului relativ şi al interpretărilor lui de toate felurile. Vom găsi atare adevăr consfinţit în celebrul exemplu de  credinţă a sutaşului care se considera stăpân dar şi stăpânit redat în unul din capitolele Învăţăturii (Vindecarea robului unui sutaş. Evanghelia după Matei). Marele exemplu de mare credinţă a sutaşului în situaţia însă a unora fără credinţă sau cu puţină credinţă, de fapt, se găseşte fiecare muritor reprezintă o mostră de netăgăduit de autentică şi dreaptă democraţie în care fiecare este stăpânul său propriu şi stăpân al celora care se află în relaţii de interdependenţă cu el   prin stăpânirea credinţei, dar şi stăpânit prin stăpânirea şi sub stăpânirea credinţei precum şi al semenilor săi, astfel încât toţi împreună stau sub stăpânirea Celui Atotputernic și a Legii Sale Supreme .

În traducere şi exprimare lumească credinţa  presupune existenţa unei încrederi totale reciproce între semeni. Dacă ea lipseşte, atunci este inexistentă şi credinţa  într-un Adevăr suprem şi viceversa. În situaţia sutaşului din cunoscutul exemplu creştin, însă în varianta unuia fără credinţă se află astăzi  o lume întreagă.  Perioada postmodernistă în care a intrat cea mai mare parte a ei scoate în relief într-o interpretare modificată  realităţile care o guvernează. Exegeza academică ce tratează legităţile economice, social politice şi culturale ce o caracterizează continuă în aceeaşi manieră să dea noi şi noi interpretări  în relativ adevărului, complicând şi mai mult într-o sofistică exagerată multiplele probleme născute de lupta care se dă între bine şi rău, în loc să le rezolve cu ajutorul mijloacelor care îi stau la îndemână de milenii. Atare soluţii se găsesc toate în Înţelepciunea creştină .

Asistăm astăzi şi vom asista şi în viitor la parcurgerea în sens invers  prin suferinţe şi poticnire a drumului ce duce spre acest unic deziderat când cei mulţi şi nemulţumiţi prin aceleaşi procedee democratice cunoscute şi încercate se mişcă spre origine, cucerind pas cu pas adevărul suprem al credinţei ce-i va elibera până la urmă de minciună şi diverse forme de interpretare în fals a realităţii.

Frământările sociale pe care le trăieşte lumea civilizată contemporană constituie un indiciu, că  ea trebuie să se reformeze din temelie pe alte principii/criterii – principiile/criteriile  religioase. Primele încercări firave în acest sens se fac şi vor trebui să fie continuate la început în statele aflate în fazele finale ale etapei postmoderniste de dezvoltare  în care tulburările sociale impun aceste lucruri.

 

© 2025 Petru Ababii. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului

1 … 22 23 24 25 26 27 28 … 65